908 matches
-
istoricitatea și să o conducă astfel pe drumul redescoperirii propriei și adevăratei ei identități. Iar dacă Dilthey vorbește despre găsirea "unui punct de vedere situat deasupra taberelor", aceasta nu înseamnă bineînțeles nici instituirea unui model dogmatic, nici a unui model raționalist, a unei supraconștiințe menite să guverneze din afară bunul mers al filozofiei. Ceea ce urmărește Dilthey este doar să ne pună la dispoziție un etalon relativ, stabilit a posteriori, în lipsa unui concept infailibil. Altminteri, "conceptele particulare" ale filozofiei sunt și rămân
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fără a-i cerceta în primul rînd cauzele și a face apel la criza raționalismului, care, de o manieră mediatizată și nu neapărat politică, se conturează la cumpăna dintre secole în numeroase sfere intelectuale ale societății. Pînă în 1870-1880, gîndirea raționalistă, apărută din Filosofia Luminilor din secolul al XVIII-lea, care a avut o atît de mare influență asupra Revoluției franceze, a predominat în Europa. Aceasta a fost purtătoarea ideii unui infinit progres atît în știință și tehnică, cît și în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ceea ce pentru teoreticianul belgian nu reprezintă decît o viziune prea optimistă a lucrurilor. După cum se vede, punctul de plecare este identic cu cel al lui Bernstein de acum trei decenii; este vorba despre o punere în discuție analogă discursului marxist, raționalist și pozitivist, încă larg răspîndit în Internațională și care servește drept limbaj de bază în analiza unei lumi aflate în plină evoluție. Totuși, revizionismul lui de Man își are originea într-o altă sursă: el integrează, într-adevăr, experiența de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de jurnalul macabrului Göebbels. Tânărul inginer de odinioară ce se aventurase în descifrarea Kabbalei, punând preț pe iscusința lui de talmudist, va fi primit, creditat ca și cadru de nădejde al partidului-stat, primind custodia unor reviste și edituri. În timp ce criticul raționalist, ocupându-se de "cerchiști", va să repună în drepturi reputațiile unui Doinaș sau Negoițescu, și nu va pregeta să lanseze promoția "Desant", omul nu va mai avea puterea să denunțe legământul inițial cu utopia politică. S. Damian se întreabă asupra
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pune acest paradox pe seama obsesiei idealului național pe care au avut-o toți marii exponenți ai culturii și artelor românești în Europa, de la Cantemir, Miron Costin și iluminiștii ardeleni până la Brâncuși, Blaga, Eliade și George Enescu. Caracterului plural al modernității (raționalistă, antiraționalistă, cosmopolită, naționalistă) nu putea să nu-i corespundă multitudinea tradiționalismelor. În cazul autorilor mai sus citați, preluarea și prelucrarea motivelor folclorice nu se face mimetic, tezist, din motive extraartistice sau didactice, așadar opera lor este una modernă, deși nu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
este "semn", "relație", "comunicare". Limbajui uman de zi cu zi se interferează cu semnalele luminoase rutiere, cu alfabetul Morse sau cu expresia poetică; limbajul filosofic sau mistic este supus acelorași tratamente statistice, ca și semnele convenționale. Acestor abordări radicale, excesiv raționaliste, autorul le opune conceptul indian Sabda-Sphota, înrudit cu Logosul presocratic și cu Verbul Sf. Ioan, creatoare nu numai de ordine și adevăr, ci și de culmi filosofice și religioase. Le opune stravechile civilizații "inculte" și "analfabete" care au dat lumii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
tătarilor. Abatele era un intelectual fin, un umanist, uluit de frumusețea peisajelor, de calitatea vinurilor și a bucatelor, de trecerea apelor în cârca unui moldovean. Bazându-se pe observații milenare, căpitanul Ilie Turculeț face preziceri meteorologice, uimindu-l pe abatele raționalist. Căpitanul are ca argumente: zborul graurilor în cârduri cu ciorile, mișcarea lunii pe cer, direcția vântului. Indirect este binecuvântat pământul Moldovei, simplitatea lui primitivă, generozitatea oamenilor, peisajul. Caracterizarea Abatelui de Marenne Abatele de Marenne este străinul prin ochii căruia se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
imperiu, care trebuia să fie al libertății și egalitarismului, a fost presărat cu lagăre ale morții, transformându-se într-o imensă închisoare? Secolul nostru a avut tragica neșansă de a experimenta utopiile totalitare. În forme ce sfidează dreapta judecată. Excesul raționalist s-a întors contra rațiunii expunând vaste regiuni bunului plac al dictatorilor. Societatea românească n-a fost nici ea scutită de asemenea experiențe. Supusă la mari presiuni, într-o Europă sfâșiată, ea n-a fost în stare să oprească, după
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
iar Fukuyama însuși admite că s-ar putea instala în lume un "plictis postistoric", care să provoace finalmente la existență, reactiv, o nouă istoricitate, un alt ciclu de "evenimente". Schema hegeliană, simplificatoare, este evidentă și urmările acestei reducții de tip raționalist au fost deja sesizate de comentatori 7. Ca istoric, sunt ispitit să mă întreb dacă universalizarea unui sistem, fie acesta și cu tentă precumpănitor economică, e un fenomen ce rămâne în fața istoriei. Nu se confundă cumva istoria cu evenimentul și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ai culturii latine și franceze, dar provenind, în același timp, dintr-o țară că Spania, care, ca oricare alta țară ce făcea parte din periferia "barbara" a Europei, nu a avut parte de o Renaștere în sensul strict al cuvântului, raționalist și științific, crescuți într-un continent nou și imens, scriitorii latino-americani se simțeau mai pregătiți să-i simtă și înțeleagă pe Dostoievski, Tolstoi, Kierkegaard, Nietzsche și Kafka. Se poate spune că, față de culturile ultrarafinate, "barbarii", ca să rămânem la termenul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
atribuite frazelor de o asemenea gramatica, distincțiile stabilite de ea între f raze corecte și incorecte, trebuie să corespundă cu intuiția lingvistică a vorbitorului. În esență, gramatica generativă este concepută a fi un model al însușirii limbii. „În spiritul concepțiilor raționaliste, se admite că fiecare copil se naște cu o schema înnăscută, care devine treptat mai explicită și mai diferențiată, ceea ce înseamnă, în fapt, descoperirea de către el a gramaticii generative a limbii sale”65. Deci, gramatica generativă este concepută ca ipoteză
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
atribuite frazelor de o asemenea gramatica, distincțiile stabilite de ea între f raze corecte și incorecte, trebuie să corespundă cu intuiția lingvistică a vorbitorului. În esență, gramatica generativă este concepută a fi un model al însușirii limbii. „În spiritul concepțiilor raționaliste, se admite că fiecare copil se naște cu o schema înnăscută, care devine treptat mai explicită și mai diferențiată, ceea ce înseamnă, în fapt, descoperirea de către el a gramaticii generative a limbii sale”65. Deci, gramatica generativă este concepută ca ipoteză
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
secolului precedent, odată cu lucrarea lui W. Petty, cu același titlu, semnificativ pentru voința de a construi o gîndire matematică și fizică a socialului. Alături de Petty, A. de Montchrétien și F. Quesnay încearcă să pună la punct o știință realistă și raționalistă, grație unor studii precise, contabile asupra realității și unor formulări matematice, mai mult sau mai puțin sofisticate, obținînd o reprezentare a realului ce se dorea valabilă pentru toate timpurile și toate spațiile posibile. Dincolo de toate acestea și pentru că economia se
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
dificil, reducînd conceptul de justiție doar la absența invidiei (Kirman). Cum a remarcat Sen (1970), explicația se află probabil în faptul că invidia se bazează pe luarea în considerare a comparațiilor intra-personale și nu interpersonale ale utilității. Această definiție raționalistă a invidiei ar putea fi unul din multiplele avataruri ale imposibilității economiștilor de a ține seama de sentimente altfel decît supradeterminîndu-le prin calcule raționale, chiar dacă trebuie semnalat faptul că în materie de alegeri raționale "pa-siunile" încep să fie luate în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
La începuturi, economia politică a fost mai curînd o tehnică, privea realitatea în mod univoc și practic, scopul fiind sporirea avuției. Dar ea nu era doar o tehnică nici atunci, pentru că era integrată în filosofia dreptului natural și în viziunea raționalistă despre lume și viață. Aceasta era considerată ceva de la sine înțeles; problemele abordării raționale a realității sociale aveau să apară ceva mai tîrziu. Abstracția generalizatoare și conexiunile legice desprinse din analiza materialului empiric nu aveau să ducă la o cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
credinței. Mac Intyre acuză Iluminismul de a fi distrus viziunea teleologică, holistă, asupra naturii umane, instituind o falsă moralitate, bazată pe principiul hedonistic (Bentham, Mandeville) sau pe imperativul categoric (Kant), pe reguli desacralizate, fructe ale umanului, expresie a unei viziuni raționaliste. Voința și rațiunea înlocuiesc telosul exterior, arhetipul celest, "martor în Cer" (Sohravardî). Crezîndu-se un "iluminat", omul redus la dimensiunea sa terestră devine un rătăcitor, mai bine zis un rătăcit. Unus-ambo devine un "încarcerat în Istoria unidimensională a evenimentelor empirice" (Henry
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și raționali, amorali și asociali. Societatea nu poa-te și nu trebuie să fie redusă la o piață. Chiar la sociologii cei mai individualiști, cum sunt Max Weber și W. Pareto, punerea în lumină a îngustimii cîmpului de validare a individualismului raționalist îi deschide tocmai spre dimensiunea propriu-zis sociologică a operei lor. Slăbiciunea relativă a sociologiei ca disciplină provine din faptul că ea nu a reușit să definească in mod clar și limpede alte premise decît cele individualiste. Ea încearcă diferite abordări
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nostru. Poziția Tractatus-ului va fi caracterizată de Pears drept „realism necritic“, deoarece „întrebarea dacă noi contribuim cu ceva la constituția lumii nu este nici măcar pusă“42. Wittgenstein nu ar fi crezut, desigur, așa cum au crezut autorii marilor sisteme de metafizică raționalistă, că ar putea fi produsă vreo dovadă directă a existenței unei structuri ultime a lumii. El a argumentat de la existența propozițiilor, a enunțurilor care descriu fapte, la existența rețelei de stări posibile - stările de lucruri atomare -, în care obiectele sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
referire la „întunecimea acestor vremuri“. El nu oferă nici o indicație privitoare la ceea ce are în vedere vorbind de „întunecime“ într-o epocă de remarcabil progres științific și tehnic. Unul dintre răspunsurile posibile este că ceea ce viza Wittgenstein era ascensiunea „spiritului raționalist“, un spirit propulsat în primul rând de prestigiul crescând al gândirii științifice. În ce ar consta substanța acestui spirit putem înțelege mai bine dacă examinăm opiniile despre știință, morală și religie ale lui Russell. 3. Spiritul raționalist versus „un punct
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acestea nu este posibil ca ele să fie respectate în mod universal.“45 Și aceasta nu fiindcă deosebirile culturale ar fi ireductibile, ci deoarece nu toți oamenii ascultă glasul rațiunii. În numele universalismului rațiunii, Russell nu ar fi acceptat calificarea culturii raționaliste moderne și a civilizației tehnico științifice a Occidentului drept o cultură printre altele. Pentru el, ca și pentru gânditorii epocii luminilor, viața bună și guvernarea bună, inspirate și conduse de rațiune, se situau deasupra tuturor acelor deosebiri WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
situau deasupra tuturor acelor deosebiri WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 347 care se exprimă în mentalități și tradiții culturale. În exercițiul rațiunii, Russell vedea forța capabilă să dizolve pasiunile și idiosincraziile care îi despart și-i opun adesea pe oameni. Acel spirit raționalist pe care l-a promovat prin întreaga sa operă se opunea exaltării romantice și postromantice a artisticului și religiosului, adică a valorilor care particularizează culturile. Nu este greu să ne închipuim cum ar fi reacționat Russell chiar și față de versiunile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
la care nu mai funcționează multe dihotomii familiare cum sunt rațional-irațional, întemeiat-neîntemeiat, adevărat-fals, corect greșit. Supoziția că ori de câte ori o persoană instruită crede ceva ea poate să răspundă și la întrebarea de ce crede asta îi apărea lui Wittgenstein drept o superstiție raționalistă. El repeta că ceea ce trebuie mai întâi să admitem pentru a putea trăi și acționa nu este obiect al cercetării și al discuției raționale. La capătul lanțului temeiurilor și justificărilor pe care le putem da pentru ceea ce credem stă ceea ce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pus pe hârtie câteva observații pe care i le-a prilejuit lectura acestei voluminoase lucrări, ca și discuțiile pe care le-a avut cu Drury. Sunt observații care scot în evidență foarte bine contrastul dintre abordarea lui Wittgenstein și abordarea raționalistă, acea abordare care a fost comună unor filozofi ca Russell și unor cercetători ai credințelor și practicilor magice și religioase arhaice, cum a fost și autorul Crengii de aur. Wittgenstein contesta că prin practici magice omul arhaic urmărește obținerea unor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și interese de ordin material, Wittgenstein credea că în forma lor autentică, originală, aceste ritualuri sunt pur expresive. „Înfățișarea unei dorințe este eo ipso înfățișarea împlinirii ei. Magia a înfățișat o dorință; ea exprima o dorință.“63 Datorită mentalității sale raționaliste, Frazier este incapabil să înțeleagă practicile magic-religioase. El îi atribuie omului arhaic motivații ale omului modern, în primul rând intenția de a stăpâni forțele naturii: „Ce îngustime a vieții sufletești la Frazier! Ce incapacitate de a înțelege o altă viață
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
așa cum au fost Weininger și Wittgenstein, apropierea de creștinism are loc sub presiunea sentimentului apăsător al vinii și prin conștiința puterii salvatoare a umilinței, la capătul unei sforțări de a-și schimba orientarea vieții.66 Iată de ce punctul de vedere raționalist potrivit căruia putem câștiga, menține sau submina credința prin producerea unor temeiuri va apărea drept o iluzie. Din perspectiva lui Wittgenstein, în lumea modernă cu adevărat religioși sunt numai acei oameni care nu numai că au renunțat să fie mulțumiți
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]