25,611 matches
-
mai ales poeziile, și făcea multă gălăgie cînd scria, se plimba, declama, bătea cu pumnul În masă, era oarecum În harță cu lumea la care se adresa. Îi băteam În perete; el stingea lumînarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Peste cîtva timp, cînd credea c-am adormit, aprindea din nou lampa și iar Începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el și-l rugam să mă lase să dorm. (...) acesta a fost
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
19, Edit. Anastasia, București, 1997, p. 41. footnote> și acestuia chiar Pavel poate să-i aducă vătămare, pe când pe cel tare, nici Satana nu poate să-l vateme vreodată”<footnote Ibidem, pp. 44-45. footnote>. Deci, acești demoni, cu mult mai răi și înfricoșători decât cele mai fioroase fiare sălbatice, nu sunt înfuriați de cei ce săvârșesc răul, ci de cei ce urmează calea cea strâmtă și îngustă a lui Hristos și le cauzează multe răni pe care nu le pot primi
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
cu învoirea spre ea. În căile faptelor bune, ei ne stau împotrivă, deci cu multă luare-aminte trebuie să ne ostenim pentru mântuirea noastră, iar nu ca pentru un lucru omenesc”<footnote Ibidem, pp. 159-160. footnote>. Cauza principală care provoacă cugetările rele este războirea demonilor cu cei ce se nevoiesc în virtute, și de fiecare dată când cineva primește vreun dar dumnezeiesc, imediat vrăjmașii se grăbesc să i-l ia prin diferite ispite<footnote Avva Ammona, op. cit., p. 89. footnote>. Am greși
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
crede că toate ispitele care ne asaltează prin simțuri sunt manevrele diavolului; dezechilibrul creat prin păcatul originar la nivelul întreitei pofte a trupului, a ochilor și trufia vieții despre care vorbește Sfântul Ioan Evanghelistul, dezechilibru augmentat și întreținut de obișnuințele rele care slăbesc și mai mult voința, este suficient spre a explica un mare număr de ispite și căderi în păcat. Sfântul Iacob, în epistola sa, ne spune: „Fiecare se ispitește de a sa poftă, fiind atras și amăgit, iar pofta
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
De altfel, așa cum am arătat mai sus, această influență este îngrădită, limitată de Dumnezeu, care nu-i permite Satanei să ne ispitească peste puterile noastre, și care ne dă și harul ca să-l biruim. În mare parte însă, spun Părinții, relele cugetări vin de la diavol, al cărui scop este să-l ducă pe om în păcat fie cu gândul, fie cu lucrul. Însă, Sfinții Părinți îl fac vinovat mai ales pe om pentru păcatul săvârșit. Cu toate acestea nul absolvă pe
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
ademenește; însă la cele mai multe noi înșine ne dedăm, prin trândăvia și lenevirea noastră. Nicăieri nu zice Sfânta Scriptură că, la fratricidul lui Cain, Satana ar fi fost în joc. Dar să presupunem că Satana a șoptit lui Cain gândul cel rău, totuși vinovăția păcatului rămâne asupra aceluia care a primit șoptirea, a urmat ei și i-a dat cel dintâi prilej de a se apropia de sufletul său. De asemenea, nici amăgirea Evei nu se poate în totul prescrie Satanei, ci
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
momeală e venirea în minte a binelui sau a răului, ea neavând nici răsplată, nici ocară, pentru că noi nu am luat nici o atitudine față de ea și nici nu am produs-o. Momeala e prima apariție în conștiință a unei dorințe rele. Satana ne-o trimite prin mijlocirea poftelor trupești, stârnind mișcarea vreunei pofte ce dormitează în subconștient. Dacă nu e înăbușită prin reacția noastră, această mișcare câștigă intensitate și cu greu va mai putea fi biruită. Dacă respingem momeala chiar din
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
se amestece cu ale ispititorilor vicleni. După aceasta, urmează însoțirea, adică dialogul sau convorbirea cu gândul, meditarea asupra lui, fie spre încuviințare, fie spre lăsare. Aceasta are laudă mică când e plăcută lui Dumnezeu; la fel și mustrare, când e rea. Suntem sfătuiți să nu dialogăm cu diavolul căci riscăm să pierdem la dialectică, acesta fiind deosebit de iscusit în viclenii. După aceea urmează lupta în care mintea biruie sau e biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la faptă. Dacă medităm asupra ei și începem să ne îndulcim cu perspectivele păcatului, s-a produs însoțirea gândurilor noastre cu cele ale diavolilor vicleni, „ne-am lipit de gândul rău, ni l-am însușit, nu mai stă în noi străin. Prin aceasta am intrat în zona păcatului și anevoie mai putem opri desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
La arătare, facere de răutăți. Neghină a semănat în veselia cea multă; întru întristarea cea pentru păcate, deznădăjduire. Pe acestea toate le-a semănat vrăjmașul, pentru ca prin mulțimea neghinelor să facă grâul netrebnic, să arate pământul nostru făcător de roade rele, să-l facă bun pentru călcarea fiarelor și a lighioanelor iadului și pentru ca, atunci când se va smulge neghina, să se rupă și grâul și să se arunce în foc”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, op. cit., pp. 10-11. footnote>. Referindu-se și
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
cei nevăzuți cu toate patimile care stăpânesc inima, precum: mânia, răutatea, pofta, răzbunarea, împietrirea, zavistia, mândria și celelalte, cum spune Domnul: „Iar ce iese din gură, iese din inimă, și acestea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile cele rele, uciderile, desfrânările, mărturiile mincinoase, hulele...” (Matei 15, 18-19). De aceea și proorocul David se ruga, zicând: „Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și Duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale mele” (Psalm 50, 11). 8. Din afară ne ispitesc și
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
că au încetat războiul și slăbește supravegherea interioară. Atunci, deodată năvălesc asupra ticălosului suflet, îl înhață ca <<pe o vrăbiuță>> și după ce pun stăpânire pe el, îl înjosesc fără milă cu orice fel de păcat. Îl înjosesc cu păcate mai rele ca cele ce le-a făcut mai înainte și pentru care a cerut iertare”<footnote Avva Ammona, op. cit., p. 122. footnote>. Ca remedii ispitelor, Părinții ne recomandă atenția la ispitele trupului, pe care, cu cât îl slujim mai mult, pe
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
văzut la fel de des prin fața blocului. Era ocupat cu școala și sportul. Avea rezultate bune la Învățătură, În special la matematică și fizică. Imaginea asta de elev silitor nu prea se potrivea cu aceea de idol al liceului sau de băiat rău, care rupea inimile tuturor fetelor; nu se potrivea defel nici cu imaginea sportivului de performanță care avea numeroase fane prin județ. Dar el era Doru și totul era posibil. Doru juca baschet de la cinci-șase ani. Era deja faimos În orășelul
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
Nu este Prohodul Domnului o reamintire permanentă a spaimei, a neputinței În fața crudei victorii a morții? Cuprinși de spaimă, Îngerii strigă „Cum se vede mort Stăpânul a tot ce-i viu/ Și de cen mormânt se-ncuie Dumnezeu?”) Moartea e rea! Viața este bună, iar cel care o iubește curat până În ultima clipă, Împotriva nonsensului care o cotropește, calcă pre moarte cu moartea. Nebunie frustă. Nu amăgire, nu iluzie poetică, nu peisaj edenic consolator, ci iubire de viață, atât cât mai
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
să transmită. Amintirea e singura formă de salvare atunci când salvarea se dovedește adesea iluzorie. Dar cuvântul ce poate fi auzit le este refuzat acestor oameni, căci ar atrage atenția asupra existenței lor. Tăcerea o refuză ei, fiindcă aceasta e mai rea decât neființa. Le rămâne atunci șoapta, icnetul ce e În același timp mărturie a durerii și speranță a supraviețuirii. Deși purtând convențional subtitlul ”roman”, cartea se află undeva la granița dintre document și textul ficțional. Naratorul Întârzie nu o dată, aparent
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
exegezei evreiești Și creștine<footnote Bernard McGinn, „The Language of Inner Experience in Christian Mysticism” ..., p. 157-158. footnote>. Simbolul sărutului. Sânul Mirelui este mai bun decât vinul „Mai înainte nu erai frumoasă, pentru că te înstrăinaseși de frumusețea modelului Și, prin reaua învecinare cu păcatul, te schimbaseși spre urâțenie”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, P. G. XLIV, 832D. footnote>. Simbolul sărutului din In Canticum canticorum, sărut care are pentru Sfântul Grigorie aceeași semnificație mistică cu Rugul aprins din De
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
să transmită. Amintirea e singura formă de salvare atunci când salvarea se dovedește adesea iluzorie. Dar cuvântul ce poate fi auzit le este refuzat acestor oameni, căci ar atrage atenția asupra existenței lor. Tăcerea o refuză ei, fiindcă aceasta e mai rea decât neființa. Le rămâne atunci șoapta, icnetul ce e În același timp mărturie a durerii și speranță a supraviețuirii. Deși purtând convențional subtitlul ”roman”, cartea se află undeva la granița dintre document și textul ficțional. Naratorul Întârzie nu o dată, aparent
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
urmă fiind numită și tribunalul lui Dumnezeu din om. În scrierile ascetice, pocăința este privită sub două aspecte: ca Taină, pe de o parte, iar pe de altă parte, ca lucrare permanentă În suflet, menținută prin rugăciunea neîntreruptă, alungarea duhurilor rele și prin răbdarea necazurilor, având convingerea că prin necazuri ne putem curăți de păcatele trecute și feri de tentațiile viitoare. Judecății conștiinței sau căinței sunt supuse nu numai păcatele, ci și orice nedeplinătate În virtute; pocăința urmează deci, atât păcatelor
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
părere, regret, pocăință; cf. Anatole Bailly, op. cit., p. 1262. footnote>) care implică dorința de schimbare a voinței, a intențiilor. Al treilea termen utilizat de Sfântul Grigorie pentru a denumi Taina este μετάνοια<footnote Μετανοέω = a medita (reflecta) după (o faptă rea sau un păcat În acest caz - n. n.)...; a-și schimba opinia (gândirea), părerea; a regreta, a se pocăi etc.; cf. Anatole Bailly, op. cit., p. 1263; Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni ..., p. 410. footnote>, care Înseamnă a gândi altfel decât
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Macrinae, P. G. XLVI, col. 968C. footnote>. Păcatul este, Într-adevăr, răul sub toate formele lui, fiind În dezacord cu legile lui Dumnezeu, ale naturii și ale vieții; cu toate acestea Însă, dacă păcătosul se Întoarce de la calea lui cea rea, Dumnezeu nu mai ține seama de relele trecute și-i arată marea Lui iubire de oameni dăruindu-i bucuria sublimei iertări: „«Ca o mie de ani În ochii Tăi Doamne, ca ziua de ieri care a trecut, anii lor vor
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
ani. Căci zice: «Nimicnicie vor fi anii lor» (Ps. 89, 5). Foarte nimerit Și În Înțeles propriu numește Psalmistul greșelile nimicnicie, căci În chip firesc cel ce face rău socotește greșeala ca nimic, Și găsește o scuză pentru fiecare faptă rea”<footnote Idem, In inscriptiones Psalmorum, VII, P. G. XLIV, col. 460C; PSB, vol. 30, p. 149-150. footnote>. Sfântul Grigorie ne relevă În cele din urmă și folosul adevăratei pocăințe: „Este bine ca propria Învățătură a Bisericii să ducă la virtute
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
care era prezentată o erezie sau o schismă În antichitate era simplu și linear: Tatăl l-a trimis pe Fiul, pe Cristos, care a propovăduit și a Întemeiat Biserica, trimițându-i pe apostoli să-i răspândească pretutindeni Învățătura. Niște oameni răi, Întărâtați de diavoli, au semănat ereziile, Începând cu perioada postapostolică, stârnind dezbinări. Perioada apostolică era curată și nevinovată, după cum scria Egesip Încă din veacul al II-lea: „Biserica a rămas fecioară curată și nepervertită, Întrucât, și dacă au existat, aceia
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
o reclamă la una dintre telenovelele alea despre care se discută deseori. Și el mi-a zis, în română de data asta, cum că nu se îndoiește de Ioana. Zău că mă amuza chestia asta. Nu-i chiar așa de rea spaniola, dar mie una nu se poate să-mi placă două limbi străine în același timp. Și deja mi-e clar că franceza e de mine. Nu știu de ce, cum nu știu de ce m-am tuns. Ceilalți nu prea vorbeau
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia. Nu e păcat a mânca, ci a mânca nemulțumind, fără cuviință și fără înfrânare. Căci suntem datori să ținem trupul în viață, însă fără nici un gând rău. Nu e păcat a privi curat, ci a privi cu pizmă, cu mândrie și cu poftă. E păcat însă a nu asculta liniștit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulțumire și rugăciune, dar e păcat la vorbirea
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
morală”, cap. 60, în „Filocalia...”, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, pp. 27-28. footnote>. La rândul său, Marcu Ascetul definește păcatul ca fiind „un întuneric și o ceață a sufletului ce se lasă din gânduri, din cuvinte și din fapte rele”<footnote Marcu Ascetul, „Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc din fapte”, cap. 224, traducere din grecește, introduceri și note de Dumitru Stăniloae, Membru de onoare al Academiei Române, în „Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți, care arată cum
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]