2,944 matches
-
însușirilor”. Decan al Facultății de Filosofie, profesorul cu o privire albastră și scormonitoare, cu un zîmbet reținut dar luminos, ne-a primit cordial în biroul lui de la Universitatea Lyon 3. În acest spațiu favorabil unei reflecții care încearcă să îmbine raționalitatea și imaginarul, autorul volumelor Utopia sau criza imaginarului (tradus și la noi), Rațiunea contradictorie, Imaginația, Sacrul (tradus în rom.), Imaginaruri ale politicului (tradus în rom.), Omul în epoca televiziunii, a avut amabilitatea să ne vorbească despre dimensiunea dublă a omului
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
și a tot ce era considerat ficțiune, produs, operă a imaginației ca facultate a irealului, ca să vorbim ca Bachelard. Și tocmai pentru că acest termen, „imaginarul”, a devenit un cuvînt sincretic, el a început să joace rolul de pereche simetrică a raționalității; imaginarul are legătură cu tot ceea ce este proces de reprezentare simbolică, cu toate procesele de narațiune mitică și deci toate demersurile prin care mintea omenească inventează și dezvoltă sens, într-un mod care nu este reglat nici de logică, nici
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
doar estetice, ci și epistemologice și axiologice, atingînd norme și valori. Această folosire a lui în domeniul francofon, care a cunoscut un mare succes și în România, cunoaște o înflorire specială în arii culturale precum America Latină sau Extremul Orient unde raționalitatea europeană occidentală a întîlnit tradiții anterioare autohtone, în care imaginile, afectivitatea și sensibilitatea, corpul joacă un rol important. De aceea cred că dezvoltarea Centrelor de Cercetare a Imaginarului în aceste două mari regiuni, America Latină și Extremul Orient, corespunde în fond
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
stalinisto-mahalagesc”, autorii comit o imprudență ce merită sancționată. Spre deosebire de domnii Katz și Florian, care mă onorează cu epitete gen „editorialist la colțul mesei”, „scutierul dumneavoatră”, „purtăror de condei”, „pamfletaro-periferic”, „înjurături grobiene”, „dezlănțuiri staliniste”, „civism însușit la școala serală”, „umorile unei raționalități viscerale” (în ce limbă o fi asta?!), am fost cât se poate de parcimonios cu adjectivele. Mi-am recitit articolul și sunt uimit, din contră, de cât de reținut am fost în exprimare! Nici măcar pasajul care i-a ulcerat pe
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
realizate, și o serie de factori numiți specifici, care reprezintă aptitudini pentru anumite domenii sau soluții la probleme determinate. După teoria „monolitică" a inteligenței a apărut teoria factorială, având o metodologie mai sofisticată, ale cărei criterii răspund unei mai bune raționalități de utilizare. Această concepție se bazează pe ideea existenței unor componente intelectuale multiple, dependente sau nu una de cealaltă, care constituie ansamblul inteligenței. Conceptualizarea funcționării intelectuale printr-o singură variabilă dispare, fiind înlocuită de un ansamblu de elemente. Acest ansamblu
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
a sufletului uman de a prinde sensul lumii. (Ediția de la E.P.L., 1968, pp. 72-73). E lesne de identificat aici purismul crocean în materie de poezie. Împreună cu toți criticii din generația lui, Călinescu identifica poezia cu lirismul pur, despărțit și de raționalitate sau etică și de retorică sau proză. Modernismul fiind oarecum eclectic, poezia pură reprezenta totuși formula cea mai radicală și mai caracteristică pentru schimbarea la față a poeziei tradiționale. Studiul din 1948 are o altă premisă. Avîndu-și universul propriu, așa cum
Simbol sau "formă goală"? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16109_a_17434]
-
răstoarnă opinia curentă. Masoneria nu-i o societate secretă.“ „Da’ de unde, e doar un porto-franco, ca la Macao. O fațadă. Secretul era În altă parte.“ „Bieții masoni“. „Progresul Își cere victimele lui. Admiteți Însă că suntem pe cale să redescoperim o raționalitate imanentă a istoriei.“ „Raționalitatea istoriei este efectul unei bune rescrieri a Torei“, zise Diotallevi. „Iar noi asta facem, și fie pururea binecuvântat numele Celui Preaînalt.“ „Bun“, zise Belbo. „Acum baconienii au Saint-Martin-des-Champs, aripa neotemplieră franco-germană se dizolvă Într-o miriadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu-i o societate secretă.“ „Da’ de unde, e doar un porto-franco, ca la Macao. O fațadă. Secretul era În altă parte.“ „Bieții masoni“. „Progresul Își cere victimele lui. Admiteți Însă că suntem pe cale să redescoperim o raționalitate imanentă a istoriei.“ „Raționalitatea istoriei este efectul unei bune rescrieri a Torei“, zise Diotallevi. „Iar noi asta facem, și fie pururea binecuvântat numele Celui Preaînalt.“ „Bun“, zise Belbo. „Acum baconienii au Saint-Martin-des-Champs, aripa neotemplieră franco-germană se dizolvă Într-o miriadă de secte... Dar Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
centru. Holston remarcă ironia diferenței dintre ordinea de la nivel macro și confuzia de la nivel micro: „Astfel, În vreme ce topologiile ordinii totale au drept rezultat o conștientizare abstractă și neobișnuită a planului, gradul de cunoaștere practică a orașului scade pe măsură ce se impune raționalitatea sistematică”. Totuși, din perspectiva proiectanților unui oraș utopic, al cărui scop este mai degrabă de a schimba lumea decât de a se adapta ei, șocul și dezorientarea cauzate de viața În Brasília ar putea fi parte a obiectivului său didactic
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
lucrării Ce e de făcut?. Politica dispare ca prin minune din rândurile revoluționarilor și este lăsată pe seama unei elite a partidului de avangardă, cam tot așa cum problema amenajării unei hale este discutată, de pildă, doar Între ingineri. Atât timp cât știința și raționalitatea impun o subordonare tehnică, nu este nevoie de politică În cadrul partidului; judecățile acestuia nu sunt subiective și părtinitoare, ci obiective și perfect logice. Lenin Își extinde raționamentul și asupra caracterizării pe care o face elitei revoluționare. Aceasta nu este formată
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de carte, ele vor putea fi Întru totul Îndeplinite În schimbul unui obișnuit «salariu de muncitorș și se va putea (și va trebui) să le fie luată acestor funcții orice urmă de privilegiu, de «șefieș”. Lenin exprimă o viziune a perfectei raționalități tehnice a producției moderne. O dată stăpânite „operațiunile simple” corespunzătoare fiecărei ramuri din cadrul diviziunii muncii, practic nu mai rămâne nimic de discutat. Revoluția aruncă burghezia de pe puntea acestui „vas transoceanic”, instalează la cârmă partidul de avangardă și stabilește o nouă direcție
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și imaginează, pe aceeași linie de gândire cu Fourier, o mare organizație națională care se va conduce practic singură și pe care o vede ca pe o rețea tehnică ce va limita acțiunile muncitorilor la activitățile de rutină adecvate prin raționalitatea sa și disciplina obișnuinței. Într-un pasaj Înfiorător de orwellian - probabil un avertisment pentru elementele anarhiste sau sub-proletare care ar fi putut opune rezistență logicii sale -, Lenin arată cât de necruțător va fi acest sistem: „Eschivarea de la această evidență și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
să fie forța dominantă. Ca la Le Corbusier, gradul de specificitate funcțională din cadrul organizației, ordinea conferită de activitățile rutiniere și de posibilitatea de a Înlocui unitățile Între ele, precum și amploarea procesului de mecanizare erau, toate, indicii ale unei eficiențe și raționalități deosebite. În cazul fermelor și al fabricilor, cu cât erau mai mari și cu cât aveau capitaluri fixe mai substanțiale, cu atât era mai bine. În concepția lui Lenin cu privire la agricultură se poate ghici deja mania pentru cooperativele agricole de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și insignifiant”. Lev Tolstoi, Război și pace Conflictul dintre administrație și specialiștii care planificau activ viitorul, pe de o parte, și țărănime, pe de altă parte, a fost calificat de primii dintre aceștia drept o luptă Între progres și obscurantism, raționalitate și superstiție, știință și religie. Totuși, din proiectele extrem-moderniste pe care le-am prezentat reiese că planurile „raționale” pe care le-au impus au fost adesea eșecuri spectaculoase. Ca unități de producție, comunități umane sau mijloc de asigurare a unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
științifică venea să le corecteze. Critica ideilor hegemonice de acest gen vine - dacă vine - nu din interior, ci, de obicei, de la periferie, unde punctul de plecare și premisele de lucru, ca În cazul lui Jane Jacobs, sunt mult diferite. Așadar, raționalitatea culturilor mixte a fost susținută În cea mai mare parte de figuri marginale, ce nu făceau parte din curentul de gândire dominant. Probabil că cea mai deosebită dintre aceste persoane a fost Albert Howard (devenit, mai apoi, Sir Albert), un
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Luate Împreună, poziția lui Lindblom și cea a lui Hirschman reprezintă o dezavuare strategică bine chibzuită a ambiției de a realiza o planificare rațională exhaustivă. Dacă e să acceptăm jargonul științelor sociale, atunci conceptele pe care le exprimă termeni precum „raționalitate limitată” (mai degrabă decât „control sinoptic”) și „satisfacere” (mai degrabă decât „maximizare”), termeni inventați pentru a descrie o lume ce acționează după ureche și metode empirice, seamănă foarte bine cu mētis-ul. Învățatul dincolo de cărți În domenii precum controlul eroziunii solului
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
metafora clasei despre diviziunea revoluționară a muncii elogiul electricității opoziția față de libertatea de a critica ca extrem-modernist influența mobilizării industriale germane asupra Decretul funciar metafora militară despre nevoia de conducere condamnarea formelor de producție agricolă țărănești despre revoltele țărănești despre raționalitatea producției moderne despre intoleranța față de sub-proletariat despre ideologia socialistă În contrast cu cea burgheză Statul și revoluția despre folosirea puterii coercitive a statului Ce e de făcut? Leopold, Aldo Lewis, C.S. Lewis, Sinclair Economia politică liberală Liebig, Justus Freiherr von Liebknecht, Karl
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cu mult Înainte de Iluminism, drept o dovadă a superiorității culturale. Richard Sennett notează că „Hippodamus din Milet era considerat În mod tradițional ca fiind primul arhitect care a conceput aceste grile ca expresii ale culturii; după părerea lui, ele reprezentau raționalitatea vieții civilizate. Cu ocazia cuceririlor lor militare, romanii au accentuat contrastul dintre taberele primitive și dezordonate ale barbarilor și propriile lor forturi sau castre”. The Conscience of the Eye: The Design and Social Life of Cities, Norton, New York, 1990, p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
moralist. Variate principii de conduită orientate de valorile naționale și creștine, de modul de viață tradițional al românilor, de ideile de dreaptă măsura și înțelepciune se găsesc exprimate în "fragmente" memorabile. Ceea ce este bine, drept, demnitate, obligație, libertate, onoare, prestigiu, raționalitate, opțiune, atitudine, responsabilitate, virtute, prudență e considerat de Theodor Codreanu din perspectiva experiențelor istorice tragice ale epocii noastre. Soluția creștină a acestor probleme este firească în scrisul lui Theodor Codreanu, convingător argumentată. Există azi o adevărată furie a "demolărilor", a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
surpriza unei poetici în spațiul muzicii, corelativă cu armonia eminesciană. "Simt enorm și văz monstruos" exprimă contiguități spațiale (văzul) și temporale (simțul = auzul), cu "genul orfic muzical": "Eminescu definea fantazia artistică drept punctul de incidență dintre minte și inimă, dintre raționalitatea privirii și adâncimile auzului". Interioritatea, profunzimea, enigma dualității ontologice dau seamă de o dimensiune abisală a caragialismului. despre care au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu, George Munteanu, Edgar Papu, N. Steinhardt și, mai încoace, mai pe larg și în oarecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intelectual" în existența lui Eminescu n-a existat, afirmă și argumentează pe larg eminescologul nostru. Și explică, atitudinea divergență a lui Maiorescu, prin o anume "suferință" ontologică provocată de conflictul dintre ambițiile lui nemăsurate și recunoașterea genialității poetului: "Dar dincolo de raționalitatea voinței personale săpa adânc destinul, atât în ființa poetului, cât și a criticului. Prin structura lui "faustică", Maiorescu era condamnat să întindă cu o mână binele, iar cu cealaltă moartea". "Revista Nouă", nr. 1, ianuarie 2005 Adrian Dinu RACHIERU "Mitul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
putere: "când cunoașterea atinge limite maxime, ea devine neputință. De unde și începe tragedia cunoașterii". Oare nu aceasta va fi paradigma după care îi va judeca, în viitor, pe Eminescu, Bacovia și Caragiale? Stilul, metafizica stărilor și întâmplărilor, dar, deasupra tuturor, raționalitatea operei. Abundă, în text, observațiile pe marginea lecturilor de formare ca scriitor și intelectual, începând cu autorii clasici ai antichității, trecând prin marea literatură modernă și postmodernă, națională și universală, și sfârșind cu literatura Noului Roman Francez sau literatura română
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Learning Center, University of Arizona; 42. Crețu C. Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice. Ed. Polirom, Iași, 1998. p..64-69.; 43. Cristea S. Pedagogie generală. Managementul educației. Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1996. p.132-136.; 44. Cucoș C. Raționalitatea activității instructiv educative și proiectarea pedagogică. Psihopedagogia. Ed. Spiru Haret, Iași, 1994. p.195-204; 45. Cucoș C. Pedagogie. Ed. Polirom, Iași, Colecția Științele educației, 1996. p.99-115; 46. Cucoș C. (Coordonator). Psihopedagogie, pentru examenele de definitivare și grade didactice. Ed.
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
mărginește la a Înțelege și interpreta În sens propriu normele pozitive, fără a cerceta dacă nu ar putea să existe altele mai bune. Dând un sens pe deplin kantian rolului și funcției filosofiei dreptului ca „speculație a idealului, critică a raționalității și legitimității dreptului existent”, gânditorul italian scrie: „Filosofia dreptului cercetează tocai ceea ce trebuie sau ceea ce ar trebui să fie În drept, În opoziție cu ceea ce este, opunând un adevăr ideal unei realități empirice”. Del Vecchio explică faptul că deontologia este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
teleologică”, poziție care, prin idealismul obiectiv al lui Hegel, prin „școala istorică a dreptului” și prin „biologia istoric-evoluționistă” este reprezentativă pentru secolul al XIX-lea! Paulsen relevă definitoriu că dreptul trebuie să fie recunoscut În necesitatea sa istorică, adică În raționalitatea sa istorică. Prin această cerință, ideea unui sistem de norme generale și etern valabile, așa cum le caută sau crede că le posedă dreptul natural este hărăzită pieirii; Există numai un drept specific - subliniază Paulsen - condiționat de raționalitate, de modul de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]