1,206 matches
-
grasă, purta o fustă scurtă ce nu se potrivea cu vârsta destul de înaintată și care-i scotea dizgrațios la vedere o pereche de picioare musculoase, de bărbat. Stătu întreaga seară tolănită pe covor, fusta scurtă devenind inexistentă, râzând tare și răgușit, pufăind, în neștire, dintr-un pachet de țigări. Se vedea de departe că Ștefan era preferatul și folosea orice pretext pentru a-l aduce aproape de ea. Impresia pe care i-o lăsă Luanei fu catastrofală: țață de cartier. Întorși acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui. Ștefan își încleștă mâinile de brațele fotoliului. Ce diavol intrase în mintea ei ca să-l distrugă, să-i dea viața peste cap? Răcni: Vorbește! Femeia căzu moale pe covor, cu genunchii îndoiți. Vreau să divorțez. El râse, un hohot răgușit, de pe altă lume. Să divorțezi... Ești nebună! Nu știu ce să fac altceva dar știu că asta e ultima noastră zi împreună. Bărbatul se repezi spre ea, o smulse de jos și-o izbi de perete. Crezi că poți intra în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
S-a aflat, totuși, în sală, în ziua reprezentației, cu sufletul la fetele din culise. Au ieșit în scenă dezorientate, vădit nepregătite. Întreg spectacolul a fost o catastrofă. Nu intrau bine două, trei, modele, că apărea formația, cu gemetele ei răgușite. Una din manechine a defilat cu rochia desprinsă într-o zonă dorsală, cu o privire tâmpă, ce nu pricepea nicicum de ce se prăpădește lumea de râs. Spectatorii, profund dezamăgiți, au vociferat întruna. Plătiseră un bilet piperat pentru un spectacol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de prea multă vreme, să-și înfrâneze emoțiile și reacțiile, să se ascundă la adăpostul unei activități profesionale febrile, el nu mai avea puterea să-și schimbe concepțiile. Spuse hotărât: Nu fac afaceri cu femei. Avea glasul schimbat, puțin mai răgușit, mai bărbătesc și, cu siguranță, aceeași superioritate. Se rezemase de spătarul banchetei comode, cu brațele încrucișate la piept. "Nu vrei să vorbești cu mine. Ți-ai pus mâinile scut pentru a te apăra. Atunci, al meu ești!" Doamna Noia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
victima. Sora ei, Francine Lange... Exact... Întrebați colega... — SÎnt două la centrală. Hotelul are cinci-șase sute de camere... Alo, da... Ieri-dimineață?... Dați-mi-o pe colega, vă rog.... Alo!... Dumneavoastră ați primit apelul? Nu v-a frapat nimic?... O voce răgușită?... Ca și cînd bărbatul... Da... Înțeleg. Mulțumesc. Apoi, către Maigret: — Ieri-dimineață, pe la zece. O voce răgușită sau, mai curînd, a unui om care respiră greu. Cineva aflat la cură, așa cum Își spusese Maigret din prima zi, și care o Întîlnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de camere... Alo, da... Ieri-dimineață?... Dați-mi-o pe colega, vă rog.... Alo!... Dumneavoastră ați primit apelul? Nu v-a frapat nimic?... O voce răgușită?... Ca și cînd bărbatul... Da... Înțeleg. Mulțumesc. Apoi, către Maigret: — Ieri-dimineață, pe la zece. O voce răgușită sau, mai curînd, a unui om care respiră greu. Cineva aflat la cură, așa cum Își spusese Maigret din prima zi, și care o Întîlnise pe Hélène Lange Întîmplător. Apoi o urmărise să vadă unde locuia. Deodată sună telefonul. Era inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
privire În hol și se apropie de cei doi bărbați cu o privire Întrebătoare. Lecoeur avea În palmă insigna de comisar, pe care o arătă discret. — Aș dori să am o discuție cu dumneavoastră, domnule Pélardeau. — Acum? Avea o voce răgușită, așa cum Îi fusese descrisă. Bărbatul nu se pierdea cu firea. Cu siguranță că Îl recunoscuse pe Maigret și era surprins că Îl vedea tăcut. — Da, acum. Am mașina afară. Vom merge la biroul meu. Bărbatul se schimbă ușor la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
acum un dram de ironie, ceea ce era semn bun. — Așadar, nu voia ca fiul dumneavoastră să știe Într-o zi că sunteți tatăl lui? — Mai târziu, când devenea major, i-ar fi spus totul. Și adăugă apoi cu aceeași voce răgușită: — Acum are cincisprezece ani... Lecoeur și Maigret tăceau, stânjeniți. — Când am Întâlnit-o la Vichy, a hotărât să... — Continuați. — Să-l văd. Să aflu unde era. — Ați aflat? Scutură din cap și În ochii lui apărură În sfârșit lacrimi adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să înfrunt obositoarea călătorie de la Cividale la Pavia. Fără să mai dea altă explicație decât cea a unui legământ tainic și fără să-mi dezvăluie numele. Nu înainte totuși ca Teja să se fi simțit obligat să explice cu glas răgușit motivul reținerii sale: unii vizitatori, simulând extazul sau jubilația spirituală, mânjesc prin fluxurile carnale ale plăcerii trupurile morților. Dacă n-aș fi fost eu preot, și el călugăr, l-aș fi pocnit. M-am mărginit să-l privesc drept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
intrate în toamnă. Ochii ei mari de culoarea alunei aveau firișoare de un verde crud, precum cojile verzi de nucă primăvara. Buzele cărnoase, dar fără să pară umflate, erau de culoarea smochinei plesnite sub arșița verii. Glasul îi era ușor răgușit, dar cald. Două lucruri la ea nu se potriveau cu o nevastă longobardă: părul lung până peste umeri, în parte despletit, în parte împletit în cozi, așa cum îl poartă fetele de măritat, și lipsa legăturii la piept, care îi apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
timp de coboram spre Cividale a fost o nebună. O bătrână cu părul ciufulit și cu veșminte zdrențuite care ședea pe o piatră pe malul râului Natisone. Își legăna trupul înainte și înapoi, uitându-se țintă la apă. Cu glas răgușit murmura încontinuu: „Mea culpa“. Ochii îi arătau ca niște globuri roșii cufundate în negrul cearcănelor zbârcite. M-am apropiat de ea și am întrebat-o: - De ce te învinuiești, femeie? Ea nu m-a băgat în seamă, continuând să se legene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Craniul îi era complet ras, fața netedă, nasul mic teșit și maxilarul pătrat de o paloare care scotea în relief doi ochi rotunzi și negri. Am îngenuncheat ca să-i sărut picioarele, și el mi-a spus, cu glas șoptit și răgușit: - La fel ar fi făcut și marele rege Rotari? Mi-am ridicat privirea și i-am răspuns: - Nu, el este păgân. Mi-a surâs, dar fără simpatie. - Dar tu nu ești arian? M-am ridicat, pus la grea încercare. - Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Darcey ferm. M-am întors tocmai din Spania ca să te văd. Ți-am făcut ciocolată caldă. Măcar atâta lucru fă și tu pentru mine. Minette tresări auzind tonul din glasul fetei și ridică privirea. Nu era nevoie să vii, spuse răgușită. —Ba sigur că era, i-o întoarse Darcey. Le-ai băgat în sperieți pe fete. Nu e nevoie să vă speriați, croncăni Minette. Sunt în regulă. Se vede cât de colo că nu-i așa, îi spuse Amelie. —N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vreodată. Părul îi era blond și țepos, chipul, bronzat și trupul, musculos. Ochii îi erau albaștri ca oceanul. Purta blugi și un tricou, iar în urechea dreaptă avea o piatră mică, diamantină. Bună, spuse el cu o voce adâncă și răgușită, și un ușor accent de Dublin care o făcură pe Darcey să nu se mai țină bine pe picioare. Eu sunt Aidan. Care e necazul? — Nu funcționează, spuse ea arătând spre ecranul gol. Și nu-mi spune să verific dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
păta numele dacă ar rămâne cu mine. Nu contează dacă am avut sau nu de-a face cu dezastrul de la Ennco. Când ești bănuit, rămâi întotdeauna suspect. I-ar fi mai bine fără mine. El nu gândește așa. Nieve râse răgușit. —I-am spus că poate să rămână cu tine. Asta ți-ai dorit dintotdeauna. Lui Darcey i se puse un nod în gât. — Însă el nu și-a dorit-o niciodată, spuse ea. Și, Nieve, nici eu nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Întreabă Jan. — Sunt urme de lup, spune Père Joseph. — Tocmai am citit În ziar o știre despre un bărbat care a fost atacat de lupi și i s-au găsit doar cizmele, murdare de sânge, spuse Xiao Yu cu vocea răgușită. — Uite acolo trebuie să ajungem, spune Père Joseph arătând cu degetul căbĂnuța salvatoare de la marginea lacului. Am făcut drumul Ăsta singur de nu știu câte ori și nu m-a atacat niciodată vreun lup. Și nu cred că m-ar ataca vreodată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
seniorul cu dinții Înnegriți? Voia capul lui Yoshimoto. Ploaia chema. Vântul chema. Inuchiyo nu era singurul care-l căuta. Kuwabara Jinnai, un ronin din Kai, Îmbrăcat În armură de la talie În jos, alerga În jurul copacului de camfor, țipând cu glas răgușit: — Îl caut pe seniorul din Suruga! Unde e marele General Yoshimoto? O rafală de vânt ridică marginea unei perdele, fulgerul lumină și Jinnai văzu un om purtând o haină roșie peste armură și un coif cu opt dragoni pe blazon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
când se apropiară, că erau aliații lor, care coborau În apă de pe malul de apus. Cu Kazumasa În frunte, samuraii din Tokugawa se repeziră În regimentul lui Isono Tamba. Conștient, dintr-o dată de prezența inamicului, Tamba Însuși scoase un strigăt răgușit, ordonându-le oamenilor săi să se retragă. Un războinic, agitând o sabie udă, Îl lovi dintr-o parte. Tamba se prăbuși, stârnind o jerbă de apă. Apucând coada lăncii care-l Înjunghiase În coaste, Încercă să se scoale, dar luptătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
clanul Oda, unul după altul, până când aproape se plictisiseră. — Asta răzbună Înfrângerea noastră de la râul Ane. Acum mă simt mult mai bine, murmură un om. — Nu Înainte de a fi văzut capul lui Nobunaga! replică altul. Apoi, cineva râse cu glas răgușit, Îngroșat de accentul nordic: — E ca și cum l-am fi și văzut deja. Nobunaga Îi are În față pe luptătorii Honganji și Miyoshi, iar pe noi, În spate. Unde-o să fugă? E ca un pește În plasă! Studiară capetele o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îi lovea calul, Înnebunindu-l. Și nu numai calul său. Animalele călăreților care așteptau momentul Înapoia lăncierilor Începură să se cabreze, cuprinși de o asemenea panică, Încât sparseră formația. Lăncierii așteptau ordinele lui Tadatsugu, care Îi ținuse În loc cu strigăte răgușite: — Nu Încă! Așteptați să dau ordin! Aruncătorii cu praștia din linia Întâi a inamicului jucaseră rolul de pionieri, deschizând o cale de atac pentru forța principală. Prin urmare, deși corpul de Mizumata nu era excesiv de Înfricoșător, În spatele lor Își așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spre locul unde era Maeda. — Nu intrați În panică! Nu vă faceți de râs! Genba, care fugea și el În aceeași direcție, Însoțit de un grup de călăreți, sări din șaua sa stacojie, Începând să-și mustre trupele, cu țipete răgușite: — Ce-i cu voi? O ștergeți după atât de puțină luptă? Certându-și războinicii, Genba Încerca să se Încurajeze și pe sine Însuși În același timp. Când se așeză, greoi, pe o piatră, umerii i se zbuciumau și părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din ea ca un foc...". Și această atitudine a vrăjitoarei care răcnește la soartă: Renunțând la înfățișarea smerită și încrucișându-și mâinile la ceafă, ea scoase un urlet prelung ce îngrozi toată adunarea. De trei ori se înălță acest răcnet răgușit și sinistru". Fluierul cântă și ni se pare că-l auzim: "O lungă chemare se auzi din fluierul galeș, apoi un țipăt, încă o chemare, o gamă și melopeea se desfășură, fremătândă, fluidă, întreruptă de suspine, nebunească, agitată de salturi
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de presopunctură: Taiyang, Baihui, Hegu, Lieque, Quchi, Yuji, Waiguan, Yingxiang, Fengmen, Fengchi, Fenglong, Jujiao și Taichong. (Vezi anexa 7.) Răgușeala Descriere Această afecțiune se caracterizează prin imposibilitatea de a vorbi pe tonul normal. Sunetele pe care le scoatem sunt fie răgușite, fie prea slabe pentru a fi auzite de ceilalți, indiferent cât de mult ne forțăm să vorbim. Adesea apare și durerea corzilor vocale și a gâtului. În majoritatea cazurilor, este vorba despre o vătămare a corzilor vocale și trec mai
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
3); admirație (2); aur (2); bucurie (2); căldură (2); cînt (2); a cînta (2); cîntat (2); cîntăreață (2); duioasă (2); dură (2); exprimare (2); gălăgie (2); înaltă (2); lină (2); mlădioasă (2); mut (2); plăcut (2); plăpîndă (2); putere (2); răgușit (2); vibrație (2); Vocea României (2); acest; acută; admirabil; Adriana; afon; alinare; alint; nu am; amintire; Andra; artist; ascultare; ascuțit; aspră; atenție; atracție; au; auditiv; auzi; a auzi; auzită; bani; bariton; bas; bărbat; bogat; buze; calitate; calmă; comunicare; concurs; confort
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Brumă, în loc să-l calmeze, îl ațâțaseră, se vede, și mai mult. Depresiunea fusese numai aparentă. Fierberea din adâncuri izbucni acum cu putere". Începe să strige la fratele său, acuzându-l fățiș de furt și de înșelăciune, și devenind agresiv: "Urla răgușit, cu ochi enormi. Îl apucă pe Brumă din nou, zgâlțîindu-l". Este momentul paroxistic al confruntării, în care izbucnirea de demență violentă se metamorfozează în puseu criminal: Costache "simți deodată la gât o apăsare dureroasă care îi tăia răsuflarea. Păun, într-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]