644 matches
-
protector al Ordinului Minorilor, le sprijinea pe aceste surori cu multă bunăvoință. Într-o zi, le-a recomandat Fericitului Francisc, ce voia să plece de la el, spunându-i: «Frate, ți le încredințez pe acele doamne». Fericitul Francisc, cu o față radioasă, i-a răspuns: «Sfinte părinte, de-acum înainte, să nu mai fie numite surori minore, ci doamne, așa cum ai spus acum, recomandându-le». Și de atunci au fost numite doamne, și nu surori. Nu după mult timp, a murit fratele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și creion. Acesta scrise cu majuscule: -Mihail cel Mare zis Viteazul, va stăpâni Trasilvania, Țara Românească și Moldova. Hârtia și creionul au căzut jos, odată cu dispariția imaginilor de pe perete. S-au aprins luminile. Rafael era aplaudat. Epuizat, dar cu fața radioasă, emanând lumină. Rafael mișcă din mâini și în stupefacția generală a musafirilor, ridică în aer fotoliile, scaunele și canapelele cu tot cu ocupanți. Delir. Rafael este omagiat. A doua zi pleca la Brașov, pentru a-și desăvârși studiile la școala superioară de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
însănătoșit și curățat de spurcăciune. Du-te acasă fără grijă. Vom lucra în credință cu Domnul. Pace, liniște, curățenie și belșug va cunoaște toată casa ta. Ajuns acasă familia îl întâmpină cu bucurie. Fetița sa Mădălina se însănătoșise. Veselă și radioasă alergă să-l întâmpine. La miezul nopții auzi bocănituri în ușa dormitorului. Deschizând-o constată cu stupoare că era stafia în lanțuri. -Sunt îngropat sub nucul mare din livadă. M-au legat în lanțuri și m-au îngropat de viu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
va sosi Domșa. A doua zi reveni și iar șezu o jumătate de oră cu Marta. Apoi o săptămână întreagă, în fiecare zi, mereu la aceeași oră și din ce în ce mai bucuros că nu era acasă avocatul. Și, peste altă săptămână, spuse radios doamnei Bologa: ― Mamă, știi că am să mă logodesc cu fata lui Domșa? Doamna Bologa încremeni. Marta i se părea prea cochetă și ușuratică. O fată crescută în voia soartei ― doamna Domșa murise de vreo patru ani ― nu poate fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și... ― Nimic, nimic, murmură Apostol, fără să întoarcă ochii. Varga trebui să-și oprească noile întrebări. Veni doctorul, Însoțit de o soră de caritate drăguță și zăcută de vărsat. ― Iată salonul minunilor cerești! strigă doctorul, mic și blond, frecîndu-și mâinile, radios și jovial. Pe cât văd, am să vă dau pașaport, curînd-curînd, domnilor! în orice caz, ar fi nimerit să începeți a face mai multă mișcare, barem prin seră, dacă nu prin parc. Afară e încă iarnă, ce-i drept, dar ar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o fantasm-a sufletului meu? Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu Îmi arat-adesea dulce chipul său, Căci oglinda-i rece îmi arat-o zee Cu suflet de înger, cu chip de femee, Dulce și iubită, sântă și frumoasă, Vergină curată, steauă radioasă, Și să mă iubească, s-o iubesc și eu, Să-i închin viața sufletului meu. {EminescuOpIV 11} Dar ce râde lumea? Ce râde și spune? "Femeea nu este ce crezi tu, nebune. Fața ei e-o mască ce-ascunde-un infern Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ades prin gând O cântare veche. Parcă-mi țiue-aiurind Dulce în ureche: Lume, lume și iar lume! {EminescuOpIV 77} AVEAM O MUZĂ Aveam o muză, ea era frumoasă, Cum numa-n vis odată-n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă, În strai de-argint a unui elf de nea! Păr blond deschis, de aur și mătasă, Grumazii albi și umeri coperia, Un straiu de-argint strâns de-un colan auros Strângea mijlocul ei cel mlădios! Și talia-i ca-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oglinzi de diamant, Cu scosuri de albe marmuri, cu covoare de purpură; Printre mândrele coloane o cântare blând murmură - E un vânt cu suflet dulce într-un aer de briliant. {EminescuOpIV 132} Și nici umbra nu se prinde d-atmosfera radioasă. Ca prin apă cristalină trec cu frunțile frumoase, Trec a soarelui copile printre aerul cel cald; A lor păr e ca și ambra, ca și crinul a lor față, Abia-atinse-s a lor umbre de o tainică roșață - Auroră trandafirie prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
A lor păr e ca și ambra, ca și crinul a lor față, Abia-atinse-s a lor umbre de o tainică roșață - Auroră trandafirie prin ferestre de smarald. Într-o lume fără umbră e a soarelui cetate, Totul e lumină clară, radioasă voluptate, Florile stau ca topite, râurile limpezi sunt; Numai colo în departe și-n albastră depărtare Ale zorilor grădine clar se văd strălucitoare, Cu boschetele de roze și cu crinii de argint. Acolo sunt lacuri limpezi, rumene în a lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o aprind... din contră... Ca cel ce-i place-un vis Și chiar trezit de friguri el ține ochiu-nchis Ca mai departe visul frumos să îl viseze, Asemenea uit lumea și eu... sunt bucuros De pot prelungi încă visul meu radios. De n-ar fugi-nfidelul... O de ar sta mereu Să oglindez întrînsul adânc sufletul meu Cu cîntecu-mi ferice, simțirea să-i desmierd Și-n ochii mari și bolnavi ființa să mi-o pierd... De n-ar fugi!... dar fuge... Fuge
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nume? Sau este claustrul cernit, ce chiamă Cu-a lui icoane sînte-ngălbenite, Cu clopotu-i vestind a morții dramă? Sau este chipul blând unei iubite, Ce, dulce, pură, sântă și frumoasă Să-mi facă zile albe, -ore-aurite? O văd adesa steauă radioasă -N-oglinda sufletului meu - o zee - Ș-a ei privire-asupra mea se lasă: De înger suflet, chipul de femee; În visul vieții ei ea sfânt surâde Și mă-namor de-oricare-a ei idee, Când lumea-amar de visu-acesta rîde: Nu e femeea ce crezi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
închisă; Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă, Călcând pe vârful micului picior, Veni alături, mă privi cu dor. {EminescuOpIV 355} Și ah, era atâta de frumoasă, Cum numa-n vis odată-n viața ta Un înger blând cu fața radioasă, Venind din cer se poate arăta; Iar păru-i blond și moale ca mătasa Grumazul alb și umeri-i vădea. Prin hainele de tort subțire, fin, Se vede trupul ei cel alb deplin. {EminescuOpIV 356} IAMBUL De mult mă lupt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dar ce merite-are dânsul Escelența, Bezedeaua? E o carte măsluită Toată viața lui licheaua Și noi știm ce însemnează De pe pieptu-i tinicheaua. 39. DORMIT-AM EU... (cca 1875 ) Dormit-am eu pe patul în care-ai fost dormit. Ce visuri radioase prin mine-a rătăcit! Cu ochi pe jumătate închiși dormeam ca dus. Ce liniște mă prinse în caosu-i nespus. În roșu întuneric părea că mor... părea Că sufletu-mi e-o rană și inima-mi o stea. Treceau inregulare, nebune
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fiind singurul care știa să înoate. Strigau înspăimântate să se întoarcă, vocile lor cristaline străbăteau dimensiunile și dăinuiau peste talazurile mării. Impresionat de teama lor, a revenit și imediat cei trei s-au animat; fata aceea frumoasă era atât de radioasă când a apărut lângă ea de parcă ar fi fost plecat o veșnicie. Vrăjit de spaima lor le-a luat pe rând în brațe să le învețe să facă pluta... după care a început să le arunce, însă cu toate că erau speriate
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
intrate în galeria rătăcirilor! Pasiunea care-o pândea de-atâta vreme îi liniști pe amândoi; rămaseră atemporali, nemișcați cu fața agățata de cer, dezgoliți de sentimentul inutilității, privindu-se și tăinuindu-și nehotărârile. Razele lumii se scăldau pe chipurile lor radioase. Se întoarse spre el cercetându-l cu atenție; începu să-l mângâie și alinte, întărâtându-l: - Îi așteptăm sau le-o luăm înainte? Se furișară înapoi printre copaci ca două umbre fugare ținându-se iarăși de mâini dar grupul răsfirat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
plictisise. Prevedea că al doilea sentiment îi va lăsa un gust fad, primul orgasm însă îl socotea inegalabil, tot ce urma, el considera că a reușit încă o înnăditură sau o obligație morală și mai ales sexuală. Îi privi chipul radios, covârșit în desfătări neascunse, ochii închiși de împliniri cumplite îi schimbară supozițiile, femeia aceasta se imprimase adânc în el... își spuse mirat-constatator fără să-și dea seama cu duioșie: - Însă, muierea asta... chiar ține la mine!? Nu se mișcă profesional
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
terminarea facultății, mama ei care trăise cândva într-o mănăstire avea un regim de viață foarte sever. Se apropia trenul, de la una din ferestrele deschise cineva îi zâmbea fluturându-și mâna. Era una din colegele ei. Văzând-o atât de radioasă parcă și ea primise ceva din căldura și bucuria ei. Când tânăra termină cu vizita la doctor și porni spre casă era întuneric, ba chiar era și puțină ceață. Acum că trebuia sa fie mai atentă la trafic, temerea ei
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cofetărie. Acolo dădu cu ochii de Angela care stătea la masă cu Eva. El o salută printro ușoară plecăciune a capului și se opri în fața tejghelei privind marfa expusă pe rafturi. Eva intrând după tejghea îl servește zâmbindu-i radioasă, cu o cafea mică și un pachet de țigări Snagov. Radu se așeză la o masă singur și își aprinse o țigară privind spre rafturi, acum simțindu-se puțin jenat. Eva care se întoarse la masă îi zise Angelei: -Nu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
bărbat iluminat și generos, dar și un taoist instruit, împăratul a fost de acord și a trimis imediat leacul recomandat în camerele femeilor. După câteva zile le-a făcut o vizită și, spre marea sa bucurie, și-a găsit doamnele radioase și fericite, debordând de vitalitate și bună dispoziție. Apoi a observat câțiva bărbați întinși în stare de inconștiență pe canapele din jur, atât de epuizați, încât păreau morți. Le-a întrebat cu severitate cine erau și ce făceau în seraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de Sorin Antohi: "(...) după opinia lui Popper, metoda utopică de acțiune socială va duce la dictatură, care, chiar binevoitoare, nu asigură feedback-ul proiectelor și acțiunilor sale, nu depășește impasul logic al schimbării inevitabile, pe parcurs, a concepției privind cetatea radioasă (de unde rezultă multă suferință inutilă și o traiectorie istorică mult mai sinuoasă decât apărea în start)" (op. cit., p. 53). 264 Paul Ricoeur, op. cit., pp. 284-285. 265 Cf. Karl Popper, Mizeria istoricismului, Editura All, București, 1996. Autorul realizează, de la bun început
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
țâțe de ipsos îngălbenite de umezeală, statui coclite pe care 12 nu le mai observă nimeni - eu le îmbrățișam în singurătatea mea, le mângâiam obrazul jupuit, le ajutam să renască la o realitate mai adâncă, într-un aer metafizic și radios. Cu cei trei lei pe care mi-i dădeau zilnic părinții îmi cumpăram câte un pateu cu brânză sau un suc și mergeam mai departe, murmurând către arborii sfrijiți de pe marginea străzii, către vreun chioșc rotund de ziare, către cerul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Logan se Încruntă. I se părea cunoscut, dar nu-și dădea seama de unde. — Te superi dacă-i facem băiatului tău o vizită? Întrebă Insch când se termină mâzgăleala. — Cum? Nu, domnule, mergeți liniștiți. Dumneavoastră vă ocupați de anchetă? Insch zâmbi radios din nou. — Sper din tot sufletul că da! Camera era mică, fără să fie plăcută: podea cu linoleum maroniu, pereți ca frișca și o banchetă dură de lemn de-a lungul peretelui. Singura lumină naturală venea dinspre micile panouri Înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
continua să se holbeze la ea. Aproape în aceeași clipă, Adriana îl văzu pe tipul mișto încheind conversația și întorcându-se spre Mackenzie. — Scuză-mă, zise el. Mackenzie se opri o clipă, apoi se întoarse spre el și îi zâmbi radioasă. — Da? Mă tem că nu m-am prezentat cum se cuvine. Mă cheamă Jack. Mă bucur să te cunosc. Ca o profesionistă, Mackenzie îl privi lung, după care îi zâmbi din nou — doar că de data asta ceva mai seducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se găseau Krispy Kreme era la Harrods, și avusese nevoie de timp, nu glumă, ca să găsească un loc de parcare și pe urmă să stea la coada de la raionul de patiserie. —Fain tricou, apropo, zâmbi el admirativ. Ea Îl privi radioasă. Pe vremuri, Matt Îi spunea ce sexy arată În tricouri largi. Totuși, nu-l crezuse niciodată. Fiind destul de planturoasă, mereu i s-a părut că arată ca Într-un cort. Dar poate avea dreptate. Poate ar trebui să mențină stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a ales acum de conștiința ta? ce sunt acum eu în ea? ce s-a ales de ceea ce a fost?“ Asta e ceața, asta e rimanul, asta e legenda, viața eternă... Și asta e cuvântul creator, visător. Există o viziune radioasă a lui Leopardi, tragicul visător al plictisului, și anume Cântecul cocoșului-sălbatic, cocoș gigantic scos dintr-o perifrază targumică a Bibliei, cocoș care cântă revelația eternă și-i poftește pe muritori să se trezească. Și sfârșește așa: „Va veni o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]