1,361 matches
-
toți nervii. De-abia după ce ușa se închise bine, McAllister scăpă de acel chin scurt și neașteptat. În față se afla un magazin luminat strălucitor, în spate lucruri de necrezut! Pentru McAllister, urmă un moment de nedumerire: rămase cu trupul răsucit stângaci, doar vag conștient de interiorul magazinului, dar teribil de înspăimântat, în scurta clipă dinaintea întreruperii, de ceea ce se afla dincolo de tăbliile transparente ale ușii prin care tocmai intrase. Nu se vedea nicăieri nimic. Totul era de nepătruns. Nici inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
îmbrăcat era unul dintre costumele noastre cele mai bune. Era complet, cuprindea și un dispozitiv de producere a alimentelor, cu opt inele, o ceașcă întotdeauna plină cu apă, iar celelalte instalații și facilități erau automate. Zâmbi cu gura pe jumătate răsucită. - Am avut noi o idee, care s-a dovedit total falsă, și anume că l-am putea salva la o dată ulterioară. - Înțeleg, spuse Hedrock, deprimat. Era o nenorocire, dar toate hotărârile fuseseră luate înainte ca el să fi aflat măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
În septembrie, când căldura se mai stinsese, peste locul în care nu crescuse nimic așezase lespezi de râu și pusese nisip. Comandase pietrarilor care ciopleau cruci în sate din preajmă o masă cu două bănci, apoi o scăriță de calcar, răsucită și cizelată, care arăta ca un obiect prețios în lumina după- amiezii. — Tu de-a ce te joci? întrebase Mémé, pentru care se terminase vacanța și nu mai putea să îi sară o zi întreagă împrejur, pândind cum trebăluiește. După ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și a lui Bouche Dorée îi acordase darul divin al călătoriilor pe care numai orisele le pot face, din colo de viață și de timp. La capătul acestui culoar cu pereții decorați în fresce atlante se afla trupul lui Hemingway, răsucit și contorsionat, copleșit de sânge în singurătatea anului 1961. Ca într-o străfulgerare, Corto înțelese că dragostea de viață a lui Jack London era și dragostea de viață a lui Hemingway și că drumurile lor nu puteau să aibă un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în spatele lor, un "bună ziua" clar și grav i-a făcut să se întoarcă. În ciuda căldurii, Raoul era îmbrăcat foarte corect. Înalt și voinic, purta un costum la două rânduri, de culoare închisă și o pălărie de fetru negru cu marginile răsucite. Obrazul lui era destul de palid, ochii cafenii, gura strânsă. Raoul vorbea într-un fel rapid și precis: \ Să coborâm spre centru, spune el. Garcia, poți să pleci. GARCIA ȘI-A APRINS O ȚIGARĂ ȘI I-A LĂSAT SĂ SE ÎNDEPĂRTEZE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și plecat lăsând aviz că nu-s la domiciliu, și-mi expediază pachetul la oficiul poștal de la gară, la 2 km distanță. Spre fericirea mea nu era poșta română (uitasem că e duminică), ci un tânăr spilcuit cu o mustață răsucită (să pară mai bărbat) având un pachet voluminos, elegant împachetat (pentru o mai bună impresie). Mi se recomandă foarte mieros și foarte politicos că-i trimis din partea U.D.M.R.-ului, special din partea domnului Marko Bella care, generos cu dragii noștri
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și după, iar când Hitler și Mussolini le-a făcut cadou nordvestul Transilvaniei au săvârșit masacrele de exterminare de la Ip, Trăsnea etc... În sinea mea mi-am zis să mă feresc de acest cadou. Deși îi spun celui cu mustața răsucită că n-am nevoie de cadouri, omul insistă și mă determină să primesc oferta. Deși nu avem nevoie, mă prefac interesat de ofertă și chiar mai întreb încă o dată dacă ceea ce-mi arată e cadou, fără vreo obligație oarecare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la o lună. Ieri, 16 decembrie, pe la orele 1530, soneria mă avertizează că cineva grăbit dorește să-i deschid ușa la căldură. Deschid și în prag se ivește zâmbitor, binevoitor, politicos de nu se mai poate, același ins cu mustața răsucită, având un pachet voluminos într-o mână și în cealaltă o haină de piele căptușită cu blăniță fină, numai bună de îmbrăcat pe o vreme rece cum era în acel moment. Îl primesc în primul hol în mod provizoriu, dar
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pună cu atotputernica mater familia. — Ce se va alege de acest mielușel nevinovat? a Întrebat unchiul Dikran cu glas scăzut. Înainte ca cineva să poată răspunde, la ușa dinspre stradă s-a auzit un zornăit, apoi un sunet de cheie răsucită În broască și aceasta s-a deschis. Barsam a intrat În living cu o față palidă, aruncând priviri Îngrijorate din spatele ochelarilor cu ramă metalică. — Ah, ia te uită cine a venit! a spus unchiul Dikran. Domnul meu, fiica ta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fac a zecea sau a douăsprezecea călătorie la Roma pentru a mă duce eu Însumi la Vatican. Am avut norocul să ajung la Sfîntul Petru chiar În momentul În care suveranul pontif În persoană oficia liturghia sub baldachinul cu coloane răsucite al lui Bernini. Mă Însoțea Delphine. Sosiserăm cu taxiul, lucru cam frivol, poate, dacă ținem seama de generațiile de pelerini care suferiseră zdravăn Înainte de a intra În această sfîntă a sfintelor. Pentru Delphine, crescută de părinți comuniști, a veni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
umane, le spunem celor abulici, Dacă vrei, poți, de parcă realitățile bestiale ale lumii nu s-ar amuza în fiecare zi inversând poziția relativă a verbelor, le spunem nehotărâților, Începe cu începutul, ca și cum începutul ar fi capătul vizibil al unui fir răsucit stângaci de care ar fi de ajuns să tragem și să tot tragem până ajungem la capătul celălalt, de parcă între unul și altul am fi avut în mâini o ață dreaptă și continuă care n-a trebuit descurcată nici deznodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu vorbi, doar își așeză mâna stângă peste mâna dreaptă a socrului, care ținea volanul. Cipriano Algor înghiți în sec, se uită la mâna care, blândă, dar fermă, părea că vrea să i-o protejeze pe a lui, oblica cicatrice răsucită care-i dilacera adânc pielea, ultima urmă a unei arsuri brutale care nu se știe din ce uimitor noroc nu pătrunsese până la venele subiacente. Fără experiență, nepriceput, Marçal încercase să ajute la alimentarea cuptorului, să-i facă o impresie bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu mai oscila la locul lui obișnuit, la jumătatea transeptului. Fusese atârnat mai sus, la cheia de boltă, În centrul corului. Sfera era mai mare, firul mai solid, după toate aparențele o frânghie de cânepă sau un cablu de metal răsucit. Pendulul era acum uriaș, așa cum apărea probabil la Pantheon. Ca o lună văzută prin telescop. Voiseră să-l așeze din nou În poziția În care Templierii Îl experimentaseră probabil prima oară, cu o jumătate de mileniu Înaintea lui Foucault. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe neașteptate, apăruse dricul cu vizitiul lui Înzorzonat ca un general al Împăratului, muiat numai În negru și argintiu, cu caii Împopoțonați cu niște măști barbare care nu le lăsau descoperiți decât ochii, cu valtrapuri ca niște coșciuge, cu stâlpii răsuciți ce susțineau timpanul acela asiro-greco-egiptean, tot numai alb și auriu. Omul cu bicorn oprise o clipă În fața acelui trompet solitar și Jacopo Îl Întrebase: „Cine mă duce acasă?“ Omul era binevoitor. Jacopo se urcase alături de el, și cu dricul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-ncepe cîntarea? Acum ah negrele ape cui îi dau tonul? Pescăruși speriați din tenebre se-nalță când luntrea cu umbre alunecă iară. Suflete-n zbor de frunte mi se lovesc zbârnăind ca rădăștile-n vară. Total e împlinit. De șapte ori răsucit răsuflă în somn Aheronul. Acum ah de trecere cine va-ncepe cîntarea? Acum ah negrele ape cui îi dau tonul? [1933] * VRAJĂ ȘI BLESTEM Pe creasta nopții moara seacă macină lumină-n gol. Lopeți se-nalță și s-apleacă. Războiul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și să-l considere un nenorocit, pentru că locuia În cartierul acela nenorocit - ba mai mult, un nenorocit urât din cauza bandajului de pe ochi. Și astfel, pe când papa Ioan Paul II se arăta alb, tremurător și Îndepărtat În fața marelui altar, printre coloanele răsucite ca niște lumânări, Kevin se cuibărise Într-adevăr pe scăfârlia lui San Pietro și Îl scărpina În cap, de parcă ar fi avut păduchi. Sora se Înfuriase, iar un soldat din Garda Elvețiană, Îmbrăcat ca de carnaval, Îl trăsese jos. Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se ascunde. S-a întors brusc și atunci a văzut un cap negru, privindu-l de după stuf, ca de după o cortină. Vedea prea bine că era ceva ciudat, dar nu atât cât să-l impresioneze. Capul părea făcut din ață răsucită, ori mai bine, din răchită, și era negru ca mâlul. Ochii rotunzi și mari ca două globuri de smoală se mișcau în toate părțile. Și cum continua să scâncească, Zogru căpătase convingerea că orice ar fi este un copil, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
copiii puteau conduce. Arhitectura clădirilor era extraordinară. Construcții simetrice cu tot felul de forme, ca niște clepsidre care aveau niște limbi ce ieșeau din loc în loc în relief, fiind parcări sau clădiri în formă de discuri, cercuri, globuri, înalte și răsucite, cu adevărat construcții extravagante. Animalele aveau ochi bionici și-i puteau roti în cap și îi foloseau chiar ca arme cu laser pentru a-și prinde prada. Școlile erau ultramoderne, aveau tablete cu touchscreen și fiecare copil avea câte un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
purtau mereu culori fosforescente, predominante fiind verdele, portocaliul și nuanțele de mov. Fetele aveau fuste în formă de farfurii și bluze cu umeri foarte înalți ca niște țepi. Părul îl aveau foarte tapat, fie sub formă de două codițe ciufulite, răsucite, fie sub formă de coc înalt și ciufulit, cu multe paiete și antene. I-am spus fetei, din această dimensiune, pe care o chema Kripton, că eu vin dintr-o altă lume unde știința nu a ajuns așa departe și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mare de hârtie și o cheie franceză, ne-a măsurat din priviri, mai aproape, bă, fără frică. N-a mișcat nimeni, eu mă uitam la bocancii muncitorului, un șiret, cel original, era roșu, celălalt, făcut în casă, era din sfoară răsucită, n-a mișcat, deci, nimeni, muncitorul a desfăcut gura pungii și a întins-o spre noi, caramele adevărate, a spus, hai, toată lumea, băgați mâna și luați. Atunci ceilalți s-au apropiat, era o pungă foarte mare, de cel puțin trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și nu s-a băgat nici Feri, am rămas amândoi pe loc, privind cum femeia, încet-încet, își trage chilotu-n jos, trecându-l peste fese și peste coapse, camera a luat un prim-plan cu mâna ei care ținea chiloții negri, răsuciți, apoi s-a plimbat de-a lungul coapselor, focalizând în cele din urmă pe spațiul dintre ele, și atunci, deodată, acolo în fotoliu, femeia și-a desfăcut larg picioarele, și în clipa aia generatorul s-a oprit, și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar mi-era de ajuns și sunetul, n-am pierdut nimic! Mergi, că altfel e rîndul meu să mă distrez! O trase pe Marie, cu țeava armei proptită În coaste. Nu mai simțea suferința fizică de la umăr, de la brațul complet răsucit, Într-atît moartea lui Lucas o zdrobea de durere. Lăsă să-i scape un geamăt. - Gura, nu vreau să te aud, altfel trag. Mergi! Marie Încerca să gîndească, era mai bine să iasă, poate că se vor Încrucișa cu cineva, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fim plecați toată ziua la petrecerea surorii mele. Nathaniel o să vină să se ocupe de grădină, dar bănuiesc că știi asta... — Nathaniel ? Mă trece un șoc electric. Vine aici ? — A sunat azi-dimineață. A zis că mazărea dulce trebuie... legată sau răsucită sau așa ceva. Scoate un creion pentru conturul buzelor și începe să-și deseneze buzele cu contur și așa mult prea pronunțat. — Aha. N-am știut. Încerc să nu-mi pierd cumpătul, dar întregul trup îmi e străbătut de tentacule de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
privirăm doar cât să răsuflăm o dată și, atunci, i-am văzut. Erau peste tot. Am privit de jur Împrejur cu iuțeală și am zărit pe mâna noastră tare o vale molcomă ce se afunda Într-un crâng de copaci pitici, răsuciți, cu scoarță zgrunțuroasă și frunze mărunte. - Pe aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt toiagul și bâta Tatălui, am rostit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
acolo, că ne Încurcă, că puteam să scăpăm dacă fugeam doar eu cu Runa. - Ești un prost, am spus amândoi și l-am săltat de jos. Ne-am afundat și mai mult În pădure, până ce-am ajuns În dreptul unor crengi răsucite și uscate, aduse de ploi, de-a valma, printre copaci. Am ciulit urechile, dar n-auzeam nici cel mai mărunt susur de apă. Am adulmecat, dar nici măcar mirosul apei nu l-am simțit. În schimb, am ghicit mirosul urmăritorilor, Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]