989 matches
-
nică Într-o privință oareșicare, nărăvindu-mă astfel, pe tot restul vieții mele, cu aceea ce numim trai bun și Îmbelșugat, măcar Într-ale mâncării, ba chiar numai Într-ale mâncării, așa cum pomenisem și În casa părinților mei, unde eram răsfățatul, ca cel mai mare dintre cei cinci copii ai maicii mele, plină de atenții cu mine și Întrecându-se cu mâinile ei atât de meștere la gătit. Dar, În afară de primusul nostru cu minunile lui, care ne Încântă și azi amintirea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
casă, deunăzi, vechea noastră prietenă de acum cincizeci de ani, ea Înșăși numărând astăzi șapte zeci și trei de primăveri. Eram copii, eu și nevastă-mea, când Olga, frumusețe durdu lie gen dix-huitișme sișcle, ne primea În budoaru-i de metresă răsfățată a maiorului X - cavalerist de pe vremuri, cu cravașa nelipsită, călcând apăsat și crăcănat, ca pieile-roșii, și cu mustața răsfirată după moda ofițerilor francezi din școala de cava lerie de la Saumur -, dar iubindu-se În taină cu tânărul medicinist Tode, din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-o și s-a Întors la Stroești, unde-l chema destinul. În această atmosferă de sfârșit de secol al XIX-lea și Început al celui de-al XX-lea și-a crescut Dumitrache Geor gescu toți copiii. Nu au fost răsfățații sorții, dar au cunoscut o diversitate de oameni, idei și situații. Îi ducea la circ, la spec tacole, Îi lua prin Cișmigiul din vecinătatea casei, dar Îi punea și la muncă, iar de multe ori cunoșteau lipsurile. La Întrebarea pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Constantin D. Beldie, fratele mai mare al Lucreției, a fost un prieten intim al lui Mircea Florian și coleg de liceu cu acesta, căruia Îi spunea afectuos „Prințul“. Costică a avut o copilărie frumoasă, fiind primul copil și cel mai răsfățat. A fost dat la Kleinkindergarten și, În același timp, primea lecții de germană, franceză și engleză acasă, de la profesori special angajați de tatăl său. A urmat o școală de dans, apoi o școală de velocipedie din bulevard. Era copilul mahalalei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dar mă amuză la nebunie. Nu mai poți spune acum că nu te-am trecut prin gama tuturor dezmierdărilor. Haide, fă puțin sluji și nu mai râde, javră!“ Finalul este la fel de intim: „Poate am să ațipesc. Noapte bună. Pa, javră răsfățată, Cora. Bună dimineața, Beldie. E atât de frig acum de tremur toată. Lumea se deșteaptă și devine gentilă. N-aibi nici o grije.“ Scrisoarea din Timișoara, datată 9 august 1922, a fost publicată fără Început și sfârșit: „Măgarule de Beldișor, Poate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
făcut-o din cauza lui Beldie. Eu nu cred; el era Însurat și avea și un băiat. Nu știu cât de departe au mers relațiile dintre ei, dar se simpatizau. Beldie era ironic, făcea Înțepături, dar era foarte sensibil. De altfel, Cora era răsfățata redacției noastre. Avea și un frate constructor. Noi o porecleam Missmireu. Am fost toată redacția la Cimitirul Bellu la Înmormântarea ei; Beldie plângea atunci, dar era cu brațele pe umerii a două iubite ale lui. Îi plă ceau femeile și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pământ. Distanța dintre ei dispăruse odată cu demonii dintre ei. Ochii ei mari, expresivi și frumoși se înseninaseră căpătând naturalețe și o strălucire aparte. Era chiar foarte bine dispusă încât îi venea să țopăie de fericire. Se comportase ca o adolescentă răsfățată și apoi destul de rațională. Își iubea deopotrivă părinții și era pregătită să meargă înainte. Dar în mintea ei tânără de adolescent trăgea nădejde că într-o bună zi, mai devreme sau mai târziu, părinții ei își vor găsi un nou
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
au împotrivit niciodată relațiilor noastre, ci ne-au sprijinit mereu și se bucurau alături de noi. Margalina și Constantin Ciubotariu de asemenea se numără printre familiile apropiate de sufletul meu. Fiica lor, Cocuța, deși singură la părinți, nu era o fire răsfățată, ci avea un caracter deosebit. Era frumoasă fizic și sufletește. Mi era dragă și mă străduiam s-o "copii" în multe privințe, ea fiind cu vreo trei ani mai mare. Părinții intelectuali, au reușit să-i insufle sentimente nobile de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
le-a binecuvântat familia cu doi copii, Adrian și Adriana, o pereche de invidiat. Sunt astăzi realizați, la casa lor, absolvind Academia de Științe Economice, din Iași. Se mândresc, de asemenea, cu o nepoată, Clara Maria (de numai 5 luni), răsfățata întregii familii. Tot, puținul timp liber îl petrece uneori (mai cu seamă de sfintele Sărbători) la casa părintească, alături de tatăl Dragomir, la Costișa. Oamenii, colegii în mijlocul cărora a trăit, nu se uită ușor. Ei știu să ofere clipe de bucurie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ființă rece, distantă, rigidă, ci comunicativă și prietenoasă, o soție și o mamă sensibilă și extrem de devotată, făcându-și din inimă datoria. Îmi sărutam, în schimb, cu foc mătușile amuzate. Oricât îmi era de dragă, știindu-mă și de ea răsfățat, nu-mi plăcea ca tanti Virginia să mă sărute pe gură, cum avea obiceiul. Fiindcă mă trata cu bunătăți, o vizitam cât de des puteam, adică de câte ori mama îmi permitea să merg de la grădiniță la dânsa (adică la bunici), soldatul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de Științe nu s-ar fi deschis la Timișoara, în refugiu. Afară, în curtea Liceului „Gh. Barițiu“, unde se ținea bacalaureatul, mă aștepta deci, vizibil emoționat, mai ales după ce i-am relatat cele întâmplate, Grigore Popa: nu eram oare un răsfățat al sorții? Însă vara aceea trebuia să-mi aducă extraordinare, fericite surprize. Ultimul meu eseu din Țară nouă a stârnit ecou - a fost comentat favorabil la postul de radio București, în cadrul emisiunii culturale, poate și în presa din capitală: cine
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
internațională, România s-a mișcat cu mai multă dezinvoltură decât celelalte state din blocul sovietic, dar și decât unele state occidentale (membre N.A.T.O., C.E., Piața Comună etc.), fiind un fel de copil teribil (se zicea în mod curent: marverik), răsfățat și căutat; neîmplinirile care au existat vin și din limitele pe care le avea orice stat mijlociu care nu-și poate depăși statutul. Am trasat doar un contur oferind o mostră de ceea ce a constituit politica externă a României, diplomația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
tare simpatic (toate femeile din sat îi zîmbeau și-l cunoș teau - era doar nepotu lu’ doamna Bădescu, fostă învățătoare) și avea o soră mai mică, de numai doi anișori. Bineînțeles că nu o suporta pe surioară, pentru că era prea răsfățată, părinții îi făceau toate voile și mînca găinaț cînd era lăsată liberă prin curte. Da, mînca găinaț ; și din cele întă rite și rotunde, pe care le ronțăia ca pe niște bezele reușite, și din cele apoase - cînd se spîrcîiau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
clipe de răgaz am să-ți strig numele... Dar să lăsăm nălucirile și presupunerile astea lugubre. IV [...] Când, spune-mi, când am să te pot ține în brațe? Fixează o zi, draga mea, arată-i o acadea bătrânei tale mame răsfățate, ca ea să mai poată rezista. R[ainer] mi-a spus că s-ar putea să fii obligată să pleci de la Paris, să te duci și mai departe. Spune-le atunci americanilor de acolo să vină să mă răpească și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și, pentru a da greutate acestui protest, spre deosebire de alți eminenți scriitori români care protestau „de la distanță”, m-am Întors „cu trupul” În țară, livrându-mă bunului plac și arbitrariului clicii conducătorului, dar și al unor colegi, satisfăcuți când unul dintre „răsfățații soartei” este pus În genunchi - chit că și-a ales singur soarta! O spun nu pentru a-mi sublinia meritele, ci pur și simplu ca titlu de exemplu „existențial” al acestei credințe care m-a susținut decenii, În țară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
izbitură” dură peste orbitele adesea candide ale unui adolescent, dar o bună lecție asupra oamenilor și asupra vieții sociale, de parcă, Într-adevăr, atunci când mă credeam „persecutat” de forțe Înalte, traumatizat de o „neînțelegere dureroasă și hâdă”, eram de fapt un răsfățat al sorții: ea mă arunca precoce În „luptă”, scoțându-mă cu o mână viguroasă din cețurile și clișeele vârstei, pregătindu-mă pentru lupte reale. Și cea mai „reală” dintre aceste lupte urma să fie „creația”! 5 Noi, bătrânii, În societatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
legiu se ispășește; pedeapsa lor a fost și rămâne iritația unui amor-propriu mereu nemulțumit, mereu neastâm părat. Câtă vreme au fost puternici, se plângeau că nu sunt îndeajuns; acum plâng că nu mai sunt deloc. Aceasta este drama unei națiuni răsfățate: este ulcerată și când este prosperă, și când norocul a părăsit-o, o națiune laco mă, schimbătoare, prea favorizată de soartă pentru a cu noaște modestia sau resemnarea, neștiind să păstreze mă sura nici în fața inevitabilului, nici înaintea nespe ratului
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
par excellence. Premier né de la démocratie, il fut dorloté par la masse.” „Operele romantice sunt primele - de la inventarea tiparului - care au beneficiat de mari tiraje. Romantismul a fost stilul popular prin excelență. Întâiul născut al democrației, el a fost copilul răsfățat al maselor.” (trad. mea, A.M.) Acest stil popular se acordă cu un anumit tip de discurs care se recunoaște în epocă prin exces, prin structura hiper- trofiată, hiperbolizantă. Y Gasset remarcă însă mișcarea de recul, cea care atrage artistul modern
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cumpărau mâncare clasică pentru câini, delicatesele pentru câini - biscuiții cu aromă de ficat și alte asemenea - erau alegerea copiilor și a bătrânilor. Ne-am dat seama că pentru cei în vârstă animalele de casă sunt precum copiii, ființe care trebuiesc răsfățate. Simplul fapt de a-i da de mâncare lui Fido nu este o îndeletnicire care să-i placă în mod deosebit unui copil, dar să-l îndopi cu biscuiți poate fi o distracție pe cinste. Părinții făceau pe placul copiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
Dumnezeu și păzind Poruncile îți construiești cel mai frumos Palat în Rai. Zgârcenia depărtează omenia. Fiind cu inima rece nu vei putea încălzi altă. Nu trăi în umbră altuia că umbră dispare și tu te vezi cine ești. Un copil răsfățat nu-și iubește mama. Viitorul unui copil este opera mamei sale. Iubiți faptele nu laudele. Muncă te ferește de trei rele: plictiseală, bârfa și ispita. Filozofia mea Să gândesc bine. Să nu dau înapoi. în tot ce fac să am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
care venise cu un grup de prieteni (asemănător cu cel al nostru) să petreacă vara. Grupurile noastre s-au unit și noi doi am început o poveste nebună de iubire, în scurt timp devenind cea mai frumoasă pereche de îndrăgostiți, răsfățați fiind de toată lumea. Atunci s-a zămislit primul rod al dragostei noastre, „sora cea mare” pe care, după ce s-a născut, am târât-o după noi peste tot. Nu ne-am prea ocupat de ea, nedorind să renunțăm la plăcerile
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu numărul de ziariști din escortă. Îmi aduc aminte că am gustat și eu odinioară plăcerile acestor îmbarcări și exfiltrări rapide (aeroportul fără timpi morți și fără cozi în fața porților de îmbarcare, cu șofer pentru oraș este ultimul lux al răsfățaților soartei). Văzuți de departe acești bieți profesioniști ai călătoriilor "Potemkin" (de la satele cu același nume) sunt mai degrabă de plâns. Abia coborâți din avion și iată-i urcați într-un vehicul cu geamuri fumurii, ascultând cuminți, între aeroport și capitală
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
închiși. Una din prietenele sale israeliene, specialistă în Sfântul Toma, ea însăși filosof disident, veghează asupra lui. Sunt ultimele lui zile, și totuși... Acest bolnav, acest mare singuratic în vârstă de optzeci și șase de ani a fost multă vreme răsfățatul lumii bune din Ierusalim, oraș în care a venit în 1962. Copleșit de onoruri ca predicator. Marele premiu al statului Israel, premiul Knessetului, decan al Facultății de Filosofie a Universității ebraice, animator al Casei Sfântului Isaia, consacrată științelor iudaismului, "celălalt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care îl detesta cordial pe Strauss, remarcă atunci cu voce suavă: "Numai că aceasta nu mai este cîtuși de puțin muzică, ci o necuviință...". Pe scena de la Burgtheater, bătrînul tragedian Sonnenthal, înnobilat de împărat, și faimosul său rival, Kainz, invitatul răsfățat odinioară de Ludovic al II-lea al Bavariei și de Wagner, erau aplaudați în Faustul lui Goethe și dramele lui Schiller. Publicul vienez, recunoscător actorilor săi favoriți pentru orele frumoase petrecute la teatru ascultîndu-i, continua să aplaude aceste glorii ale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
națiunilor pentru a realiza lucruri mărețe. Expert în aviație, el avea la activ cîteva raiduri în escadră peste Atlantic, de la Orbetello pînă în Statele Unite, care i-au umplut pe italieni de un orgoliu legitim și au stîrnit admirația generală. Copil răsfățat și erou al nației, popularitatea sa era atît de mare încît Mussolini, ofuscat și gelos, nu avea în privința lui sentimente binevoitoare. Se șoptea că după succesul zborului peste Ocean, Ducele fusese dezamăgit, întrucît scontase să se prăbușească asemeni lui Icar
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]