2,680 matches
-
alături de altele provocatoare purtînd etichete cu nume de hoteluri, de metropole. WINDSOR HOUSE, MERCURE LYON, WIMBERGER WIEN, așteaptă să le vină rîndul. În colțuri mai retrase ochi opriți pe alți ochi, buze oprite pe alte buze. La ghișeul de informații reîncepe forfota. Orice neregulă ia proporțiile unui cataclism, implorări, disperări ascunse sub formule politicoase: dacă Îmi permiteți, please, versuchen Sie bitte, izvenete, prego signora... LÎngă o banchetă circulară, capitonată cu vinilin roșu, un grup tăcut În mijlocul căruia perorează un bărbat robust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe care-i cunoșteau. Sus pe scenă, bărbatul a zâmbit și și-a ridicat mâinile în aer, semn ca oamenii să se așeze și să se liniștească. A durat o vreme până a încetat forfoteala, așa că a așteptat. Când a reînceput să vorbească, expresia feței i s-a schimbat și întristat. — A fost minunat să mă aflu în acest oraș însoțit de Bobbie Lee, prieteni. Foarte mulți dintre voi ne-ați invitat să ne ospătăm în casele voastre. Dumnezeu să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Își îndoi ușor genunchii încercând să-și mute greutatea corpului de pe un picior pe altul. Începea să creadă că se înșelase și Ileana avusese dreptate. Până și senzația că este privit dispăruse. Se rezemă de copac, relaxându-se puțin. Sângele reîncepuse să circule prin membrele inferioare dându-i o senzație plăcută de ușurare. Un foșnet slab se auzi din urmă. Venea de foarte aproape, de la câțiva pași. Tresări și redeveni dintr-o dată încordat. Nu mai încăpea nici o îndoială, se auzeau pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
M-ai speriat, nu te-am auzit venind. Iartă-mă, se scuză Cristian, încercând să-și ascundă zâmbetul fericit, e întuneric și nu te-am văzut. Voi avea grijă să nu se mai întâmple. Era mai mult decât mulțumit, toiagul reîncepea să se comporte așa cum trebuia. Încă nu știa de ce, poate datorită faptului că trecuse atâta vreme de când nu-l mai ținuse în mână? Își amintea că nici atunci când începuse Calistrat să îl inițieze nu reușise să-l stăpânească din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în lunga perioadă petrecută alături de Vlad, asistase de multe ori la ieșiri de acest fel. Știa că, odată ce acesta lua o decizie, nimic nu-l mai putea întoarce. Clătinând resemnat din cap se îndreptă încet spre ieșire. Mâine vreau să reîncepem săpăturile, ai la dispoziție douăzeci și patru de ore să rezolvi situația! strigă Mihailovici de la birou, chiar înainte ca ușa să se închidă în spatele lui Boris. Negru la față, mercenarul părăsi încăperea, îndreptându-se spre biroul său. Se trânti pe scaunul tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la spate, cei nouăsprezece mercenari erau aliniați lângă clădirea principală. Pop asistase neputincios la plecarea ginerelui său luat de cei doi acoliți ai basarabenilor. Rămăsese cu urechile ciulite ascultând pașii acestora îndepărtându-se de ușă. De îndată ce liniștea coborâse din nou, reîncepu încercările de eliberare. Legăturile erau deja slăbite, așa încât nu-i mai luase mult până ce izbuti să se dezlege. După ce își dezmorțise mâinile, se apropie de fereastra cămăruței în care se afla. Dădu de o parte un colț al perdelei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl scotoci în buzunar după cheia da la lacăt, ba chiar îi indică acestuia unde să caute. De îndată ce o găsi, Pop se urcă în mașina de poliție și porni la drum. Imediat ce luminile din spate se pierdură în întuneric, Boris reîncepu să-și pună planul în aplicare. Dacă voia să scape cu viață, trebuia să se grăbeas că. Din momentul în care capacul capcanei se deschidea, duhului nu-i va lua mult până să ajungă la ei. Pe bătrân probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând temător aerul nopții. Văzând că nu-l pândea nici un pericol, greierele reîncepu să țârâie. Un altul îi răspunse și, în curând un adevărat concert nocturn răsuna în noapte. Îi simțea pe toți, iar dacă voia, putea să ajungă la fiecare din soliștii de sub el. Îi putea privi și asculta pe oricare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Poate că de aceea o adoram și mai mult, din acea eternă stupizenie care ne face să ne ținem după cei care ne fac rău. De-a lungul acelei veri, eu nu mă temeam decît de ziua cînd avea să reînceapă școala și nu aveam să mai dispun de ziua Întreagă pentru a mi-o petrece cu Clara. Bernarda, care sub Înfățișarea ei severă ascundea o fire de mamă iubitoare, sfîrși prin a se atașa de mine după ce mă tot văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fi avînd-o administratorul. Uitați ce-i, eu zic că mai bine plecăm și... Ochii mi-au căzut pe cutia muzicală. Am ridicat capacul și acolo, blocînd mecanismul, am găsit o cheie aurită. Am luat-o, iar cutia muzicală și-a reînceput chinchetul. Am recunoscut o melodie a lui Ravel. — Asta trebuie să fie cheia, am zîmbit eu către portăreasă. — Auziți, dacă Încăperea asta era Închisă, o fi vreun motiv. Fie și numai din respect pentru memoria... Dacă preferați, mă puteți aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
răspuns la oricare dintre întrebările asupra viitorului, fie el și apropiat. Se vor retrage Statele Unite din Irak fără ca aceasta să presupună o dramă sângeroasă? Pacea va fi totuși posibilă, într-o bună zi, în Orientul Mijlociu? Natalitatea la nivel mondial va reîncepe să crească la fel de misterios cum a scăzut? Rezervele de petrol se vor epuiza peste 20 sau peste 50 de ani? Va găsi oare omenirea energii de substituție? Mizeria și inegalitățile din țările bogate vor fi oare surse de noi violențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pe cea intelectuală, cu un sistem bancar modern și, mai ales, va trebui să-și îmbunătățească sistemul de sănătate: speranța de viață îcare a scăzut, în 2006, la 59 de ani pentru bărbați și 72 de ani pentru femei) va reîncepe să crească; populația se va stabiliza în jurul a 120 milioane în 2025, față de 142 milioane cât are acum. Și Rusia va avea de înfruntat noi amenințări: pe cele musulmane din sud și pe cele chineze din est. în America Latină, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mândrească cu meritele sale, ceea ce, tradus în cuvinte, a sunat așa, La mine acasă n-a răspuns nimeni, asta nu poate să însemne decât că sunt deja pe drum. Președintele se duse să se așeze la locul său și așteptarea reîncepu. Aproape după o oră intră primul alegător. Contrar așteptărilor generale și spre dezamăgirea membrului prezidiului celui cu ușa, era un necunoscut. Lăsă umbrela șiroind la intrarea în sală și, acoperit de o pelerină de plastic strălucind de apă, încălțat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
petrecut și lucrurile văzute și măsurate sunt cele care Îmi insuflă certitudinea cunoașterii, adăugă el pe un ton binevoitor. Dante ridică din umeri. - Certitudinea cunoașterii! repetă el cu mânie. Se așezase la masă cu capul Între mâini. Fixa nisipul care reîncepuse să curgă. - Aceasta nu e decât o iluzie, așa cum timpul nu e decât o iluzie a simțurilor noastre, adăugă el dezolat. Uită-te la grăuncioarele acelea de nisip. Ca și ele, grăunțele timpului nostru se epuizează Într-un număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
hotarelor lumii. - Ce vrei să spui? - Marea sa lucrare neterminată. - Dar cine este omul despre care vorbești? Monerre deschise gura o clipă, dar apoi tăcu. Făcu un pas Înapoi, ca și când s-ar fi pregătit să plece. Însă, după un moment, reîncepu să vorbească. - Un om a cărui identitate am jurat cu toții să o acoperim, cu prețul sângelui nostru. Ultimul fiu dăruit Împăratului de Bianca Lancia, singura femeie pe care a iubit-o. Crescut departe de curte și mai apoi ascuns Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îngroziți că prăbușirea se putea repeta. Cei rămași teferi căutau Între timp să se reorganizeze, târându-i pe răniți la loc ferit. O companie de arcași se retrăsese până la capătul celor trei străduțe care dădeau În piață și, de acolo, reîncepuse să țintească spre turn. Un nor de săgeți aprinse se abătu peste pietre, ricoșând Într-o ploaie de scântei. Câteva proiectile pătrunseseră prin ferestruici, iar altele se Înfipseseră În căpriori. Benzile de pânză rășinoasă Înfășurate pe vârfuri fumegau În văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un fel sau altul, așa stătuseră lucrurile. Se lovi peste frunte cu pumnii, căutând disperat În jur ceva care să Îi poată sugera o soluție. Apoi Îi veni o idee. Acel nouă. Numărul care, potrivit bătrânului Marcello, le unea destinele. Reîncepu să apese cupa pe masă. La a cincea Încercare, pe fund se deschise o crăpătură, care era imperceptibilă dacă cupa ar fi fost plină. În acest mod, vinul intra În contact cu otrava ascunsă În piciorul vasului. Ori de câte ori cupa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
răsărit care devenea întunecat ca un lapte de tuș. Și apoi, fiindcă adormise și sforăia după atâta băut, primarul ajunse să-și spargă mutra lovindu-se de scaun și de masă. Râsete generale. Oamenii se întorc la mesele lor. Discuțiile reîncep. Se vorbește. Se vorbește. Și unul, nu știu care, pomenește numele lui Destinat. Iar un altul, iarăși nu mai știu care, zice: „Acolo ar trebui mutată micuța învățătoare, la procuror, în casa din parc, acolo unde era instalat locatarul!“, Toată lumea găsi ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
te iubesc de-atâta timp, bărbate!, eu vorbeam și el își strecurase mâna dreaptă sub fusta mea, are niște mâini mari, masculine, foarte pricepute, mi-a rupt chiloții brutal, dintr-o mișcare, știam că încep să câștig și că viața reîncepea, l-am apucat cu brațele de gât și m-am urcat pe genunchii lui, trecând pe sub volan, sunt mică și încap, el a dat puțin scaunul pe spate, l-am descheiat la pantaloni și-am intrat ușor, îmi spunea versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
totul, eu sunt un om sensibil, am aici, și își mângâie inima, de aceea povestea Anitei o păstrez, când o să mă cunoști mai bine... poate ți-o spun. Bărbatul suspină artistic, scena era, ca totdeauna, acolo, la picioarele lui. Viața reîncepea. — M-am însurat ca să uit, asta era cel mai important, să o uit pe Ani, și ca să scap de o amantă mai bătrână, eu aveam 25 de ani, aia 40, era soția unui mare regizor, pusese ochii pe mine de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cât se poate de beat și că acum capul i se Învârtea iarăși cumplit. Râzând, s-a ridicat și a mai traversat o dată camera spre Lete... La amiază s-a Întâlnit cu o gașcă la barul Biltmore și dezmățul a reînceput. Ulterior și-a adus aminte vag că discutase despre poezie cu un ofițer britanic, care-i fusese prezentat drept „Căpitanul Bătătură, din Piciorul Majestății sale“ și că la prânz el Încercase să recite Clair de Lune. După aceea a dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
reacționez repede până nu va fi foarte târziu. Mă gândesc deseori la moarte, fără teama de altădată și fără să mă scutur cu nervozitate la absurditatea acestei idei. Azi chiar m-am gândit teribil de intens la nevoia de a reîncepe cursurile mele de teatru, simțindu-mă oarecum ca Lecoq în perioada în care eram student la Paris. Trebuie să mă apuc serios de muncă - în primul rând cu mine însumi, căci sunt, la urma urmelor, încă în putere și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
interes și bucurie, planul altor excursii, pentru a visa și a ne putea împlini alte proiecte, ascunse tainic în inima fiecăruia...Paris, țările baltice, castele bavareze, Spania...excursii lungi sau de weekend, cu autocarul sau avionul...pentru toate buzunarele. Azi reîncep activitatea, dar am în gând proiectate cel puțin încă trei vacanțe. E important să întâlnești oameni care știu să-ți ofere ceea ce-ți lipsește: recompensa, după o perioadă de muncă susținută! Banii se duc, oricum. Viața ne trece, vrem-nu
CĂLĂTOR PRIN TIMP de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364292_a_365621]
-
sau la terminarea anului școlar.) Am reînființat sau înființat o serie de formații noi, proprii, respectiv o formație de teatru, alcătuită din tineri elevi și studenți, o formație de muzică ușoară, un grup de recitatori și două cenacluri literare. Au reînceput, așadar, spectacole, diverse, organizarea sau implicarea în festivaluri de teatru, curând un festival internațional de chitară clasică etc. În plus, am conceput casa de cultură ca loc unde, prin activitățile realizate, să se regăsească majoritatea cetățenilor acestui mare oraș, indiferent
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
la partea sa de libertate, pictorul Ștefan Câlția își trăiește propria viață, neîntrerupt conectată la impulsul creației artistice cu acuitatea înțelegerii că nimic nu este gata făcut în pictură, deși realitatea, ca inspirație, anticipează arta în act, că nimic nu reîncepe, nimic nu se sfârșește la fel! Pictorul Ștefan Câlția nu a luat nicio clipă neprobantă de la viață. Întâi, clipa a trecut prin testul rezistării la timp, apoi i s-a dat, pentru că, odată intrată în viața artistului, a fost exploatată
ŞTEFAN CÂLŢIA. PENELUL, ÎN NUMELE LIBERTĂŢII... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363787_a_365116]