2,766 matches
-
sfârșitul nuvelei, se dovedește a fi chiar infinitul morții. Firește, am putea spune că eroul a căutat-o cu lumânarea: de ce a trebuit să se aventureze sub cireși, când nici un suflet de om nu călca în pădure în acel scurt răstimp al primăverii? Când știa ce îl așteaptă? De ce nu a luat-o la fugă când i-a ieșit în cale demonul, pe poteca troienită în albul chinuitor? Ei bine, sărmanul hoț, pentru că despre un hoț este vorba, nu a făcut
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care se grupase, compact, în partea opusă. Încă supraviețuiește în Japonia, și puternic, conștiința care desparte, la petreceri chiar, femei și bărbați, făcându-i să se simtă inconfortabil unii cu alții. De jur împrejur, răsuna acum ciripitul femeilor, punctat la răstimpuri scurte de nelipsitul oishii, delicios, da, delicios nu-i așa? cu adevărat delicios. Cu pași înăbușiți de teamă să nu atragă atenția întregii mese; cât de neplăcut ar fi fost să simtă asupra sa greutatea imensă a acelei priviri colective
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
greutate din cauza unor peripeții și a renunțat a se mai duce la țintirim. Și cum se gândea așa Norocel, ce ar putea face, dintr-o dată l-a cuprins dorul de tatăl lui și a început să plângă amarnic. În acest răstimp mintea i-a șoptit că ar fi mai bine să se sfătuiască cu mama, pentru că stând așa nu va primi de la nimeni niciun sfat și pierde timpul ca un copil neajutorat. Deși nu vroia nici în ruptul capului să-și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Verona a relatat toată întâmplarea și după ce a terminat, a durat un timp de tăcere generală. Apoi Uran s-a uitat la Amar și acesta a ordonat fetelor că sunt libere iar celor de față, le-a zis: -După un răstimp veniți toți la adăpostul închinăciunii. Uran urmat de Amar a făcut câțiva pași împreună pe hudiță îngrijorați de vestea proastă ce urma a se înfăptui. -Am primit vorbă bolnavă de la Târgov, precum că la hotare pâlpâie bucluc, îl informă Uran
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ani și era deja anunțul promițător al splendidei frumuseți În care avea să se transforme mai târziu și despre care a lăsat o minunată mărturie Însuși Velázquez În celebrul tablou pentru care ea avea să-i pozeze după un alt răstimp, către 1635. Dar cu vreo zece ani Înainte, În diminețile acelea de martie premergătoare aventurii cu englezii, eu nu cunoșteam identitatea foarte tinerei fete, aproape o copilă, care la fiecare două-trei zile străbătea În caretă strada Toledo În direcția Pieței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mascatul scria cu litere foarte regulate și corecte, de copist sau de secretar, iar călugărul Își concentra asupra lui Alatriste privirea aceea hipnotică și febrilă, În stare să-l facă să pălească până și pe cel mai temerar dintre oameni. Răstimp În care căpitanul se Întrebă dacă nimeni n-avea să-l Întrebe care au fost motivele ce l-au făcut să devieze spada italianului. Pe cât părea, pe nimeni nu interesa câtuși de puțin punctul său personal de vedere. Și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu era absolut necesar să poată citi și căuta noi cunoștințe. Spre sfârșitul vieții e mai important să meditezi asupra celor pe care le-ai citit odată. Prin ea însăși și în mod natural, bătrânețea ar trebui să fie un răstimp de digestie sufletească și intelectuală. Dimpotrivă, tânărul trebuie să stăpânească arta cititului și a scrisului. Literele sunt singurele semne demne de încredere pe harta drumului nostru în viață. Fără semnele scrisului, nimeni nu va avea capacitatea de a descifra harta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
altul a fost cel care a construit-o. Și deși eu sunt cel care locuiește acolo. Eu o voi deține pentru întotdeauna. Ca un gest de bunăvoință din partea Coroanei. Mulțumesc, Coroană! Așa s-au petrecut lucrurile. Pentru veșnicie. E un răstimp destul de lung. Mă îndeletnicesc cu o muncă importantă și plină de însemnătate, am spus eu. Avem nevoie de un adăpost, eu și munca mea. De un refugiu unde munca mea și cu mine să ne desăvârșim în liniște și pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
poftindu-l la o cafeluță într-un birou mic și intim, care-i aparținea, în calitate de redactor responsabil de televiziune. Discuția se prelungise apoi până seara târziu, deși Bart ar fi vrut să o șteargă acasă mai devreme, și în acel răstimp Camelia i se fofilase puțin câte puțin în suflet, continuând să îl tragă de limbă și să îi surâdă plină de grație și de la dumneavoastră să treacă pe neobservate și în modul cel mai firesc din lume la apelativele dumneata
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fusese el dispus să admită ori să conștientizeze. O veritabilă placă turnantă a destinului său. Cum se petrecuse așa ceva era de analizat cu atenție într-o bună zi. Pusese în paranteză amintirea lui Arm pentru o vreme, și în acel răstimp el își reconstruise viața alături de o altă femeie și își regăsise rostul pe lume. Poate că așa și trebuise să se întâmple totul, să uite de Arm, ca să renască într-o nouă viață, și poate că asta fusese chiar dorința
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
așezarea vecină, cale de mulți kilometri; meșterul îi desconsiderase: nu te apuci să înșiri gogoși unor oameni în toată firea. Ceasornicarul nu s-a îngrijorat. Își vedea de meșteșug, dregând cu aceeași sârguință ceasurile, câte i se mai aduceau. În răstimpuri, ieșea în ogradă pentru a-și privi hulubii jucători cum se înalță, rotitori, în vânt. Cădeau apoi, rostogol, zeci de metri, o sută; se ridicau iar. Orologiul nu bătuse niciodată, deși trecuseră peste trei săptămâni. E drept, nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu ieșea niciodată la plimbare, nu mergea la birt, la tutungerie, la nunți, la popicărie ori la înmormântări. Când - într-un târziu - își luase nevastă, se știe cum se isprăvise povestea. Din zori până-n seară, meșterea arcuri și rotițe; în răstimpuri, ieșea în curte pentru a-și admira hulubii ori se urca în pod, unde aceștia își aveau cuiburile. Cam țicnit și fudul; credea că dacă a făcut ditai ceasul, o să-i dea gata; o vreme nu-l mai băgase nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
caricatura - i se mai înroșise și nasul, „bea pe ascuns”, ziceau unii - le făcea, de-acum, zile fripte! Se jucaseră niște copii cu chibriturile. Cu greu a fost potolit prăpădul, spre seară; au ars și câteva case. Ceasornicarul, în acest răstimp, ieșise, de vreo două ori, doar până în ușa atelierului. De acolo văzuse fumul și flăcările; amănunte aflase, fără să întrebe, de la trecătorii guralivi. Nu era bucuros. Nici trist. Pe fața lui cu greu deslușise cineva vreun semn; și ochii păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fuseseră mâncați, mai mult burțile. Pentru ficați, a fost de părere un bătrân. Și patru câini au fost sfâșiați. Gândul lumii s-a întors iar către Ceasornicar. Filozoful și Profesorul de naturale stăteau tăcuți în fața cănilor cu vin fiert. În răstimpuri, spărgeau câte o nucă. „Nu se poate, este o coincidență!” a zis - într-un târziu - Filozoful. „Și totuși nu este...” „Nu!” a întărit Profesorul de naturale. „Și nici șarlatanie, am spus-o și altădată.” „Omul acesta e mai inteligent decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
îndelungat un astfel de efort. Fiindcă nu trebuia uitat bagajul: un sac de merinde, o pătură în bandulieră și un burduf cu apă, aninat la cingătoare. Hrana și apa, folosite cu economie, ajungeau pentru câteva săptămâni, cel mult. În acest răstimp, așadar, trebuia găsită calea înapoierii sau o altă ieșire. (Se pare că în interior exista un izvor, ceva, deoarece, prin pereții de sticlă, au fost zăriți oameni plecați de peste cincizeci de zile și nici măcar unul nu mai purta sacul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
chipurile noastre se discută numai în șoaptă. Acrobatul înjură ca un birjar. S-a îngrășat așa de tare, încât, pentru a-și menaja forțele, va trebui să folosească un scaun de invalid. Mezinul debitează toată ziua cuvinte neînțelese, explicând, în răstimpuri, că sunt contraversuri. Poezii de-a-ndoaselea. Ifose de bard dezabuzat. Am notat mii de expresii, nimic inteligibil. De-a lungul, de-a latul, de la coadă, oricum ai citi. Normal: numai consoane. Te poți asfixia. Ca să pară și mai interesant, ține un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Celan îi dedică tinerei sale prietene poemul În Egipt. Este o invitație de a înfrumuseța și împodobi prin dragostea ei, făpturi cu nume biblice: Noemi, Ruth și Miriam, embleme ale alterității. Răspunsul la acest dar se lasă așteptat cîteva luni, răstimp în care cei doi ajung să se cunoască mai bine. Într-o entuziastă scrisoare, Ingeborg le mărturisește părinților ei că poetul suprarealist Paul Celan s-a îndrăgostit de ea, umplîndu-i încăperea cu flori de mac. Metafora revine ca un laitmotiv
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
Dumitru Avakian ...sunt diferite, sunt variate, deși nu sunt numeroase. Mă refer la acele evenimente pe parcursul cărora buna dispoziție nu anulează funcțiile actului de cultură, ci, dimpotrivă, stimulează curiozitatea, cunoașterea; ...în răstimpurile pe care le putem numi de "loisir" estival. Voi aminti numai faptul că mai la Vest, în Franța, spre exemplu, pe perioada vacanțelor de vară, sunt organizate peste o mie de festivaluri regionale atent sprijinite de comunitățile locale; sunt evenimente
Momentele muzicale ale sezonului estival... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7023_a_8348]
-
el pornește chiar de la titlul, ca în cazul poemului Mitologicale: "...nu-i chip să fixezi urma păduchelui de apă - portarul mănâncă semințe de floarea soarelui/ cu stânga le azvârle-n gură/ cu dreapta culege cojile de pe buzele umede/ scuipă la răstimpuri pe botul brotacului/ înălțat pe un ghem de lintiță între libelule și lișițe// popa primarul portarul păduchele de apă -/ tot atâția candidați la grațiile Poemei/ poetul refuză să dea câștig de cauză vreunuia/ el recunoaște - habar nu are care-i
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
după amiază, pe când eram singur în redacția ziarului „CUVÂNTUL", pândind probabil acest moment, D-l Al. O. Teodoreanu a intrat în redacție și, fără nici o vorbă, m-a lovit în mod sălbatec și m-a amenințat că mă împușcă. În răstimp, venind servitorul ziarului HARALAMBIE NICU, D-l Al. O. Teodoreanu a fugit. Cer respectuos să se facă cercetări și apoi să fie pedepsit acest agresor laș. Mă constitui parte civilă cu suma de 1 leu. În acelaș timp vă rog
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
place. Chinezii fiindcă nu mă port ca o chinezoaică, europenii fiindcă nu semăn câtuși de puțin cu o europeancă. Iar tata fiindcă nu mă port ca o fiică bună." Extrem de inteligentă, intuiește că au parte, în HongKong, de o un răstimp al petrecerii și bogăției efemer și fragil. Alege să trăiască în prezent, de aceea respinge orice semn care îi amintește de trecut: urăște fotografiile, jurnalele, tăieturile din ziare. Cunoaște lumea și se cunoaște sine, pe Will - mai bine decât el
Orientul înca necunoscut by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6768_a_8093]
-
una din duduițe cu salvarea, adică cu un număr de telefon, la care bieții „neerectili" vor fi consultați de specialiști și pot comanda elixirul bărbăției, care va face din ei adevărați giganți sexuali, mai ceva ca Giovanni Giacomo Casanova... În răstimpul a cincisprezece minute cuvântul Testosteron răsună cam de zece ori. S-ar putea crede că e vorba de o simplă reclamă (foarte bine plătită!) a unei firme de farmaceutică, dar după anvergura acestor show-uri pare mai degrabă să fim
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
însumarea ciclurilor dedicate Anei cu prilejul publicării fiecărui volum al autorului. devine, așadar, dedicatorul tăcut, substanțial, iar personajul-cheie ce focalizează afectul, sub toate formele lui (senzație, sentiment, emoție, ideal, asceză, întemeiere filosofică a destinului), este Ana, soția autorului, dublată, în răstimpuri, de bunica poetului (dar asta, numai pentru cunoscători). Desigur, funcțională este și aluzia la legendara Ană a lui Manole, dar trimiterile nu sunt niciodată ostentative. În prefață, Mircea Petean explică (în măsura în care sublimul este palpabil) înfiriparea erosului și consecințele sale în
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
Mihail Sadoveanu. Scena n-are martor vizibil, iar sentimentul se dizolvă în descrierea ei "obiectivă". Rănită de glonțul unui vînător, o căprioară moare în inima codrului: "Umbra creștea în juru-i. Lucirile de pe vîrfuri ale soarelui se șterseseră. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului. își plecă o dată botul uscat spre luciu, apoi iar rămase neclintită. Din nesfîrșite depărtări răzbăteau
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
Sorin Lavric Scrisă în răstimpul ultimelor trei luni ale lui 2001, așadar cu puțin timp înainte ca Bourdieu să moară, încercarea de autoportret din paginile Schiței pentru o autoanaliză seamănă cu un tablou neterminat: un fel de promițător peisaj căruia autorul, nemaiapucînd să-i tragă
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]