11,500 matches
-
fiecare "caz" nou, topindu-se în inobservabil, în anonimat, în nonexistență, pentru a fi detașată, individualizată de poeții care se succed (evocarea nonexistenței e aci doar un mod satiric de-a sublinia durerea - simptom al vieții pulsînd cu putere în rana pe care o produce însingurarea): "Un om singur pe stradă nu este însinguratul din casa lui,/ masca soldatului disperat pe cîmpia de funingine, adusă/ ca un trofeu, piele de jivină rară într-un muzeu din oraș,/ mersul lui sigur îl
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
prezent. Ca, pînă la urmă, un alter-ego: "el tu arzi de viu/ mie nu mi-este dat/ înmărmuresc în revărsarea/ flăcării ce-mi spală mîinile// el tu/ la marginea marginii/ la capătul puterii contemplînd/ neliniștea cu care resping/ căldură și răni// deasupra și dedesubt/ o veșnică mare de ceață/ visează să-nece ființa/ în fîșii de cenușă// mi-e sete el tu/ nesigur gîndești gîndul meu/ clepsidra se-ntoarce/ și parcă aștept o pedeapsă// m-apropii de rug/ cu speranța că
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
ce naște cristale, albul ca simbol al imaculării inițiale ori redobîndite prin sacrificiu, aproximează atmosfera ei ce nu o dată năzuiește a se rosti pe un ambițios ton oracular: "mă nasc în fierul/ ce-mi prinde mîinile în lemn/ și din răni cresc frunze/ de ce, Doamne?// mă nasc în inima iernii/ fereastră spălată cu dimineți/ prin care alb priviți/ ce mai este de făcut/ ca lucrarea să fie gata/ la timpul promis/ de ce, Doamne?// mă naște Duminica luminii/ și orbii mă poartă
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
deschid robinetele/ transfigurate - picură toate speranțele/ - încolțesc toți oamenii" (Ibidem). Poezia nu e decît o răscumpărare a avatarurilor existențiale, a trudei în solitudine pe care o presupune viața autoanalitică: "mîncare curată și zile curate așteaptă/ trupul poemului (eul creator adică rană vorbitoare)/ în timp ce intensitatea cuvîntului crește/ fiindcă în atîtea ape au ars peștii/ în atîtea păduri a secat verdele/ și maturi copiii acestui poem prin cîte vieți/ au trecut îi vezi tăcînd în spatele cuvintelor/ (pentru a li se pierde urma) obosiți
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
y Gasset. Presupun, sper că sînt și reperele reformei învățămîntului din România. Să fim precauți, însă: să nu ne lăsăm seduși de o asemenea remarcabilă actualitate, să nu cedăm în fața unei retorici care are forța apropierii, a degetului pus pe rană. Eu una m-am străduit să rămîn atentă la logica discursului, să-i urmăresc articulațiile fără a abdica din prea mult entuziasm de la rigorile criticii. Y Gasset este, astăzi cel puțin, citit retrospectiv, un orator înainte de toate, poate unul dintre
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
populația din cele trei județe, Mureș, Harghita și Covasna. Deși consensul se află departe și toleranța este străvezie, multe familii își văd liniștite de treaba lor, nu aderă la cauza provocărilor mocnite. Am părăsit România cu sentimentul amar că acele răni profunde au rămas greu de cicatrizat. Armonia fermecătoare de altădată a fost înlocuită cu o încordare permanentă. Semenii noștri, chiar din aceeași tabără, se resping între ei. Ajuns pe continentul făgăduinței, am descoperit în sudul orașului Laval un loc deosebit
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
Miron Kiropol. Și mă gândesc, când spun toate acestea, la natura duală - oscilația între "credință și tăgadă", "frumos și urât", "trup și suflet", "pământesc și ceresc" (Adrian Anghelescu) -, proiectarea (cathartică) în exterior a unei străluciri cu darul de a compensa rana interioară, materialitatea densă a imaginilor vizuale și tactile și, nu în ultimul rând, dorința de a stârni cu orice preț "meraviglia" de esență strict barocă, statuată de versurile lui Giambattista Marino (pentru că de ce altceva s-ar putea vorbi în cazul
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
sînt Ultimele sonete închipuite de W. Shakespeare traduse de V. Voiculescu. Refuza să participe la șezătorile literare organizate de grupuri de scriitori prin orașele țării. Spunea: "Eu nu mă expun, nu sunt piesă de muzeu. Nu vreau să-mi etalez rănile, pentru că fiecare poezie este o rană a mea. Sunt prea multe și prea dureroase pentru a le arăta și altora... Sunt împotriva șezătorii, războiului, optez pentru singurătate". Și s-a ținut, morțiș de cuvînt. Asta spre deosebire de Minulescu ("nea Minu"), care
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
Shakespeare traduse de V. Voiculescu. Refuza să participe la șezătorile literare organizate de grupuri de scriitori prin orașele țării. Spunea: "Eu nu mă expun, nu sunt piesă de muzeu. Nu vreau să-mi etalez rănile, pentru că fiecare poezie este o rană a mea. Sunt prea multe și prea dureroase pentru a le arăta și altora... Sunt împotriva șezătorii, războiului, optez pentru singurătate". Și s-a ținut, morțiș de cuvînt. Asta spre deosebire de Minulescu ("nea Minu"), care mergea peste tot, obținînd succese eclatante
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
aș muri pe loc de frică! - în drumul meu? Dar dacă, totuși, îl întâlnesc? Și în toată aventura asta trag totul după mine, mă las dusă spre un loc îngrozitor de necunoscut, inaccesibil vreodată pe o altă cale, mă acopăr de răni, rănesc și pe cei din jurul meu, dar nu dau înapoi. Și-această înaintare cu ochii înch Greva la zi și greva de zel Cronicarul nu se bucură de răul altuia, dar nu se poate împiedica să nu-l constate. Primarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
au suportat realitatea comunistă de dinainte de '89 (în sensul de a îndura și în cel de a susține - sensuri aflate, de la un punct, într-o involuntară complicitate) nu are în vreun fel certitudinea nevinovăției sale. Fatalitate? Desigur, nu. Dar o rană care, netratată, ajunge să cangreneze întregul. Ideea purității păstrate, a purității pogorâte pe frunte ca o recompensă nobilă pentru neatingerea mocirlei de dedesubt este una nevrotică, bazată pe credința magică, primitivă, în puterea de contaminare a mediului. O credință regresivă
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
Mateo Cipriani care îl ucide, la Livorno, justițiar, pe trădătorul patriei. După romanțioasa incursiune în viață eroului, urmează execuția să, în aclamațiile mulțimii care îi cer eliberarea. Și, firește, ca în orice narațiune romantică, ea vine prin grațiere. Dar, nenorocire, rană i se redeschide și, după ce își revede mama necunoscută și iubita, moare, totuși, înmormîntat fiind, odată cu mama și iubita, sub aceeași piatră funerară. Nenorocirile unui slujnicar, nuvelă pe o temă românească din 1861, vestește românul publicat doi ani mai tîrziu
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
dintre cele semnate de Mariana Filimon am putut cîți în ultima vreme, de, atît de îmbelșugata, totuși, poezie românească. Transparente și, cu toate acestea, pline de încordarea imateriala a lacrimii, de fantomala energie a tăcerii: "Orice aș spune/ ating o rană// în puterea deplină a nopții/ sufletul e înfricosetor// ascult/ înapoi la muzică/ înapoi la rigoare// fiecare notă atîrnă/ între viață și moarte/ (Oare cînd începe omul/ să se resemneze cu adevarat)// cine îmi surpa malul/ îmi vine să tip/ în timp ce
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
Solitudinea lui Eros). Nu o dată stihul i se pierde în sublima spumă hermetica: "La noapte mă voi căuta printre puștii/ Chemînd din fluier căderea./ Cine mă alunga va naște un scut/ Și va ridica pe el regii către ultimele ramuri.// Rană făcută de săgeată/ Sfărîmă-te în mine/ Peste oglinzi că hrană din Treime/ Cînd totul freamătă și lumile se rup/ De malurile altădată calde/ Cu spumă zeițelor pe degete.// Prin întuneric umblă cu bîlbîiri pe ochi/ Sunetul frămîntat al unei crizanteme
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
erau bătuți, înfometați, omorîți, azvîrliți în gropi comune, în timp ce ei, ceilalți, e adevărat, erau liberi, dar dacă ar fi avut cineva curajul, ori curiozitatea să le desfăca palmele și să smulgă de pe ei zdrențele "pe puncte" le-ar fi văzut rănile din palme și din coaste și ar fi înțeles că, pe lîngă sînge și apa se scurseseră din ei sufletul, și viața, si omenia (s.m.), si ca, pe lîngă mării crucificatori, erau multe, multe mii de mici crucificatori benevoli și
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
două pungi de plastic/ cu fărâmituri de poezie" (Din Sibiu). Sau povestește - cu inima încă bătându-i puternic de emoție - ce i se întâmplă când scrie: "Uneori o plăsmuire devastatoare/ țâșnește printre silabe/ că molia ce-și făcuse culcușul/ în rană de purpura a soldatului" (Lumea limbajului). Subiectele sunt cele care îi vin în minte, n-au legătură între ele, constituind un cuceritor spectacol al spontaneității. Totodată, limbajul folosit în relatarea faptelor este un limbaj poetic foarte bine însușit, care nu
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
cancerul va înflori amenințător și va cuprinde întregul organism. Magiile juridice parțiale nu fac, în astfel de împrejurări, decât să pună în evidență superficialitatea vinovată a celor care stiu perfect că boala e mortală, dar nu fac decât să spele rană cu apă de izvor. Argumentele șmecherești de genul: "Până în 1991 n-am avut Constituție și, prin urmare, faptele comise înainte nu pot fi pedepsite" sunt pe cât de puerile, pe atât de nerușinate. Chiar dacă n-am avut Constituție și legi care
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
lumea de ieri" - lumea întemeiata înaintea primului război mondial. Înainte de primul război mondial, scrie memorialistul, moartea nu aducea după sine dispariția individului. Omul era înlocuit greu: trebuia să treacă o vreme până când cel mort era uitat de cei din colectivitate. Rană dispariției se vindecă încet, fiindcă fiecare avea un loc al lui în sistem. Indivizii nu erau nivelați, anihilați prin uniformă lor de funcționar. Ei erau importanți tocmai prin uniformă care le asigura un loc bine precizat în Marele Mecanism. Asemănarea
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
atîta impulsul de contrazicere și impertinenta, nu au pace pînă nu trag totul în jos spre cota de degradare accesibilă lor. Încă Plutarch împrăștia în derîdere o povața lingușitorilor și lichelelor: să muște curajos mai departe pentru că și după vindecarea rănii nu se șterge cicatricea calomniei. Că în sectorul vieții private, demolatorii au luat în vizor și prestația civică a poetei. Fapt cu atît mai curios cu cît, afirm răspicat, nu există în România o personalitate a arenei publice care s-
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
rime. Șerban Foartă descoperă cuvinte ascunse în cuvinte, cuvinte care citite invers se transformă în alte cuvinte sau chiar posibilitatea de a face, din anumite sintagme, noi sintagme, prin redistribuirea pauzelor dintre cuvinte: "Alb astru,-n cearcăn vânat, oare,/ acolo, rană și-a deschis?.../ ...A colora-n așa deschis/ albastru,-ncearcă,-n vânătoare,// os orb de leneș Inorog,/ gri-galben-roz, cu luare-aminte;/ gri, galben, roz: culoarea minte./ O sorb. De lene. Și n-o rog." (A II-a "tautotofonie" din vol. Salul
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
selecțiile de "practicas" ale Academiei de Teatru și Film din București (cum figură în program), devenită acum U.A.T.C., fapt menționat de "Seminci", revista festivalului, în introducerea interviului cu rectorul Florin Mihăilescu, care a știut să pună degetul pe rană pentru a explica situația școlii noastre de film:" Problema e că studenții fac mai multe filme în timpul anilor de formare decît după aceea"! Florin Mihăilescu a fost la Valladolid și membru al juriului oficial, juriu care a hotărît că Spicul
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
are dreptate: importantă și valoarea nu coincid; nu neapărat. Exemplu: Tzara, poet de valoare medie, dar important. Importantă e o noțiune de ordin istoric; ea măsoară bulversarea pe care ai produs-o an domeniul tău". Spre a răsuci cuțitul an rană, exegetul vrea să demonteze până la capăt aserțiunea lui Cioran: "Și mai curioasă e proba lui Cioran. ăncearcă să-l citească an franceză pe Heidegger. ai găsește un stil exasperant. Cum poate fi altfel, cănd Holzwege devine Chemins qui ne mènent
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
toate celelalte instituții neguvernamentale care au sprijinit intens puterea actuală - să provoace o discuție limpede, față în față, cu președintele, premierul, șefii Camerelor Parlamentului și liderii partidelor de guvernământ. E obligatoriu să se pună, în ceasul al treisprezecelea, degetul pe rană. Lucrurile au mers prea departe pentru a mai îngădui unor pseudo- (completați restul după dorința!) să maimuțărească și să compromită idei care n-aveau cum să iasă din mințile lor cam simplute. Și pentru ca totul să nu devină încă un
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
de bunăseamă că monumentul incită virtual prin inadecvarea de amplasare: ăntre timp Aradul a devenit pământ românesc, prin urmare, un monument aparținând maghiarimii nu are ce căuta aici. Din nou, nu ănteleg obiecția, dar cred că am pus degetul pe rană. Logică unei asemenea ăntămpinări sugerează intruziunea neavenita a Ungariei an treburile interne ale românilor: daca statuia e a lor, să și-o țină acasă, s-o ridice acolo. Ceea ce nu include o asemenea argumentație piezișa este că statuia cu pricina
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
ar fi mai bine dacă an locul unor asemenea isterii discriminative, am strânge la un loc toate competențele, indiferent de apartenența lor națională, pentru a evita sinuciderea colectivă din ceasul al 12-lea? Ce câștigăm sfredelind tot timpul cuțitul an rană, sugerând tenebros, la tot pasul, că trăim an ograda cu un dușman perfid, gata mereu să ne sară la beregata pe la spate? Cine are de câștigat, ăn afară unor partide extremiste, si a unor organisme interne care le deservesc, de pe urma
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]