649 matches
-
nu-i auzise niciodată perorând împotriva alianței, ce argumente sarcastice ar mai descoperi în ce-i privea pe ei doi, prin ce lupe i-ar fi observat, cât de deformat, cum ar fi sunat verdictul? Într-adevăr, au fost amândoi radioși, au scăldat-o într-o mică ploicică de complimente, măsurate la gramaj, i-au imputat absența și au stabilit că vinovatul principal era, desigur, Ovidiu. El își recunoscu partea de vină, nu prea avea chef de comunicare, asta i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mic de carne și blană s-a lipit de mine, mișcând, caraghios, din urechi. — Să nu-ți fie frică! Nu-ți face nimic! spuse Naoko, mângâindu-i căpșorul cu un deget și zâmbindu-mi. A fost un zâmbet atât de radios, încât nu am putut să nu zâmbesc și eu. Unde o fi Naoko de peste noapte? mă întrebam. Eram absolut sigur că n-a fost vis și că Naoko cea adevărată s-a dezbrăcat și mi-a arătat trupul ei gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cei care o cunoșteau de când se născuse. Apoi, În dimineața celei de-a patruzeci și una zile, În timp ce toată lumea lua micul dejun, mâncând sucuk la grătar și ochiuri, Banu a ieșit târându-și picioarele din camera ei, cu un zâmbet radios pe chip, o lucire neobișnuită În ochi și o eșarfă roșie precum cireșele pe cap. Ce e nenorocirea aia de pe capul tău? a fost prima reacție a bunicii Gülsüm, care nu se Înmuiase nici un pic În toți anii ăștia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o săptămână se va dovedi că totul n-a fost decât o alarmă falsă. Nimic altceva. „Asta speri tu“, Își zise Norman, Întrebându-se din nou de ce. — Ei bine, eu cred că e palpitant, spuse Beth Halpern cu un zâmbet radios. În ceea ce mă privește, chiar și cea mai mică șansă de a găsi o nouă formă de viață Înseamnă ceva palpitant. — Așa este, confirmă Ted. La urma urmelor, Harry, există mai multe lucruri În cer și pe pământ decât Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cauți motivații pentru regulamentele Marinei Militare. Se auzi declicul intercomului și vocea Tinei Chan. — Căpitane Barnes, scafandrii ne-au anunțat că acum montează sasul. Până la deschiderea ușii mai sunt câteva minute. Atmosfera se schimbă imediat În cameră. Ted Își frecă radios mâinile. — Vă dați seama, desigur, că și fără să deschidem nava spațială am făcut deja o descoperire de o importanță capitală. — Care anume? se interesă Norman. — Am spulberat ipoteza evenimentului unic, spuse Ted cu ochii la Beth. — Ipoteza evenimentului unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
stări atît de inexprimabile încît aproape odihnitoare la intrare parcat un mercedes ultimul tip o plajă pe care-adie briza ușoară-a reclamelor și mici izvoare de gînduri grandioase de pretutindeni murmurînd în grotele sintetice și stropi de coniac în iarbă radioși cum buburuzele nimic nu s-a schimbat prin eoni eterurile se reazămă lasciv tîmplă la tîmplă peste lăzi pline de coca-cola amiaza asudă cum Îngerii cîntînd la trompetă. DEALURILE Și unul după altul dealurile pielea lor de rinocer sub bărbia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
strălucite ale caselor și cu turnurile bisericilor; iar duiosul ritm al clopotelor ne vestește vechea și trista legendă că astăzi încă Hristos e în mormânt, că mâine se va înălța din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicânduși fruntea sa radioasă la ceruri. Tristă și mângâietoare legendă! Iată două mii de ani aproape de când ea au ridicat popoare din întunerec, le-au constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului lui Dumnezeu e cartea după care se crește omenirea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
strălucite ale caselor și cu turnurile bisericilor; iar duiosul ritm al clopotelor ne vestește vechea și trista legendă că astăzi încă Hristos e în mormânt, că mâine se va înălța din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicânduși fruntea sa radioasă la ceruri. Tristă și mângâietoare legendă! Iată două mii de ani aproape de când ea au ridicat popoare din întunerec, le-au constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului lui Dumnezeu e cartea după care se crește omenirea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
În goană și smiorcăind. Unii zic că cauza dă motiv iera că se troscănise praștie, da consensu ăl mai generalizant ie că să bocea dă oftică, fincă-l iubește. Când m-am dus a doua zi să-l văz, Cufărașu iera radios, și ba se arunca jos, ba sărea sus din trampolină În piscină. ți-ar fi plăcut. II Miercuri am reluat dialogul. Savastano a sosit cu oarece Întârziere, dar un servitor Îi marcase cartela. Omul râdea ca un anunț, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și normal s-a înecat, coniacul s-a vărsat pe fața de masă, pe hainele boțite de atîtea zile de chef, întreg trupul i-a fost cuprins de spasme, se înecase de-adevăratelea. Chelnerul s-a repezit cu o expresie radioasă de mulțumire. Pentru că fusese prevăzător ori pentru că în sfîrșit îl putea da afară din restaurant? Pentru amîndouă. După un minut se găseau în stradă, Făinaru cu privirea împăienjenită, căutînd să se dumirească unde se află, iar el răsuflînd într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
perspectiva Henriettei, acest lucru era un amănunt neînsemnat. O izbi deodată singurul potențial obstacol în calea acestei fantezii. — Acest domn doctor Westcott. E căsătorit cumva? Asistenta oftă. — Domnul doctor Westcott s-a dedicat cu trup și suflet clinicii. Henrietta zâmbi radios în timp ce-și încheia nasturii costumului bej de in. În cazul ăsta, totul era posibil. Dacă era directorul unei clinici, mai mult ca sigur - prin însăși firea lucrurilor - avea nevoie de fonduri. Iar strângerea de fonduri era un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fac plăcere, mă acuzam că joc prost, că numai norocul mă salva. Enervat, el juca și mai rău, încît, cu toate gafele mele voite se apropia o victorie amenințătoare... Până la urmă am trișat ca să-mi obțin înfrîngerea. Atunci, Bătrânul deveni radios. ― Sînteți un jucător irezistibil, i-am zis și m-am pregătit să mă retrag. ― Să mai facem una, hotărî el. Era ceva între rugăminte și poruncă. Intre dorință și amenințare. A trebuit să mă supun. Și, din nefericire, ar câștigat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
t. Atunci, îmi scotocesc prin creieri și-mi aduc aminte ce mă învățase Dorin, studentul. Și-i zic: What laguages do you speak? La care tipul, fericit că m aude căznindu-mă să spun ceva în limba mă-sii, face radios: Only English. Pe când “sporovăiam” noi așa, nu știu ce m-a făcut să mă uit la ceas, mai aveam cam șapte opt minute până la decolare. Gesticulez, mă-nroșesc ca un rac, cred că i-am trântit și vreo câteva de dulce în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
căci nu am ucis pe nimeni, însușindu-mi astfel pe nedrept hrana și solda, pe care Statul mi le servise după putere. La nouă dimineața, neamțul ne-a trimis carta de vizită prin țeava unui obuzier. - Dreissig Komma fünf, anunță radios locotenentul, care cu o zi înainte executase sonatinele la pian. Curentul și detunătura infernală ne trântiră la pământ. Obuzul căzuse la vreo zece pași în dreapta noastră. Un bulgăre de țărână izbise în piept pe căpitanul rezervist, înspăimântându-l în așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care se vedea în întuneric, la marginea trotuarului. Aruncă sticla cu toată puterea și o auzi lovind acoperișul mașinii, cu un efect sonor mai mare decât cel scontat. — Hei! o auzi pe Santa strigând, în timp ce lăsa în tăcere jaluzelele jos. Radios, deschise din nou mapa cu foi volante și luă pixul cu Venus Medalist. Dragă cititorule, Un scriitor mare este prietenul și binefăcătorul cititorilor săi. - Macaulay O altă zi de lucru a luat sfârșit, bunule cititor. Cum ți-am spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Logan se Încruntă. I se părea cunoscut, dar nu-și dădea seama de unde. — Te superi dacă-i facem băiatului tău o vizită? Întrebă Insch când se termină mâzgăleala. — Cum? Nu, domnule, mergeți liniștiți. Dumneavoastră vă ocupați de anchetă? Insch zâmbi radios din nou. — Sper din tot sufletul că da! Camera era mică, fără să fie plăcută: podea cu linoleum maroniu, pereți ca frișca și o banchetă dură de lemn de-a lungul peretelui. Singura lumină naturală venea dinspre micile panouri Înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
suna cam așa: „Aceștia vor fi cei mai frumoși ani din viața lui“. Urmau apoi imagini condensate ale copilăriei, reduse, ca să spun așa, la semne ideografice: numele Învățătorului, ale colegilor, „cei mai frumoși ani“ ai băiețelului În succesiunea anotimpurilor; chipul radios pe care șiroiau picăturile de ploaie, scalda la rîu, datul cu săniuța pe dîmbul troienit, vînătoarea de păstrăvi, ca apoi imediat - sau În același timp, dacă așa ceva este posibil - Întoarcerea ostașilor de pe cîmpurile de luptă europene, bidonul din mînuțele băiețelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
faptul că bătrâna sa minte cumpătată este de fapt dezorientată și că tânjește după o proptea solidă, cum este biserica, de care să se ancoreze. Primul prânz luat Împreună a fost unul dintre evenimentele notabile ale tinereții lui Amory. Era radios și radia o strălucire și un șarm deosebite. Prin Întrebări și sugestii, Monsignor a extras din Amory cele mai bune gânduri, iar Amory a vorbit cu strălucirea ingenioasă a unui milion de impulsuri și dorințe și repulsii și credințe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
niciodată gândit independent de ceea ce a realizat. E ca o bară de oțel pe care atârnă o mie de fleacuri - lucruri uneori strălucitoare, ca ale noastre, dar pe care le folosește cu o mentalitate rece. — Iar câteva dintre cele mai radioase lucruri pe care le posedam au căzut de pe bară tocmai când aveam mai mare nevoie de ele, a continuat Amory, incitat, metafora. — Da, așa este. Când știi că prestigiul tău tezaurizat și talentele tale și așa mai departe sunt expuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cordă discretă a memoriei. Unde...? Când...? Pe urmă parcă a auzit alături o voce șoptind, o voce dulce, vibrândă: „Of, ce prostuță mai sunt! Te rog, atrage-mi atenția când greșesc“. Răspunsul a venit instantaneu sub forma unei imagini vii, radioase, a Isabellei. A găsit un spațiu alb pe programul de sală și a Început să noteze repede: „Privesc o piesă-n bezna cu linii apăsate, Cortina pune anii să treacă fără rost. Doi ani de ani - și ce zi leneșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prin „arte gospodărești“ ca broderia sau tricotatul), dar la scurt timp după aceea lua În mână o carte și-și lăsa imaginația să zboare, ca un nor neformat, suflat de vânt. Calitatea cea mai puternică a personalității ei era aerul radios pe care-l degaja. Așa cum focul din cămin proiectează Într-o cameră Întunecată luciri romantice sau patetice pe fețele liniștite ale celor din preajmă, Își arunca și ea luminile și umbrele personale În Încăperile În care zăbovea, până când a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oglindă, și nu nepăsătoare, ci mereu concentrată, chiar și când surâde. Ușa se deschide brusc și apoi se trântește În spatele lui AMORY, calm și chipeș ca de obicei. Văzând-o, el se zăpăcește instantaneu.) EL: O, scuze, credeam... EA (zâmbind radios): Ești Amory Blaine, nu-i așa? EL (privind-o atent): Iar tu ești cumva Rosalind? EA: Am să-ți spun Amory... Hai, intră... Nu se Întâmplă nimic... Vine și mama imediat... (șoptit) din păcate. EL (aruncând o privire În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-i pătrundă În suflet o dată cu soarele. O POEZIE TRIMISĂ DE ELEANOR LUI AMORY DUPĂ CÂȚIVA ANI „Aici, copii ai pământului, peste a apei cântare duioasă, Ce-și susură muzica, purtând a luminii povară, Ziua-nflorește ca o fiic-a surâsului, prea radioasă... Aici putem șușoti neștiuți, ne-nfricoșați de noaptea de vară. Plimbări singuratice... Oare splendoarea sau ce ne-a legat Adânc În vreme, când vara părul și l-a despletit? Umbre iubeam și tiparul de ele pe sol aruncat, Tapițerii mistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu după această Rosalind, mai bătrână și mai călită, dar nici măcar după vreo altă femeie Învinsă, bătută de soartă, pe care imaginația o Întrevedea ciocănindu-i la poartă pe la patruzeci de ani. Amory Își dorise pentru el tinerețea lui Rosalind, radioasa prospețime a corpului și a minții ei, mărfuri pe care ea le vindea acum pentru veșnicie. Din punctul său de vedere, Rosalind cea tânără Încetase să mai existe. După Încă o zi, a primit o scrisoare scurtă și seacă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
secrete. Și-a adus aminte cum o dată, călătorind cu metroul, un mesager a intrat În vagon cu o cunună mortuară imensă, iar mirosul florilor a curățat imediat aerul și i-a făcut pe toți cei prezenți să fie un moment radioși. „Îi detest pe săraci“, și-a spus pe neașteptate Amory. „Îi urăsc pentru că sunt săraci. Poate că sărăcia a fost cândva romantică, dar acum nu-i decât mizerabilă. E cel mai urât lucru din lume. În esență, e mai curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]