915 matches
-
forma unui umanism cu fundamente și rezonanțe religioase" (Nietzsches Philosophie im Lichte unserer Erfahrung în Gesammelte Werke, vol 10, Berlin, Aufbau-Verlag, 1956, pp. 672-673). 5 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 54. Aici, autorul face distincția între "iluminismul dogmatic și raționalist" și "iluminismul istorist". 6 Ibid., p. 53. Aici Schnädelbach citează o serie de orientări istoriste conservatoare, al căror tradiționalism le-a făcut să devină "principala formă de conștiință din Germania, mult după apariția istorismului": "Școala romantică" (începând cu Hamann, Herder
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
întrupează validându-le și validându-se, totodată, în desfășurarea ei spre Ideea absolută. Pe acest model se structurează ideea progresului cunoașterii în filozofie. Și el are deci în vedere pluralitatea (ca și modelul relativist), dar fiind prin excelență un model raționalist o subordonează unității. Or, potrivit lui Kant, "pluralitatea privită ca unitate nu este altceva decât totalitate"86. Întrucât Hegel însuși concepe "unitatea istoriei ca totalitate" (vezi II, 2Ab) și crede în existența Filozofiei (impersonale), iar nu a filozofiilor (personalizate), considerăm că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unitatea istoriei ca totalitate" (vezi II, 2Ab) și crede în existența Filozofiei (impersonale), iar nu a filozofiilor (personalizate), considerăm că în acest caz putem vorbi despre modelul totalității (Allheit), pe care se bazează filozofia continuității. Cât privește universalismul acestui model raționalist, apreciem că Hegel a încercat zadarnic să depersonalizeze filozofia, care fiind unică n-ar aparține unui filozof sau altul (vezi II, 2Be). Potrivit părerii lui Gabriel Liiceanu, pentru Hegel, un autor este încă "agentul impersonal al adevărului". Mai mult decât
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoricitatea și să o conducă astfel pe drumul redescoperirii propriei și adevăratei ei identități. Iar dacă Dilthey vorbește despre găsirea "unui punct de vedere situat deasupra taberelor", aceasta nu înseamnă bineînțeles nici instituirea unui model dogmatic, nici a unui model raționalist, a unei supraconștiințe menite să guverneze din afară bunul mers al filozofiei. Ceea ce urmărește Dilthey este doar să ne pună la dispoziție un etalon relativ, stabilit a posteriori, în lipsa unui concept infailibil. Altminteri, "conceptele particulare" ale filozofiei sunt și rămân
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
XIV-lea, „Regele-Soare”, a primit „îmbrățișarea frățească” a regelui englez la Saint-Germain. Anul 1697 este o dată crucială pentru Francmasonerie și istoria Europei. Este anul în care se publică Dictionnaire historique et critique de Pierre Bayle. O cumplită lovitură de „sabie raționalistă” s-a abătut atunci asupra tuturor tradițiilor. Dicționarul era o colecție înfricoșătoare de greșeli omenești. Bayle a adunat acolo aproape orice mizerie. Erorile anticilor, prejudecățile medievalilor și turpitudinile contemporanilor. Nu a uitat indecențele și perversiunile, ticăloșiile și crimele, depravările și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de posibilitatea unei „științe pozitive a curriculumului”, Beauchamp fiind nevoit să-și publice cartea pe propria cheltuială.) Prin urmare, presupusul triumf al pozitivismului în științele educației nu a avut loc în anii ’60. El ar fi încununat curriculumul modern, eminamente raționalist, progresivist și eficientist. S-a crezut că această victorie va fi câștigată în deceniile următoare. Dar nu s-a întâmplat așa - dimpotrivă. Încercarea lui Beauchamp nu a fost solitară. Modelul de „curriculum științific” propus de Mauritz Johnson (1967) la State
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și Vallance au publicat Conflicting Conceptions of Curriculum 43 - lucrarea a avut un efect de trăsnet, lovind în „inima raționalist-logicistă” a teoriei curriculare moderniste. Eisner și Vallance au identificat „cinci paradigme aflate în conflict”: cognitivismul, tehnologismul, subiectivismul, reconstrucționismul și academismul raționalist. Tuturor le-a făcut un rechizitoriu dur. Cognitiviștii susțineau că menirea curriculumului se reduce la dezvoltarea unui repertoriu de abilități intelectuale, aplicabile oricărei probleme, din orice domeniu. Pentru ei, disciplinele de învățământ și temele de studiu sunt simple „instrumente pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
can profitable be treated like the cross-section of a motor-bike engine 47. Ironiile lui Barrow, vrednice de pana unui Mark Twain, nu s-au limitat la „mecanicismul” și „inginerismul” dezvoltării curriculumului american. El a atacat în termeni voltairieni întreaga „religie raționalistă și eficientistă” la care aderaseră designerii de curricula moderne. Ținta principală a fost „Raționalul lui Tyler”. Barrow a alcătuit satire geniale cu privire la „obiective”, „design”, „implementarea curriculumului” și „evaluarea curriculară”. Nu s-a limitat însă la Tyler - i-a atacat și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de norii grei ai răscolirilor postmoderniste. S-a văzut acest lucru în numai câțiva ani. În 1975, ASCD a publicat un nou anuar: Schools in Search of Meaning (Școlile în căutarea sensului). Chiar și titlul sugera că vremea curriculumului modern, raționalist, eficientist și tehnologizant, apusese. Editorii erau doi postmoderniști: James Macdonald și Ester Zaret, iar volumul conținea scrierile altor postmoderniști, precum Huebner, Apple și Mann. Încă nu-și expuneau pe larg „ideile noi” - deocamdată le criticau pe cele vechi. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Iată câteva exemple care au marcat nu doar conștiințele individuale, ci mentalitatea întregii omeniri de la sfârșitul celui de-al doilea mileniu creștin. Este vorba despre descoperiri stranii care au pus sub semnul îndoielii însăși raționalitatea omului și a lumii. Tradițiile raționaliste ale epocii moderne au părut că se prăbușesc brusc. Efectele au fost resimțite mai întâi de savanți. Dar apoi s-au extins la nivelul culturii de masă, care și-a simțit zguduite temeliile, credințele, eresurile și superstițiile. Iată doar patru
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unice, aceleași pentru toți elevii, indiferent de rasă, sex, origini sociale etc. Un egalitarism sever care, în numele egalității de șansă, reprima toate diferențele. După McCarthy, modelul curricular asimilaționist poartă în sine toate virtuțile și hibele curriculumului modern: este general, abstract, raționalist, totalitar, lipsit de flexibilitate și de nuanțe. McCarthy propune înlocuirea lui cu un model curricular pluralist (curriculum pluralist model), conceput astfel încât să poată promova diversitatea culturală. Dar cum este posibil acest lucru? McCarthy crede că noul model trebuie fundamentat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
70, cât și postmodernismul din anii ’80 au părut „motive de dispută” și au declanșat controversia retorică. Mai ales conservatorii politici s-au năpustit asupra conceptelor de multiculturalism și postmodernism. Ironie a sorții: retorica scolastică, noniluministă, sărea în ajutorul Iluminismului raționalist (ce era zguduit de gândirea postmodernistă, contestatoare a raționalismului iluminist)! La fel s-a întâmplat cu multiculturalismul. Controversele politice și educaționale din jurul acestui concept nu s-au realizat cu argumente raționale; s-a apelat la resursele persuasive și pasionale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a lucrurilor și cel al ideilor și să stabilească, instrumentînd rațiunea, maximalitatea celui de-al doilea. Descartes nu afirmă că singura realitate este gîndirea, așa cum de pildă a înțeles Y Gasset cînd scrie că ) și de aceea calificarea lui drept raționalist nu mai este justificată complet, ci atrage atenția, stabilind ierarhia celor două substanțe, res extensa și res cogitans, că cea de-a doua e singurul tip de realitate de existența căreia putem fi siguri în mod absolut. ) Așadar, Descartes nu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
construiască, subiectiv și obiectiv, o lume care să fie din temelii absolut sigură, o lume din care incertitudinea să fie exclusă, o lume într-un fel magică. Toate acestea trădează faptul că nostalgia paradisului pierdut îl încearcă și pe Descartes „raționalistul”. În paradis, omul era într-o „siguranță imperturbabilă”, nimic nu i se împotrivea, totul îl servea, iar prin «cogito ergo sum», Descartes recâștiga, cel puțin pentru sine, certitudinea ascunsă între cele patru ziduri pe care le va dărâma, unul câte
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sens lărgit" (Nisbet, 1993: 84). La Durkheim găsim ideea de comunitate utilizată nu numai ca substanță, cum apare la Le Play, nu numai tipologic, ca la Tönnies, ci și metodologic. Nu doar Freud a mutat gândirea socială contemporană dinspre categoriile raționaliste clasice ale voinței, conștiinței individuale, către aspecte care în sens strict sunt non-voliționale și non-raționale. Dar dacă la Freud acest non-rațional se găsea undeva în individ, la Durkheim este în afara acestuia, în comunitate. La Durkheim se remarcă un fel de
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
formate din asociații de comunități, în timp ce celelalte au fost de la început asociații de indivizi. Nu este exact dacă spunem, ca mulți istorici, că ideea de societate este cea mai distinctivă în secolul al XIX-lea pentru dezvoltarea sociologiei. În spatele imaginii raționaliste a societății, în acea perioadă a existat întotdeauna imaginea indivizilor natural liberi. Omul era primordial, relaționarea secundară. Voința, aprobarea și contractul erau termenii-cheie în viziunea despre societate a legii naturale. Câteva comunități tradiționale au supraviețuit examinării de către filosofii legii naturale
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de persistentă (n timp, dar slăbită progresiv odată cu ieșirea din Evul Mediu. Desigur, s-a crezut că raționalizarea vieții sociale va conduce la o realitate (n care exclusiv normativitatea juridică va reglementa eficient ș( definitiv relațiile sociale. Expresie a utopiei raționaliste, această speranță nu s-a (ndeplinit, normele juridice reprezent(nd doar unul dintre ingredientele esențiale (n mulțimea normativității prezente (n contemporaneitate. Vocea lui Maiorescu spunea răspicat: "Faceți (nt(i pe poporul rom(n mai cult ș( mai activ, dați-i
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Dar nici un vers pentru contemporani/ Și poate-așa din nou ne vom deprinde/ Să socotim cu veacuri, nu cu ani.” Cultura clasică a poetului dublează vizibil temperamentul său romantic, îl atrage spre esențe și modele, diminuând patosul în favoarea unei contemplativități raționaliste. Miturile Antichității sunt privite ca tipare de moralitate, comportament, trăire și creație, Orfeu, Euridice, Caron, Acteon, Ulise, Proteu, Cerberul, Parcele fiind pretexte pentru decupaje de atemporalitate. Visul romantic, ca și călătoria metempsihotică se arată mai degrabă ca o modalitate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
estompat identitățile naționale, ci doar le a făcut mai complexe. Capitolul II GLOBALIZAREA FINANCIARĂ - PROCES IREVERSIBIL Aprecieri privind conținutul procesului de glob ali zare financiară Abordări contradictorii privind înțelegerea glo bal izării financiare * Teoria determinismului tehnologic * Abordarea puterii hegemonice * Abordarea raționalistă din perspectiva grupuril or de interese * Înțelegerea globalizării financiare din perspec tiv a pieței și a statului-națiune Integrare financiară versus globalizare financi ară Perspectiva istorică a globalizării financiare * Globalizarea financiară în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
Pe baza cercetării efectuate, putem identifica, în literatura econo mică și politică actuală, diferite moduri de ab ord are a globalizării finan ciare: teoria determinismului tehnologic, abord ări le cu privire la puterea hegemonică și cele referitoare la grupurile de int eres raționaliste. Fiecare abordare ne ajută să înțelegem de ce gl oba lizarea financiară internațională a continuat să se extindă după 1 970 . 2.2.1. Teoria determinismului tehnologic Adepții acestei teorii susțin că evoluția finanțelor globale este, în mod fundamental, un produs
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
din moment ce, în general, ele trebu ie să fie însoțite de explicații care vizează grupuri de interese, pentru a pute a a răta de ce puterile hege monice adoptă liberalizarea financiară și de ce al ții le urmează exemplul. 2.2.3. Abordarea raționalistă din perspectiva g rup urilor de interese După cum am remarcat anterior, atât perspectivele determinismului tehnologic, cât și explicațiile hegemonice asup ra globalizării financiare tind să se bazeze, în analiza fenomenului, pe intere sul de grup. Totuși, teoriile de politică economică
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
mai puține riscuri pentru politica monetară și pentru cea de reglementare ban cară. În multe dintre țările Asiei de Est, nu a ex istat o înțelegere a constrân gerilor asociate cu politica unui cont de capit al deschis. O replică raționalistă ar putea fi aceea că politicienii de la acea vr eme au înțeles riscurile pe care le implică o astfel de politică, dar nu le au luat în seamă, considerându-le ca fi ind nerelevante pe termen scurt. Totuși, este m
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
are a din perspectiva rațio nalistă a grupurilor de interese, suplimentată de analiza instituțională, oferă o înțelegere considerabil mai bună a modelului tra nsnațional de liberalizare financiară, reușind însă acest lucru cu prețul une i complexități analitice mai mari. Modelele raționaliste ale politicii economice p orn esc, de obicei, de la ideea că politicile sunt similare sistemului democratic pluralist, predominant a Globalizarea financiară - proces ireversibil a accelerat dezechilibrele financiare din Coree a, în parte, din cauza influenței exercitate de Fondul Monetar Internațional și
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
La tină, prăbușirea comunismului în Europa și vidu l i deologic creat prin influența liberalismului de piață - toate acestea au fost mai importante pentru libera lizarea financiară din țările în dezvoltare, d ecâ t oricare dintre factorii identificați de modelele raționaliste. Abordările grupurilor de interese raționaliste, în contrast cu abor darea puterii hegemonice, se axează nu pe forțe st ructurale și pe decizii guvernamentale, ci pe preferințele principalelo r g rupuri de interes social. Liberalizarea financiară, din această perspecti vă, are loc atunci când
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
Europa și vidu l i deologic creat prin influența liberalismului de piață - toate acestea au fost mai importante pentru libera lizarea financiară din țările în dezvoltare, d ecâ t oricare dintre factorii identificați de modelele raționaliste. Abordările grupurilor de interese raționaliste, în contrast cu abor darea puterii hegemonice, se axează nu pe forțe st ructurale și pe decizii guvernamentale, ci pe preferințele principalelo r g rupuri de interes social. Liberalizarea financiară, din această perspecti vă, are loc atunci când gru purile care favorizează acest
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]