2,217 matches
-
direcția. Nu e de mirare astfel că, aproape simultan, puteai zări pe ulițe, în umbra zidurilor, cai iuți, mici, de stepă asiatică, murgi roșcați de Volga, masive iepe leșești și năbădăioși armăsari arabi așteptându-și stăpânii să iasă din hurbele răcoroase, cu miros plăcut, unde hangițe autohtone, suflecate și rumene, dominând cu glasul lor de origine latină hărmălaia păgână a unor resturi indo-europene, serveau continuu din oalele de pământ licoarea gălbuie de Cotnari, moleșind astfel forța celor două Imperii, fapt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
peșteră al cărei interior era împodobit cu o mulțime de picturi delicate cu antilope și gazele, ce păreau vechi de mii de ani. Era la fel de înaltă și încăpătoare ca și cea mai mare dintre moscheile unde nu se rugaseră niciodată, răcoroasă și întunecoasă; servise probabil de adăpost sigur vreunui trib numeros din timpuri îndepărtate, când pe acele meleaguri încă mai curgea un râu năvalnic care, din motive neștiute, obosise să ude poalele munților. Apa a dispărut, pământul a murit, a fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
trece la un metru de ea fără s-o vezi, dar cămilele care pasc în viroagă ne dau de gol. Mâine am să le duc de-aici. Imensa Peșteră a Gazelei era un loc sigur și primitor, a cărui penumbră răcoroasă contrasta cu lumina intensă și zăpușeala de afară, și atât Laila, cât și Aisha erau fericite după atâția ani de soare, nisip și vânt, deși nu-și ascundeau o oarecare neliniște în legătură cu starea de spirit a ostaticilor. — Nu ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și pe decolteu, nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia. Domnul D. se retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își deschidea cartea și Începea să fluiere. Lovise În plin. Ajuns În stradă, aerul răcoros i se furișa pe sub gulerul răsfrînt al cămășii, Înfiorîndu-i plăcut pielea spatelui și brațele Încă tinere, iuțea pasul, ba chiar alerga să prindă din mers troleibuzul. Îl așteptau dosarele cu foi Îngălbenite, cu praful așternut peste decretele acelea care reprezentaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
țuică pă gît să nu să mai scoale noaptea că a doua zi, de, toată ograda era În capul ei... dă mîncare la orătănii, mătură bătătura, bate putineiu, pune aluatu În țest țși mama aplecată deasupra vanei ochii ei verzi răcoroși de mentă săpunul cu care mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa cristalină Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc din el pe furiș e roz și parfumat cînd mi-l lipesc pe obraz o simt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de mi-l crește la colț a oprit o mașină cu lapte În zori după petrecerea de adio gaudeamus igitur și sticla albă rece În cămașă piele de găină milițianul Întors cu spatele Împotriva vîntului să-și aprindă țigara laptele răcoros blînd deschide cămara nașterii veghea păstorilor Îngerii cu ramuri de măslin pace pace În țara făgăduită mimetismul cu care Îmi Însușesc gînduri și vorbe și Întîmplări străine nevoia de a mă acoperi cu o mască vie de a Îngropa Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mici de resentimente. Vocea călugăriței deghizată la telefon, invitația ei Într-un pat vesel și drăgălaș la ora cinci cînd febra atinge nivelul maxim. O, țigară săracă și stoarsă de spermă ce vizitatori mai aduci În confesionalele creierului, cu brize răcoroase mai fac feriga să tremure și cangurul să-și Închidă bine puiul În marsupiu pînă la trecerea acestei mărunte furtuni iluzorii pe care un grup de celule Încearcă s-o reaprindă zadarnic. O, Poldi, Poldi, noi doi nu vom ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cunoscut - așa o să-l vadă și atunci, ca de fiecare dată Înainte de a intra În somn, cu frunzele tremurătoare bîzÎind ca elitrele unui bondar, la fel de singură ca acum, la fel de ațîțată ca de o promisiune care-ți mîngîie simțurile În liniștea răcoroasă; nimic agresiv, nimic răzbunător, doar un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător... Doamna E. Întinde mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la pagina 416. Citește: „dacă omul din lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aburinzi, Înșirați pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se umflă În voie de mai bine de o săptămînă, scăldat În miasmele dulci ale zemurilor lui eliberate. Blana se desface, pielea pleznește ușor susurînd În extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Grecia.“ Nici el nu e pe-aici, mi-am spus în sinea mea. — De azi înainte ai nouă ani - mi-a spus Adél când m-a găsit. - Ți-am adus niște cadouri. Primul: hainele tale sunt gata. Vine o toamnă răcoroasă, iar pe drum îți va fi frig și așa. Al doilea e ceasul ăsta. Nu e vechi, nu e o amintire, nu a fost al nimănui. L-am cumpărat adineauri de la magazin. Dar de acum înainte va trebui să urmărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
am împachetat calabalâcul și am rămas așa, cu geamantanul în mână. În semn de fâstâceală. Nu știam ce să le spun celor doi morți pe cale de putrefacție. Așa că până la urmă am îngenuncheat ca să-i sărut pe amândoi. Era o dimineață răcoroasă. Ceața se postase în ușă. Felinarele fie nu erau aprinse, fie nu se vedeau nicăieri, dar am găsit gara chiar și cu ochii plini de lacrimi. — Dacă nu ai bani, comoara mea, asta complică situația. Dar ar mai fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ar fi brutar, căci pâinea n-ar fi pâine pentru el. Acasă, părinții s-ar uita la ea cu jind și ar ascunde-o de ochii copiilor. „Nu avea nici un gust, ne rămânea gura goală și nu simțeam decât ceva răcoros în ea. Totuși ne săturam, dar ne-am bucurat când a plecat, fiind că ne era tare frică de el.“ Dar mai mult ca sigur e scriitor. Iar atunci, chiar în clipa aceasta, el scrie cartea aceea care ne lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
stomac. Eram convins că-i de la ouăle și clătitele lui tanti Mae. Cu gustul de ouă ochiuri în gât, am început să râgâi, și încă tare. Râgâitul îmi ardea de obicei gâtul, așa că am început să respir pe gură aerul răcoros de afară. Asta m-a făcut să mă simt mai bine, dar fierbințeala tot îmi mai stăruia în piept și a rămas acolo. Am coborât dealul și am hotărât s-o apuc pe cea mai scurtă cale posibilă. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cameră. Nu mai stătusem dezbrăcat în bătaia soarelui, așa că m-am apropiat de fereastră și am lăsat lumina galbenă să cadă pe mine. Corpul meu avea o tentă de alb palid cu excepția feței și a brațelor. Adierea vântului mă înconjura răcoroasă. Am zăbovit multă vreme acolo privind copacii de pe deal, cerul albastru cu cei câțiva nori de deasupra pinilor. Alunecau încet și l-am urmărit pe unul până a dispărut după deal. Pe unul l-am făcut să aibă fața mătușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
audă un zgomot nedefinit care s-a împrăștiat pe tot cerul până a atins și casa. Cerul se aprindea și se stingea ca una dintre firmele de pe strada principală, însă fără culoare, doar o strălucire argintie. A început un vânt răcoros care anunța întotdeauna ploaia și nu peste mult timp puteam auzi primele picături mari pe acoperișul verandei, pentru a le simți imediat pe genunchii mei. Loveau lutul cu un zgomot surd și constant și făceau cenușa să strălucească. Tanti Mae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Bătut ca în copilărie, rătăceam acum pe străzi în nopțile lungi moscovite. După ce bulevardele se goleau și pretențiile pe care le aveam față de aspectul exterior al femeilor scădeau, dădeam, în sfârșit, de vreo ștoarfă care accepta orice condiții. În zorii răcoroși și roz, împăcat, mă apropiam de ușa hotelului și nu mai doream nimic de la ea. Dacă totuși rămâneam și luam o cameră, o făceam mai mult dintr-un sentiment de obligație față de această femeie decât de dragul plăcerii. Dar poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fi remarcat batalele, niște bazine mari, alături de drum, mărginite de diguri înalte de pământ. Ei, în această situație, musai, ca să folosesc o expresie de aici de pe la voi, trebuie să mi le arătați și mie. 9 Steiul uriaș arunca o umbră răcoroasă peste micul luminiș din inima pădurii. Nu se auzea decât bâzâitul gângăniilor zburătoare și, din când în când, câte un ciripit de pasăre. Așezați pe bușteanul prăbușit, Cristi și Vasilică Pohoață fumau în tăcere. Permiteți să spun ceva? întrebă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu găsi nimic care să-i atragă atenția, păși peste șanț și se strecură de-a dreptul printre arbuști. Odată trecut de vegetația deasă de pe marginea drumului, intră într-o altă lume. Sub copaci, lumina era mai scăzută iar umbra răcoroasă îl înconjură dintr-o dată. Pe jos erau numai ace de brad uscate, iar trunchiurile groase se întindeau cât vedeai cu ochii. Nici o cărare nu se ghicea printre copaci așa încât se hotărî să o apuce pur și simplu în sus, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se aude zdrăngănitul roților de tren peste construcția de fier a podului, Sava curge tulbure-verzuie, locomotiva șuieră și Încetinește, iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutînd În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum negru, se aude șuieratul Înăbușit al navei Înaintînd spre Novi Sad. Tata și-a petrecut la Belgrad, cu scurte Întreruperi, cincizeci de ani de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
produse de grădinărit se murau în vase mari de lemn (butoaie cele închise, căzi, cele deschise) se depozitau într-un beci, numit pivniță sau zămnic, o groapă săpat în pământ și acoperită. Carnea se păstra sărată și uscată în locuri răcoroase și întunecoase. La țară, familiile care aveau porc, îl tăiau de Crăciun, fără să se cunoască rețete de preparare deosebite. Carnea se consuma atunci, proaspătă, fript sau fiartă, slănina se urca în pod la afumat, pe o culme, deasupra coșului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Fuenteovejuna semnată de Lope de Vega cu pixul, ia aminte, așa Încît umblă cu grijă, că În afacerea asta cu cărțile nu te poți Încrede nici În fișiere. Se Înnopta cînd am ieșit din nou pe strada Canuda. O briză răcoroasă pieptăna orașul, iar Barceló Își scoase pardesiul ca să i-l pună Clarei pe umeri. Nevăzînd o ocazie mai adecvată, spusei Într-o doară, ca unul care nu dă prea multă importanță, că, dacă pofteau, puteam să trec a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sunt primar. Capul coloanei de manifestanți făcuse un sfert de rotație, acum urca strada pavată în pantă abruptă spre un bulevard lung și larg la capătul căruia urma să vireze la dreapta, primind în față, începând de acolo, mângâierea brizei răcoroase a râului. Palatul prezidențial se afla la vreo doi kilometri distanță, totul pe drum drept. Reporterii primiseră ordin să nu mai însoțească manifestația și alergară să-și ocupe pozițiile în fața palatului, dar ideea generală, fie printre specialiștii care lucrau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atât mai puțin să se ocupe cu trecerea în revistă a armelor și munițiilor, așa cum se gândise la sosire și era, cu fermitate de raport scris, obligația lui de comisar. Dimineața încă mai păstra ceva din luminozitatea zorilor, aerul era răcoros, vremea perfectă pentru a face o plimbare pe jos. Coborî din mașină și o porni la drum. Se duse până la capătul străzii, o luă la stânga și dădu într-o piață, o traversă, intră pe altă stradă și ajunse în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
eram la fel de convins ca și Stroeve că legătura dintre Strickland și Blanche o să se sfârșească dezastruos, nu mă așteptam să îmbrace forma tragică pe care a luat-o. A venit vara apăsătoare și înăbușitoare, și nici măcar noaptea nu era destul de răcoroasă pentru a-ți odihni nervii chinuiți. Străzile ca un cuptor răsfrângeau noapte de noapte căldura care se revărsase asupra lor în cursul zilei și trecătorii își târau obosiți picioarele pe drum. Nu-l mai văzusem pe Strickland de câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
singurătatea albastră a Pacificului. Tahiti e o insulă verde și măreață, cu niște falduri adânci și de un verde mai închis, în care ghicești niște văi tăcute. E un adevărat mister în adâncimile lor sumbre unde șopotesc și gâlgâie pâraie răcoroase și simți că în locurile acelea umbroase viața a decurs din timpuri imemoriale conform unor datini imemoriale. Chiar și aici e ceva trist și teribil. Însă impresia este superficială și-ți slujește doar pentru a intensifica bucuria momentului. Este ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]