575 matches
-
arestezi pe cineva! Ce mama dracului se Întâmplă? Urmară câteva sunete Înăbușite În receptor și o bufnitură. — Rahat, spuse Insch. Sunt aici. Ar fi bine să ai o explicație bună când termin aici, sergent, că altfel... O voce de femeie, răspicată și insistentă, dar prea slabă pentru ca Logan să Înțeleagă ce spune, și apoi: — Bine, bine, vin acum. Și legătura se Întrerupse. Agenta stătea pe trepte privindu-l cu sprâncenele arcuite. — Trebuie să intre pe scenă, explică Logan În timp ce Își Îndesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tu ești un mizerabil! N-am ce face, a răspuns Îndărătnic Sloane. Ce naiba te-a apucat? Te-au năpădit vechile remușcări? Ai fi fost mai În formă dacă ai fi rămas până la capăt la petrecere. — Am plecat, Fred, a spus răspicat Amory. Îi tremurau genunchii și știa că dacă mai rămânea un singur minut pe stradă, avea să se prăbușească pe locul unde stătea. Voi veni la „Vanderbilt“ la prânz. A pornit grăbit și a cotit pe Fifth Avenue. Întors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aducem un elogiu concis și tandru, cu toată melancolia cuvenită, domnișoarei Diana din Leicester care și-a amânat căsătoria cu domnul Tony Weston fiindcă, în fața pastorului care oficia unirea lor pe viață, logodnicul n-a rostit un „da” limpede și răspicat, ci a mormăit ceva ininteligibil la întrebarea fundamentală. Și un elogiu și mai concis, și mai tandru, și mai sincer dlui Tony Weston; în această comedie a silabelor, dânsul e singurul care se ridică la drama minunată a epocii noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ar fi lăcrămat, după cum țineam minte dintr-un text al lui Gorki (Gorki sau...?, - oricum, un text care avea grijă să sublinieze că lui Tolstoi nu-i plăcea teatrul lui Cehov fiindcă nu avea un punct de vedere clar și răspicat). Din senin, începu să-mi tremure un picior, neplăcut, irepresibil - să fie o epilepsie? -, și îmi apăru, în loc de Kaminska, Bubi, un copil cu care jucam fotbal pe Poterași, primul pe care-l văzusem căzând, în plină joacă, la pământ, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
oarecare, fetele au avut și momente bune, dar și mai puține bune, însă de asta e frumos voleiul. În schimb, sunt foarte necăjit din cauza manierei de arbitraj, fiindcă meritam și trebuia să câștigăm în trei seturi și spun asta foarte răspicat. După cum știți, eu nu dau niciodată vina pe arbitraj, nici măcar când pierd, dar ce s-a întâmplat astăzi a fost prea flagrant. Referitor la Dinamo, această echipă va avea altă față din retur, cu jucătoarele care i-au lipsit astăzi
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ochi plini de admirație și zice, dând să ia biletele: ― Dați-mi voie, mă rog. Dar d. Lefter retrage încetinel mâna, dezdoiește biletele și întreabă: ― N-aveți listele oficiale? ― Ba da. Iată-le. ― Mă rog, zice d. Lefter cu vorba răspicată, avem o dată zero-șapte-zeci-și-șase-de-mii-trei-sute-opt-zeci-și-patru la Universitate-Constanța. ― Nu, răspunde bancherul! una-sută-și-nouă-mii-cinci-sute-două-zeci. ― Dă-mi voie, nu mă-ncurca: una-sută-și-nouă-mii-cinci-sute-două-zeci ― București-Astronomie. ― Ba pardon, zice bancherul. București-Astronomie zero-șapte-zeci-și-șase-de-mii-trei-sute-opt-zeci-și-patru. D. Lefter nu-și dă bine seama de ce, dar simte o sfârșeală și cade, alb ca porțelanul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
carte se naște și se dezvoltă parcurgând, prescurtat, drama gândirii și a conștiinței universale.” Eugeniu Speranția 742. „Drama înfăptuirii unei cărți ține de întreg tragicul vieții. În carte, autorul își depune inima și creierul, palpitarea și cugetarea, cartea e ecoul răspicat, dedublarea magică a vieții cotidiene, cu toate șerpuirile, avânturile și zbuciumele ei; e însăși <<viața>> lui desprinsă din cuibul ei autentic, transplantată și păstrată ca într-o glastră, ca într-un acvarium, spre a putea fi multă vreme regăsită și
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
nației.“ În fraze de acest fel, răsunătoare ca un discurs rostit la megafon, îl caracterizează Ștefan Stoenescu pe autorul volumului de „poesii“ Acasă, apărut recent, în patru limbi (Limes, Cluj Napoca, 2007). Citind versurile, constatăm că Mihai Posada nu preconizează nimic răspicat. Scrie o poezie cuminte și inofensivă, ca un ciripit de pasăre, imitându-i pe alocuri pe Lucian Blaga și Mircea Ivănescu. Doar câteva poeme „preconizează“ iubirea pentru țara de origine: „pe lumea asta există ca mama / o singură patrie /... / există
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
reușise să parvie, doctorul Rim cerea oare vieței să-i aducă acum jertfe pe altarul catedrei cucerite? Buna Lina, cu existența ei modestă și laborioasă, îi părea pesemne o piedică, de aceea o sfredelea cu vorbe răutăcioase, așa domol și răspicat cum glăsuia. O ura, ai fi putut zice, după dezgustul care sluțea sluțenia lui când vorbea de ea. Iar Linei îi era frică de el, pur și simplu. Piciorul doamnei Eliza era, în adevăr, perfect în felul lui. Mai delicat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
până când Bulă lipsește de la școală. Atunci profa i-a rugat pe copii ca a doua zi când îi va saluta să nu mai răspundă nimic. Zis și făcut. Revine Bulă la școală, profesoara salută și din ultima bancă se aude răspicat: "Du-te-n pula mea! "Asta ai fi înțeles dacă erai cumva și tu pe barcă, ascuns, ca să mă verifici pe mine, dacă am fost într-adevăr acolo. Știu că mă bănuiești că am inventat toată povestea asta, dar nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
calm să audă liniștea de după. O mică pauză. A. La ce cameră stai. Și ea răspunde unu unu unu. E o șaradă de la care nu s-a putut abține. N-am auzit, spune el. O sută unsprezece, spune ea foarte răspicat. Aproape țipat. Nu-i vina ei. E doar panica asta care a apărut de nicăieri. Teama că el ar putea să n-o găsească. Teama că telefonul lui ar putea să rămână cu bateria descărcată. Teama că el ar putea
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
că prietenia dumneavoastră din anii studenției conținea elemente de homosexualitate? îl descusu Fanny. — Doamne ferește, nu! se cruci Adrian. — Nu-nțeleg prin asta o relație vădit fizică, îi explică ea, dar a existat vreo atracție homoerotică subconștientă? — Categoric nu! răspunse Adrian răspicat. — De ce vă deranjează așa de tare această insinuare? îl întreba Fanny. — Of, mi-e clar că aici avem de-a face cu capcană aia freudiana și că, oricum o dau, tot prost ies. „Da” înseamnă da, iar „nu” înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mimica feții, recapitulându-și în gând textul pe care urmează să-l rostească. Când ușa se întredeschide, atât cât îi permite lanțul, lăsând să apară un ochi surprins și întrebător, el își scoate pălăria, întinde buchetul de flori și intonează răspicat, accentuând fiecare cuvânt, cu o voce sigură și ușor teatrală, un text de genul: Sărut-mânușițele, stimată domnișoară S! Permiteți-mi să vă ofer acest modest buchet de roze din partea domnului B, împreună cu respectuoase omagii și calde urări de sănătate și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și că era în ultimul an, că la vara viitoare nepotul lui va ieși învățător și că din moment ce el termină „Fiul dumitale va trece în locul nepotului meu și voi avea toată grija de el”. Și eu și tata auzim vorbele răspicate spuse de director, dar parcă nu ne vine să credem. Nu știm dacă trebuie să plecăm din birou, sau să mai rămânem. Văzându-ne nedumeriți, Paul Constantinescu îi întinde tatei mâna în semn de rămas bun și ne spune și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de director, dar parcă nu ne vine să credem. Nu știm dacă trebuie să plecăm din birou, sau să mai rămânem. Văzându-ne nedumeriți, Paul Constantinescu îi întinde tatei mâna în semn de rămas bun și ne spune și mai răspicat: „Domnule, lasă băiatul aici și vom vedea ce putem face acum. E păcat ca un asemenea băiat să rămână la coarnele plugului”. Și am plecat eu la clasă și tata acasă și neagra disperare s-a transformat într-o luminoasă
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ale procesului instructiv-educativ în care este implicat educatorul ca om al societății în general și ca om al școlii în special. Urmărește atent procesul de educație în familie, la grădiniță, în învățământul primar, gimnazial, liceal și chiar universitar. Autorul spune răspicat. M-am alăturat căutătorilor de diamante pe care - spun eu - le-a șlefuit ca un adevărat bijutier, adăugându-le valențe sporite și noi carate. Ca educator să nu te mulțumești cu binele de azi, ci să te gândești la cel
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
necruțător însăși esența sistemului politic românesc. Tocmai de aceea, nu e de mirare că în septembrie 1907 este respins de la premiul Academiei Române, pe motiv că n-ar iubi România. Este atacat violent în presa vremii, La Roumanie din București afirma răspicat - acuzator că autorul „e un demolator, un nihilist, un acuzator al fraților săi, un cenzor al întregii societăți românești”, ceea ce îl face pe Caragiale să devină tot mai bătăios și mai sigur că și-a atins ținta finală - demascarea oligarhiei
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cu două degete în sus. ― Aș putea să spun eu, don' profesor! ― Spune... să auzim! Foarte curioși să audă cam ce voi răspunde ― poate că nici mulți dintre ei nu cunoșteau etimologia cuvântului ― profesorii se făcuseră numai urechi. Am răspuns răspicat și îndrăzneț ca întotdeauna când o întrebare de Romînă: ― Nu știu sigur dacă este așa cum am să spun, pentru că nici n-am citit undeva și nici nu mi s-a spus; îmi închipui însă că s-ar putea să fie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prea mare grabă, "Cuvine-se cu adevărat să te fericim pre Tine"..." și așa mai departe! Dar bine, domnule Moscu, confunzi Chimia cu Religia, domnule, pentru Dumnezeu?! Moscu, văzând că partida e pierdută, se ridică demn în picioare și spuse răspicat: ― Nu, don' profesor, dar... să vedeți... știți... eu... Să vedeți... ― Da, da' să vedem și ce părere vor avea ceilalți domni profesori despre teza asta! ― Eu cred, spuse Moscu netulburat și pe același ton cu profesorul, că vor avea o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de acuplare. Poanta cu Brahmagupta și cu titlul lucrării sale, de nerușinată formulare, era utilizată de Vladimir de fiecare dată când avea ocazia abordajului vreunei femei ce-i ieșea în cale, când cu plecările sale în deplasare în Capitală. Pronunțarea răspicată și rară a termenului porcos, survenea după o aserțiune adresată doamnei.(Vladimir emitea mai întâi, cu ipocrită nevinovăție și prefăcută naivitate: "Sunteți deosebit de inteligentă și presupun că ați fost în liceu destul de bună la matematici!". Era primul avans și prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceară noi audieri și noi martori. Probele nu ni se par destul de edificatoare pentru a pronunța o sentință întemeiată". Lumea e prea înfierbîntată de pasiuni pro și contra, nu admite amânări când e vorba să fie condamnat cineva. Trebuie spus răspicat "da" sau "nu". O amânare seamănă cu o trădare, cu o încercare de a frustra pe unii de dreptate, pe alții de spectacol. Așa că, profesore, simt o mare responsabilitate pe umerii mei. Și nu vreau să fiu huiduită, nici să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îi mai explică odată și încă odată, apoi se enervează și ea și începe să țipe la copilă: ori te dai cu bicicleta, ori mergem în casă! Fetița alege o altă variantă, dar nu e ascultată. Mama din nou întreabă răspicat, de aud și eu, același lucru. Fetița răspunde ca o frunză tremurând în vânt. Sunt convinsă, nu era o isterie a copilei, totuși femeia își pierde și ea cumpătul, o scoate pe fetiță de pe bicicletă și o pune pe trotuar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și al treilea. Posacul rămâne liniștit.) PRICINĂ (își desfundă cu degetul mic o ureche): Bag samă c-am surzit de istov. Mă rog domniilor voastre cinstiți sfetnici, cum a zis podoaba de fiică-mea că mă iubește? Da' vreau să aud răspicat și tare. (Sfetnicii șușotesc între dânșii.) LINGUȘITORUL: N-am auzit prea bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Asemenea nici eu. PRICINĂ: Poate ai auzit domnia ta, întâiule sfetnic. POSACUL: Am auzit, Măria Ta. Domnița Liana a zis că te iubește așa cum iubești sarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-și toată răbdarea de care era în stare să nu fie agresiv de obraznică cu maică-sa. Ce-a fost asta, dragă? Tu ai auzit ce-am spus? Am spus că portarul— — Am auzit! spuse Adriana pe un ton mai răspicat decât ar fi vrut. Maică-sa oftă, un oftat din acela lung și dramatic care aproape întotdeauna preceda o discuție lungă și dramatică. — Adriana, am încercat să fiu înțelegătoare — zău, chiar am încercat — dar situația a devenit de netolerat. Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai multe părți. SUA s-or purta ca un mare imperiu, dar marile imperii foloseau și armate din afara lor. Calculele normale de risc nu merg în aceste noi ecuații. 2. SUA sunt un model dezirabil. Nu, ne spune el foarte răspicat, SUA nu pot fi model și nu pot să fie imitate, fiindcă acest model actual se bazează pe parazitarea celorlalte economii, SUA având deficite foarte mari pe care nici un alt stat nu și le-ar putea permite. Este un stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]