99,080 matches
-
n-aș fi putut să fac în anii '80. Așa am ajuns în Sala Izvor a Teatrului Bulandra ca să văd un spectacol despre homosexuali-pederaști și despre homosexualitate. Un subiect tabù în timpul regimului comunist, ca în orice alt regim totalitar, o realitate pitită cu grijă, prilej de șantaje nenumărate atunci cînd era devoalată. Un subiect pe care nu-l abordam decît în șoaptă, ca și cîrcoteala anticomunistă, deși, vorba ceea, de la greci încoace a existat și a fost discutat în opere fundamentale
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
a existat și a fost discutat în opere fundamentale. Platon însuși, de pildă, comentează îndelung în Banchetul și Phaidros, Shakespeare construiește personaje pe muchie de cuțit, iar alunecarea spre homosexualitate nu poate fi trecută sub tăcere, necercetată artistic. Este o realitate ce a conviețuit cu noi, cu lumea scriitorilor, artiștilor de tot felul, dintotdeauna, chiar dacă nu întotdeauna acceptată cu ușurință în cetate. Libertatea și drepturile de care se bucură homosexualii în unele țări europene sau în Statele Unite s-au cîștigat dimpreună
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
Eugenia Vodă Să Începem anul 2003 cu un gust bun, cinematografic vorbind, și să recunoaștem - nu în cadrul unui plugușor întîrziat, ci în cadrul unei realități surprinzătoare - că, în ciuda tuturor "lipsurilor, neajunsurilor și deficiențelor", ultimele luni ne-au pus în fața unei avalanșe de evenimente de o densitate fără precedent în peisajul autohton: o serie de premiere românești, o serie de festivaluri sau "săptămîni" (ale filmului european
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]
-
Rodica Zafiu Lectura revistelor de lingvistică din anii '50 e instructivă și poate deveni - pentru publicul de azi - destul de amuzantă. Pentru cei care au trăit direct experiențele profesionale ale perioadei postbelice, textele politizate din publicațiile științifice evocă încă realități dramatice sau cel puțin trezesc amintiri neplăcute, de care preferă probabil să nu vorbească; uneori și din convingerea că circumstanțele acelor timpuri rămîn oricum greu de înțeles. Pentru cei foarte tineri, paginile respective pot părea discursuri suprarealiste - sau, cine știe
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
face dintr-o ipoteză interpretativă o decizie oficială și obligatorie. Prin anii '50, un periculos inamic ideologic pare să fi fost, în Facultățile de Litere, istoria limbii: materie pe care demagogia populistă o acuza de tehnicism, caracter necombativ, rupere de realitățile concrete ale vieții noi (poate și pentru că era obiectul unui examen greu!). La București, istoria limbii era predată de profesorul Al. Rosetti: "Abia în acest an școlar, în urma unor aspre critici aduse catedrei de către Organizația de Partid și UTM din
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
și trei pe 2002). Caracteristica este reproducerea pe pagina întîi a unui text celebru despre satul românesc: Lauda țăranului român. (Discursul de recepție la Academie al lui Rebreanu), Elogiul satului românesc de Lucian Blaga, Creștinismul românesc de Simion Mehedinți și Realitatea sătească de N. Steinhardt. Am sugera redacției să însoțească textele de data cînd au fost scrise sau rostite și de sursa din care sînt reproduse. Cu excepția Laudei rebreniene, celelalte sînt nedatate și nelocalizate. În revista 22 (nr. 668, ultimul pe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
niciodată cât de fragilă îi e poziția. Abia acum el trebuie să fi identificat duplicitarismul multora dintre cei care nu scot o vorbă la televizor fără să-l citeze. Abia acum a văzut, cu ochii îngroziți, prăpastia dintre iluzie și realitatea prozaică a unei lumi infinit mai puțin sedusă de palavrele rostite de el și ghioaga mânuită de „emanatul" Iliescu. înafara unor producte precum Gușă ori Ponta, Năstase nu poate miza necondiționat pe nimeni. Partidul, în ciuda jurămintelor de credință ale liderilor
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
vechiul stăpân. Acela măcar le-a dat iluzia că e asemeni lor, pe când parvenitul cu ifose intelectuale e tolerat numai și numai pentru că le-a cerut-o Iliescu. Cu atât mai stupefiantă e incapacitatea lui Năstase A. de-a înțelege realitatea. Ar fi trebuit să arunce o privire în trecutul nu foarte îndepărtat pentru a studia logica sistemului în care încă funcționăm. Ceaușescu a stat până la capăt în umbra lui Dej, după cum Iliescu s-a ferit să întindă prea tare coarda
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
și proza istorică orientată politic. Redusă la elementele ei schematice, imaginea acestui tip de literatură sclerotică este de-a dreptul grotescă: „o asemenea uluitoare capacitate de reducție, care anulează însăși posibilitatea existenței particularului, o atât de puternică tipizare politică a realității, o asemenea perseverență în a crea realitatea dorită și până la urmă chiar a crea acea realitate depășesc cu mult tot ce s-a făcut de-a lungul mileniilor în materie de mistificare ideologică a vieții." (p.82) Urmează destalinizarea formală
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
elementele ei schematice, imaginea acestui tip de literatură sclerotică este de-a dreptul grotescă: „o asemenea uluitoare capacitate de reducție, care anulează însăși posibilitatea existenței particularului, o atât de puternică tipizare politică a realității, o asemenea perseverență în a crea realitatea dorită și până la urmă chiar a crea acea realitate depășesc cu mult tot ce s-a făcut de-a lungul mileniilor în materie de mistificare ideologică a vieții." (p.82) Urmează destalinizarea formală (1953-1964) când se formează o altă viziune
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
este de-a dreptul grotescă: „o asemenea uluitoare capacitate de reducție, care anulează însăși posibilitatea existenței particularului, o atât de puternică tipizare politică a realității, o asemenea perseverență în a crea realitatea dorită și până la urmă chiar a crea acea realitate depășesc cu mult tot ce s-a făcut de-a lungul mileniilor în materie de mistificare ideologică a vieții." (p.82) Urmează destalinizarea formală (1953-1964) când se formează o altă viziune asupra contradicțiilor de clasă, o dedogmatizare însă inconsecventă și
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
și calcul meschin și devotamentul față de ideal: e important de obținut susținerea din partea activă a societății, tinerii sunt mobili și receptivi, activi și dornici să obțină vizibilitate, dar absența experienței îi face creduli și ușor de manipulat. După discurs vine realitatea tinerilor, nu altfel decât cea a adulților care i-au crescut și i-au format. Printre ei sunt tot atâtea rele caractere, impostori și parveniți ca și între cei cu părul cărunt și presupusa lumină ingenuă din ochii lor nu
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
VIII-lea, Varia, rămânând să cuprindă eseuri, reportaje, corespondență și iconografie. Victor Corcheș inventariază timpul și locurile, care se îmbină în unitatea faptului trăit de scriitor. Urmărește datele până la stadiul actual al identificărilor, al cunoștințelor referitoare la biografie, relația dintre realitate și ficțiune, întâlnirea cu destinul pe care scriitorul l-a provocat spectaculos. A reușit să-i fie atribuit titlul de "rege neîncoronat al boemei artistice românești". Atrage luarea aminte, totodată, asupra arbitrariului care s-ar instala dacă s-ar insista
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
să atragă după sine judecăți unilaterale, substituite riscului interpretativ în pagina de literatură. Atât Victor Corcheș, cât și Nicolae Rotund, autorul prefeței, insistă ca în lectură, cititorul să evite ispita de a identifica lumea imaginară a lui Dimitrie Stelaru în realitatea imediată, chiar în discuțiile contradictorii purtate pe marginea faptelor recognoscibile și încărcătura esențial poetică a ansamblului. Studiile lui Nicolae Rotund și Victor Corcheș excelează, cel dintâi în analize și descrieri, motivate pe nevoia de a se vedea capacitatea scriitorului în
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
vedea capacitatea scriitorului în realizarea de construcții închegate, cel de-al doilea pe evaluarea datelor istorico-literare și critice, de ale căror constrângeri ține seama pasionat pentru a pune în valoare concretețea, exprimarea directă, raportate mereu la imaginație, cea care transformă realitatea în poezie. Ambii cercetători pun, fiecare în felul său, accentul interpretării lor, pe amănuntul variat și sugestiv, pe realitatea compactă și dinamică a textului, pe tumultul interior al scriitorului, frust și biologic, născând imagini de o senzualitate romantic naturistă. Nicolae
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
ale căror constrângeri ține seama pasionat pentru a pune în valoare concretețea, exprimarea directă, raportate mereu la imaginație, cea care transformă realitatea în poezie. Ambii cercetători pun, fiecare în felul său, accentul interpretării lor, pe amănuntul variat și sugestiv, pe realitatea compactă și dinamică a textului, pe tumultul interior al scriitorului, frust și biologic, născând imagini de o senzualitate romantic naturistă. Nicolae Rotund semnalează apariția în sumarul celui de-al VI-lea volum al ediției Scrieri literare "actul recuperator", "de a
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
antologice, semnalate pe parcursul demonstrațiilor analitice. Sunt atât de frumoase încât poartă un text ca Doi bani planeta, în care nici o vanitate literară nu-și găsește certificarea. Și aici, ca și în Fata fără lună nu se simte artificiul poetizării, ci realitatea care poartă proza spre poem. Frăgezimea de gândire, citită odinioară într-un text de Arghezi, se potrivește revărsării de imagini și trăiri ale prozei lui Stelaru. M-a impresionat că mai mult decât dragos-te, este vorba pretutindeni de o senzualitate
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
contrastând cu sărăcia materială, prietenii, muzica, politica, dragostea. Drumul la Aracataca împreună cu mama devine o călătorie inițiatică. Gabo își retrăiește copilăria, cu satul bunicilor materni, un sat aidoma acelui Macondo mitic din Veacul de singurătate (Macondo există de fapt în realitate, fiind o mică haltă în drum spre Aracataca), cu plantațiile de bananieri, cu legendele locului, cu acele pasquines - denunțuri anonime -, cu soarele care pârlește trupul localnicilor, cu serenadele cântate la chitară și acordeon, cu duelurile cu final dramatic, rămase adesea
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
mai puțin obiectivă, către organizarea proprie a pictorului. Arcimboldo nu este aici doar un episod cultural, ci forma generatoare însăși care poate să fie orice din orizontul moștenit. Tot așa cum de la Arcimboldo se ajunge din nou la Grădini, și de la realitatea brută, de la un peisaj sau de la un sit urban, se ajunge la aceeași reverie cromatică infinită și inepuizabilă. Esența picturii lui Alin Gheorghiu nu trebuie căutată în episoade statice și în construcții mai mult sau mai puțin repetitive, ci în
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
urban, se ajunge la aceeași reverie cromatică infinită și inepuizabilă. Esența picturii lui Alin Gheorghiu nu trebuie căutată în episoade statice și în construcții mai mult sau mai puțin repetitive, ci în dinamica formelor și în mecanismul trecerii de la o realitate la alta. Cînd această imagine se va regăsi explicit într-o expoziție cuprinzătoare, atunci vom avea cu adevărat o retrospectivă Alin Gheorghiu.
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
elementului prin el însuși). De altfel, cu ironie postmodernă Mircea Mihăieș taxează acest tocmai acest aspect: „Trecînd peste inevitabila descriere în cerc (o „experiență modernă" care transcrie o „conștiință modernă" - definiția dată modernismului de Bradbury, Mc Farlane, n.m.), observăm că realitățile analizate sînt un rău conducător de definiții. Fără îndoială, pentru că realitățile însele nu se limitează la o singură definire sau, în orice caz, pentru că pluralitatea de unghiuri necesită o abordare multiplă. Ar rezulta că posibila definiție ar fi suma ori
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
taxează acest tocmai acest aspect: „Trecînd peste inevitabila descriere în cerc (o „experiență modernă" care transcrie o „conștiință modernă" - definiția dată modernismului de Bradbury, Mc Farlane, n.m.), observăm că realitățile analizate sînt un rău conducător de definiții. Fără îndoială, pentru că realitățile însele nu se limitează la o singură definire sau, în orice caz, pentru că pluralitatea de unghiuri necesită o abordare multiplă. Ar rezulta că posibila definiție ar fi suma ori sinteza definițiilor parțiale, date fiecărui aspect în parte. Dar și aceasta
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
de artă" (p. 214). în lipsa unor definiții de conținut, postmodernismul este definit pe criterii... geografice. Mircea Mihăieș observă că pentru unii teoreticieni el se confundă exclusiv cu o anumită parte a literaturii americane, în vreme ce pentru alții, această denumire acoperă o realitate literară mai largă, cuprinzînd „alte arii geografice și mișcări literare de avangardă." Faute de mieux, postmodernismul poate fi definit așa cum o face Umberto Eco, pe urmele lui Roland Barthes, ca o redescoperire a plăcerii textului. Scrie Barthes: „Clasicii. Cultura (cu
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
viață (care nu corespunde adesea standardelor de bine și de rău ale moraliștilor) și își trage o morală explicită proprie, ca premisă ori ca, mai frecvent, concluzie. Pleacă sau ajunge așadar la o concepție despre bine și rău în care realitatea e vîrîtă ca într-un pat al lui Procust: e scurtată ori lungită după o măsură exterioară. 3. Literatura pornografică. Este, privită dintr-un anumit unghi, inversul celei moralizatoare. Nabokov spunea că pornograficul este o copulație de poncife. Doar că
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
scabrosului. Nu numai în suferință, dar și în fiziologie trebuie să fie o idee. 4. Literatura de propagandă (incluzînd-o pe aceea patriotică). Exact ca în cazul literaturii de la punctele 2 și 3, aceea de propagandă își caută suportul retoric în afara realității umane și sociale, și anume într-un scop exterior. Vrea să ne convingă cu orice chip să gîndim ori să trăim conform unui model pe care ni-l impune. Propaganda, ca și patriotismul, nu e condamnabilă în sine. Politica ori
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]