497 matches
-
Și atunci, așteptând ora tribunalului, îi trimite, la serviciu, următoarele rânduri: Missiraș Sunt la Iași (Sau la Ieși). Dacă eși De la slujbă Vin' la Cujbă. Al matale, Caragiale. Istorioara se oprește aici; pentru că tot senzul și farmecul ei îl formează "răvașul" acesta. Dacă Missir s-a dus sau nu la Cujbă, și ce a mai urmat după asta, n-are nici o importanță. Cele opt versuri scurte și joviale exprimă așa de bine, cu simplicitatea și aerul lor familiar, spiritul și personalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în acelor care, fără să-i fi cunoscut îndeaproape, au apreciat, cum meritau, sufletele lor alese. Nu de mult, prin bunăvoința d-lui inginer Missir, fiul fostului meu profesor și mai târziu coleg, am aflat ceva nou și despre celebrul răvaș. Nou, și senzațional totodată. Am aflat anume că "răvașul" n-a existat. Vreau să spun că el nu e decât un document apocrif; că adică niciodată Caragiale n-a trimis prietenului său versurile ce i se atribuie. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
au apreciat, cum meritau, sufletele lor alese. Nu de mult, prin bunăvoința d-lui inginer Missir, fiul fostului meu profesor și mai târziu coleg, am aflat ceva nou și despre celebrul răvaș. Nou, și senzațional totodată. Am aflat anume că "răvașul" n-a existat. Vreau să spun că el nu e decât un document apocrif; că adică niciodată Caragiale n-a trimis prietenului său versurile ce i se atribuie. Se pare că însuși Petre Missir, care a cunoscut istorioara cu răvașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
răvașul" n-a existat. Vreau să spun că el nu e decât un document apocrif; că adică niciodată Caragiale n-a trimis prietenului său versurile ce i se atribuie. Se pare că însuși Petre Missir, care a cunoscut istorioara cu răvașul și care știa bine că nu-i adevărată, a căutat să se informeze de sursa ei. Acest lucru îl confirmă următoarea scrisoare a nuvelistului N. Gane: 21 Iunie 1912, Iași "Iubite Misiraș" " Este adevărat că versurile lui Caragiale au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
conservator democrat al lui Take Ionescu, a schițat această malițioasă parodie, pe care am descoperit-o într-un ziar al timpului: Missiraș De la Iași Sau din Ieși... Cum de ieși? Dintre vechii junimiști Făcuși "țiști" La Tachiști. Așadar, ca încheiere: "răvașul" e apocrif. Dar ce importă? Dacă, precum am spus, valoarea unei anecdote nu stă în adevărul ei istoric ci în adevărul ei moral, adică "verosimil", și în "caracteristic", dacă ea contează, nu prin ceea ce afirmă, dar prin ceea ce evocă, anecdota
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”10 noiembrie 1969”> Dragă Costel, Ți-am trimis acum două săptămîni un plic voluminos (la noua adresă). Așteptam răspuns imediat, mai cu seamă că era vorba să veniți sau să vii la Iași. La răvașul (în proză) pe care-l alăturam scrisorii precedente, adaug acum o satiră sau o fiziologie care aș vrea să apară în paginile vesele de Anul Nou. E un portret transfigurat care pornește de la un personaj sinistru de pe aici care e
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
l-am trimis în legătură cu corespondența Eugen I. Vaian Panaite Mușoiu? Să-l mai scurtez. Anumite scrisori să le rezum și să dau numai ce este mai important? Am o scrisoare a lui M. Sadoveanu către dr. Andrei Iliescu, în legătură cu revista Răvașul poporului (originalul e la București, la colegul meu de clasă de la „Roman-Vodă”, fiul doctorului). De asemenea o alta, trimisă de dr. N. Quinez din Elveția (fost prieten cu Sadoveanu, Ibrăileanu, colaborator la presa socialistă dinainte de 1900, dat afară din armată
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
președintele Tabare Vazquez. La 6 octombrie făceam ultima plimbare cu soția pe Rambla, luându-ne rămas bun de la această minunată țară și de la binecuvântatul ei popor. Et în Arcadia ego! Noaptea, prins de amintiri și gânduri, am așternut pe hârtie răvașul meu de rămas bun pentru Uruguay: Mañana... Mâine Mañana me voy! Mâine plec! Para siempre! De-fi-ni-tiv! Mi-am pregătit cu grijă bagajele. Iau cu mine Rio de la Plata, cu care mă salutam în fiecare dimineață de pe terasa casei și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
omenesc sub directa îndrumare și ajutați de Iahwe. În manuscrisul Războiul fiilor luminii împotriva fiilor întunericului descoperit printre cele de la Qum-ran, spun ei că atunci cînd vor veni în Palestina să elibereze Ierusalimul de mirosul celor netăiați împrejur, scriindu-și răvașul în exil, vor căsăpi fără milă pe băștinașii din Iudeea, adică edomiții, moabiții, amoniții și filistenii iar ura lor se va revărsa și asupra romanilor care erau stăpînii regiunii. Pentru că metoda mutilării bărbăției filistenilor nu a prea dat roade, au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
uneori, cu I. L. Caragiale, cu care a fost, într-o perioadă, în relații amicale. În „Minerva literară ilustrată” semnează, între 1909 și 1914, poezii și cronici rimate, amintiri și evocări, susține „Rubrica lui Mitică”, înțesată cu „mofturi”, „miticisme” și anecdote, răvașe și epigrame, scrie snoave, farse, schițe umoristice, sonete. În foiletonul săptămânal al revistei publică întâmplări cu haz, portrete și dialoguri comice. A folosit uneori semnăturile D.T., D.C.T.&I.L.C. sau pseudonimele Blitz, Camil, Cardamus, Condé, Decon, Demcon, Lear, Mireille, Mitică, Nocturn
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
Numit profesor la Liceul „N. Gane” din Fălticeni (1913), va fi și director al Școlii Normale din același oraș, continuând să publice, în special traduceri, în „Drum drept”, „Ramuri”, „Junimea literară”, „Făt-Frumos” și figurând în redacția unor gazete locale, precum „Răvașul nostru” (1920-1928, unde e și director), „Calendarul învățătorilor” (1929-1938), în care îi apar articole didactice și literare, versuri și traduceri. Din 1919 se implică în viața politică, ca prefect de Baia și deputat de Suceava. În 1931 se transferă la
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
preda religia la Năsăud (1910-1924), istoria bisericească și dreptul la Gherla (1924-1931) și la Cluj (1931-1938), editând, cu scopuri didactice, mai multe manuale. Debutează în 1901 la „Revista ilustrata” cu balada populară, literaturizata, Năzdravanul. Mai scrie la „Arhiva someșana”, „Unirea”, „Răvașul”, „Cultură creștină” ș.a. A semnat și A.C. Albinus, Alexandru Ciplea, Cziple Sándor. Deși numeroase creații populare, scoase la lumină în genere de culegători modești, au apărut îndeosebi după anii ’70 ai secolului al XIX-lea în publicații că „Gutinul”, „Convorbiri
ŢIPLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290194_a_291523]
-
Bucureștii de altădată, al cărei prim volum avea să apară în 1927. Bacalbașa a fost membru fondator al Societății Presei și al Sindicatului Ziariștilor, al cărui președinte a fost ales în 1919. Dintre scrierile sale mai amintim: Chestia cârciumarilor (1908), Răvașe de plăcintă (1908), Capitala sub ocuptia dușmanului (1921), 1001 feluri de măncări (1934), Dictatura gastronomică. 1501 feluri de măncări (1935). cincizeci de ani din istoria bucureștilor - studiu introductiv - Constantin Bacalbașa s-a născut la 21 august/2 septembrie 1856 într-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
știu Însă că ele erau de prin sec. XV - XVI-lea. Săptămâna trecută, am mai trimis la fratele soțului meu, la Suceava, Încă un pachețel cu piese care cred că vă vor fi de folos. Acolo se afla și un răvaș de la Radu Vulpe 379. 376 Profesoară, originară din Basarabia, vară a poetului Alexe Mateevici; soția scriitorului Constantin Sturzu din Rotopănești, jud. Suceava (Gazetar, cercetător În domeniul istoriei, cu susținute preocupări arheologice În jud. Bacău). 377 Ovidiu Papadima, critic și istoric
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
în 1922, s-a constituit prin „selectarea rodului poetic a două decenii”, ceea ce dă întregului un aspect compozit. Lângă elegiile care eminescianizează (Plânsul codrului, Basm de toamnă, Dacă din apusul vis...) stau poeme care reiau povestea „evreului rătăcitor” (Cântecul pribeagului, Răvașul pribeagului, Voinicul) sau versuri de inspirație citadină și religioasă (Revolta lui Iov, Apocalipsă). În alte poezii, F. încearcă să găsească un răspuns cu privire la locul creatorului de artă într-o lume ostilă (Visătorul, Nou Prometeu), luptându-se, prearghezian, cu „credința” și
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
absolvit Cursurile literare superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1981), după care a fost angajat la mai multe uzine din Rusia. A fost și redactor la Radio Chișinău. Volumele de versuri Infinitul aproape (1968), Revărsarea culorilor (1970), Răvașe din zbucium (1971), Nerv (1973), Țărâna de-acasă (1976), Tu și pământul meu (1977), Văzduh pentru suflet (1982) cultivă formula poeziei ruse „de estradă”, poetul dorindu-se un tribun romantic al contemporaneității. O anumită tensiune dramatică și efuziunile sentimentale generate
DUDNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286892_a_288221]
-
cu pământul natal, salvează unele poezii. A tipărit mai multe culegeri de reportaje și articole (Lumina palmelor tale, 1974, Cu numele tău pe buze, 1979, Se-ntorcea la vatră tata, 1980). SCRIERI: Infinitul aproape, Chișinău, 1968; Revărsarea culorilor, Chișinău, 1970; Răvașe din zbucium, Chișinău, 1971; Nerv, Chișinău, 1973; Lumina palmelor tale, Chișinău, 1974; Soltâs, Chișinău, 1975; Țărâna de-acasă, Chișinău, 1976; Tu și pământul meu, Chișinău, 1977; Cu numele tău pe buze, Chișinău, 1979; Se-ntorcea la vatră tata, Chișinău, 1980
DUDNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286892_a_288221]
-
literară, „Ecoul Carpaților”, și alta satirică, „Țânțarul”. Debutează semnificativ în 1884, cu cimilituri publicate în „Revista populară”, iar editorial, cu volumul Cimiliturile românilor (1898). A fost membru corespondent (1915) și membru de onoare (1940) al Academiei Române. Conduce revistele „Șezătoarea” (1892-1929), „Răvașul poporului” (1907-1909, împreună cu Mihail Sadoveanu) și „Revista populară” (apărută în patru numere la Paris). Mai colaborează la „Adevărul de joi”, „Adevărul literar și artistic”, „Analele Academiei Române”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Arhivele Olteniei”, „Arhiva românească”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Convorbiri critice”, „Convorbiri
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
de încredere al Societății pentru Fond de Teatru Român, sprijinitor al Ligii Culturale -, cât și prin lucrările pe care le-a scris, prin publicațiile pe care le-a condus: „Dreptatea”, „Tribuna”, „Steaua Transilvaniei”, „Dezrobirea”. O mențiune specială se cuvine pentru „Răvașul”, prima publicație pentru popor apărută la Cluj, la 4 aprilie 1903, și militând pentru o literatură popular-națională, de nuanță sămănătoristă. În spiritul generației care a pregătit Unirea din 1918, activitatea lui D. se sprijină pe convingerea că idealul unității culturale
DAIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286656_a_287985]
-
a doua foaie, o stropim cu unt și dăm la cuptor timp de 25 - 30 de minute. Din când în când o scoatem și o înțepăm cu furculița și ungem cu gălbenuș pe deasupra. Această plăcintă se poate face cu răvașe pentru seara de Revelion. PASCĂ CU SMÂNTÂNĂ Aluatul - 140 gr. de unt, un ou întreg, un gălbenuș, un praf de copt, 100gr. de zahăr, coajă de lămâie, trei linguri de smântână, sare, făină cât cuprinde. Întindem foaia pe tava tapetată
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
cu episcopii legiuiți". Nici biserica nu rămânea pasivă când era vorba de strâns venituri de la populație. După ce vatra târgului Huși a devenit proprietatea Episcopiei, târgoveții au fost aspru asupriți de către oamenii Episcopului Iacov Stamate și ei s-au adresat cu răvașe noului domn Alexandru Ioan Mavrocordat, cerându-i curmarea abuzurilor. La 2 aprilie 1785 domnul scria că „sfinția sa kyr Iacov îi supără fără dreptate - pe târgovețiluându-le din toată dugheana câte 2 lei; și apoi le mai ia câte alți 2 lei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
la îndemână și să le înfățișeze; toți locuitorii satului erau înscriși într-o evidență care se păstra la biserică și îndată când cineva făptuia ceva nepotrivit, trebuia informat privighetorul de ocol, iar când în sat intrau și mânau oameni fără răvașe ori săvârșeau fapte alături cu legea, trebuia să pună potera, în funcțiune, să informeze vorniceii din satele vecine, dar și privighetorul, indicând drumul pe unde a apucat răufăcătorul, pentru a fi prins și pedepsit. Dintr-o carte domnească din 4
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
1894) condusă de preotul Vasiliu Budesco din Ciulești, au apărut la Gherla. La Satu Mare, monseniorul Vasile Lucaciu a fondat Revista Catolică. Din 1883 până în 1891, această revistă a susținut ideea unirii bisericilor. Ulterior, publicația a fost transferată la Baia Mare. Gazeta Răvașul a fost fondată și condusă de protopopul Ilie Daianu (1903-1911). A înregistrat o activitate similară celei de mai sus, contribuind la educația unei generații întregi; a apărut la Cluj313. Tipăriturile menționate anterior au încetat (cu mici excepții) să mai apară
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
o geană de curcubeu, unind ruinatele domenii, este, în fapt, o ,jumuleală" de cărți. Adică, de-ar fi să adaptez - totul, în cartea celor doi scriitori, se adaptează... - ziceri vechi, corola devine salon cultural. Fluturii, pe care îi ,scriu", în răvașe de pe cîmpul de luptă, licuricii 1-6, sînt, cum altfel, niște esteți. Iată-l suferind, ca ultimul dandy în mizerie sau ca un rigă în agonie (evul e un cadavru, potiru-al lui mormînt - ,întorc" și eu, ŕ la Cernat & Ungureanu, niște
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
pe înainte-pomenita moștenitoare a tronului de miazăzi. Răpitu-s-a Elena, astfel războiu-i gata. Stă la pîndă, colportor și dirijor, Cavalerul Oranj din Oraj, creat, pare-se, chiar de licurici, să fie băgător de sfadă între neamurile mari de fluturi. |sta aduce răvașe scrise în ,limba" Wingdings 2 (dacă, vorba versurilor, viața ta va depinde/ De un joc de cuvinte și numele e de citit ca wing-dings, drăguță găselniță...) și tot din vina lui poartă, discret, toți diurnii cîte-un strop de portocaliu. Mai
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]