1,169 matches
-
scrisorile pe adresa mea, ceea ce, bineînțeles, acceptasem cu multă plăcere. Corespondența asta a durat vreme de câteva luni și, cum bine zice înțelepciunea poporului, că "ochii care nu se văd se uită", cu timpul s-a răcit, și s-a rărit, până când cei doi îndrăgostiți s-au potolit și nu s-au mai gândit unul la altul, de parcă nici nu s-ar fi cunoscut vreodată! Dinulescu își găsise o simpatie ceva mai apropiată decât aceea din Iași; era de la Centrală din
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fie distrată și nu vrea să rămână singură. Lina, care venise necontenit, neglijîndu-și chiar spitalul, întîmpinase un ultimatum din partea lui Rim: el, sau familia. Firește, pretențiile legitime și argumentele sumare aduse de doctor erau fără tăgăduință. Lina, de nevoie, își rărise vizitele si Lenora atunci ceruse ea singură pe verișoara Eliza. împrejurările îi erau favorabile. Tocmai divorța și avea putință să dispună de ea. Eliza venea aproape zilnic, dusă și adusă cu mare pompă de Doru, fiindcă era fricoasă, plină de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
rușinat după ce și-a dat seama de confuzia făcută iar eu nu am mai îmbrăcat flaneaua respectivă cât am mai stat la Dorobanți. Timpul a trecut, fratele Petrea s-a stins din viață, revenirile mele în satul copilăriei s-au rărit, deși amintirile mă cheamă cu aceeași forță. Mă întorc cu emoție la fostul cuib părintesc în care am simțit pentru întâia oară pământul bătătorit al ogrăzii sub tălpile goale, unde am pipăit prima dată blana moale a pisicii, părul aspru
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
brutal, împrejmuind cu zidurile sale un amestec confuz de palate, moschei, rezervoare de apă și săli de întâlnire. Un pod de cale ferată trece pe lângă oraș aducând aici pasagerii din toate părțile Indiei. Mulțimea zgomotoasă din gara Fortului nu se rărește niciodată, nici măcar la primele ore ale dimineții. Mulțimea, face parte dintr-un proiect feroviar măreț, visul unificării, pe care inginerii imperiului l-au transformat în realitate. Dârele de fum ale locomotivelor care se ridică peste aburul câmpiilor încinse și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de copacii falnici ai pădurii, să simtă că se apropie de inima primitivă a continentului puțin cunoscut; așa se întâmplă când urci în susul unui râu african. În loc să se închidă, ținutul se deschide, orizontul se lărgește și vegetația de pe maluri se rărește, ajungând la întinderi de tufișuri joase de acacia. De-a lungul malurilor, așezările sunt tot mai rare. Pontoanele europene pentru comerțul cu băștinașii sunt tot mai distanțate între ele și satele nativilor tot mai mici și mai meschine. Singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bulendre. Ținea și porcul ghebos, deși nădejdea tot la bureții uscați era. Înșirați pe sfoară, atîrnau sub streașină. În spatele casei, pe o spinare de deal, am deslușit cîțiva haragi de vie. Ajunsesem la un bordei cu acoperișul surpat. Printre scîndurile rărite de la ușă, ne privi un ochi crescut de spaimă. Era chiar una din neșcolarizate care ne deschise temătoare. - Tu ești, Floareo? - Eu, conașule. - Unde-i tac-tu? Fata făcu din umăr un gest vag. Însoțitorul ne lămuri că, pentru omor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ani, Într-o perioadă pe care oamenii deștepți de mai târziu au numit-o cuaternar, el fugărea, Împreună cu alți câțiva, un mamut la fel de lățos ca și ei. Uriașul cu colți Înspăimântători s-a lăsat, până la urmă, răpus, nu Înainte de a rări serios grămada de homo habilis sau homo sapiens (memoria ascunsă a generațiilor ce aveau să urmeze nu a păstrat cu precizie această informație) care atâtea neajunsuri Îi pricinuise. Fiind un ger de crăpau pietrele, Întemeietorul a socotit În mintea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el a rămas în București, ca să‐i treacă pe la urechi odată cu țipătul iernii calificativul scribilor din Iași. Gheorghe Coșbuc știa multă carte, pe care o învățase singur. De aceea vedem că an cu an inspirația lui descrește, versurile lui se răresc . Gustul astronomiei și al limbilor vechi își dispută aproape exclusiv activitatea lui intelectuală. A tradus din latini, din sanscrită și din engleză. Coșbuc, ca puțini scriitori români, părea că suferă de grija formei înainte de toate. Fără să avem știri despre
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în deșănțarea disperată a înlănțuirii care îl învia și îlsperia și îl vindeca. Încercase, cândva, despresurarea. Ira tocmai revenise dintr-o călătorie, lipsise și el din oraș o vreme, ea a fost bolnavă, el pleca în concediu,pretexte de a rări întâlnirile, de a încerca dezintoxicarea, desprinderea. Un amurg subțiat, otrăvit. Ploua torențial, mergea, somnambul, pe străzi, fără să știe încotro. N-avea umbrelă, apa șiroia pe frunte, pe gât. Hainele erau umede, era învelit într-o manta de apă. Strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dans, cântări... Ea zice că-i cu dumneavoastră... Domnu’ Tudor, nu? - Exact. - Îți dau bani frumoși pentru ea, să știi... O sută de dolari cred că merită. O să vadă lumea, Parisul, Viena... - Stai puțin (încep să-mi scarmăn nervos părul rărit din creștet). Cred că trebuie să stăm de vorbă cu ea de față. - Ea acuma doarme. După-amiază avem spectacol, dacă vii s-o vezi, stăm de vorbă după. Harașo? Harașo. Băiatul căruia am uitat să-i cer să se recomande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tavan, fumează și tace, cu mutra lui bonomă, de contabil la CAP. L-a prins pe animal și n-o să-i mai dea drumul din gheare. Savurează execuția care urmează, Își trece mâna prin părul creț, ce i s-a rărit pe fruntea pe care Îi crește un os, un lipom, ce-o fi, un corn, sper că nu mi l-ai pus tu, i-a zis nevestei și ea: Eu? Dracul din tine! Ălalalt a Încremenit, În poziție de drepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
înapoi drumul spre garsoniera Mirelei. Se simțea, desigur, așteptat și dorit, Mirelo, și din nou se descopereau însetați unul de altul și nu mai puteau, și era la fel de bine ca altă dată. Măcar că se strâmtase și se subțiase și se rărise în ultimul hal, încă era bine. Odată la două-trei săptămâni încă-și puteau permite o ieșire la Cernica sau la Snagov cu mașina. Dacia lui Velicu, Mirelo, mai veche și decât amănțeala lor, ar fi rezistat altminteri și la drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nou se iubeau, deh, vorba vine. Mirela tânjea iarăși, așteptându-l câte patru-cinci zile, văzându-și tot mai limpede soarta, cum își irosea viața stând la mâna cui n-ar fi trebuit... Oricum, se strâmtase și se subțiase și se rărise, Mirelo, nu mai era ce fusese pe vremea când lucra la cantină și avea banul ei și nu depindea de nimeni. Păi, Velicu, deh, ce să-i faci dacă s-a obișnuit cu ea și ține la ea ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Rafael, măcar că de musafiri din ăștia care să-și plătească tratația să locația să tot fi avut parte, și tot ar mai fi tânjit. În baza lor, ar mai fi stat liniștiți o vreme, iar Rafael și-ar mai fi rărit plimbările cu Mărgărit cât să-și mai tragă sufletul ca să i se domolească graba să vândă, să plece din cuibușorul lor, dragostea mea, încă-i bine, din nou e bine, după frate-tău, presimt că ne paște ceva asemănător... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
suc de frăguțe, înghețată, Cola, tot ce vreți, numai să vă întoarceți. Dar ei nu mă recunosc, se învârt, prizonieri ai propriei lor lumi, nici dacă aș fi întinsă pe marginea drumului nu m-ar observa, deja încep să se rărească, șuvoiul cascadei se subțiază, iată-le din nou pe Șhira și Meirav, nedespărțite, amândouă îmbrăcate cu rochițe foarte scurte, aproape identice, dar unde este Noga, de ce lipsește tocmai ea. Poate că a ieșit înaintea tuturor și am pierdut-o, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Luna e exact În faza În care trebuie. Avem un curent perfect și se pare că briza o să fie bună. — Erau unii mai mici cînd am ieșit prima oară. — Da. PĂi, cum v-am zis. Cei mici Încep să se rărească și pe urmă dispar de tot cînd trebuie să apară Ăia mari. — Voi, Ăștia, căpitanii de pe vasele de-nchiriat, aveți mereu aceleași replici. Fie-i prea devreme sau prea tîrziu, fie nu-i vîntul bun sau nu-i luna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Adelino devenise din nou ființă omenească, și unchiul chiar i-a strâns mâna. Așa că am petrecut o oră pe Întuneric, printre butoaie și un miros rămas de la cine știe câte culesuri, care te cam amețea, afară Împușcături. Pe urmă rafalele s-au rărit, Împușcăturile ajungeau până la noi mai Înfundat. Am Înțeles că una din cele două tabere se retrăgea, dar Încă nu știam care. Până când, la o ferestruică de deasupra capetelor noastre, care dădea Într-o străduță, am auzit o voce, În dialect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cumplit și cei patru fii ai lui Matei Basarab. - Bine, bine, teatru, n-ai grijă. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Nea Miluță se întorcea la vatră și sorbea cafele pe prispă cu madam Clemanza. Când bolta de viță-de-vie se rărea, puteau vedea stolurile de gâște sălbatice zburând spre țările calde. Nopțile se făceau tot mai scurte. Vântul șuiera în horn. Dacă îi strângea la pântece, ieșeau pe prispă, ridicau poalele cămășii de noapte și făceau de sus caca și pipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Fugi! Fugi!" În spate auzea glasurile jandarmilor, spăimîntate: "Nu da!" Se avântă cu capul înainte să-și croiască o trecere. Iureșul ținu numai câteva minute. Cu toată răpăiala de pumni, Boiangiu izbuti să înainteze și simți curând că s-a rărit mulțimea după rărirea loviturilor ce le primea. În urma lui încăierarea continua însă cu aceeași furie, parcă țăranii n-ar fi băgat de seamă că el s-a smuls dintre dânșii. ― Fugi!... Fugi! răsunau împrejurul lui glasurile batjocoritoare. Fără să-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un grup de mânioși. ― Adineaori I-au dus în casă, răspunse totuși un glas. Flăcăul nu recunoscu nici pe cel ce-i răspunse, nici pe ceilalți, parc-ar fi fost din altă lume. Intră în conacul vechi. În cerdac se rărise lumea. Geamurile sparte căscau guri negre în pereți. Pe ușile deschise larg unii intrau și alții ieșeau, ca la moară. In a treia odaie erau câțiva oameni tăcuți, cu capetele goale. Aici se plimbase adineaori Miron Iuga, cu mâinile la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oameni buni! Pe ei!... Să le luăm puștile și gloanțele! Parcă pânza de gloanțe, cu pocnetele ei, ar fi spălat toate zgomotele ce murdăreau văzduhul, se făcuse o clipă de tăcere mare și dureroasă. O groază mare părea că a rărit și risipit aerul, încît pe fața pământului n-a mai rămas decât un vid imens, chinuitor de suflete. În tăcerea aceasta goală, glasul lui Petre cădea ca o ploaie fierbinte, asmuțitoare. Din toate piepturile izbucni deodată un urlet care parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spume la gură tresăltând ca o apucată, așa încît sora a aprins lumina, i-a pus o pernă sub cap și i-a apăsat mâna peste gură și nas, ținînd-o strâns vreo treizeci de secunde, până convulsiile s-au mai rărit. Iar azi, dimineața, când a intrat sora cu căruciorul cu medicamente, Elisabeta, cu ochii goi, a înghițit tranchilizantele și s-a proptit din nou între perne. Nu i-au dat micul dejun, ceea ce ne-a trezit suspiciunea, și când a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
brusc și să apară în prim plan, intervievat despre tone de minereu și cu gândul la cei dragi de acasă, tocmai matrozul cu pricina; în locul lui apăreau însă bătrâni căpitani de navă cu figuri de contabili, ceea ce-mi mai rărea bătăile inimii. Ce păcat, ce păcat că nu pot, oricine ai fi, oricâte REM-un ai fi văzut, oricât de inteligentă și sensibilă ești, nu pot, Nana, să rămân cu tine. Câțiva centimetri, câțiva ani, câteva mii de lei în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
posibilă. De altfel, s-a întîmplat ca d-l Sen, care suferea de câteva luni de presiune arterială tot mai gravă, să aibă două-trei atacuri repetate de "mouches-volantes", și aceasta a alarmat toată casa. Plimbările noastre cu mașina s-au rărit, mai toată vremea trebuind să stau în odaia d-lui Sen, cetindu-i fie romane, fie cărți de psihologie și medicină. (Căci inginerul, de când s-a văzut silit la imobilitate, a început să se gândească la suflet și la boală și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Și de cum intrai, te trăznea mirosu : de cărți vechi, și de igrasie, și de carne bătrână. Că slăbise madam Ioaniu, și ochii-i avea mai sticloși, și-avea și-un mers tremurat, și părul alb tot începuse să i se rărească. De unde era atât de des, că-l fila, ajunsese câteva fire ; s-a tot rărit, s-a tot rărit, până îi vedeai pân el țeasta. Da baba tot își mai împletea o codiță subțire, și de ce trecea timpul, d-aia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]