1,269 matches
-
acum, i se păru că are-n fața sa un om cu puteri ascunse, necunoscute și cu intenții dubioase, care vrea s-o răpească. Ca să-i afle intențiile și puterea se prinse-n jocul oferit de voinicul ăsta, care-i răvășise sufletul cu înfățișarea lui cuceritoare și vorbele sale patetice. Privind în ochii lui strălucitori, chiar crezu că în acest om arde o flacără miraculoasă. -Ei bine, străinule, accept să merg în țara ta, dacă-mi dai flacăra fermecată, pe care
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
împrejur și, furat de un gând fugar, era cât pe-aci să fie înhățat de Corbea (dar lungimea lanțului nu-i permise să-l ajungă) care-l sperie așa de tare că-i trecu pofta ce-o simțea în trupu-i răvășit de farmecile Didinei. Cum ajunse lângă pridvor, începu să urle de ”durere” că rupea sufletul și unui preot ce-i învățat cu jealea omului la necaz, dar gazdele noastre ospitaliere, atente cum nu se poate cu boierul, au rămas înmărmurite
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
frumusețea de dincolo de nori. O ploaie torențială se dezlănțuie ca un torent. Picăturile furioase se izbesc de geam, lovesc zgomotos pervazul ferestrei. Fulgerele zigzagate marchează cerul, tunetele zguduie pereții rezervei. Mama deschide ochii și-i închide de teamă. Ploaia îmi răvășește întotdeauna sufletul. Sunetul ei, la impactul cu pământul, de obicei mă bucură, știind că este strigătul de iubire al cerului, acum însă simt altfel... Funiile ei de mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
fără să îmi mai pot reaminti nici măcar un detaliu. Cu valuri de emoții invadându-mă cu febrilitate. O bucurie limpede, ca asfințitul văratec, crescând clandestin, invadând toate cotloanele memoriei. Și-un mozaic încâlcit și limpede totuși, de plajă, de gutui răvășite de somn, de intâia respirație indragostită, de rufe năpădite de soare, de pași cunoscuți scârțâind pe zăpadă. O avalanșă de imagini și de arome, străine unele de altele, chemându-se și respingându-se, gravitând copilăroase și neștiutoare, în jurul unui șirag
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
fără să îmi mai pot reaminti nici măcar un detaliu. Cu valuri de emoții invadându-mă cu febrilitate. O bucurie limpede, ca asfințitul văratec, crescând clandestin, invadând toate cotloanele memoriei. Și-un mozaic încâlcit și limpede totuși, de plajă, de gutui răvășite de somn, de întâia respirație îndrăgostită, de rufe năpădite de soare, de ... Citește mai mult N-o să pot despărți gustul copilăriei de cel al cărților. Niciodată. S-au întrepătruns insinuant, cum le e năravul culorilor din țesăturile ieftine. O devălmășie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
fără să îmi mai pot reaminti nici măcar un detaliu. Cu valuri de emoții invadându-mă cu febrilitate. O bucurie limpede, ca asfințitul văratec, crescând clandestin, invadând toate cotloanele memoriei. Și-un mozaic încâlcit și limpede totuși, de plajă, de gutui răvășite de somn, de întâia respirație îndrăgostită, de rufe năpădite de soare, de ... Abonare la articolele scrise de carmen lăiu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
2014 Toate Articolele Autorului îmi oferi mereu ceașca de cultură cu coada spartă caut acel ciob pentru a-i ridica imaginea la complexitatea undelor ceaiului sau cafelei un adevărat vulcan se ridică deasupra noastră sfertul academic se consumă rapid informațiile răvășesc blana pisicii adormită întâmplător într-o întâmplare neîntâmplată ea o găsește repede când mă privește fiecare rază a irisului meu îi trezește firele de blană pisica mea doarme pe o haină din lâna oilor timpului transhumanței tresare din când în
DIN MERS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360300_a_361629]
-
limpede orice cauză în care erau angrenați. Iar Mișu se felicita adeseori, în gând, pentru felul în care a știut să gestioneze situația în favoarea lui. Îi mergeau toate bine, până în ziua care i-a împrospătat anumite amintiri, care l-au răvășit. Era cu puțin înainte de prânz. În biroul de avocatură a intrat Violeta. A salutat cu voce tare, „Bună ziua”, înainte de a închide ușa și s-a îndreptat direct spre doamna Vlădescu, fără să privească o clipă spre vreunul din cei doi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
adună cârduri pe drum când trec eu și vin să-mi spună nenorocirile lor”. Groaznici ani de cenușă și drame, ai războiului. Regina a simțit durerea, ura, moartea, până în tenebrele sufletești. Pe front, pe la casele românilor, prin localități, în Iașiul răvășit de război, la Bacău, Târgu Ocna, Comănești, Onești..., la hotarele cu Bucovina și Basarabia, pretutindeni pe liniile frontului, Regina s-a părăsit de propria odihnă și liniște, chemată să mângâie pe cei devastați de ororile războiului. Asasinarea Familiei Imperiale a
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
de boală și istovite de izolarea la care a obligat-o fiul ei Carol, incalculabil și inimaginabil de indiferent și nedrept cu Regina, în raport cu dragostea de mamă din partea ei și cu educația primită la curtea regală. Zăcea din 1936, probabil răvășită de violente hemoragii interne. Inima Reginei tuturor La 14 iulie, Regina Maria a revenit în țară, de la sanatoriul de la Weisser Hirsch, unde îngrijirile medicale i-au fost neputincioase în lupta cu boala, apoi, la 18 iulie 1938 a murit, la
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
așteaptă, fără de durată, petrecerea perfidă si comprimată a visului înregistrat. AMINTIRI Din dimineața aceasta, parfumul s-a răspândit în întreaga casă și am căutat pentru fiecare moleculă rătăcită câte o vorbă, niște idei chimice cu valențe perfect ordonate, în încăperile răvășite de soare și oglinzi. POTECA Îndată ce am pierdut cercelul, am fost robită pietrei lui, - aveam una, iar pe cealaltă nu. O dezlegare, așadar, ar fi fost imposibilă, nici nu știam unde să caut, unde să adorm și unde să mă
ACROASIS de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360551_a_361880]
-
stea. Mă așez la ușa peșterii și le sorb trecera prin mine. Mi-e dantelată noaptea pe drumul carelor, mi-e limpede picătura de întrebare care roade nemurirea mea. Mi-e cald, mi-e lumină, mi-e dimineață.... S-au răvășit chemările în oglinda inimii. Aleargă nebune, în rochii de gală, cochete ca o bijuterie antică. Trec poduri de sete, cu calendare sub braț, fără sa se întrebe dacă sensul lor e pecetluit în grupul ordonat din care făceau, odinioară, parte
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]
-
Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1400 din 31 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului (tatălui meu) Când la cer plecat-ai, tată, M-ai lăsat fără-un cuvânt, M-ai privit în ochi cu teamă, Mi-ai dat mâna tremurând... Trupul răvășit de boală De copil parcă era, Oasele-ți ieșeau prin piele, Pieptul ți se aduna. Barba albă îți crescuse Lungă, fuior de bumbac, Într-un an îmbătrâniseși Ca alții-ntr-un sfert de veac. Nu mai erai omul mândru, Pus
ZBOR LA CERURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360210_a_361539]
-
sub un nuc și așteptam să vii. Ce prostii puteam să ne mai spunem toată noaptea stând sub nucul aceal umbros și întunecat, eu am uitat de mult. N-am apucat motiv spre a ne reaminti, doar gândul, azi, a răvășit o clipă din vechile trăiri și te- am găsit acolo, mândră, precum o floare răsărită într-un imbold de suvenir. Nici nucul nu mai e. În locul lui sunt niște bălării crescute spre a acoperi nemărginimea trecerii de la ce a fost
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
de la Ciucea, A început să cânte fagul. În vârful turlei plânge crucea, Crișul își cântă-n strune vadul. Noaptea, în păr cu lună plină, A deschis în taină dansul Și, cu trupul de felină, Pe alei își plimbă pasul. Toamna, răvășită de poeme, Umblă despletită, cu figuri boeme. Păsările nopții, în straie parfumate, Pândesc pe la colțuri, de vers înfometate. Bardul, cu câinii albi și iuți, Alungă strigoii prin munții cărunți. La castel, prinți și Ilene Cosânzene Se prind în joc, cu
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
Nu știu ce-am fost, nu știu ce sunt. Oricât aș vrea să mă alinți Aștept un semn și de la sfinți. Tu vrei și azi, ce doreai ieri, Că am sau nu, la fel îmi ceri. Uitând că drumul dintre noi, E răvășit de vânt și ploi. Purtat mereu de-un legământ, Iubirea ta nu pot s-o-nfrunt. Eu ard tăcut într-un cuvânt, Cine am fost și cine sunt? Ce îți răspund, puțin îți pasă, Iubita mea, mai dă-mi o
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
de ipochimeni Ne conduc, dar nu au minte Peste câmpuri în neștire Vezi căsoaie de nomazi Construiesc, ce nesimțire, Și-n pădurile de brazi. Plai oltean din vremi trecute Cu recolte și păduri Ai ajuns pe neștiute Să fi i răvășit de furi. EU PROPUN Eu propun, propun de ani Domn urmașul unor Bani, Un român care-a luptat Să fi m Marele Regat. Eu propun până la moarte, Domn cinstit cu multă carte Un oltean, Mihai Viteaz Să ne scape de
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
făpturii tale.. eu sînt neam de navigatori ... dacă nu mă crezi, află că dealurile nisipoase din jur ascund carene de nave grecești și scoici sidefii, pe aici au fost, cu milioane de ani în urmă, oceanele lumii, s-a mai răvășit puțin fața pămîntului și iată-ne pe noi, navigatori destoinici, mulgînd vacile și cioplind putineie pentru unt ... Afrodita rîdea prin întuneric, adunată toată în el, cu spaima de a nu se mai da dusă din acel cotlon în care se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
întrucât, în noul conflict care se prefigurează, este posibil ca Basarabia să redevină parte a României, iar Ardealul să fie din nou pierdut în favoarea Ungariei, să sperăm că nu definitiv; mama în brațe cu pruncul Adrian Păunescu, într-o țară răvășită de război pe peronul dramelor din istoria națională; cinstirea memoriei părinților în texte poetice precum „Rugă pentru părinți”, „Repetabila povară” sau „Regeasca dramă”: „Ce grabnic te-ai întors acasă, mamă,/ Atât de grabnic, nici nu pot să-ți spun/ Îmi
ADRIAN PĂUNESCU, REGEASCA DRAMĂ ÎN FAŢA NOULUI CONFLICT MONDIAL de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340371_a_341700]
-
Pe lîngă noi curge un rîu care ne topește în dulceața meditației: Plouă peste biserica veche, de lemn, plouă peste ierburi și cruci, peste scheletele celor vii, plouă după o misterioasă măsură. Ș i: Lumina, ca o maree, inundă casa, răvășește grădina, urcă, î mpreună cu soarele, pe rîu, pî nă-n munte... Pentru că: Peste suflet se lasă, ușor, vulturul nopții, cu sufocantul său zbor. Dar: Toate aceste-ntrupări iluzorii îi dau primăverii un aer dement și-un zadarnic avînt. Însă poetul rămîne
IOAN LILA, CRONICĂ LA VOLUMUL ”111 POEZII” DE EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340541_a_341870]
-
slăbiciunea mea, este puterea mea”. În “Cutremur și valuri tsunami în Romania”, Liviu-Florian Jianu trăia momentele anului 2004, în care un cutremur, urmat de valuri tsunami devastatoare, au făcut zeci de mii de victime pe țărmurile Asiei. Mass-media mondială era răvășită de această tragedie. Colectele veneau din toate colțurile lumii pentru ajutorarea supraviețuitorilor. A contribuit și România. Domnul Jianu s-a gândit că în România, în fiecare an, un cutremur și un val tsunami asemănător fac 1 milion de victime, fără ca
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
Danielei Gifu simte cum, «prin tufișurile dese și răcoroase», aude „îngânatul trist al iubitului“ «de dincolo de ușa» despărțitoare, constatând că amândoi „jelesc“ «nevoia de ghemuire unul în brațele celuilalt»; de brumărel fiind, „se furișează în pat, lângă trupul bărbatului iubit, «răvășit de căutarea coapselor feciorelnice, precum stropii ploii mocănești» și „se nevoiește alene a se desprinde“ «de oglinda înlănțuirii inimilor»; de brumar fiind, «cu toată agitația din jur», este cuprinsă de «un sentiment de seninătate» și își invită iubitul „să-l
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
Beatrice Teodoroiu, o tânără foarte drăguță și dezghețata, în vârstă de vreo douăzeci de ani, care în așteptarea admiterii la universitate venise la muncă în Italia, să-și poată adună muncind, banii necesari pentru taxele universitare. Doctorul Bruno era vizibil răvășit, în urma discuțiilor și interviurilor îndelungi la care asistase. Era palid și avea în jurul ochilor, cearcăne adânci. În ultimele ore se gârbovise și părea că îmbătrânise deodată cu mai mulți ani, sub povară teribilelor vești cei parveniseră, lovindu-l în adâncul
SECRETE DUREROASE( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340096_a_341425]
-
să recitești anumite pasaje de zeci de ori, ca pe niște poezii. Și chiar dacă lumea se năruie, Parisul care-i aparține lui Matisse e cutremurat de orgasme luminoase, gâfâitoare, chiar aerul este impregnat de o sperma stătuăa, iar copacii sunt răvășiți ca niște plete. Deși personajul principal este plin de speranță și se bucură ca un copil de cele mai neînsemnate lucruri, realitatea în care traiește te face să te cutremuri. Este acel pesimism extrem, morbid, camuflat in optimism și în
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
Pieptul nu este bogat și rochia se mulează pe un trup de fată. Ochii sunt cercetători, gânditori, fața este serioasă, severă, gura puțin prea largă și cu buzele subțiri. Cea de jos este senzuală. Totul ne arată un chip deziluzionat, răvășit de experiențele vieții începute de timpuriu cu un bărbat pe care nu l-a iubit.” În acestă perioadă poetul închiria odăi secrete pentru a se întâlni cu iuibita. Numai Creangă știa de dragostea lor, dar “caracuda” aflase și începuse bârfele
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]