2,318 matches
-
Și l-au pus În cănița asta frumoasă. Nu-i așa că sunt minunați? Toți o iubesc, mamă. Ne-am distrat super. Pe jumătate adormit, Bennie ridică receptorul. —Cu domnișoara Chen, vă rog. — Nu e aici. Bennie se uită la ceas. Rahat, era șase dimineața. Cine naiba era cretinul care suna la ora asta? — Știți cumva când se va Întoarce? Vocea avea un ușor accent britanic, dar sigur nu era Harry Bailley. Nu știu, mormăi Bennie. Încă nu-și venise În fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fi foarte bine Mark Moffet și fiul său, Rupert, Împreună cu Esmé, fiica logodnicei mele Marlena Chu, și ea dată dispărută. Apărură patru fotografii. —Aia-s eu! strigă Esmé și apoi se bosumflă instantaneu. Urăsc poza aia. Moff lovi din picior. —Rahat! Harry, idiotul naibii! Sunt aici, la mama dracu’, nu În Mandalay. —Logodnică, șopti Marlena pentru sine. —Ce ne Îngrijorează, continuă Harry, este că erau conduși de doi bărbați... —Care nu erau Însă birmanezi, Îl Întrerupse reporterul, după cum ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ți se face rău uitându-te În jos. Tăiați. Frânghii lungi traversează prăpastia periculoasă: o, e un pod suspendat. —O, la dracu’, asta nu, se aude Bennie din afara cadrului. În continuare, un șir de cuvinte pronunțate printre dinți. —Solid? — Frică. —Rahat! Prietenii lui chiar au de gând să-l traverseze? Dumnezeule mare, uite-l pe Moff cum se duce! Apoi Rupert! Heidi! Și Marlena - trece și ea - bravo, fetițo! Apoi Esmé, Dwight, Vera, Wyatt, Wendy, Bennie... Roxanne Îi strigă lui Dwight
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să le oferim doar compasiune sau un ajutor simbolic. Vrem să-i ajutăm mai mult, Într-un mod substanțial care să conteze. Tăiați. Și din nou hăul. Se aud voci certându-se, plângându-se, refuzând să creadă, insistând. Suntem În rahat, se aude glasul Roxannei. Obiectivul camerei e Îndreptat spre o scară din frânghii care atârnă de partea cealaltă a crevasei. Podul s-a prăbușit! Se uită În jos? A căzut cineva? Cine? Câți? Marlena? Esmé, Moff? Nu? Nu! Slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întreagă pentru Free to Speak, denunțând regimul și vorbind despre situația disperată a birmanezilor. Phil Gutman a antrenat-o. —Nu ai voie să fii slabă, i-a zis el. Trebuie să denunți nenorocirea aia de regim. Oamenii care cred În rahatul ăsta de „angajament constructiv“ se dovedesc a fi de obicei consultanți pe relații publice sau oameni care fac lobby, angajați de societățile care au afaceri acolo. Și cei care fac lobby Îi Încurajează pe oameni să-și facă speranțe, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
îndrăzneț. În general, când te caută o femeie, e de rău; dacă sună dimineața, ai încurcat-o. Vocea a râs, antipatic, provocator. „Nu-ți mai aduci aminte de mine, nu?“ „Cu cine vorbesc?“ „Vezi că Mihnea al tău e-n rahat. Ai grijă ce faci.“ Și-a închis. Maria a venit glonț lângă mine; parcă i se-activase o antenă specială. „Cine era?“ M-am gândit la răspunsurile posibile din filme („Nimeni!“, „Nu e ceea ce crezi!“ sau, mai grav, „Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de umor, dar nelipsit și de un sentiment tragic al destinului.“ „Pare o calitate, nu un defect.“, a observat Maria. „Sentiment tragic al destinului...“, mi-am țuguiat eu buzele, imitându-l pe Mihnea. „Sună grandios. Putea să zică «un nelipsit rahat tragic» (scuze, Maria), era același lucru. Asta nu e literatură...“ „Tipul ăla cu prezentarea pare să creadă altceva...“, a insistat Mihnea. „M-aș mira să fie el; numele e pus acolo la întâmplare. De obicei, criticii nu-și pierd timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai departe.“ „Sau scapi pe undeva.“, am bănuit. „Găsești o linie de fugă.“ „Vorbești ca prietenul tău din scrisori...“ „Nu-i prietenul meu. De fapt, ți-am zis, nici nu știu cine e. Speram să m-ajuți tu...“ „Să te scot din rahat, adică. Să-ți lămuresc algebric ceea ce tu încurci filologic.“ „Du-te-n babardeli!“, l-am imitat, simulând indignarea. „Mă descurc și singur.“ „Nu, n-o să te descurci. Da’ să-ți mai zic o chestie: ce fac ăștia cu noi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jumătate de gură. Cât nu puteam eu să sufăr facultatea asta, tot mă apucau nervii când era devastată. Unde întorceai capul, găseai numai chiștoace, urme de tălpi pe pereți și statui ciobite sau împroșcate cu suc. La intrare, patinai pe rahații rămași din timpul nopții, de la cerșetori: unul după altul, ca mușuroaiele de cârtiță. Le-aș fi tăiat o mână vinovaților, ca-n Arabia Saudită. Doar cine nu-i văzuse pe Eminescu și Densusianu în hol nu știa despre ce vorbesc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care spuneau da rapid făra a visa la o plimbare cu BMW-ul; linoleum lipicios din cauza berii vărsate pe el, patiserii cumpărate la kilogram. Nu aș fi crezut că voi ajunge să regret într-o bună zi timpul acela de rahat, dar în care eram cu toții atât de vii, de adevărați, de inoncenți. Ce s-a ales de noi ? Cariere, rătăciri diverse, "normalitate". Poate că viața este ca o fată tânără: trebuie să o iubești intens până la vârsta de 25-26 de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-i cunosc... că ne-ați adunat să Încercați să faceți o organizație. Eu sunt un tip solitar, Îmi văd de treburile mele, stau la bibliotecă... Ar fi trebuit să mă cunoașteți bine, domnule! Cum să mă băgați pe mine În rahatul ăsta?” „Și nu vrei?” Zice: „Eii, futu-ți mama ta de bandit, ai să putrezești În Închisoare. Lasă că o să fii condamnat!”. Deci ăsta a fost ultimul cuvânt... Câți oameni erați la Uranus? Eram mulți Închiși acolo, că ședeam grămadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
duce În Bărăgan... Erau geamurile toate vopsite, n-auzeai nimic În gările ălea prin care treceai. Uneori mergea trenu’, nici nu oprea. Era o nebunie... Și ne-a dus În Închisoarea din Galați. Închisoarea acolo... era o biserică plină de rahat, cu sfinții cu ochii scoși, și plină cu dejecții pe jos. Ne-a aruncat la 500 de inși... Erau numai dejecții pe acolo și câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
urmându-i instrucțiunile cum să împăturesc pliantele și să le înfig în gurile de aramă de deasupra soneriilor fără să înfund cutiile poștale și să-l bag în belea cu poliția, mi-a dat un sifon și o bucată de rahat și mi-a zis că o să mă lase să rup bilete când mai cresc, sau o să mă facă responsabil cu mașina de făcut floricele pe care se gândea s-o cumpere; și la anul poate, avea de gând să angajeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Parteneri. O mie și una de tranzacții în care se împușcă francul, nici o comandă nefiind prea mare, nici o sumă prea mică. Și în tot răstimpul ăsta, vorbăreț, maimuțărindu-se, clasic, filosofic, homiletic, sforăitor, dând tuturor poze franțuzești și imitații de rahați de la magazinele cu noutăți de pe Clark Street, amocuri pornografice și numere din Somebody’s Stenog*; tachinând-o pe Lollie Fewter care era abia venită de la depozitele de cărbune, fata aceea cu ochii ăia verzi din care nu încerca să alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
masaje și exerciții și contorsiuni, concentrându-mă pe un singur mușchi și crezând că îl întăresc prin forța voinței mele. Și nu era decât o mare prostie, Augie, și teoria Coué etcetera. Pentru cretini. Și Poți și tu și toate rahaturile alea pe care grangurele ăla de Teddy Roosevelt le-a scris în cărțile lui. N-are nimeni cum ști câte am încercat eu înainte să recunosc că nu ajută la nimic. Nu aș fi putut trăi astfel, dar iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe el, ar fi deja însurat cu chelnerița de vizavi, indianca aia cu nasul lat, cu un copil pe drum, și în doi ani ar fi gata să se împuște. Îi pui aur în față și el zice nu, preferă rahat! A continuat pe tonul ăsta, terorizându-mă. Renling era și el întors pe dos. Nu foarte tare, ci mai degrabă ca o pasăre de noapte care știe ce se întâmplă la lumina zilei și e în stare să se descurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
răspuns ea iar lui nu i-a scăpat batjocura tonului ei. Femeia arăta dârză și neintimidată și el a privit-o lung, a mormăit ceva și și-a luat pălăria. La revedere, Mamă. La revedere, băieți. Și luați de-aici rahaturile astea, a spus Simon, și a împrăștiat acele pe jos când a tras de cuvertură. Apoi a plecat, iar femeia mi-a spus înțepată: — Ei, să sperăm că măcar Roosevelt se ridică la standardele măriei sale. CAPITOLUL XII O dată cu venirea frigului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu negru. Lespezile caldarâmului erau lunecoase, însă nu de la rouă sau ploaie, iar mirosurile pe care nu eram încă în stare să le disting se ridicau puternic amestecate - mirosul de paie, de lut, cărbune, de fum de ocote, prăjeală, piatră, rahat și mălai, pui fiert, piper, câine, porc, măgar. Nimic nu mai era ca înainte; totul era straniu. În curtea hambarului, care s-a cutremurat de groază când l-am băgat înăuntru pe Caligula cu gluga pe cap; și în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că a murit repede, făcuse o complicație... De ce, Mihai; la ce bun ne mai zbatem noi să progresăm în civilizație? La o adică, uite, sfîrșim ca niște cîini. Nici măcar cu speranța că dincolo ne așteaptă... Mare doctor în Chimie... Un rahat! Nevastă-mea moare ca un cîine. Pe mine mă așteaptă la cotitură alde Matei și Haralamb să-mi dea la cap... Contează cei care se bat cu pumnul în piept, apoi dau cu palma în masă. La Sinteză, singura instalație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e să stai jos. Am avut o zi foarte lungă. — ăăă, am zis eu pe un ton agitat, hotărându-mă pe loc să-i spun despre ce era vorba. Am niște vești proaste. S-ar putea să vină și Jeff. — Rahat. Sam! De ce i-ai zis unde mergem? Mi-a scăpat, pur și simplu. Îmi pare rău, mă simt ca dracu’. Vrei să mergem În altă parte? — Nu, Îmi place aici, a dat ea din umeri. În plus, unde mai găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Sala este a Consiliului Local... — Linda Își Închipuie că are destulă trecere la vreo câțiva oameni din conducerea comitetului de decizie ca să-i reușească planul, zise Jeff. O să le spună că e vorba de o raționalizare a serviciilor sau alte rahaturi d-astea liberale, iar ei o să pună botu’. Probabil că o să se folosească de chestia asta ca să arate că nu sunt o adunătură de socialiști zărghiți, așa cum i-au Încondeiat ziarele conservatoare... Sunt de acord cu majoritatea lucrurilor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Înghesuiala devenea insuportabilă. Erau destule mese libere la cafenea, iar fata care se sprijinea În spatele tejghelei purta pe chip expresia inconfundabilă a studentului străin plictisit, care avea să-i spună șefului să-și găsească pe altcineva pentru slujba asta de rahat de Îndată ce va fi acumulat vocabularul adecvat, la orele ei de engleză de la vreo amărâtă de școală de limbi străine, undeva pe lângă strada Oxford. Localul era decorat În genul rustic și plăcut al anilor ’70, cu covoare orientale decolorate atârnate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În fața avizierului. În mod previzibil, Într-un colț era prins un fluturaș imprimat cu Învolburări psihedelice de galben și oranj, care anunța o petrecere pentru seara aceea. Se chema Paradisiac și urma să se țină la un club din Lambeth. — Rahat, am exclamat eu. E dincolo de râu. — Doar puțin, Îmi atrase Rachel atenția. Și poți merge cu dubița. — Ceea ce Înseamnă că n-o să pot să beau sau să iau droguri. Toată lumea o să fie pulbere. Nu-mi place deloc să mă remarc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
recepție arăta patru fără un sfert. Am Împins ușa biroului lui Lou. — Vești proaste, am anunțat-o eu. Sau e posibil să fie bune. Cineva ar fi putut dezactiva alarma, folosind apoi ieșirea de incendiu fără să treacă prin fața recepției. — Rahat, spuse Lou pe un ton grav și uitând-se fix la mine. * * * Când am revenit pe hol, Lesley nu mai era la biroul ei, așa că m-am repezit să răsfoiesc și eu revista Hello! Tocmai ajunsesem la turul făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
prezența unui public atât de captivat. — Probabil că-și fac de lucru, Înțelegi? Chestia e că ăsta nu e decât un alt club, ca alea de pe Pall Mall, ale bogaților și prezentatorilor TV, care nu admit nici ele femei-membru. Tot rahatul ăla, dar cu altă fațadă. Își termină halba și mai devaliză o pungă de chipsuri. Nici negri nu sunt admiși, spuse el. Nu-ș’ dacă Îi resping sau dacă, pur și simplu, nu se prezintă nici unul. — Deci, acolo nu găsești decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]