2,625 matches
-
mici vietăți ale câmpiei, din vizuini aruncau curioase priviri, mici străluciri dintre tufișuri țepoase la acele creaturi rătăcitoare pe poteci sinuoase. Se întrebau curioase: ,,Să ne temem oare?” Păreau mai degrabă ciudate făpturi pierdute ce-și căutau visurile-n van rătăcite și acelea Cine știe pe care meridian. Să-i îndreptăm spre cărarea luminată de lună către pântecul muntelui Luminii unde-și învolburează doina izvorul nemuririi. Acolo dorul celor singuri poate găsi leac în cumpăna vremii. Dintre stânci străpunge tăcerea șoptind
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
în Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017. Într-o noapte minunată cum sunt nopțile de vară, Privea luna-n jos mirată către un cătun din țară La un bou, ce sta lungit la umbra unui salcâm Și cu gândul rătăcit, hăt... pe celălalt tărâm. Am fost vrednic, muncitor, jugul nu mi-a fost povară Am muncit cu drag și spor, zi de vară până-n seară, Nu mi-am supărat stăpânul, uneori când m-a bruscat, Pe vremuri, eram jupânul, cel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
rână, de nimic nu mai ești bun!„ ... Citește mai mult Într-o noapte minunată cum sunt nopțile de vară,Privea luna-n jos mirată către un cătun din țarăLa un bou, ce sta lungit la umbra unui salcâmși cu gândul rătăcit, hăt... pe celălalt tărâm.Am fost vrednic, muncitor, jugul nu mi-a fost povarăAm muncit cu drag și spor, zi de vară până-n seară,Nu mi-am supărat stăpânul, uneori când m-a bruscat,Pe vremuri, eram jupânul, cel mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
lansat filmul adolescenței mele și a tutror celor de vârsta mea. Alexandru... care pentru câteva zile luuuungi a fost "o fereastră deschisă spre zborul visurilor mele":) Aveam 17 ani ,mă străduiam să devin femeie și aveam un pumn de vise rătăcite și răsfirate în iarbă,sub un anumit copac prin crengile căruia vedeam cerul sfărâmat în bucatele.Sfaramat ...la fel ca si visul meu:(Obișnuiam să stau ore întregi sub copacul acela ,în curtea imensă a unui anumit liceu. Îmi aduc
EU SUNT UN ZBOR FRANT... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361232_a_362561]
-
Topind c-un zâmbet vechile ninsori” - când „Cerul iar se umple din icoane / Ca nori de fum căzuți din calendare”. Nici toamna nu lipsește din lirica poetului: „Lumina toamnei cade liniștită / Peste pădurea-n rochie de aur, / Înveselind o zare rătăcită / Prin sălcii adormite lângă plaur.// Și vara pleacă-ncet spre asfințituri / În plânsete de păsări călătoare, / Ducând căldura norilor în ritmuri / Peste-un spectacol regizat de soare.// Iar de prin crengi cad galbene bancnote / Îmbogățind săraca litieră, / În timp ce ploaia ne-
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
în profunzime ... Lectia Nr.3. Ori de câte ori voi apăsa pe butonul albastru, încercați să fiți câte un animal de culoarea albastră!... ne uitam dezorientați unul la altul, cine a mai auzit așa ceva, animal albastru!...entuziasmul umbla somnambul printre noi, pe cărări rătăcite, căutam în povești cunoscute și necunoscute, pe internetul creierului, să descoperim animale albastre ... unul s-a făcut pește oceanic cu colți fioroși ... altul a devenit zmeu transcedental ... eu mă prefăceam într-o libelulă străvezie în lumina albastră a amurgului, săream
PASTILA NU TREBUIE ÎNGHIŢITĂ! de SUZANA DEAC în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357246_a_358575]
-
palatul uitării, Trezește-te! U Adu-mi limpezimea gândurilor, Trezește în mine ardoarea cuvintelor , Fă litere să-mi umple mormane de cărți. Aprinde-mi văpaia inimii, patrunde-mi în suflet și fa-ma să-mi dăruiesc creația lumii întregi Sufletelor rătăcite lipsite de viață, Inimilor franțe de iubiri neîmplinite Celor ce mai au încă picur de speranță . Tu, muză cu părul de aur, Danseaza-mi în față în horă nebună, Fa-mi țocul să ... Citește mai mult Dânsul muzeiUnde ești tu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
infinitatea universului.TU, muză adormita în palatul uitării,Trezește-te! UAdu-mi limpezimea gândurilor,Trezește în mine ardoarea cuvintelor ,Fă litere să-mi umple mormane de carti.Aprinde-mi văpaia inimii, patrunde-mi în suflet și fa-masa-mi dăruiesc creația lumii intregiSufletelor rătăcite lipsite de viață,Inimilor franțe de iubiri neimpliniteCelor ce mai au încă picur de speranță .Tu, muză cu părul de aur,Danseaza-mi în față în horă nebună,Fa-mi țocul să ... Abonare la articolele scrise de remus strugar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
Pagină realizată de MARIANA CERNICOVA Crucile sunt paveze în calea uitării, iar umbra lor - alinare pentru sufletele rătăcite Anul 2005 este unul al rememorărilor: s-au împlinit, la 9 mai, șase decenii de la cea mai cumplită conflagrație, care a răscolit mapamondul. Amintirea încleștării de atunci, a dramelor care încă apasă sufletul națiunilor au determinat suite de manifestări dedicate
Agenda2005-23-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283781_a_285110]
-
ai dat de mult uitării. În labirintul tău m-am rătăcit, Șăgalnic,ca un copil jucând, Dar m-am trezit apoi plângând, Sufletul meu în palmă ta a zăbovit. Ai apărut în șoaptă vântului,în noapte Și ai plecat pe rătăcitele cărări, Doar frunze smulse se văd în depărtări, Sunt șoaptele de vânt,acum sunt moarte. Iubirii am vrut să-i pun zabrele Și mi-am ascuns o lacrima,în roua, Dar mi-este dor și-acum în suflet ploua, De-
DOAR O CLIPA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384823_a_386152]
-
în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cu frig peste tristețe și nor pe anii mulți, Pierdut într-o uitare a timpului grăbit, Abia ducându-și anii, ce șchioapătă desculți Prin temerea de mâine, a unui rătăcit. Speranța i s-a stins în rugile spre cer... Zădarnice cuvinte, prea goale de răspuns. Atâtea gânduri sacre se rătăcesc și pier Și nu mai știe locul în care a ajuns. A fost cândva și tata... a fost cândva bunic
BUNICUL... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384851_a_386180]
-
Domnule colonel - eram șase sute de inși într-o curte închisă - nu ve-ți fi voi, comuniștii, niciodată revoluționari până nu veți imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Iisus Hristos. În parabola cu oaia rătăcită, un păstor părăsește o turmă întreagă în căutarea unei oi. Să știți, asta se cheamă ''unanimism moral creștin''. Fiindcă în universul lui Iisus Hristos o celulă care mai palpită într-un muribund este mai valoroasă decât toate galaxiile posibile. 104
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
seamă, că le-a descoperit aceste adâncuri nebănuite ale lumii, ale vieții omenești și ale vieții duhovnicești. Când întâlneau în fața lor un om de o asemenea erudiție, de o sinteză excepțională între multe perspective, teologică și științifică, atunci acești intelectuali rătăciți redeveneau membri ai Bisericii, unii se spovedeau la Părintele Daniil și deveneau ucenici ai lui, ajungând la rândul lor mărturisitori ai credinței creștin-ortodoxe în școală și în comunitate. Între capetele de acuzare ale Părintelui Daniil - Sandu Tudor care conducea mișcarea
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
răbdare. Uneori, se-ncăpățânează și fac jurăminte, mai apoi se-ncurajează să ajungă cuvânt, dincolo de tăcere, rămân aducerile-minte, ce-n suflet vor fi totdeauna, poezie și cânt. Descântăm tăcerile cu tăciuni din cuvinte, ce vor fi leac ninsorilor din secolul rătăcit, iar fiecare fulg se va cerne tăcut, cuminte, până când ultimul fir de gând s-a despletit. Purtăm povara în viitor fără nicio speranță, tăciunii vor mocni, chiar de flacăra-i stinsă, doar în poeme cărbunii vor grafia altă viață, iar
POVARA GÂNDURILOR de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385031_a_386360]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > VIOARA Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului VIOARA. ating gânduri în noaptea albă dintre lacrimi găsesc doar vise rătăcite suspin printre frunzele lumii triste reverberații pășesc în gând mângâiat de roua dimineții tresare iarba în adieri de ieri,de nicăieri a amuțit tăcerea nu am simțit durerea cuvintelor ce mor. în glastre hohotiră crinii, mirați de țipătul luminii se
VIOARA de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385046_a_386375]
-
rămas încurcat prin păreri, făr' a mai găsi drumul și tăcerea l-a sugrumat. Nori de cerneală vor picura tăcerile de mâine și vor colora frunzele toamnei, devenite trecut, un anotimp dospit în ridurile frunții, ca o pâine, unde cuvântul rătăcit, n-a mai fost recunoscut. Prin jur e-atâta ruginiu iar toamna stă să plece, la tâmplă simt un anotimp, ce va purta ninsori și chiar de s-așterne o altă iarnă, dalbă, rece, amintirile-s legate-n buchete, ca
NORI DE CERNEALĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385054_a_386383]
-
inima mă-ndeamnă s-alint optimismul ce se scaldă în ochi. Urc pe trepte de gând demult, prăfuite, dintr-un ochi de geam pătrunde lumina ce-mpresoară tandru, tâmplele obosite și-nseninează gândul ce găsește tihna. Și drept compensare pentru anii rătăciți voi împânzi prin versuri anotimpul rănit, am să-i răscumpăr pe toți cei desfrunziți, iar prețul va fi în multe poeme convertit. Chiar dacă drumurile toamnei au ruginit, sufletu-i un filon inepuizabil, din răbdare și va găsi mereu, timpul, resurse
FILONUL SUFLETULUI de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385052_a_386381]
-
suspinul revine, amintirile povestesc cât de mult depărtarea doare, dar te adulmec din mireasma salcâmilor în floare. Privesc salcâmii -n floare și te caut prin gânduri, iar când clipa-i nebună-o-ascund printre rânduri, mi-ești visul dintre noapte și zi rătăcit în lacrimă, și-n ochii timpului ți-am rămas statornică patimă. 16 Mai 2015 - MIT Referință Bibliografică: MIREASMA SALCÂMILOR ÎN FLOARE / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2337, Anul VII, 25 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright
MIREASMA SALCÂMILOR ÎN FLOARE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385101_a_386430]
-
în livezile cu piersici și caiși, Se întâlnesc la o petrecere de gală, Înveșmântați în albe petale de cireși, Păsări, fluturași și invitați de seamă. Și flori de lăcrămioare-au răsărit, Din lacrima prințesei din povești, Tot așteptându-și prințul rătăcit, S-a-ndrăgostit de-acele lumi cerești. Pădurea s-a-mbrăcat în verde crud, Cât vezi cu ochii, micuțe viorele Au răsărit acoperind pământul ud, Natura inflorește, în tril de păsărele. O mierlă în rochița ei modestă, Se-ntrece-n cânt cu
PRIMĂVARA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385110_a_386439]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > VIS RĂTĂCIT Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului VIS RĂTĂCIT copacii trec pe stradă la amiază, la paradă soarele își scutură pletele este atât de cald în mine, în timp și în
VIS RĂTĂCIT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385144_a_386473]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > VIS RĂTĂCIT Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului VIS RĂTĂCIT copacii trec pe stradă la amiază, la paradă soarele își scutură pletele este atât de cald în mine, în timp și în jur rătăcesc aiurea simt parfumul crud al unui vis căzut sau frânt mult prea curând în treacăt ating
VIS RĂTĂCIT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385144_a_386473]
-
cum zboară în cercuri sau haihui tăcerea se așează iar și iar peste clipele ce curg pe drum uneori animă ceva ce astăzi nu înțeleg mă retrag în propria tăcere las fruntea pe lespedea rece și tac Referință Bibliografică: VIS RĂTĂCIT / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2354, Anul VII, 11 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Birtu Pârăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
VIS RĂTĂCIT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385144_a_386473]
-
acestei lumi chiar și o candela cu flacără plăpânda ne poate lumină drumul. Pe cat întunericul este mai dens pe atât puterea luminii crește. Dar când știm că Dumnezeu este Lumina lumii, cum totuși de reușim să rămânem atât de orbi, rătăciți și potrivnici Caii Sale? Din când în când Dumnezeu picura și în sufletele noastre însetate de iubire și adevăr câte un strop de lumină din oceanul plinătății Sale. Arvuna sigură că amărăciunea, decepțiile și vanitatea acestei lumi nu șanț nimic
TEOLOGUMENA – DESPRE CREDINTA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385158_a_386487]
-
induhovnicit, este “cazul” nefericit al istoriei. Personalitatea acestui tip de om se adaptează cu greu la condițiile, neînțelegerea și tirania colectivă impusă de omul “natural”. Omul spiritual, sfanțul, martirul, mărturisitorul, țin însă torța credinței aprinsă astfel încât cel în suferință, cel rătăcit și însetat de lumină are de unde-și aprinde propria candela, mai ales atunci când este la mare nevoie și crede că nu-l mai poate ajuta nimeni. ● Pe Dumnezeu nu-l putem gasi prin credință atâta timp cât îl considerăm doar un obiect
TEOLOGUMENA – DESPRE CREDINTA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385158_a_386487]
-
și ratele lunare să le plătesc eu.” Era un vis al lui, amestecat cu primele semne ale nebuniei. Când Mihai s-a îmbolnăvit în august 1883, bătrânul merge iar la București să se întâlnească cu Mihai, dar poetul cu mintea rătăcită nu l-a mai cunoscut, lăsându-i lui Maiorescu toate grija materială și morală pentru viitorul poetului. După trimiterea poetului la Oberdobling la Viena, Maiorescu îl înștiințează pe Gheorghe Eminovici printr-o scrisoare de starea poetului. Dar bătrânul, împovărat de
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]