903 matches
-
avea un simț În plus, respectiv cel al telepatiei, lucru ce este susținut de mai mulți autori. De fapt, acest subiect este Încă disputat În lumea științifică. Este locul În care trebuie să discutăm și despre inteligența câinelui-lup. Personal, mă raliez celor care susțin că această creație a naturii și a omului este stăpânită de un fel de inteligență. În lumea unor psihologi și chinologi se susține că, Într-adevăr, există unele asemănări, până la un anumit punct, Între viața psihică a
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
permisese crearea unor practici instituționale, iar Curtea Constituțională nu avusese încă ocazia să se pronunțe asupra unor prevederi esențiale pentru raporturile dintre puteri și din interiorul puterilor statului. Aceeași opinie este susținută și de Antonie Iorgovan în 2005. Acesta se raliază de fapt integral opiniei exprimate în lucrarea mai sus menționată însă, pe de altă parte, susține că odată cu Revizuirea Constituției în 2003 regimul politic românesc a devenit semiparlamentar, fiind întru totul de acord cu opinia exprimată de autorii unui comentariu
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
libertății de asociere, prin extinderea maximală a înțelegerii conținutului său, nu a dus la fragmentarea în exces a compoziției Parlamentului. Aceasta se datorează faptului că unele partide nu doresc altceva decât să reprezinte voința unor cetățeni care înțeleg să se ralieze partidelor tradiționale atunci când votează cu ocazia alegerilor parlamentare. Marea Britanie pare a fi înțeles cel mai bine faptul că liberalizarea înființării de partide politice la nivel local nu duce la un exces de partide la nivel central. Prezența partidelor minore (minor
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
de viață totodată”. Scriind despre criticii și teoreticienii premergători sau contemporani, V. vizează plasarea lor în ordinea generală a disciplinei și reliefarea contribuției fiecăruia. Cum s-a observat, „teoreticianul își susține ideile prin degajarea unei tradiții naționale căreia i se raliază (de la Mihail Dragomirescu și Dimitrie Popovici la Sorin Alexandrescu) și prin abordarea propriu-zisă a unor opere literare de valoare sau apte să fie valorificate demonstrativ” (Marian Popa). Excursul analitic tinde constant spre „împlinirea” într-o sinteză, într-o panoramare orientată
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
la noile împrejurări ale istoriei. Similitudinile erau totuși doar în litera programului, nu și în esența lui, ceea ce se dezvăluie însă mai puțin în compartimentul care reunește literatură propriu-zisă. Primele numere cuprind texte ale scriitorilor de prim rang ce se raliaseră noului regim: Mihail Sadoveanu (un fragment din romanul Lisaveta), Camil Petrescu (Turnul de fildeș, Fragment și piesa Bălcescu), Cezar Petrescu (Mâinile ce-și aduc aminte), Perpessicius (versuri), G. Călinescu (nuvela Catina damnatul), dar și ale câtorva autori afirmați spre mijlocul
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
mai mari pe istoricul A. D. Xenopol și pe economistul și omul politic Nicolae D. Xenopol. După studii la Sorbona și la Collège de France din Paris, revine în țară și se stabilește pentru început la Iași, apoi la București. Se raliază mișcării feministe, devenind una din fruntașele ei. A debutat cu versuri la „Revista politică” din Suceava în 1886, iar în 1888 își strânge „încercările literare” în cartea Versuri și istorisiri. Pentru propagarea ideilor de emancipare a femeilor și pentru încurajarea
XENOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290681_a_292010]
-
și surprinzătoarele realizări prozastice ale lui C. Stere - „reportajul” Patru zile în Ardeal și ampla nuvelă În voia valurilor. Icoane din Siberia (semnată C. Nistrul), embrion al romanului-fluviu În preajma revoluției. Acestor prozatori legați strâns de redacția V.r. li se raliază, chiar de la primele numere, alții „din afară”: munteanul I. Al. Brătescu-Voinești, care intră în sumar cu numeroase nuvele ( În lumea dreptății, Convenție, Călătorului îi șade bine cu drumul, Blana lui Isaia, Niculăiță Minciună, „Un reghiment de antilerie”, Scrisorile lui Mișu
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
același timp contra facțiunilor înarmate interne și contra lumii, când cea mai mică ezitare sau cea mai mică greșeală pot compromite poate pentru veacuri întregi destinul noii orânduiri, cei care conduc această întreprindere imensă nu mai au timpul să-și ralieze disidenții, să-și convingă adversarii [...] Ei trebuie să lupte, să acționeze, iar pentru a-și păstra intactă întreaga lor forță de acțiune, pentru a nu dispera, ei îi cer morții să realizeze în jurul lor unanimitatea de care au nevoie [...] Când
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1941, au mascat multă vreme aceste similitudini. Propaganda comunistă a utilizat victoria finală a comunismului asupra nazismului pentru a-l proclama pe primul drept campion al „taberei Binelui” și pentru a-i stigmatiza pe toți care nu i s-au raliat, ca aparținând „taberei Răului”. Această postură le-a permis comuniștilor să denunțe demersul comparativ și analiza în termeni de totalitarism, inițiată de câțiva autori întreprinzători ca Hannah Arendt sau Raymond Aron. Astăzi, contextul în care este pusă chestiunea comparației s-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Conferință Comunistă din America Latină, care organizează o insurecție în Brazilia, în noiembrie, sub conducerea lui Carlos Prestes, un general care se remarcase deja, între 1924 și 1927, parcurgând țara în fruntea unei coloane de revoluționari și care, ulterior s-a raliat comunismului; insurecția este un eșec total, iar PC brazilian este decapitat. Cele mai bune rezultate le obține strategia frontului popular* în Chile. Format, la inițiativa comuniștilor, în 1936, în timpul unei convenții a stângei care reunește 400 de radicali, 300 de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoltei de la Kronstadt* înseamnă sfârșitul anarhismului în Rusia și marchează începutul reculului său pe plan internațional. Totuși, seducția exercitată de Revoluția din Octombrie, iar apoi de către Rusia sovietică asupra militanților radicali îi incită pe numeroși anarhiști - îndeosebi anarhosindicaliști - să se ralieze Internaționalei comuniste*, la începutul anilor 1920. Mișcările anarhiste europene sunt slăbite prin aceasta, iar numeroși militanți care au vizitat URSS, sau anarhiști ruși aflați în exil* denunță arbitrarul regimului bolșevic și monopolul lui asupra mijloacelor de exprimare a opiniei politice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
destinate să rupă definitiv cu vechea orânduire: reforma agrară, care suprimă proprietatea funciară și, în 1950, legea privitoare la căsătorie, care pune capăt autoritarismului social tradițional. Profitând de intervenția chineză în războiul din Coreea*, între 1950 și 1953, PCC își raliază un naționalism* cu care până acum se mândrea doar regimul rival din Taiwan. în sfârșit, prin repetate campanii de masă, el epurează o administrație și un partid pe care fusese nevoit să le deschidă partizanilor de ultimă oră. Rareori a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
membre ale sistemului comunist mondial*. Asta nu înseamnă că doctrina comunistă a triumfat în fața democrației. Pe de o parte, cele mai multe partide social-democratice, ca de exemplu, PSD german la Congresul de la Bad Godesberg, renunță la orice referire la marxism și se raliază nu doar la „metodele” ci la „principiul” democratic. Pe de o parte, PC occidentale suferă și ele atracția valorilor republicane. PCI* va sfârși prin a se despărți de modelul de referință comunist și se va saborda pentru a ajunge pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru libertatea și pentru independența Franței, amânând pentru o etapă ulterioară răsturnarea capitalismului, dar reclamând un guvern al poporului „fără exploatatori”; baza acestuia ar fi crearea unui „larg front național de luptă contra ocupanților”, front la care s-ar putea ralia și gaulliștii de la bază. Această unitate s-ar făuri sub controlul PCF și în opoziție cu „conducerea” gaullistă, o aplicare la Frontul național a tacticii Frontului unit de la bază. Ca și în 1921 sau în 1934-1936, schimbarea de orientare este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialiste europene. Asociația Internațională a Muncitorilor sau Internaționala I-a a luat ființă la Londra pe 28 septembrie 1864; în august 1889 a fost fondată, la Bruxelles. Dar, în august 1914, ea nu reușește să împiedice războiul, fiecare partid socialist raliindu-se pozițiilor guvernului său, cu excepția bolșevicilor* și a lui Lenin*, care denunță falimentul Internaționalei. Crearea Internaționalei Comuniste După ce pune mâna pe putere, pe 7 noiembrie 1917, Lenin consideră că a venit momentul să extindă la scara întregii lumi procesul început
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în același timp minciuna apărării patriei și propovăduind calea revoluționară; după ce și-a regrupat partizanii în sânul unei stângi zimmerwaldiene”, Lenin aprobă această poziție. Conferința de la Kienthal (24-29 aprilie 1916) confirmă o extindere a mișcării, fără a reuși totuși să ralieze fracțiuni semnificative ale marilor partide socialiste. După trei ani de război, propaganda pacifistă devine, în Rusia, un strigăt de raliere antiguvernamental, atât înainte, cât și după căderea țarului. în acel moment, pentru Lenin „starea de spirit a maselor în favoarea păcii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
păcii”, înzestrat cu un program și sudat de un acord electoral. PCF se ridică împotriva „celor două sute de familii” și va merge până acolo, încât le va întinde mâna catolicilor. în mai 1935, după pactul de asistență mutuală franco-sovietic, se raliază apărării naționale. Continuând să se proclame avangarda clasei muncitoare*, PCF pretinde să se erijeze în mesagerul națiunii. îmbinarea antifascismului, a apărării intereselor muncitorești, a unui patriotism de-acum revendicat și din mitologia sovietică se dovedește rodnică. PCF înregistrează un succes
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ani de închisoare. PCI trăiește atunci în clandestinitate, dispersat între Italia, Franța și URSS*. Militanții săi, reprimați și infiltrați de polițiști, se străduiesc să urmeze schimbătoarele orientări ale IC, în vreme ce conducătorii se luptă între ei. în exil, Togliatti i se raliază lui Stalin* și devine în 1929 șeful partidului și un conducător important al IC. Dezvoltă mai ales linia „clasă contra clasă”, cu a sa denunțare a socialiștilor - „social-fascismul” - care-i tulbură pe militanții ce se confruntă, în plus, cu o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
URSS îi opune pe cei mai intransigenți apărători ai săi celor care o critică cel mai vehement. în mai 1968, PCI progresează la alegeri cu 26,9% din voturi. în august, dezaprobă înăbușirea Primăverii de la Praga*, dar refuză să se ralieze revistei Il Manifesto, editată de comuniști, care, începând din 1969, se ia de URSS și ai cărei redactori vor fi excluși. Concomitent, încearcă să stăpânească ampla contestare studențească și muncitorească ce se dezlănțuie asupra Italiei și care îi critică puternic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
populației - burghezi, aristocrați, ofițeri etc. -, considerați agenți ai contrarevoluției*. Obiectivele sale sunt triple: neutralizarea „dușmanilor poporului” prin trimiterea lor în închisori sau lagăre; exterminarea lor prin asasinat; prin aceste pilde, terorizarea opozanților și apoi a populației, fie pentru a-i ralia, fie pentru a-i constrânge la pasivitate. Prima acțiune de anvergură a Cekăi intervine odată cu crearea sistemului ostaticilor și a primelor lagăre de concentrare, în august 1918, și mai ales odată cu decretul referitor la „Teroarea* Roșie”, din 5 septembrie 1918
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și totalitarism de mică intensitate în anii 1970, puterea militară a blocului comunist, năruirea speranțelor într-o intervenție eliberatoare occidentală, relativa ameliorare a condițiilor economice fac ca o mare parte a populațiilor democrațiilor populare să nu mai nădăjduiască, să se ralieze regimului ori să adere sincer la acesta. Opozițiile se situează în sectoare limitate ca bisericile, care dobândesc un statut de dușman privilegiat. Mulțumită întăririi securității frontierelor, tentativele de fugă devin tot mai rare, iar sosirea unor documente și a unor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este frecventă la socialiști, în special la francezul Jules Guesde sau la germanii Karl Kautsky și August Bebel. Ea este reluată de Lenin*, care subliniază utilitatea sindicatelor ca mijloc de educare a maselor. în timpul primului război mondial, majoritatea sindicaliștilor se raliază politicilor de apărare națională, sperând că, dată fiind participarea lor la efortul de război, lumea muncitorească va obține compensații. Astfel, Lîon Jouhaux, secretar general al CGM și de formație anarhistă, devine unul dintre promotorii apropierii între sindicate și guvern. Totuși
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniste, a căror muncă îndârjită și constantă va cuceri sindicatele la comunism. Aceste nuclee comuniste trebuie să fie complet subordonate ansamblului partidului”. ISR nu obține decât un succes limitat. în Marea Britanie, în Germania sau în SUA, numai minoritățile i se raliază, adeseori atrase de vreo figură marcantă. în Anglia, muncitorul autodidact Tom Mann, activist sindical de la vârsta de șaisprezece ani, fondează o opoziție comunistă față de conducătorii TUC, opoziție căreia i se alătură Harry Pollitt, viitor secretar general al PC din Marea Britanie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
De la Războiul Rece la prăbușirea URSS După 1945, prestigiul URSS și impunerea regimurilor comuniste în democrațiile populare* îl incită pe Stalin să înlocuiască ISR cu Federația Sindicală Mondială (FSM), care grupează sindicatele țărilor cu regim comunist și încearcă să-și ralieze anumite confederații sindicale ce funcționează în democrații. Odată cu Războiul Rece, însă, eșecul este izbitor în SUA, Marea Britanie, RFG, Belgia și în țările scandinave, ale căror centrale sindicale aderă la Confederația Internațională a Sindicatelor Libere (CISL), fondată în 1949 și având
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al moralului național francez. Deși decăderea era generală, colapsul a avut loc numai în două sectoare ale societății franceze. Pe de o parte, puși în fața legislației sociale care le limita puterea, grupuri considerabile ale clasei superioare din Franța s-au raliat sloganului „Mai bine Hitler șdictatorul inamicț decât Blum șsocialistul francezț!”. Deși Hitler amenința poziția Franței în Europa și însăși existența acesteia ca națiune, aceste grupuri erau incapabile să ofere sprijin deplin unei politici externe care să i se opună acestuia
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]