1,548 matches
-
noapte În pat de flori acum te vreau Reclădind clipe din șoapte În astă seară prinși în timp Trântiți pe maldărul de flori, Să ne ascundem prin Olimp Să ne găsim târziu,în zori, În seara asta plâng în piept Răpus de dorul vrăjitor, Tăcut pe tine te aștept Pe drumul către viitor, Și parcă nu a fost de-ajuns Din nou erupt în anotimp, Eram și-n inimă pătruns De joaca noastră prin Olimp, Uite...bate miez de noapte, Rătăcirea
ÎN ASTĂ SEARĂ VREAU SĂ BEAU de VALER POPEAN în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356108_a_357437]
-
și pruncii-n fașă nerușinați doriți consens acum, schimbând regimul ca pe un costum și-orânduirea ca pe o cămașă. Dar cum să vă iertăm când ne-ați distrus și-acum continuați fără rușine să jubilați că iarăși ne-ați răpus? Nouă ne cereți comportări creștine, dar sunt convins că până și Iisus v-ar da cu biciul ce vi se cuvine. Anatol Covali Referință Bibliografică: Consens / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1975, Anul VI, 28 mai 2016
CONSENS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369081_a_370410]
-
Pe cerul - rană de lumină / Aleargă timpul mișelește”, spune poetul recunoscând că “ Dispare umbra și lumina / Peste sclipiri din raiul vieții / Cade o lacrimă-nflorește / Ca roua - sol al dimineții. // Dispare tocul care scrie / Cu invizibilă cerneală / Pădurea astrelor bolnave - / Răpuse stele de beteală. // Dispare-ncet, ca fumul acru / Al unei vieți ce-n vers vorbește / Peste alese umbre-n noapte / Nici îngerul nu mai clipește. // E-un sentiment, care dispare / Dispare-n ceața din memorii / Adună-n rânduri, le plivește
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
Acasa > Poezie > Familie > LINIA VIEȚII...AUTOR MIHAI LEONTE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 213 din 01 august 2011 Toate Articolele Autorului LINIA VIEȚII acrostih Lut am fost, lut sunt și voi rămâne. Eroziunea vieții lungi tot mă răpune O zi, o treaptă înspre mâine. Nu știu cât voi trăi pe lume. Temeri, mi-s gândurile toate. Evazive totuși fără rezonanță. Mă mir că nu se pierd în noapte. În infinit fără distanță. Humă sunt, dar, voi deveni țărână, Alte vieți
LINIA VIEŢII...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370921_a_372250]
-
de zăpadă și pizde extrafine. Dacă tot trec prin fluviul acestui timp caduc, La ce să vreau iubiri din alea mercantile ? Noi sîntem campionii dintr-un trecut pervers Închiși sub rană frunții obenienței pure, În care se înscrie întregul Univers, Răpus între picioare de coșul ei de mure! & ZĂPADĂ GÎNDIRII Cînd zăpadă gîndirii se topește-n cuvînt, Nu mai știu, dacă sînt, cît mai sînt, în cuvînt, Nu mai știu cît să tac, nu mai pot nici să plîng, Îmi iau
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
de zăpadă și pizde extrafine. Dacă tot trec prin fluviul acestui timp caduc, La ce să vreau iubiri din alea mercantile ? Noi sîntem campionii dintr-un trecut pervers Închiși sub rană frunții obenienței pure, În care se înscrie întregul Univers, Răpus între picioare de coșul ei de mure! & ZĂPADĂ GÎNDIRII Cînd zăpadă gîndirii se topește-n cuvînt, Nu mai știu, dacă sînt, cît mai sînt, în cuvînt, Nu mai știu cît să tac, nu mai pot nici să plîng, Îmi iau
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
de zăpadă și pizde extrafine. Dacă tot trec prin fluviul acestui timp caduc, La ce să vreau iubiri din alea mercantile ? Noi sîntem campionii dintr-un trecut pervers Închiși sub rană frunții obenienței pure, În care se înscrie întregul Univers, Răpus între picioare de coșul ei de mure! & ZĂPADĂ GÎNDIRII Cînd zăpadă gîndirii se topește-n cuvînt, Nu mai știu, dacă sînt, cît mai sînt, în cuvînt, Nu mai știu cît să tac, nu mai pot nici să plîng, Îmi iau
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
felinar, parc-ar vorbi. Întâi s-ar plânge c-a forțat-o în viteză; apoi s-ar văieta că bagajul adăugat, o legătură cu câte alea, plus panerul, ar fi fost adevărat lest, o mână de plumb gata-gata s-o răpună, nu altceva! Ah, acum observ! Grumazul se oferă din ce în ce mai mult privirii. Probabil că fruntea i se coboară sub gânduri. Desigur! Și umerii, înclinați înainte, de parc-ar vrea să se-adune. Plumburiul cerului insuflă sentimentul nevolniciei. Mă-ngrozesc! Nici tânărul
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
ani de-atunci. De fapt, în Constanța au mai avut loc și alte evenimente în aceeași zi... S-a tras cu armele automate în zona Casei de Cultură a Sindicatelor, unde a căzut victimă o fetiță de până în zece ani, răpusă de gloanțe în fața blocului, pe casa scării unde locuia. Această întâmplare mi-a relatat-o un nepot, care a apărut și el alături de zeci de alți tineri, cu troleibuzele sau cu camioanele pline cu manifestanți, în fața gării. Cine a organizat
REVOLUTIA, VAZUTA ALTFEL DECAT POLITICIENII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370917_a_372246]
-
pământ. Plângi când viața ți-e osândă Și cînd inima te doare, Nu intra în disperare, Domnul stă mereu la pândă. Plângi la margine de lună, Și la margini de cuvânt, Suntem lan bătut de vânt, Care vrea să ne răpună. Plângi tu trestie căzută, Când furtuna te -a învins Și când soarele apune, Retezându-ți orice vis. Plângi ființă trecătoare, Ce în zare se înclină, Fii doar cuget și lumină, Viața trece ca o boare. Plânsul încă ți-e izvorul
PLÂNGI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369897_a_371226]
-
și durere Iubirea ta acum nu mă dorește. La pieptul tău n-am să mă regăsesc Tăcerea ta m-apasă sau mă doare. Îți spun acuma ! ... Simplu și frățesc ! Că fără tine nu există soare. Mi-ai întrerupt și ai răpus un vis Durerea ce-am în mine nu o știi. Nu ai făcut nimic din ce-ai promis Dar cu pretenții mari tu știi să vii. Acuma cât iubirea nu e trează Împarte disperare l-amândoi. Iar inimii ce-a
IUBIRE LA MEZAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370055_a_371384]
-
invadat de idei si imagini obscure, dând naștere unor sentimente care îi inspirau ură, răutate, sfidare, dorința de a face cât mai mult rău posibil. Se întoarse și o luă îngrozit la fugă, la întâmplare prin jungla aceea necunoscută, până când, răpus de oboseală, căzu și leșină. ******************************* Fu găsit zbătându-se între viață și moarte, leșinat, de câțiva săteni care se întorceau de la lucru, la marginea pădurii de mesteceni. Părul de pe creștet îi dispăruse complet, ca și cum ar fi fost ras, iar pe
E.T. (SAU RĂZBOIUL DINTRE ENERGII) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370054_a_371383]
-
fară însuflețirea pe care le-o dădea o comunitate de oameni cinstiți și harnici și care au învățat de la străbunii lor că omenia, munca, respectul față de sine și față de ceilalți sunt caracteristicile ce stau la baza caracterului unui om adevărat.” Răpuși de dor, unii chiar s-au întors înapoi din exil. Declarația plină de patos a unuia dintre ei este mai elocventă decât orice demonstrație științifică: Când te apucă dorul de vătrar, de troaca în care frământă mama pâinea și de
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369441_a_370770]
-
octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Orașul istoric, Buhuși, a ajuns să fie cârciumăresc, dughenizat, plin de cașcarabete și îngrădiri în jurul blocurilor, pentru straturi, copaci fructiferi, viță de vie, culmi cu expoziții de rufe, mai ales când se întorc acasă „italiencele”...! Răpus de jale și sărăcie, acesta-i Buhușiul cel cu o cultură furată, cu excelențe mistificate, cu o fabrică, furată și ea, orașul ciuntit, ca și statuia Fata cu ulciorul, emblemă a lui, făptuită de sculptorul Constantin Teslaru și ajunsă azi
ŞTEFAN ZAHARIA. VIAŢA, ÎN TREAPTA DE SUPERIORITATE A FIINŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369471_a_370800]
-
Te vrem Isuse Dumnezeu și Mire drag în veșnicie fiind cu Tine dar mereu ca să-ți cântăm o slavă Ție Mărirea cinstea fie a Ta și gloria pururi Isus căci Tu-ai murit spre-a ne salva de unde omu-a fost răpus Îți mulțumim Isuse dar de-a Ta iubire infinită căci doar prin Tine trăim iar și avem viața fericită A Ta să fie stăpânirea aici și-n alte galaxii căci numai Tu ești mântuirea și fericirea-n veșnicii septembrie 1986
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
Român, a științei și tehnicii, a tovarășilor medici-comuniști, chiar dacă, la Sanatoriul Bolnavilor de Tuberculoză din Predeal, i se spune răspicat că doar «optsprezece zile» mai are de trăit: «În cel mult trei-patru ani se va descoperi un medicament care va răpune definitiv boala de plămâni [...]; medicina trebuie să vină în ajutorul meu; la cincizeci de ani tot voi ajunge [...]; am douăzeci și cinci de ani și nimic, nimic n-am trăit cu adevărat, nimic în afară de durere [..]» - p. 118; «Eu trebuie să trăiesc... Am
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
scanează fața prin ochelarii de vedere.” Dac - (Lavinia Huțișoru Dumitru) „De ce mă simt străină, aici în țara mea/ Și-aproapele nu-l aflu, oricât l-aș căuta?/ De ce se-abat tornade din ceruri pe Pământ/ Și fratele meu, codrul, cade răpus de vânt?/ De ce nu ne mai leagă prin rădăcini adânci/ Aceleași idealuri de neam, ca niște stânci?/ De ce părem asemenea, dar suntem diferiți,/ Egali în aparență: călăi și asupriți?” E-atât de bine - (Floare Ranta Cândea) E-atât de bine
LIGYA DIACONESCU – DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI de VOICHIŢA TULCAN MACOVEI în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370735_a_372064]
-
încastrate în clip-uri iluzoriu peisagistice. „Nisipurile-s mișcătoare și fierbinți. Te-afunzi în deșert, pășind printre dune, / Ce te-atrag, de ajuns chiar să te minți / Că aluneci spre neant, clătinându-ți ființa, / Spre o lume, ce-ți poate răpune dorința / Și înșelătorul vis, ce-ți atrage pașii / Spre un țel neclar, dar ispititor”. Umor amar. „Se leagănă valu-nspumat, / Să-mi urce spre Ararat / Corabia viselor roz / Scăpată în larg de-un matroz. Degeaba eu astăzi mai țes / Noianul de
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
prin Spania, pentru a se opri la Madrid. Între Madrid și Lisabona, principele a răcit și a căzut grav bolnav, stingându-se fără ca cineva să-i poată veni în ajutor, departe de țară, la fel ca și tatăl său, fiind răpus de aceeași boală nemiloasă a familiei. La nici un an de la pierderea primului copil, Elena Cuza fiind înștiințată printr-o telegramă despre marele necaz, a plecat fără nicio șovăială pe lungul drum care despărțea Ruginoasa de Madrid, însă la Cluj, aflând
ÎNTRE ADEVĂR ŞI CONFUZII. SĂ RESTABILIM ADEVĂRUL. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369582_a_370911]
-
nu mă las înfrîntă de vreun val. Și-așa petrec întruna anotimpuri... Și despărțirile și întîlnirile din ani. Mi-ai așezat în mine, Tu, Stăpâne, Stindardul păcii plin de al Tău har. Și n-ai lăsat cohortele străine, Să mă răpună de pe al Tău altar. Mi-ai dat în dar iubirea adevărată. Mi-ai pus pe cap un coif de nemurire. Și m-ai luat în brațele de Tată, Când trist și părăsit eram în lume. Un glas divin îmi murmură
ZBORUL CLIPEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369703_a_371032]
-
Publicat în: Ediția nr. 1589 din 08 mai 2015 Toate Articolele Autorului Chipul tău sclipind în soare Rupt din frescă lui Monet, Tenul tău albit în mare Prin finețea lui Bizeț. Îți spun din nou iubire Că gelozia m-a răpus, Furat de-a ta menire Eu te-am iubit nespus. Ai plecat în moarte Lăsând un vid amar, Sufletu-mi să poarte Un frig total, polar. Far’ de tine viața Rosturi nu mai are, Eu mi-s doar paiața Ce
RIGOR MORTIS POETIC de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369744_a_371073]
-
nor de nor dorind să mă-mpresoare c-o furtună în care sub un fulger scurt să cad, dar stau pe culme,mândru ca un brad, și nu îmi pasă când în juru-mi tună. De umbra morții nu pot fi răpus cât timp mai am atât de mult de spus. Anatol Covali Referință Bibliografică: De umbra morții / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1680, Anul V, 07 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate
DE UMBRA MORŢII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368101_a_369430]
-
sine m-a dus cu gândul la acea căutare continuă a jumătății, de-a lungul mai multor vieți, situație descrisă de L. Rebreanu în romanul Adam și Eva. Cel de-al treilea capitol, Existus, e scris în memoria artistei A. C. (răpuse de boală la o vârstă fragedă), iar poemele vizează acceptarea morții ca un firesc moment al trecerii. De aceea, când ,,câte o bătrână micșorată de ani/ uitată pe o bancă de copila/ ce s-a grăbit să-i ocupe locul
OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368164_a_369493]
-
noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să exilăm zăpezile în munte în iarna -n care cerbii n-au perechi. Și dezbrăcați de ploi și amănunte, Să prindem asfințitul la urechi. Pierduți în iarna cu miros de sânge de iepuri și mistreți răpuși în zori, Să ne iubim în noaptea care strânge în pântecu-i bastard, doi vânători. O lacrimă se sinucide-n gând de dorurile noastre absolute. Te simt în mine totuși, ca și când, Ai bântui prin frunzele căzute. Referință Bibliografică: EMPATIE / Marioara Nedea
EMPATIE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362769_a_364098]
-
de vitejie învinsa hoardele, Care jinduind pământ nu conteneau, La ce pentru pământii era tot ce aveau... Pe când începea ordinea a restaura, Și cetățile, orașele țării le răscumpăra, Sultanul bine nu află a piezării veste, Că nevasalul de Mihai îi răpuse oastea! Iubea neamul și țara în ea împânzindu-se, N-avea răgazul să stea, în ea regăsindu-se, Și-n credința ce-o avea, lipitori de-a alunga, De nu lichelele într-o casă arzândă le scruma! Cunoștea vreun suzeran
ODĂ PRIMULUI UNIFICATOR! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370265_a_371594]