712 matches
-
și totuși oarecare” (III, 150). O știm prea bine, Cioran se considera, metafizicește, un evreu. Îi place complicația, proximitatea abisului și se urăște pe sine cu ardoare. Altfel, nu o dată regretă el însuși că nu este cioban, un anonim, un ratat pierdut în propria tristețe neexplozivă. Vorbește cu Sanda Stolojan despre o cunoștință comună, un român numit Nenea. În patruzeci de ani petrecuți în Germania „n-a dat nimic”. Continuă Cioran: „Ce contează ș...ț. E un personaj; și asta face
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se retrage, din teamă, din fața istoriei și a faptei. Doar că, dincolo de orice altceva, această mistificare Ă șiretlic, cum îi spune Cioran, care nu și-a pierdut simțul umoruluiă îl salvează. În alt loc, cam aceeași idee: „De ce sunt un ratat? Fiindcă am aspirat la fericire, la o fericire supraomenească, și fiindcă, neputând s-ajung la ea, m-am înfundat în contrariul ei, într-o tristețe sub-umană, animală, mai rău, într-o tristețe de insectă. Am dorit fericirea gustată în apropierea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
neterminați, să ne statornicim în ratare și să ne istovim la nesfârșit într-un extaz embrionar” (III, 23). De altfel, ce face altceva afrodiziacul decât să mistifice?! Dar, finalmente, acest altul, mistificat, devine eu însumi. Cioran se declară obsedat de „ratații Deșertului” (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre care, după o vreme, ar fi obosit să-l caute pe Dumnezeu. E obsedat de ei pentru că, în ei, Cioran se recunoaște pe sine însuși. De aceea face din autoflagelare permanentă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
află în colțul camerei în care Ilie a spus că se află, iar Mina, soția lui, știe să-l însoțească în această aventură a imaginarului. Piesa, dramă și comedie în același timp este bine susținută de acest personaj din categoria rataților superiori care este Ilie. El îți trăiește viața cu suferințele ei mai intens decît ceilalți, deși pare resemnat între dosarele unde a fost retrogradat prin intrigi și delațiuni. În fond, Ilie este un mic revoltat care a descoperit un punct
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
voia lui... Costache: Că tu nu l-ai lăsat... Marieta: Păi de la o vreme l-am lăsat și eu... Acu' e cogeamite om și n-a ajuns la nici un capăt... și stă în cort... cu soiosul ăsta de gropar... Alt ratat! Matei: Eu mă duc să-l scol... Mai am o groază de treburi! (pe lîngă gardul cimitirului, intră Octav) Marieta: Ei, na! Noi credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț băiat! Și voi săpuneați că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
venit aici îndeplinind o misiune. Fiecare dintre noi am ucis pe sora care ne-a îngrijit. Voi spre a nu vă primejdui misiunea secretă pe care o îndeplineați, eu pentru că sora Monica avea încredere în mine. Mă considera un genial ratat... Nu-și dădea seama că în zilele noastre orice geniu e obligat să se rateze, să devină pustiu... Să ucizi e un lucru îngrozitor... Pentru a împiedica însă alte crime, mult mai oribile, a trebuit totuși să ucid... După asta
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
păcăleau pe politruci; alții lăsau doar impresia; erau și ideologi care se prefăcea că nu observă "șopîrlele"; am cunoscut și cîțiva "selecționeri" cu-adevărat minunați, care au contribuit la afirmarea unor valori! Dar majoritatea era formată din inși amorfi, mediocri, ratați invidioși, complexați care nu ar fi avut altă șansă de afirmare socială dacă despre afirmare se poate vorbi cu adevărat. Ce-i ciudat, mă întîlnesc azi cu mulți din ei, perfect schimbați; nu pot să-l uit pe tovarășul Alecu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a celor cu un deceniu în plus, încă nu știe cum se poate face asta; sper s-o învățăm cît mai repede...). Dar poți să citești, relaxat și plin de îngăduință, despre ticăloși și ticăloșii? Despre oportuniști și turnători? Despre ratați și curve ideologice? Cum să nu simți un frison cînd un interogatoriu la Consiliul Politic Superior al Armatei îți cerea să o acuzi pe Nineta Gusti (care-a zis ceva rău despre Stalin)? Cum să nu te dezguste criteriile de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de creație. Credem că Ibrăileanu a fost unul dintre cei aleși să vadă marea poezie a romanului, fără să o risipească. UMBRA AUTORULUI. ÎN ISTORIE... Cînd G. Călinescu oferea, în Tehnica criticii și a istoriei literare, o justificare inedită actului "ratat" care poate fi opera criticului în postura creatorului de artă, motivele pledoariei sale apăreau transparente. Empatia criticului sau a istoricului literar, facultate comprehensivă și răspunzătoare pentru adecvarea la subiect și reglarea distanței analitice, nu se poate manifesta exclusiv față de sfera
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
este personajul principal al piesei, aspiră spre iubirea absolută și trece printr-o criză a lucidității, care se traduce printr-o inadecvare la real. El trăiește într-un univers abstract, al propriei imaginații. Inițial, în ochii Ioanei era "un biet ratat" pe care-l privea ca pe un servitor oarecare, iar mai târziu: "el e un om de carte, un gânditor". De șase ani trăia în universul său închis, iubind-o platonic pe Ioana, care îl trata cu indiferență. Când prietenul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Bazil Șerban cu Ioana și se hotărăște să rupă tăcerea. Intră în iatacul ei și-i mărturisește că și-a sacrificat studiile și cariera, numai pentru a fi alături de ea. Ioana îl tratează cu disprețul ei aristocratic, îl consideră un ratat, dar este impresionată de forța iubirii, auzind de sinucidere și alte sacrificii. Acceptă relația, o tăinuiește o săptămână, după care îl constrânge pe Andrei să mărturisească adevărul, tatălui său. Când îl surprinde pe Andrei sărutând-o pe Elena, Ioana revine
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
himere care trăiește într-o lume închisă. Portretul fizic: "E înaltă, cu părul și ochii negri, albă și stranie". O eleganță fără maiestate și o nervozitate integrală de animal de rasă". La început îl disprețuiește pe Andrei, considerându-l un ratat; îl respinge și pe prințul Bazil Șerban, considerat "un metec la Paris. Tatăl ei o iubește considerând-o un copil răsfățat, dar o va admonesta când află că i-a cedat lui Andrei. Un moment Ioana vede în acesta ființa
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sunt inutil(ă) 7. Simt că sunt o persoană importantă, cel puțin la fel ca alții. 8. Mi-aș dori să fiu mai respectat(ă) 9. După tot ce mi se întâmplă, sunt înclinat(ă) să simt că sunt un ratat(ă) 10. Am o atitudine pozitivă față de mine 90 3 ANEXA 3 ÎN CĂUTAREA COMORII DIN VÂRFUL MUNTELUI Gândește-te că te afli la poalele unui munte foarte înalt. În vârful muntelui se află o comoară. Imaginează-ți ce faci
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
moarte simplă și ușoară și nimeni nu va ști că m-am sinucis...40. Critica literară nu a primit foarte bine cel de-al doilea roman al lui Blecher, Inimi cicatrizate, considerat ca fiind, încă de la momentul apariției, un ,,roman ratat"41. Cartea a atras atenția însă dramaturgilor și regizorilor, după anul 2005. Astfel, spectacolul de teatru Inimi cicatrizate, jucat pe data de 12 noiembrie 2007, în București, la Sala Atelier a Teatrului Național, a fost receptat foarte bine de spectatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Veneția și își împlinește destinul hărăzit cel de comandor. Războiul, după cum am mai remarcat, este, pentru Ștefan Gheorghidiu, o experiență totală, în urma căreia eroul redevine intelectualul lucid de la început, făcând o carieră strălucită în domeniul filosofiei. Că D. este tipul ratatului ireversibil ne indică intenția naratorului de a-l situa subliminal undeva în sfera zoomorfismului. Comportamentul și privirea sa amintesc de un câine umilit: "E adevărat că, de când intra, chiar de la ușe, căuta să-mi surprindă privirea, ca să vadă ce intenții
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Three Little Men" (1997). Așadar, Unchiul Petros și Conjectura lui Goldbach (Editura Polirom, 2003, 195 p.) ni-l arată, la ridicarea cortinei, pe protagonistul romanului, deja în vârstă și cu renumele de oaie neagră a familiei, cu alte cuvinte, un ratat. Nepotul său, încă adolescent, într-una din vizitele anuale, își face cu totul altă părere: unchiul Petros era un om blând și plin de tact, zvelt și fără vicii, ducea o viață sobră și activă, aproape solitară, fără contacte sociale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o răscumpere, i-o promite în schimbul acceptării lui în incinta farului. În acest fel se înfiripă prima lor conversație, din care reiese că Batis Caffó este de fapt meteorologul de dinainte și că acesta îl acceptă la far, în "infernul rataților, în paradisul celor pierduți", numai și numai în calitate de camarad de arme. Treptat naratorul se familiarizează cu tainele farului dar și cu femela-mascotă dresată de Caffó pentru diverse munci, utilă însă și în rol de senzor spontan al atacurilor oamenilor-broască, folosită
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
itinerariul ei senzorial, sentimental și emoțional, în ciuda sfâșietoarei nostalgii după pura, animalica frumusețe care fusese înainte de a i se modifica specia. Acceptase slujba din disperare, conștientă de răul ce-o aștepta în Noile State, unde urma să fie aruncată, alături de ratați oribili, subumani. Încă mai are reflexe canibalice, de vreme ce nu pregetă să se înfrupte cu un file de "vodisin", o delicatesă căpătată în dar de la un consângean de-al ei din complex, ceea ce n-o împiedică să se lase copleșită de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
naturalețe care fac ca ceea ce este dificil să pară ușor de prins.“115 „Se simțea dezgustat și chinuit când observa la studenții săi o semiînțelegere a ideilor sale și o tendință spre superficialitate bombastică. Ca profesor, găsea că este un ratat. Cred că aceasta a fost pentru el o sursă de permanentă suferință.“116 Wittgenstein mai credea că dacă nu este bine înțeles asta e urmarea faptului că modul lui de a gândi nu este în spiritul timpului. Un spirit dominat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Tarrant un adevăr și "mai crud" decît cel deja înregistrat. Adrian a renunțat la scris dintr-un orgoliu patologic, ce nu-l făcea capabil să suporte nici cea mai mică observație din partea criticilor. Prin urmare, el e mai curînd un ratat și nu un guru al artei, așa cum a încercat să pozeze în ultimii ani. Profesionistă, Fanny își strînge grijulie casetele cu înregistrarea completă a secretelor familiei Ludlow și pleacă să-și redacteze devastatorul articol. Cei doi soți rămîn în stare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Așadar, în narațiunea inaugurală a seriei (Wilt/Wilt), Henry Wilt, profesor de Studii Liberale la un colegiu tehnic (un fel de școală profesională), prizonier într-un mariaj monoton și blocat în poziția de asistent de rangul doi, se consideră un ratat irecuperabil, dezvoltînd sumbre reverii diurne, cu iz freudian. Visează să-și ucidă soția casnică, supraponderală și mereu nemulțumită și își urăște pînă la disperare studenții rudimentari. În sfîrșit, în urma unui lanț de evenimente suprarealiste, declanșate la o petrecere libertină (unde
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dar nu renunță la dinți; Pan este animal, om și zeu, în același timp. Iar, dacă e numa om, atunci este nenumărați oameni, deodată. Este constructorul și marinarul, minerul și dansatorul, cel iubit și cel înșelat de iubită, învingătorul și ratatul, sportivul superb și bolnavul de cancer. Este împăratul, care râde cu un ochi, iar cu celălalt plânge. Dar lui, celui beat de bucurie la înverzirea pădurii, trebuie să i se ierte lacrimile de la căderea frunzelor. El, purtătorul celei mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ascunsă a prăbușirii eroului" din Moara cu noroc atâta timp cât "cauza vizibilă" − patima banilor − nu explică satisfăcător evoluția catastrofală a acestuia. Comentatorul încearcă să înțeleagă "firea adâncă a eroilor" în ce are ea, pentru fiecare în parte, definitoriu: Ghiță e un ratat de tip superior a cărui "tărie" constă în a nu-și recunoaște ratarea, este adevăratul personaj tragic, însă "de o tragedie fără nimic măreț"; Lică este întruchiparea "ideii platoniciene de bărbat" spre care aspirase întotdeauna Ana și în egală măsură
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
reușiți din Noaptea de Sânziene”. Într-un plan secundar, eroi ca Bibicescu sau Bursuc nu fac decât să ilustreze, prin concepțiile și prin replicile lor, anumite opinii ale scriitorului asupra artei, asupra spectacolului sau asupra politicii, chiar dacă unul este ,,un ratat care ia cunoștință de ratarea lui” (vol.I, p.409), iar celălalt este grotesc prin excelență. Scriitorul Ciru Partenie este și el un alt model de personaj-suport prin intermediul căruia Eliade reușește să creeze o intrigă admirabilă bazată pe tema dublului
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
alții. Cei bogați se uită de s us la cei care n-au ajuns la nivelul lor, dar cel mai bun exemplu este tot cel personal și știu că unii care ,,s au realizat“ ,mă privesc astăzi ca pe un ratat. (Pot să spun că disprețul lor mă lasă rece și mai curând mi-e milă de ei pentru că, sărmanii, au trăit o viață de om și n-au înțeles mai nimic ) Poți să suporți foarte bine chiar și disprețul altora
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]