1,305 matches
-
utilizat principii de ordin matematic în descrierea metodelor de studiere a fenomenelor. El admite ca adevărat numai ceea ce se impune spiritului, după eliminarea îndoielilor, cu ajutorul rațiunii, deci este raționalist. Rațiunea este purificată prin spirit, iar spiritul este Dumnezeu însuși, deci raționalismul său este idealist. Descartes, întrunind toate condițiile omului de știință, descoperind noi adevăruri în algebră, geometrie și fizică, realizează compromisul cu credința fermă a existenței lui Dumnezeu. Elaborează conceptul de " îndoială hiperbolică" care impune îndoiala ca principiu al realități percepute
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cărui creație a influențat și continuă să influențeze gândirea, înțelegerea gândirii și morala. Kant pornește de la o logică matematică pornind de la scolastica aristotelică, pe care, criticând-o ca fiind confuză, construiește o logică matematică pe care o consideră superioară. Spre deosebire de raționalismul lui Descartes, Spinoza și Bacon, se impune în filosofie prin Kritik der reinen Vernunft (Critica rațiunii pure), scrisă la 57 de ani (1781), o carte de 800 de pagini, considerată fundamentală pentru filosofie. Cartea nu a fost înțeleasă până când prietenul
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
nu a fost înțeleasă până când prietenul său Johann Friedrich Schultz, profesor de matematică, a publicat un scurt comentariu, destul de fidel și mult mai scurt despre Critica rațiunii pure. După 7 ani publică A doua critică. El învinge în disputa dintre raționalism și empirism, unindu-le, fapt consemnat în cartea sa Ce este Iluminismul? Consideră spațiul și timpul ca părți integrale ale experienței omului, ca și cauza și efectul, realitatea lumii fiind împărțită în cea "fenomenală" (realitatea minții), la care avem acces
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Wilhelm ca fiind cel mai valoros roman scris vreodată. Hegel, Schopenhauer, Nietzsche, Hesse. Thomas Mann, Freud și Jung se referă pe larg la creațiile lui Goethe ca fiind capodopere universale. Emoționlitatea excesiv- imaginativă a lui Goethe vine în contradicție cu raționalismul și bătătorește calea spre descoperirea creierului emoțional în neuroștiințe. 89 Johan August Strindberg )1849-1912), scriitor, poet, romancier, dramaturg, critic de artă și pictor suedez. Dezvoltă noi metode de construcție a acțiunilor dramatice cărora le dă o exprimare în limbaj. Romanul
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
economist, eseist și filosof scoțian, aparține iluminismului prin empirismul său, împreună cu John Locke și George Berkeley. Este în același timp sceptic. Scrie A Treatise of Human Nature ("Un tratat despre natura umană"), în care descrie natura omului subjugat experienței, opusă raționalismului cartezian. Dorința, și nu rațiunea, guvernează omul. Rațiunea este sclava pasiunilor omului. Crede în existența ideilor înnăscute. Conceptul metafizic al sinelui este rezultatul unui mănunchi de senzații. Hume este un sentimentalist. Immanuel Kant apreciază filosofia lui Hume, care sprijină utilitarismul
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
rău, despre tine însuți. Să te consideri, de pildă, irepetabil ca victimă a istoriei, ca receptacul al suferinței fără egal, sau, dimpotrivă, cu același succes, să ți se pară că ești „buricul pământului”, purtătorul unor virtuți creștine superioare „relativismului” și raționalismului apusean (aici mă gândesc, firește, la basarabenii cu oarecare pretenții de cultură, atunci când se mai încumetă să participe la niște discuții de „idei”). Aceste iluzii nu rezistă în fața adevărului crud al cifrelor: diferența în ce privește speranța de viață în Moldova și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
internaționale / 34 1.2.1. Problematica schimbării în sistemul internațional / 34 1.2.2. Dimensiunea socială a relațiilor internaționale / 36 1.2.3. Constituirea reciprocă: agent structură / 37 1.2.4. Legitimitatea în societatea internațională / 39 1.3. Constructivism și raționalism / 44 1.3.1. Ființa socială / 45 1.3.2. Relația agent structură / 46 1.3.3. Realitatea socială / 47 1.3.4. Înțelesurile intersubective / 48 1.4. Studiile de securitate constructiviste / 49 1.4.1. Studiile de securitate constructiviste
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
disciplina relațiilor internaționale se încadrează, nefiind o abordare similară celorlalte curente din relațiile internaționale specifice disciplinei (realismul, neorealismul, idealismul, liberalismul etc). Constructivismul trebuie înțeles ca ontologie, epistemologie și metodologie. Am evidențiat temele constructiviste caracteristice relațiilor internaționale, relația acestei abordări cu raționalismul și, în final, dat fiind faptul că tema are în vedere problematica securității umane, cîteva aspecte legate de studiile de securitate constructiviste. Cel de-al doilea capitol, dedicat conceptului de identitate și problematicii identitare în diversele studii constructiviste, își propune
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
a o considera astfel este rareori reflectată în literatura de specialitate. În aceasta din urmă constructivismul este considerat de obicei o ontologie, o epistemologie sau o metodologie. În această calitate este definit ca fiind diferit fie de materialism, fie de raționalism. Printre motivele pentru care atât de mulți cercetători din domeniu nu reușesc să se facă înțeleși când discută despre paradigme și epistemologie se numără și confuzia terminologică. Specialiștii tind să redefinească frecvent termenii, creând situații în care același cuvânt este
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
terminologia de reprezentare. Dar, inevitabil, aceștia se află într-un cerc hermeneutic al interpretărilor.69 Problematica intențiilor are legătură cu cea de-a doua categorie a constructivismului, cea legată de cauze și motive din domeniul explicațiilor cauzale. Neconcordanța constructivismului cu raționalismul privește modul în care este înțeleasă cauza anumitor acțiuni. Majoritatea constructiviștilor sunt preocupați de găsirea cauzelor și explicarea lor, dar insistă pe o definire a acestora diferită de utilizarea convențională.70 O viziune populară a cauzalității este cea care consideră
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
există o realitate socială independentă de gândurile noastre pe care Wendt vrea să o explice.88 Wendt țintește către construirea unui pod între tradiția liberală și cea constructivistă, prin intermediul "învățării complexe" și, ca o consecință, între dezbaterile realism liberalism și raționalism reflectivism. Autorul își poziționează abordarea între abordările raționaliste și reflectiviste și vorbește de găsirea unei căi de mijloc (via media) între curentele principale și abordările poststructuraliste.89 Wendt propune o teorie structurală stato-centrică.90 Cu toate că Alexander Wendt este de acord
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
fi generate ipoteze, cercetătorii trebuie să precizeze cine sunt actorii principali, care le sunt interesele, capacitățile și care este conținutul structurilor normative.116 1.2.4. Legitimitatea în societatea internațională Relația dintre individ și structura socială este importantă atât pentru raționalism, cât și pentru constructivism, dar este concepută în moduri diferite. Pentru raționaliști, structura este o funcție a competiției și a distribuției capabilităților materiale, condiționând acțiunile statelor. Subiecții raționaliștilor sunt ghidați de logica consecințelor, acționând rațional în sensul producerii unui rezultat
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
validitatea derivă din psihologia membrilor societății, aceasta este văzută de către ceilalți actori ca element obiectiv a structurii sistemului.141 Alți autori preocupați de subiectul legitimării sunt Mlada Bukovansky 142, Ivo Daaler 143 sau Stacie Goddard 144. 1.3 Constructivism și raționalism În introducerea la numărul 50 al revistei International Organization, Peter Katzenstein, Robert Keohane și Stephen Krasner sugerau că principala axă de dezbatere din domeniul relațiilor internaționale va fi dezbaterea raționalism versus constructivism.145 Prin acceptarea epistemologiei pozitiviste, constructiviștii au câștigat
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Daaler 143 sau Stacie Goddard 144. 1.3 Constructivism și raționalism În introducerea la numărul 50 al revistei International Organization, Peter Katzenstein, Robert Keohane și Stephen Krasner sugerau că principala axă de dezbatere din domeniul relațiilor internaționale va fi dezbaterea raționalism versus constructivism.145 Prin acceptarea epistemologiei pozitiviste, constructiviștii au câștigat legitimitate așa încât dezbaterea cu raționaliștii a ocupat o poziție importantă în cadrul disciplinei.146 La sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90 era în vogă disputa dintre neorealismul structural și neoliberalismul
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
și trebuie schimbate între indivizi pe deplin formați. Indivizii la care se referă Goldstein și Keohane apar ca nefiind născuți într-un sistem social care modelează ceea ce aceștia vor deveni.151 Constructiviștii au pus sub semnul întrebării ontologia individualistă a raționalismului și au insistat pe ontologia socială. Ca ființe sociale, indivizii sau statele, nu pot fi separați de contextul înțelesurilor normative care modelează ceea ce sunt și posibilitățile pe care le au la dispoziție (conceptul suveranității este în primul rând o categorie
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
dispoziție (conceptul suveranității este în primul rând o categorie socială constitutivă; înaintea condiției de recunoaștere a suveranității unui anumit stat există o înțelegere împărtășită și o acceptare a acestui concept). Relația dintre individ și structura socială este importantă atât pentru raționalism, cât și pentru constructiviști, dar este concepută în moduri diferite. Pentru raționaliști, structura este o funcție a competiției și a distribuției capabilităților materiale, structura condiționând acțiunile statelor. Subiecții raționaliștilor sunt ghidați de logica consecințelor, acționând rațional în sensul producerii unui
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
aspectul intersubiectiv al structurilor politicii mondiale și cu asumpția că realitatea este construită. Propoziția că identitățile înseamnă mai mult decât comportament și sunt formate de structuri sau modele de interacțiune are intenția de a plasa abordarea constructivistă la distanță față de raționalism. Raționaliștii, precum teoreticienii jocului, admit că identitățile se schimbă, însă anterior momentului interacțiunii. Constructiviștii sunt interesați să arate că identitățile pot fi schimbate prin interacțiune și că acest lucru contează. În plus, definirea identităților, care sunt schimbătoare, influențează practicile de
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
autori care apelează la noțiunea de identitate, respectiv de identitate colectivă, în susținerea argumentului lor. 2.2.1. Alexander Wendt În conceptualizarea sistemului internațional, Alexander Wendt se delimitează de teoretizarea pe care Kenneth Waltz o propune, nefiind de acord cu raționalismul, materialismul și individualismul caracteristice neorealismului. După cum a argumentat Alexander Wendt, factorii materiali nu pot fi analizați fără a se lua în considerare structurile sociale prin care li se conferă semnificație. Wendt prezintă politica mondială ca un domeniu al socialului a
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
familiei națiunilor sau a comunității internaționale. În viziunea lui Wight nu exista un corpus propriu zis al teoriei internaționale, el identificând trei tradiții istorice de gândire, care au o perspectivă largă, în funcție de modalitatea în care răspund la întrebarea centrală: realism, raționalism și revoluționarism.675 În tradiția realistă, statul este cea mai înaltă formă de autoritate politică, interesele sale nefăcând posibilă includerea intereselor altor state, cu excepția celor dictate de prudență și de căutarea rațională a propriului interes egoist într-un mediu ostil
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
fundamentează pe premisa naturalistă că acestea nu pot fi cu adevărat "științifice" decât în măsura în care adoptă metodologia și cadrele de investigare proprii științelor naturale, îi este contrapus, tot din interiorul concepției obiectiviste, un alt mit, cel "al contextului". Situat pe pozițiile raționalismului critic, care își regăsește fundamentul, de asemenea, în teoria adevărului-corespondență, Karl Popper atacă atât pretențiile de "pozitivare" a teoriei sociale, cât și ambiția acesteia de a dezvolta o abordare din care să rezulte că orice cunoaștere este determinată social, depinzând
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
asumpțiile psihologice califică obiectivitatea științifică drept "inter-subiecti+vitate a metodei științifice"146 și alocă teoriei sociale și politice "metoda obiectiv-comprehensivă sau logica situațională"147. Rezumând, dacă "metodele teoretice sunt funciarmente aceleași în toate științele", de ce apare această diferențiere, în cadrul filosofiei raționalismului critic, între obiectivitatea specifică științelor naturii și cea proprie științelor sociale (în condițiile în care aceasta se află în legătură cu metoda științifică, și nu cu subiectul cunoscător)? Un posibil răspuns l-am putea găsi în considerația lui Popper potrivit căreia scena
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și nu vreunei autorități care transcende mediul social în care aceste metode sunt aplicate (și în care critica este formulată)148. Posibila inconsistență semnalată nu anulează, desigur, teoria popperiană în fundamentele sale: discuția critică este necesară, iar metodele indicate de raționalismul popperian sunt, în acest sens, de un real sprijin, inclusiv în cercetarea socială. Rămâne problematică însă, din punctul meu de vedere, încercarea de salvare a obiectivității științifice prin trimitere la aceste metode și problema plasării adevărului într-un loc ce
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și eficient, faptul că Richard Rorty nu menționează, decât în treacăt, conceptul de ideologie. Pare că avem de-a face cu o "condamnare" a acestuia, prin punerea sa la zid alături de alți termeni a căror "intensitate" a fost exacerbată de raționalismul iluminist de care filosoful american încearcă să se rupă. Inutilitatea de care vorbește Rorty atunci când se referă la noțiuni proprii raționalismului iluminist și pe care le raportează la aspectele societății contemporane așa cum sunt cele de "adevăr", "obiectivitate" sau "raționalitate" pare
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o "condamnare" a acestuia, prin punerea sa la zid alături de alți termeni a căror "intensitate" a fost exacerbată de raționalismul iluminist de care filosoful american încearcă să se rupă. Inutilitatea de care vorbește Rorty atunci când se referă la noțiuni proprii raționalismului iluminist și pe care le raportează la aspectele societății contemporane așa cum sunt cele de "adevăr", "obiectivitate" sau "raționalitate" pare să se regăsească și în cazul conceptului de ideologie, care, conform tradiției gândirii occidentale, a fost pus în relație cu ele
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
negativ". Dincolo de asta, ceea ce am numit "argumentul utopiei" servește pentru a combate pretenția rortyană potrivit căreia conceptul de ideologie este unul "inutil". Respingerea, de către gânditor, a ideologiei, pe considerentul că termenul e abordat, de regulă, prin raportare la concepte proprii raționalismului iluminist, precum cele de obiectivitate (înțeleasă drept corespondență cu realitatea) sau raționalitate (înțeleasă ca aplicare riguroasă a metodei științifice), nu se susține, din moment ce termenului de "utopie" i s-ar putea aduce aceleași reproșuri. Spre exemplu, așa cum apare la Mannheim, "o
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]