608 matches
-
adunătură, asta sunteți, nu educatori, nu profesori, nu pedagogi, ci pleava societății...!” “Tovarășa Apostol, vă rog să vă retrageți afirmația. Cum de vă permiteți să jigniți un întreg colectiv?” Dar EA bate cu pumnul în masă și răcnește din toți rărunchii că nu retrage nimic și că trimite pe toată lumea la dracu’...! Tovarășa Eleonora Gorjanu reamintește tovarășei Apostol că “adunătura” aceasta reprezintă un for constituit din: Adunarea Oamenilor Muncii, Consiliul Profesoral și Organizația de Bază. Tovarășa Apostol, în aceeași manieră, răspunde
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
țin botul. Îs acasă adică. Imbecilii-s rari și de obicei se auto exmatriculează singurei. Mai vin jandarmi penibili în civil puși pe arestat teribilii infractori fumători de iarbă. Îi depistăm repede; dăm muzica la maxim și lălăim din toți rărunchii ca Demis Roussos. În cinci minute clachează și dispar și noi dăm muzica înapoi încet. Io aș angaja jandarmi surzi. Cred că ar striga lumea după ei tot felul de porcării. Tot nu-i bine. Aseară am făcut greșeala pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la ușa cortului întîlnirii. 12. Să iei cu degetul tău din sîngele vițelului, să pui pe coarnele altarului, iar celălalt sînge să-l verși la picioarele altarului. 13. Să iei toată grăsimea care acopere măruntaiele și prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acopere, și să le arzi pe altar. 14. Dar carnea vițelului, pielea și balega lui să le arzi în foc, afară din tabără: aceasta este o jertfă pentru păcat. 15. Să iei pe unul din cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
și veșmintele lui, pe fiii lui și veșmintele lor. Astfel vor fi închinați, Aaron și veșmintele lui, fiii lui și veșmintele lor în slujba Domnului. 22. Să iei apoi grăsimea berbecelui, coada, grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acopere și spata dreaptă; căci acesta este un berbece de închinare în slujba Domnului; 23. din coș să iei din azimile puse înaintea Domnului, o turtă de pîine, o turtă cu untdelemn și o plăcintă. 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei și trăgeau la peronul acoperit din fața intrării. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ultimele ordine subalternilor. Și tot așa, de la patru dimineața. În sfârșit, Ivan îl văzu coborând și luând-o prin cafeneaua hanului, spre pavilion. Abia acum putea să spună și el că a terminat. Căzu pe primul scaun și oftă din rărunchi. ― Bine că se mai odihnește oleacă și Înălțimea Sa! Într-adevăr, Kutuzov se odihnea. Își savura cafeaua privind apele Dâmboviței și se lăsa în voia gândurilor. Ziua semnării tratatului trecuse, dar unele imagini, expresii, reacții, replici încă îi mai rătăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Domnul, s-a îmbătat în ceruri; iată, se va coborî asupra Edomului, asupra poporului, pe care l-am sortit nimicirii ca să-l pedepsesc." 6. Sabia Domnului este plină de sînge, unsă cu grăsime, cu sîngele mieilor și țapilor, cu grăsimea rărunchilor berbecilor, căci Domnul ține un praznic de jertfe la Boțra, și un mare măcel este în țara Edomului. 7. Bivolii cad împreună cu ei, și boii împreună cu taurii; țara lor se adapă cu sînge, și țărîna se umple de grăsime. 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
se va dezlipi de la patria-mumă o provincie a ei?... Suvenirurile Rusiei în Basarabia? Dar ale Rusiei sunt de un secol și ale noastre de 17. (Aplauze.) Dar din al Rusiei ori al nostru sânge este plămădit pământul acestei țări până în rărunchii lui?“ („Adunarea Deputaților. Ședința de la 26 ianuarie 1878“, MOF., nr. 21, 27 ianuarie/8 februarie 1878, pp. 447 și 449). La 31 ianuarie se încheie armistițiul între turci și toți beligeranții: termenul de renunțare la armistițiu e de trei zile
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
foarte urgentă. Dar din receptor urca iarăși aceeași tăcere. Fima simți totuși că această tăcere era mai puțin adâncă decât noaptea trecută: un fel de foșnet slab, intermitent, ca un scrâșnit din dinți, se auzea estompat. Ca un oftat din rărunchi. Fima diagnostică astfel primele semne vagi de viață, Începutul reanimării aparatului. Era convins că telefonul nu-și pierduse viața, doar căzuse Într-un fel de leșin adânc și iată, chiar dacă nu-și recăpătase cunoștința, Începea deja să reacționeze slab, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mă împiedici, să știi c-o să fug. Într-un fel sau altul tot o s-ajung acolo. Jina și-a fixat băiatul. Când Danny s-a născut, era așa de amețită de durere, încât uneori dormea chiar dacă bebelușul urla din toți rărunchii. Până la urmă, Danny a renunțat să mai și scâncească, dar, după asta, niciodată n-a mai luat în greutate așa cum ar fi fost normal. Tot timpul era la limita de jos a greutății pentru copiii de vârsta lui, iar Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să suferi ? Lui Danny nu-i pasă dacă totul nu era decât o iluzie: el voia să creadă că, în viața oamenilor, vine o vreme când durerea încetează. Lui Alice nu-i păsa de dorința lui Danny; ea plângea din rărunchi. Era insuportabil. Se părea că scriitoarea era incapabilă să facă vreun pas înainte, așa că John a coborât el către ea, scoțând un bilet din buzunar. Danny a mormăit: Hai să mergem. Hai să mergem. Drew s-a scuzat mințind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
e lector În vizită la Columbia. Îi trebuie Înapoi.“ Încruntându-se grozav, răbdare, stăpânire de sine duse cu totul, se umplu de repulsie la adresa obsesiei chitite, persistente, magistrative, comic-oribile a fiicei lui. Trase În piept o suflare lungă, rupătoare de rărunchi, Îndreptătoare de trup. Apoi, deschizând caietul, citi, În sepia, În cerneală poleită cu rugină: Viitorul lunii. „Câtă vreme“ spunea prima frază, „va fi acest pământ singurul cămin al Omului?“ Câtă vreme? O, Doamne, cred și eu! Nu era vremea - exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
toate nuanțele piperului. Pic pic pic pic, plânsese el, din nou, gălbui, drept peste genele care hibernau, lăsând lacrimi colorate să alunece pe aripile nasului care-și mijise nările ca pe niște ochi neobișnuiți cu întunericul. Hapciu, strănutase Ivan din rărunchii unui ne vis, fără să știe ce se întâmplă. Nasul însă știa. Nasul ghicise, în boarea aceea de căldură ivită din senin, care topea ghețurile și inunda noaptea rusului cu pulbere de cretă adevărată și de mirodenii închipuite, ei bine
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
umăr, se aflau cele o sută douăzeci de costume ale medicului, călcate și periate cu grijă, arătând ca niște soldați aliniați unul lângă altul, ce-și umflă pieptul și Își Îndreaptă spatele dinaintea comandantului, pregătindu-se să strige din toți rărunchii: „Ura!”. Nu era cazul. Acum comandantul (colonelul sau generalul Noimann) stătea În șezut cu picioarele sub el, În poziția de semi-lotus, ținându-se cu mâinile de țeastă. Generalul armatei moarte de costume suferea. Capul Îl durea Îngrozitor. Deasupra lui, vârtejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu doi bănuți vechi, intonând cu un glas subțirel, ca de scopit. Lily Fundyfer râse Înfundat. Curând Însă râsul ei se transformă Într-un scrâșnet de dinți. Scâșnetul fu acoperit de lătrăturile lui Oliver, care fremăta afară, tremurând din toți rărunchii. „Vezi”, zise Satanovski, de data aceasta cu o voce puternică, de bas, „femeia Începe să-și arate adevărata sa natură...” Stomatologul nu-i răspunse. Continua să stea cu mâinile sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. În fața ochilor i se clătina o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
căutând să scape de aceste imagini ce i se perindau prin fața ochilor, degete amestecate cu costume. Gândul Îl duse la salonul În care se afla Oliver, la piatra kilometrică și șinele de cale ferată pe care Înainta, pufăind din toți rărunchii, vecinul masterandului, omul-locomotivă... Oare unde era Mathilda? Unde era draga lui Lilith? Mâinile lui Noimann se acoperiră de sudoare albă, rece, lipicioasă. Degetele sale galbene, subțiri, se jucau cu pachetul de țigări. Gâtlejul Însă i se uscase. Doctorul Își duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de fiară ale rusaliilor de pe sînii tăi ridică-te, femeie!, a sosit vremea... A sosit timpul ca omul să-și găsească În om sfînta hrană și cuminecătura, a sosit ora, cînd de partea nerăbdătoare capătul lumii să se oprească-n rărunchii mei, iar muștele să atace cerul, iar lemnul să se răzvrătească pe cruce. E tăcere... Nu se aude decît rumegatul marilor ierbivore din staulul icoanelor, vine doar o boare de vînt dinspre lepădarea omului de către om, dinspre vînzarea fără factură
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
unde stăpînește carnavalul, acolo unde glasul tău Înalță o punte spre infern... Cum să te mai pot Îmbrățișa, femeie, și totuși să nu ies din primăvară!?... A sosit ora, femeie!, ca tăiosul capăt al lumii să mi se oprească-n rărunchi, iar muștele să atace cerul, lemnul cărnii să se răzvrătească pe cruce, să se rupă sigiliile, să mi se aducă trandafirul mistic, să fiu Înecat deodată În sudoarea divină a poetului necunoscut. Au adus ananghia și au prăvălit-o În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
alături de el cu privirea fugărită peste tot ce ne înconjoară. Câte o gospodină mătură colbul din fața casei și apoi îl astâmpără stropindu-l cu apă. Dughengiii își așază marfa la vedere. Zarzavagiii își poartă coșurile din nuiele pline-ochi strigând din rărunchi: „Hai la barabuli, curechi și chipăruși! Altul îi răspunde în șagă: „O ridicî și-o suflicî pintri vini șî mai rar...arde-o gras!” Bătrânul se uită la mine vulpește și parcă mustăcește a râde. În cele din urmă, mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
găini", pianul atacă partitura, sunetele urlă în văzduh, se împreunează cu flăcările, rupte din când în când de un val de cenușă, un soldat își înfășoară mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă dintr-odată, din eter apare Dumnezeul Mariei, din ochi îi curg picuri de sânge, vioara țipă în sală, sunetele se izbesc de timpane ca de pereții unei peșteri. Băiatul cel mic al lui Zinzin perorează. S-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
închide ochii și simte cum îi fuge pământul de sub picioare, se dezlipește cu greu și se îndreaptă spre liziera pădurii, copacii par siluete de oameni care se furișează unii în alții, calcă pe iarba umedă și simte răcoarea nopții până în rărunchi, se apropie de pădure cu pași moi, vrea să se uite în spate dar știe că nu trebuie să facă asta, nu ar fi în stare să plece de acolo, dar frica îi spune că trebuie să ajungă cât mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ce aveți voi cu asta, sunt adult și vaccinat", se uita la el și nu-și recunoștea copilul, ar fi vrut să-l aibă înapoi pe cel de acum câțiva ani, acela care învăța așa cum cânta ea la vioară, din rărunchi, își voia copilul înapoi, cel care sta cu mâinile în poală ca o fetiță cu zâmbet suav, pe vremea aceea îi spunea Didina, până i-a crescut mustața, îl voia înapoi pe cel care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din sală, pianul se dezlănțuie, Sandei atacă clapele cu furie, închide ochii și o vede pe Zinzin în spatele ei aplecată peste arcuș ca peste balustrada unui pod, gata-gata să se arunce în volbura apelor, atacă pianul, acesta geme din toți rărunchii, vede incendiul de la mănăstire, măicuțele hăcuite de soldați, Maria cântând la pian în mijlocul dezmățului și al focului, cu o expresie de fericire pe față, un soldat bătrân își înfășoară mâna în părul Mariei și o înșfacă târând-o după el
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o posedă cu sălbăticie, acolo pe podele, peste covoare, se rostogolesc prin toată încăperea, peste trupul ei se năpustesc fiarele din pădure, trupuri lemnoase cu respirația împuțită, o hăcuiesc, ea vrea să scape din încleștare, o dor măruntaiele, o dor rărunchii, murdăria se revarsă în ea ca o flegmă, o îneacă, Alex plânge în hohote, urlă, se uită la el, nu simte nimic, el se zbate, plânge, scrâșnește din dinți, se uită la el cu o privire albă, se ridică, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]