6,551 matches
-
postpașoptistă, iată subiectul tezei de doctorat a profesorului Liviu Papadima. Dar cartea tratează degajat și spiritual chestiuni de teorie a literaturii accesibile în mod normal numai omului de litere. O carte "grea" și cu pretenții elitiste în fond, fermecătoare și rafinată ca stil, seducătoare în idei și atent frivolă, ca o causerie. Discuția are întotdeauna un background teoretic solid și clar argumentat, după care particularitățile aduse în prim plan sunt problematizate și deschise controversei. De pildă, capitolul Încurcături platonice ia în
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
nu cunoaște toate soiurile de insecte. * Uitarea: cea mai blîndă metodă de distrugere aflată la îndemînă noastră. * Prin însăși disimularea să, ipocritul dă dovadă că se disprețuiește pe șine. * Cultură: a reține foarte putin din foarte mult, precum la acele rafinate festinuri chinezești la care era îngăduit a gusta doar cîte un pic din peste o sută de feluri de mîncare. * Deopotrivă, sterilitatea poate veni dintr-o insuficientă ori dintr-un exces al inexprimabilului. * Prin repetare abuzivă, în neștire, adevărurile nu
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
și o promisiune nouă de fericire pe care le spulberă însă apariția, desigur inoportuna, a unui bărbat, a lui Gilles, fostul soț al Laurei. Bolnav, are nevoie de asistență Laurei și ea nu i-o refuză. O carte de o rafinată elocventa a conciziei, cu subtile și îndrăznețe revelări de psihologie feminină. Françoise Choquard, Drumul spre Lipari, român, traducere de Aurelia Ulici, Cartea Românească, 2000, 150 p.
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
urmat, în construcția regizorală, de unul comic, contrapunct prețios în demersul scenic. Lacrimile și disperarea sînt contrabalansate de gag-uri, de improvizații pline de savoare ludică ce se dezvoltă uneori și pe teme muzicale. Spectacolul devine foarte actual și modern, rafinat și subtil, deși este tratat vizual în spiritul anilor '30-'40, care de altfel sînt din nou la modă. Lucrul care m-a impresionat și care mi-a creat o stare specială timp de aproape două ore a fost performanța
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
un semi-țilindru (...) Ghetele subțiri, corecte, încheiate anacronic cu nasturi călcau de-a dreptul pe zăpadă(...) Contrastul între acest om ciudat și restul trecătorilor era așa de izbitor, încât te gândeai pe dată la un boier scăpătat(...) Deși cu privirea cultă, rafinată, omul era rigid în protocolul mersului său ca să fie un aristocrat de pur sânge. În lăsarea în jos a fălcilor era o afectare rece. Nu puteai să nu te gândești la unul din acei servitori bătrâni de mare aristocrație, el
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
a trecut neobservat, deși ar fi meritat mai multă atenție: trei concerte susținute de tineri artiști veniți din Belgia și Olanda, centre-pilot în domeniu, pe instrumente vechi - care au făcut o demonstrație de muzicalitate școlită, oferind amatorilor de rarități sonorități rafinate. Manifestarea este de fapt ieșirea la rampă a noii societăți "Bach-România" care își propune promovarea și cultivarea muzicii secolelor XVII și XVIII într-un spirit "istoricește informat", termen ce a înlocuit mai vechiul ideal - de neatins în absolut - al "autenticității
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
tensionale. Experimentata orchestră de cameră "Ars Nova" a Academiei de Muzică clujene, condusă cu prestanță de compozitorul-dirijor care o îndrumă de un bun număr de ani, a răspuns cu promptitudine și simț al nuanței exigențelor unei partituri dificile, cu o rafinată distribuire a accentelor de "participare" emoțională și "distanțare", să-i zicem postmodernă, față de convenția teatrală aflată la baza operei. Cornel Țăranu și-a găsit și vocile foarte potrivite pentru a-i transmite mesajul muzical. Un Gheorghe Roșu în cea mai
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
imaginarul ultimelor decenii de comunism. Multă vreme nu am înțeles de ce se spunea că, după relativa deschidere din anii șaizeci, literatura română s-a frânt sub presiunea cenzurii. Următoarele decenii au fost decenii de mare literatură, cu formule mult mai rafinate și mult mai complexe. Ce dispăruse, de fapt? Lumina, speranța. Și dacă nu dispăruse de tot, fusese amânată pentru generația următoare. Iată cum se încheie Matca. O femeie se lasă acoperită de ape și își ridică deasupra capului noul născut
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
pe ea. Dar dacă așa și este?... Deseori, în duminicile foarte frumoase sau, dimpotrivă, foarte urîte, mă duceam la Muzeul }ăranului Român. Ca într-un loc de rugăciune, de căutare, ca într-un loc viu, palpitînd de idei, nobil și rafinat. Un loc în care am întîlnit oameni ispitiți mereu de imaginație, născocitori de mii de minuni, un loc care m-a surprins întotdeauna, un loc spre care s-au dus o parte a colegilor mei de facultate, seduși de Bernea
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
putere de convingere i-a venit dintr-o credință fără margini pe care n-o au decît cei care pornesc de jos. O credință care e rămas simplă. Chiar și după ce a devenit papă și a colindat lumea, acest umanist rafinat n-a schimbat nimic din tradițiile catolice. A rămas inflexibil față de avorturi, homosexualilor le-a recomandat să-și poarte crucea cu discreție și n-a vrut să audă ca femeile să devină preoți. În schimb a împăcat biserica cu poporul
Papa, vizionarul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11849_a_13174]
-
George Coșbuc era un familiar al publicului școlar, iar această familiaritate dădea iluzia că e un scriitor care nu ne mai poate rezerva nici un fel de secrete. Ca scriitor popular, Coșbuc este, în poezie, echivalentul lui Creangă, cu o la fel de rafinată și densă erudiție a tradițiilor regionale și naționale. Dacă însă Ion Creangă beneficiază de multă vreme de o ediție critică de opere complete, posteritatea lui George Coșbuc nu s-a învrednicit încă într-o astfel de performanță, ce ar fi
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
și înțeapă. Are, altfel spus, virtuți multiple, unele contradictorii. Critic al interferențelor, al mișcărilor de du-te-vino este, par excellence, Jean Starobinski, potrivit, așa, să pună (provizoriu) punct unei cărți despre doi (sau mai mulți...) în unul. Despre "topografi" și despre "rafinați". O sinteză, păstrînd diversitatea, de direcții critice, fără îndoială de citit și de discutat. Mircea Martin, Geometrie și finețe, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
colț. Problema poate apărea la cititorii conservatori pe care romanul îi satisface 90% din desfășurarea lui, dar pe care finalul îi va consterna și le va crea frustrări, șocul schimbării de cod literar blocându-i iremediabil. Cei obișnuiți cu texte rafinate, în sensul neconvențional al ingeniozității construcției efectelor, se vor extazia. Construcția eteroclită care spulberă dintr-o singură mișcare de condei întreaga coerență narativă va fi pentru ei un joint prelung. În ceea ce mă privește, îi reproșez prozatorului insistența pe lumea
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
noastră, mizează, din balzacianism întîrziat sau, mai degrabă, din "șmecherie" procedurală, pe un anumit dezechilibru fondator. "Rețeta" lor exclude, în bună parte, normalitatea, nu în primul rînd fiindcă ar fi cu totul neinteresantă, cît fiindcă e nevoie de o tehnică rafinată (cam cronofagă, în context) ca să scrii (bine) despre lucruri firești. Recuperarea necesară, rămîne, așadar, în toate timpurile, în seama "documentarelor": evocări, interviuri. Acolo, contururile șterse sau, dimpotrivă, pozele aproape marțiale din romane lasă loc unor "indiscreții" cu efect controlat, de
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
doar aluzii la evenimentele istorice majore, cu efecte mediate asupra destinului personajelor. Reconstituirea ambianței se face în mod canonic, prin descrierea minuțioasă a interioarelor, a vestimentației, a întrunirilor mondene, a specialităților culinare locale, cultura mesei fiind, cum se știe, o rafinată trăsătură comună întregii Italii. Sînt elemente care fixează mediul, îl fac inconfundabil. Mult mai mult decît proverbele în siciliană (peste optzeci) care tutelează fiecare capitol (pentru înțelegerea cărora autoarea ne trimite, printr-o notă, la dicționar) și decît frînturile de
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
căruia vorbeste; nu uită nici o clipă mijlocul de comunicare, are știința dozării - știe cât să spună (de obicei nu mai mult, dar nici mai putin decât trebuie) și mai ales cum să spună, adoptând un stil colocvial deopotrivă brutal și rafinat, implicându-l pe cititor, fără a friza spectaculosul ieftin și fiind foarte expresiv ca povestitor. Remarcabilă este și analiza concisă, pătrunzătoare și judecata de valoare, fără a se risca un ton sau o formulare patetică, doar din dorința de a
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
pentru distribuție (Cate Blanchett, "Cea mai bună actriță într-un rol secundar") și patru "tehnice". Acest termen indică o prejudecată cu care mi-e imposibil să fiu de acord, care arată o bistratificare nejustificată a oricărei pelicule: sus e stratul rafinat, cu regie, actori și scenariu, iar jos se găsește insignifianta producție și detaliile tehnice. O astfel de prejudecată mi se pare inadecvată și deficitară. Mai mult, poate altera serios percepția unui film. Să mă explic. Știm cu toții că mediumul cinematografic
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
imensă minciună. În viața tuturor, mai devreme sau mai tîrziu, vine o clipă a marii dezamăgiri, un moment al adevărului în care constați că de visele tale s-a cam ales praful, indiferent dacă ai fost virtuos sau ticălos, intelectual rafinat sau ignorant grobian, ai avut ambiții literare sau veleități tehnice, dacă ai avut casă în Queens, în Manhattan sau în București. Visăm o bună parte din viață să trăim în poezie, dar, inevitabil, ajungem să recunoaștem pînă la urmă că
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
autor, indiferent că este vorba de nivelul fonetic, morfologic sau sintactic. Cum nivelul fonetic este extrem de bine conturat în scrierile mateine, iar grija pentru sunete, pentru muzicalitate în general este bine cunoscută, trebuie amintit faptul că el era și un rafinat meloman (între notele lui abundă mențiuni de tipul: "Audiție la Asociația Muzicală" sau "Asociația Muzicală se întrunește la noi", "Concert - Atheneu", Mesa încoronării de Mozart la Catedrala Sfîntul Iosif etc.). Merită amintit, poate, și amănuntul achitării cotizației de 240 lei
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
viața privată și funcția publică ale celui incriminat), urmărește cu multă pasiune războiul antiterorist declanșat de George W. Bush după carnajul de la World Trade Center New York, din 11 septembrie 2001. Chipul Americii cu ocazia sărbătorilor de iarnă este desenat cu rafinat cinism de o femeie care știe ce înseamnă drama singurătății: "Sezonul pare interminabil. A început la sfîrșitul lui noiembrie cu Thanksgiving, cu tradiționala masă de familie în jurul fripturii de curcan. Se va încheia după anul nou. Un răstimp dominat de
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
minoritate, majoritatea tinzând să nu-l bage în seamă pe acest regizor - scenarist cu puține lungmetraje la activ (doar patru), care lucrează cu starlete și cu "starleți" dar niciodată cu staruri, eu îi dau dreptate. E ceva atrăgător în cinismul rafinat, în blazarea afișată cu mîndrie, dar subminată de naivitate, a acestor personaje. Deși vorbărețe, ele sunt conștiente de vidul dinăuntrul lor, de lipsa de consistență a personalității lor (postmodernismul lovește din nou!). Filmele lui Stillman sînt "de relație", dar nu
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
circumspect și edificator: "Deși parcurse în toate sensurile, unele din textele sale mai Ťdormť ca să folosesc o vorbă a lui Unamuno. Ele trebuie trezite, interogate, lămurite". Cu oarecare cochetărie, Constantin Călin întoarce ocheanul exegetic, dorind a surprinde nu un creator "rafinat" prin prisme metodologice, ci unul "primitiv, simplu", capabil a-și înfățișa prospețimea primordială unui receptor așijderea proaspăt, sustras consecințelor sedimentării unor interpretări mai mult ori mai puțin abuzive, "care pur și simplu ignoră Ťce-a vrut să spună poetulť sau Ťce
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ALEXANDRA MIHALACHE - ANATOL COVALI - MUZICA VERSULUI DIVIN Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Sonetele lui Anatol Covali sunt expresia unei viziuni profund rafinate. Cernute prin sita vremii și șlefuite în acorduri de lumini, sonetele sunt pentru poet hotarul către divinitate, către esența nemărginirii și a dezrobirii. Se regăsește pe sine doar acolo unde poate îmbrățișa absolutul și unde libertatea sa interioară înseamnă o
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
permite, repede, ușor și elegant, nu doar să descoperi, în toate detaliile sale, o entitate oarecare, ci și să o situezi în context, să studiezi un fenomen, pe verticala timpului și pe orizontala spațiului. Știu că există în România intelectuali rafinați care ridică din umeri atunci cînd vine vorba despre calculatoare și despre Internet, considerînd a priori că acestea nu pot avea legături prea strînse cu cultura și întrebînd ironic cum a putut supraviețui aceasta, milenii de-a rîndul, fără Internet
A fi sau a nu fi în rețea by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/16028_a_17353]
-
drept genial. După eșecuri (Anii noștri sălbatici, Cenușa timpului) ori succese (Chunging Express, Îngeri căzuți) și mai sus pomenitul Fericiți împreună, cineastul de 43 de ani (care la 5 ani părăsea China pentru Hong Kong) ajunge să-i delecteze și pe rafinații iubitori de cinema din România cu In the Mood for Love. Disponibilitate pentru dragoste s-ar traduce prozaic starea de grație, sublim cinematografiată, a acestei relații dintre un bărbat și o femeie - Tony Leung, altul decît cel din Amantul, și
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]