926 matches
-
nici ocupațiunea mea care-ntotdeuna va rămânea științifică și literară. Dar, ca la toate, începutul ș-aici e greu și numai luarea-n samă și numărarea a 15 000 opuri (peste 30 000 volume) e un lucru, de nu greu, totuși răpitor de vreme; ceea ce e și cauza că pîn-acum nu v-am scris încă în detaliu, iar a vă comunica numai în câteva șiruri câte am trecut nu stă în putința inteligenței mele cam minuțioase și analitice. Pe la mijlocul lui noiemvrie mă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
o singură frază: „Proza lui Ion Muscalu este o literaturizare a istoriei”. „Vulturul deșertului” - ultima sa incursiune pe drumurile Moldovei străbătute de urmașii mușatinilor, cuprinde un vast teritoriu și o dramatică încleștare cu vecinii dornici de bogățiile ce au atras răpitorii ca lupii la oi. Dar până la transpunerea în literatură a acestor întâmplări descrise de autor, ca și cum ar fi fost la fața locului, în biblioteca sa mai stau rânduite încă 18 lucrări care vorbesc de la sine doar din titlu: Piatra șoimului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
cu neputință să spun dacă era doar un obiect estetic lipsit cu desăvârșire de psihologie sau dacă, dimpotrivă, era numai psiho logie, derealizată, proiecție a privirilor fasci nate ale celor din jur. Privind-o, înțelegeam de ce se spune câteodată „frumusețe răpitoare“: eram cu toții osta ticii ei, așteptând parcă, din clipă-n clipă, să fim, pe rând, sacri ficați cu cruzime. Și totuși timiditatea și inocența erau singurele ei puteri. N-aș putea spune când apăruse în vagon, dar a ieșit odată cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
trei înapoia lor. Le vedea siluetele negre și mobile prin parbriz și în retrovizor. Patricia Hardie se afla într-una din ele; dar, cu toate eforturile sale, nu reuși s-o distingă. Dar asta n-avea nici o importanță. Își examinase răpitorii și bănuielile lui se precizau: nu erau gangsteri. Se adresă omului din dreapta sa. Nu primi nici un răspuns. Se întoarse către cel din stânga. Înainte de a fi deschis gura, acesta îi zise: ― Nu suntem autorizați să-ți vorbim. ― Autorizați? Gangsterii nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trei înapoia lor. Le vedea siluetele negre și mobile prin parbriz și în retrovizor. Patricia Hardie se afla într-una din ele; dar, cu toate eforturile sale, nu reuși s-o distingă. Dar asta n-avea nici o importanță. Își examinase răpitorii și bănuielile lui se precizau: nu erau gangsteri. Se adresă omului din dreapta sa. Nu primi nici un răspuns. Se întoarse către cel din stânga. Înainte de a fi deschis gura, acesta îi zise: ― Nu suntem autorizați să-ți vorbim. ― Autorizați? Gangsterii nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de a-i aminti în mod inutil lucruri neplăcute. Știa exact ce voia să spună. Această societate gigantică și cu atâtea tentacule - Atelierele de Reparat Motoare Atomice Automate S.A. - căzuse sub incidența legilor statului cu clădirea ei de o frumusețe răpitoare, împotriva dorințelor consiliului sătesc și preluase deja jumătate din afacerile lui Fara. - Asta e altceva, mârâi în cele din urmă Fara. În primul rând, oamenii vor descoperi la vreme că aceste reparatoare noi, automate, fac o treabă de foarte slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pildă, o formă de manifestare a unor valori specifice primei etape a adolescenței o reprezintă tatuarea (care prezintă în mod curent o simbolistică aparte: fie cea de sexualitate: nuduri, inimi străpunse, texte obscene, fie dominante agresive: arme, animale sau păsări răpitoare etc.). Moda piercing-ului a revenit pregnant în rândul tinerilor, dar utilitatea acestuia este cu mult schimbată față de timpurile istorice. Marea diferență constă în faptul că acum ea este văzută ca o alegere personală și un mod de exprimare a propriei
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
înconjurat de proști, zise Gerard. — Vorbește mult, spuse Jenny, ridicând din umeri. — E ceva în neregulă cu el? — Nu, nimic. Gerard se întoarse spre Stan. — Îți spun eu, zise el, infatuat. Am fost răpit. Ea e implicată. Este unul dintre răpitori. — Este furat? întrebă Stan. — Nu furat, interveni Gerard. Răpit. — Ce accent e ăsta? întrebă Stan, zâmbindu-i lui Jenny. Ea se întoarse într-o parte, ca să-i arate sânii din profil. — Franțuzesc. — Parcă ar fi britanic. — Vine din Franța, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fiul, devenit bărbat, Îmbrăcat În veșminte preoțești, oricât și-ar fi dorit ca singurul ei fiu să-l slujească pe Dumnezeu, Shushan nu s-a putut abține să nu se tragă Înapoi Înspăimântată, de parcă s-ar fi aflat În fața unui răpitor care voia să-i ia fiul. Tresărise cu atâta putere și spaimă, Încât ceașca din mâna ei s-a cutremurat, vărsând o parte din ceai pe rochie. Preotul a dat Încet, amabil din cap, simțind umbra unei povești sumbre ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bine În realitate. Energia și farmecul tău nu se văd În nici una dintre fotografii. E incredibil! Păcat! — Asta e fosta mea prietenă, am fost Împreună nouă ani. Kitty se uita pe furiș la poză, așteptându-se să vadă o frumusețe răpitoare, o actriță sau un model celebru. Spre uimirea ei Însă, el arătă spre o femeie drăguță, de vârsta lui, cu o figură hotărâtă, dar altfel destul de comună, ceea ce Îi dădu lui Kitty o rază de speranță. Poate că, totuși, banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pasager. Din mașină se ivi o pereche de picioare până-n gât, strânse într-o fustă minusculă, nu foarte diferită de cea pe care o purtase cândva Fran însăși, urmate de un corp de silfidă și un chip de o frumusețe răpitoare. Ochii întunecați, ușor migdalați, o studiau pe Fran, de sub bretonul băiețesc cu franjuri, stânjenind-o și amintindu-i acut de dâra de ruj întins. — Nu cred că ai cunoscut-o pe Miriam Wolsey. Jack, cavaler ca-ntotdeauna, nu se deranjase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
În prag apăru o femeie subțire cu părul negru tuns scurt. Fran o considerase întotdeauna pe Miriam o frumusețe excepțională, acum însă, văzând originalul, copia păli prin comparație, ca o lumânare în fața luminii soarelui. Carrie Allen era de o frumusețe răpitoare. Biata Miriam, își zise ea, înainte ca identitatea celeilalte persoane pe care trebuia s-o compătimească să o izbească în plin. — Ei bine, Ben, zâmbi Carrie, n-ai de gând să mă prezinți? — Francesca Tyler, mormăi Ben, mama mea. — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
istoria asta! GÎndește-te la consecințe, te implor! - Tocmai, au fost prea mulți morți. - Alo! Alo!... Închisese. Gwen era lividă. O mînă se lăsă grea pe umărul ei. MÎna Yvonnei, tăbăcită, deformată de reumatism articular, ca o gheară puternică de pasăre răpitoare care arată că știe să apuce. - Hotărît lucru, bărbații din viața ta nu sînt decît niște molîi... - Se teme... - Păi asta spun și eu. - I-am spus să-și țină gura, să se gîndească la urmări, dar... - Imbecilul... O privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
obicei ceva să-i dea dacă mergea să cerșească de mâncare. Își părăsi biroul și coborî pe scările din spate până la parter, croindu-și drum În birou prin masivele uși duble. Sylvia, scundă și tuciurie, și Anita, Înaltă, blondă și răpitoare, ședeau la mesele lor față În față, frunzărind hârtiile ce nu părea niciodată să le dispară de pe pupitre. — Buona sera, ziseră amândouă când intră, apoi Își plecară Înapoi capetele spre dosarele cu coperte verzi Împrăștiate În fața lor. Aveți ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în ultima zi a șederii, într-o barcă din Central Park. Lui Alice i s-a părut că era ca într-o reclamă sau la o ședință foto. Scena - o dimineață blândă și însorită, cu un bărbat de o frumusețe răpitoare, care o fixa cu o privire de îndrăgostit, în timp ce ea se profila pe unul dintre cele mai faimoase fundaluri din lume - avea o undă de fantastic. Cu siguranță, era mult prea romantică să fie adevărată. — Dar abia dacă mă cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a părinților ei, care era încărcată de caprifoi și alte flori de vară. Plus o slujbă la superba biserică medievală din piatră cenușie de pe dealul de deasupra sătucului lor din Cornwall, acolo unde, ieșind pe verandă, te bucurai de priveliștea răpitoare a dealurilor care se pierdeau în marea cea îndepărtată. Alice știa că mama ei nutrise speranța că într-o zi și ea se va mărita acolo. Speranță pe care acum o transferase, legând-o de celălalt eveniment important din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
clipă, doar, îl privi. Si, încet-încet luă chipul schivnicului din Munții Neamțului. Din gura lui fără buze, începu să țâsnească făpturi iesite din morminte, cu pânzătura pe obraz... se așezau în fața lui, își lepădau giulgiul și cu ochi lacomi, de răpitori, îi ținteau inima. Rece ca gheața, spaima i se urcă în creier și sângele i se îngrămădi năvalnic, ca în râul umflat să iasă din matcă. Vroia, lupta să se trezească... dar, alunecă din nou în alt somn , plin de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acestea: „Dacă nu era comunismul, tu ai fi fost Kierkegaard sau Heidegger al românilor”. La 8 noiembrie 1945 (În ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril), Petre Hossu se cunună cu Letiția Farcaș, o adolescentă de 16 ani, de o frumusețe răpitoare, care-i va dărui trei fii falnici cu prenume de voievozi și cu hagionime: Radu Șerban (1947), Andrei Iustin (1950) și Ioan Basarab (1952). Andrei-Iustin Hossu, În cartea „Filosoful și omul D.D. Roșca, 1895-1980”, apărută În primăvara acestui an, evocă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
umplut cu lapte și miere, a aruncat-o, deci, drept În buza și-ntre dinții ferocelui rechin alb, la răspântia marilor furtuni politicoeconomice și financiar-bancare, ca pe o apetisantă nadă, lăsată, cu intenție, Într-o perpetuă mișcare, spre care cumpliți răpitori de toată mâna se aruncă, turbați, ca Într-un unic spectacol al astâmpărării foamei. S-au aruncat, secole de-a rândul, neîntercuții În măiestrie răpitori, se-aruncă și-n prezent, și, Încă, aruncase-vor, În continuare, până, hăt, departe, spre
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ca pe o apetisantă nadă, lăsată, cu intenție, Într-o perpetuă mișcare, spre care cumpliți răpitori de toată mâna se aruncă, turbați, ca Într-un unic spectacol al astâmpărării foamei. S-au aruncat, secole de-a rândul, neîntercuții În măiestrie răpitori, se-aruncă și-n prezent, și, Încă, aruncase-vor, În continuare, până, hăt, departe, spre invizibila viitorime! În arealul despre care povestesc, pe aproape de cingătoarea dintre nord și sud, s-a dezvoltat, prin timp, o localitate numită Bacău. Nu departe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
eterne se zărește-n fund; Albele-i cosițe strălucesc la lună, Se răsfrîng pe sînul golfului profund. Însă cadrul dulce, care ne răpește Peste Propontide, se schimbă-n Bosfor: Arta cu natura acolo s-unește Să formeze cadrul cel mai răpitor.” Într-adevăr, acesta este Bosforul lui Bolintineanu: spațiu imaginar, compus ca un decor de teatru printr-o sinteză a tuturor formelor de relief (forme virginale), strînse În jurul mării, centru iradiant, matricial. Poetul dă o sugestie despre natura artificială a acestui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
blînda poezie”, „arta cu natura acolo s-unește”), Însă indirect, fără a avea conștiința artificialului. Arta participă la viața materiei, În forma ei sublimă natura se unește, cum poetul zice, cu poezia, dînd impresia de măreție, formînd „cadrul cel mai răpitor”. Culoarea cadrului este dată nu numai de strălucirea elementelor fizice, dar și de toponimia și onomastica bizară și, În genere, de limbajul cu multe turcisme al poemelor. La o simplă lectură, privirea este surprinsă de numărul mare de cuvinte și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unde o să punem privirea mai fntîi? Tu, fiu al ignorinții, ce nemișcat rămîi CÎnd arta Îți arată divina strălucire, Oricare-ar fi răceala și-adînca-ți nesimțire, Tu poți să vii aice, cît de nepăsător. Căci vei gusta tu Însuți un fermec răpitor. Vederea se Îmbată, se-ncîntă, se uimește, Nu știe ce s-admire, căci tot aici răpește. Și sufletul rămîne, o dată ce-am privit, Sub farmecile artii, aicea lănțuit, Sclavie mult mai dulce decît chiar libertatea!...” neliniște repede convertită Într-o plăcere
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simțurile aceluia ce vede: „Lumina dimineții [ce] se varsă În eter”. În golful Smirnei, grenadul, mirtul, olivierul și laurul se concurează În parfumuri și În culori de aur și de purpură. Aici este o eternă, mirifică primăvară: „Îmbălsămînd ferice locașul răpitor D-eternă primăvară, de vise și de-amor.” La Iscia, Proceda și Caprea, acolo unde lucește și delirează cerul, „blonda dimineață” despică pînzele de ceață... Fiind un poet de structură romantică, Bolintineanu iubește ceea ce Mallarmé numea „categoriile perverse”: albul și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ușor răpită de Ali-bei și, cînd fuga eșuează, ea se dă cu bucurie morții. O frumoasă hurioasă cere să fie dusă Într-un loc unde amorul este infinit, viața dulce și cerul lin. Cere, cu alte cuvinte, să fie răpită. Răpitorul pune Însă condiții, vrea proba inocenței și, În acest sens, cere curajoasei hanime să roșească. Nu e posibil accesul În tărîmul amorului desăvîrșit (magic, cast) fără a purta semnele inocenței: „Te voi duce cu plăcere Dacă tu, l-a mea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]