3,048 matches
-
din care ieșise cu succes. Salut, Amanda. Aceeași voce fermecătoare, același chip irezistibil veșnic. Salut. Ea purta o rochie de seară fermecătoare. Sofisticată și irezistibilă. Doar gândul că frumusețea ei adăpostea ceea ce el avusese prea mult, fără voia lui, îi răscoli stomacul. Prea mult. Ea-i zâmbi, pusă în încurcătură. Primi florile iar el se pierdea în imaginea ei. Rochia era fină, din mătase. Pietricele albe sclipeau. Două bretele țineau "sutienul" din pietre din care curgea materialul mov închis. Mulțumesc. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rezervat locul din dreapta și înainte de a pleca i-a spus Elenei. Las mașina mea aici. Mă întorc s-o iau după ce-l duc pe Matei acasă. În timp ce l-a dus pe Matei nu a vorbit nimic pentru a nu-i răscoli suferința. Ajunși acasă, i-a întâmpinat Tiberiu, pe care Gelu l-a sfătuit. Nu-l întreba nimic pe frate-tău că este foarte îndurerat. Lasă-l să se liniștească. Din cauza Ceciliei? — Da, a făcut prostia că a jignit-o pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
toate sunt doar cuvinte pe care le scriu, însă sentimentele cum aș putea să le exprim? Nu știu, dar mă încumet să încerc. O vorbă înțeleaptă spune că nu-i bine nici să tulburi un cuib de viespi, nici să răscolești apa mlaștinii, nici să trezești din somn ursul care doarme. Ei bine, întocmai pe dos am făcut eu, când m-am înscris în acel barou de avocatură. Cel care fusese înaintea mea tocmai demisionase și, astfel, se explică ușor de ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
invariabil supus. Acum, mai rămăseseră doar el împreună cu sora sa. Iar ambii trăiau din leafa ei de debutant în câmpul muncii, adică din puțin. Totuși, imboldul de a scrie nu-l părăsise pe Osvald nicio clipă, ba acum chiar îl răscolea și mai tare decât înainte, căci acolo unde moartea, veșnic aceeași, pune, în chip firesc și inevitabil, punct, literatura, mai liberală, râde și pune două puncte! Așa încât, simțindu-se că deține resurse incalculabile în condei, îl apuca mereu cu pasiune
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
după cum se cuvine, pe hârtie, în liniștea tainică a odăii scriitorului. Iar acest lucru se întâmplă la toți scriitorii și nimeni n-ar putea nega vreodată, pe drept cuvânt, asta. Nici măcar răscolitorul sentiment de dragoste pe Osvald nu-l mai răscolea defel, iar el era conștient de asta pe deplin. Și nici nu avea cum s-o facă, de vreme ce exista altceva în sufletul său, care, înrobindu-l, să-l domine. Însă nu se poate spune că nu-și pusese niciodată problema
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de duioșie vie; se simțise că porniseră din inimă. Era profund mișcată, răscolită de-a dreptul în suflet. Totuși, cu eforturi, ea își păstră același veșnic 146 Rareș Tiron înveliș aspru și tăios al firii sale, iar, după câteva clipe de gândire intensă, îi aruncă însuflețită replica Adrianei, într-un stil pur caracteristic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fiecare mută cum știe, cum poate; și oricât de firave ar părea aceste raționamente, ele Îi ofereau totuși o justificare, o ușurare. Și chiar dacă toate scuzele acelea nu erau suficiente, cum i se citea cu ușurință În ochi atunci când rachiul răscolea toți demonii din el, totuși Îi ofereau măcar ceva de care să se agațe când sila de sine era atât de intensă Încât se surprindea privind cu un interes excesiv În gura neagră a pistoalelor sale. Unsprezece oameni, numără el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că avea încă viitorul în față... Marele mogul Cu toate că trecutul recent nu i se înfățișa câtuși de puțin atrăgător, în seara aceea de la sfârșitul toamnei Bart simțea nevoia să își pună oarecum ordine în viața sa, așa că se apucă să răscolească ceva mai adânc prin scrumul amintirilor. Și prima figură care îi reveni în memorie nu se putu să fie alta decât aceea a lui Sorin Lumânărescu. Fostul său patron de la ziar se purtase binevoitor cu el la început și chiar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se grăbească prea tare. Amintirile despre Arm fuseseră eliberate parcă dintr-o cutie a Pandorei și-l copleșeau. Toate amintirile, chiar și cele mai puțin însemnate, pe care ar fi trebuit să le dea uitării de mult și definitiv, îi răscoleau acum sufletul și mintea. Și dacă până atunci fusese vorba doar de lucruri disparate, acum toate amintirile acestea se legau mai bine între ele, revelându-i cu suficientă claritate că Armanca jucase în viața lui un rol cu mult mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu fusese un șarlatan. Prea ieșea fum de la focul lui. Dar cărțile nu erau acolo! Și doar fuseseră; unul din clienți le zărise cu o zi înainte de moartea meșterului! Nu au fost găsite nici în cealaltă încăpere. Cei doi au răscolit peste tot: și în pod s-au uitat. „Nu sunt nicăieri!” le-a zis celor adunați Funcționarul. „Se vor face cercetări!” i-a asigurat Jandarmul. „Cărțile vor fi găsite!” „Și, de vor fi aflate, cine să le priceapă?” a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Alexandru Marghiloman, Ioan C. Filitti și Nicolae Iorga. La prima vedere, ți-ai spune că demersul lui Ioan Stanomir e în van. Ce rost are să analizezi niște idei defuncte comentîndu-le cu seninătatea celui care știe că ele nu mai pot răscoli pe nimeni? De aceea, o carte despre conservatorismul românesc seamănă cu o procesiune teoretică la cîteva morminte celebre. Le pomenim răposaților numele, dăm cîteva citate din cărțile lor, le mărunțim unele idei, și apoi încheiem panegiricul cu un aer mulțumit
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
am scris în diverse reviste și am vorbit la radio. De ce m-am angajat în această acțiune neglorioasă, dezaprobată de unii cunoscuți ai mei (care consideră că o carte proastă trebuie trecută sub tăcere)? Dintr-o plăcere perversă de a răscoli în maldărele de deșeuri ale literaturii? Din dorința de a-mi afirma superioritatea, rănind sensibilitatea unor autori lipsiți de talent? Nici vorbă de așa ceva. Am făcut-o (știu că sună demagogic, în România, în momentul de față, tot ce e
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
domnii care le însoțeau aveau un aer serios de trezorieri la o bancă elvețiană. Fuma țigări ieftine, închipuindu-și cum funinginea fină se strecoară sub gulerul domnilor paltonați, murdărindu-le cămășile pe care mașini de spălat, mârâind înfundat, le vor răscoli și amușina, suflând spumă asupra lor", scrie, fără să stea pe gânduri, Mitchievici. După care, când acest bătrân meditativ va începe să rememoreze vechi rendez-vous-uri cinematografice, întregul fragment, reluat cuvânt cu cuvânt, va fi subtil transferat unei frumoase necunoscute. Mirosul
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
a profesorului Tudor Vianu." Lentoarea unei tragedii presimțite îi trage pașii înapoi, spre lumea ca teatru, pe care o gîndea, cu puțin înainte de-a părăsi lumea-lume. Imaginea tatălui lui Ionesco, scotocindu-i prin foi, și coșmarul fratelui mai mare, răscolindu-ți prin viață, ca să te scoată intim vinovat. Controlul gîndurilor, și "energica simplitate" a lui Ionesco, deprinderea de a scrie și de a intra, cu ușurință, în cuvintele tale, chiar cînd ți se pare că te strîng: " Scriind despre el
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
lui Rasputin, (...) i-a spus fiului său: ŤDu-te la Moscova, cucerește orașul, nu da înapoi de la nimic și nu-ți face scrupule, pentru că Dumnezeu e-un porc de câineť. Fraza aceasta citită de tatăl meu, care era preot, m-a răscolit - și m-a eliberat. Cred că n-am închis ochii toată noaptea." Este acest fragment edificator pentru a proba lipsa de credință a preotului Cioran? Nu aș băga mâna în foc. Filosoful însuși se plânsese, încă din 1961, de o
Revelațiile durerii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7430_a_8755]
-
privim propriile slăbiciuni cu bunăvoință. Și cînd acolo, bucata asta de om cu înfățișare bonomă, pe care numai văzîndu-l și te aștepți să toarne bancuri din el cu toptanul, bucata asta de om îți dă peste cap așteptările, și te răscolește la propriu. În loc de giumbușlucuri frivole, Dan Puric vine cu înțelesurile unui mesaj tragic. În loc de poante dătătoare de bună dispoziție, Dan Puric te încarcă cu o undă de înfiorare creștină. E atît de direct și fără de perdele în ceea ce spune, ba
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
mine/ și mult mai lungi decât s-ar cuveni)/ că mă sâcâie gândul sinuciderii,/ beau, atunci, ca să uit,/ reușesc să-i păcălesc pe mulți,/ pe mine, niciodată." (T. Roșu) Și această mică antologie, pentru care am făcut efortul de a răscoli în sacul meu plin de scrisori, și a citi cu grija de-a alege acele texte al căror numitor comun să fie disperarea și lipsa unor soluții simple de supraviețuire- ar fi putut continua la nesfârșit! Scriem, se pare, dintr-
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
Cristian Teodorescu De pe stradă l-a înhățat Pomenea pe Claudiu poștașul. El i-a băgat pistolul în coastă și jandarmul care-l însoțea l-a răscolit prin buzunare și de-abia după aceea i-a luat tașca de toval. Adică exact invers de cum îi spusese polițistul. În tașcă avea Claudiu un cuțit și un pistol. Pomenea uitase cătușele pe masă în secție, altfel n-ar fi
Trenul special by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7817_a_9142]
-
mortificantă solidaritate dintre toate solidaritățile posibile, solidaritatea iscoditoare a holului de spital, e jurnalul lepădării de fleacuri. Nu cu liniștea celui ce a înțeles, ci mult mai adesea cu istovitoarele convulsii ale sufletelor încă agitate de valuri. Încă mări, mici, răscolite de patimi și jinduind după soare, fără fața întinsă, senină mască mortuară, a oceanului. "Ce cantitate infinită de inutil calm conținea în dimineața aceea oceanul, față de neliniștea și de sbuciumul unui singur om..." (p. 123) The invisible worm, fetiș romantic
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
să supraviețuiască ca întreprinzători capitaliști, s-au gîndit, în primul rînd, la improvizarea unui stand de cărți pe marginea trotuarului și, în al doilea rînd, că și la temperaturi sub 0 grade aici nimeni n-o să-și piardă cheful să răscolească prin standurile de cărți încotoșmănit, în ciuda gheții și a mocirlei (oare românii nu au cunoscut interesul pentru lectură, nici standurile stradale de carte înainte de 1990? n. t.). 20. Ura Am răsuflat ușurat cînd lîngă unul care-și striga în gura
Peter K. Wehrli - Deruta by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/7694_a_9019]
-
ajungi la standul României, trebuia s-o iei spre o aripă, de unde coborai cu scările rulante într-o sală cu edituri est-europene și asiatice. Pavilionul american era în cealaltă extremă. La intrare, doi „portari" tineri și foarte glumeți, mi-au răscolit geanta, m-au pus să le promit că nu fac poze, că nu filmez, că nu pun o bombă (nu, asta nu m-au rugat!), apoi unul dintre ei a clătinat un deget, ca să fixeze ideile. Hala arata ca un
Târgul de Carte de la Frankfurt 2009 by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/6813_a_8138]
-
meu nu e numai tăpșan și muguri uscați, mi-am zis. Din îmbrățișarea de cu seară se scuturase polenul, pe care îl culegeam delicat cu vârful degetelor. Era suficientă memoria furtunii, ca să se stârnească vânturi răzlețe și vârtejuri tandre să răscolească rămășițele serii. Curând, detectoarele de pietre prețioase au țiuit...La început mai slab, apoi tot mai tare, până urechile s-au înfundat și gâtul a prins să se usuce. Știam de diamantul ascuns bine între petale, dar nu-l cercetasem
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
sunt mai sunătoare. Unde, precum pere, prăsade carbonizate, Din copaci puzderia de grauri, risipitor, Va cădea-n băltoace, spre-a prăbuși uscate Tristeți neogoite-n adâncul ochilor. Sub ea, prin nea, petice de pământ negresc, Și vântul de țipete e răscolit ca de brăzdar, Și, cu cât mai întâmplător, cu atât mai firesc În hohotul de plâns versuri compuse-răsar. 1912 Ridicându-se din rombul vuind sacadat Al piețelor de zori încă ne-mpurpurate, Ghersul, motivul meu este sigilat Cu ploile ce mi-
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
e atît de heteroclit încît nu-i poți aduna ideile într-un întreg. Într-un cuvînt, nu poate fi povestit, ci doar aproximat prin formule cît mai echivoce. E precum pilitura de fier ale cărei așchii, în lipsa unui magnet, stă răscolită în toate direcțiile. Tocmai de aceea nu poți să-l așezi pe Bataille într-o categorie anume. L-ai numi scriitor, dacă nu ai vedea cît de convins este că veleitățile sale de economist improvizat ascund de fapt o mare
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
citești cu cîtă ușurință declară, în Partea blestemată, că a descoperit legile generale ale economiei, nu poți să nu te gîndești la acei oratori din piețele publice, care, declamîndu-și inepțiile în fața trecătorilor, căutau să-i convingă că ideile lor vor răscoli lumea. Bataille nu a răscolit lumea, în schimb a scandalizat un public avid de apariții nerușinate. Cu el, francezii au dobîndit ce și-au dorit: un lăutar cîntînd pe mai multe registre fără a apuca să adîncească vreunul. E surprinzător
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]