488 matches
-
cărbunii unor trăiri care au lăsat urme adânci pentru totdeauna. Nu mai departe astăzi. Doctorul Vatră și profesorul Hliboceanu au Încercat parcă să vadă dacă stratul de spuză din sufletul lor este destul de gros pentru a nu lăsa să se reaprindă jarul... Au constatat Însă că aproape totul e la vedere”... Din această stare l-a trezit profesorul: ― Unde ți-au fugit gândurile? ― Nu știu cum să vă spun, dar mi-am pus o Întrebare... Una destul de neobișnuită. ― Ce anume te frământă? ― Mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în pat fără somn. Răsfoise gazetele de seară și nu reținuse nimic. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, planuri, speranțe și izgonind mereu liniștea sufletului. Stinsese becul de pe noptieră de câteva ori și tot de atâtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț al zilei, ba să observe un amănunt pe fotografia Nadinei, care, din perete, deasupra patului, îl urmărea cu ochi galeși. Prăvălită, trei sferturi goală, pe o blană de urs
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aur lucea ca o lespede unsă cu ulei înmiresmat. Începuse să se lumineze, de data asta răsăritul nu se mai ascundea îndărătul zidurilor castelului, ci venea de pretutindeni. Petrache nu observă, pe locul unde arseseră crengile uscate, că ele se reaprinseseră. Se trezi, într-un târziu, în fața porților. Erau întredeschise, așa cum le lăsase de cu seară. Ezită, privi îndărăt, ca pentru a căpăta curaj. Cărarea era pustie și așa avea să rămână ziua întreagă, pentru că era sâmbătă și castelul avea să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe lumină, nu-i așa ? Iar tu, când ai deschis ușa și l-ai găsit, veioza era aprinsă... — Da, ca de obicei... Nu era ca de obicei. Cu vreo oră și ceva înainte, lumina s-a stins și s-a reaprins. Dar era altfel, cum de nu ți-ai dat seama ? Nu știu, cum puteam să-mi dau seama ? Bunicul era întins pe scară, cu gâtul rupt, cu ochii căscați... Totul era altfel... — Dar mai ales lumina. Eu priveam de departe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ne spui tu, observă Tili. Măcar la el știm unde se termină nasul și unde începe gura. — Mesia... repetă Maca. Ne trebuie un Mesia. Să scoată oamenii de prin unghere, să facă șoaptele să se audă și tăciunii să se reaprindă. Să bem pentru Mesia. Și să mai bem pentru... Nu-și mai găsi cuvintele. Tili înclină halba, lăsând să cadă câteva picături. — Dumnezeu să-l odihnească, spuse. Ceilalți făcură la fel. Din nebăgare de seamă, Jenică vărsă picăturile de-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
XVII și XVIII, resursele otomane erau departe de a se fi epuizat, încât pronosticurile indicând iminenta prăbușire a Imperiului s-au dovedit exagerate. Pierderile otomane de teritorii, consfințite prin pacea de la Carlowitz și de cea cu Rusia din 1700, au reaprins fanatismul și dorința de revanșă, pentru ca victoria de la Stănilești (1711) să amorseze o “politică de ofensivă, în nădejdea de a recupera teritoriile pierdute în cursul catastrofalei confruntări militare cu Liga Sfîntă [...]. Noul elan ofensiv al Imperiului s-a orientat, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
descumpăniți cu toții, scrie ea pe 23 iunie 1944. Ai impresia că nu se întâmplă nimic. Ofensiva engleză s-a oprit, iar germanii, în așteptare, sunt tot aici". Însă pe 10 iulie, "orașul Caen este recucerit, iar în noi s-a reaprins speranța", scrie liceana. În scurt timp, înaintarea trupelor anglo-saxone capătă un ritm mai alert, iar surescitarea Michelinei se amplifică și ea. Se petrec evenimente nemaipomenite, povestește tânăra în jurnal, pe 5 august. În două zile, englezii au traversat toată provincia
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Romulus redivivus. Practica n-a dispărut cu totul. Cînd sovieticii declarau "Stalin este Lenin din zilele noastre" o făceau sub presiunea acelorași cerințe sociale și psihice. Toți șefii își întrețin puterea prin reamintirea de imago din trecut care, o dată reînviate, reaprind sentimentele de odinioară. Baudelaire a recunoscut acest lucru cu mare precizie: "Fenomenele și ideile care se produc periodic de-a lungul epocilor capătă, la fiecare înviere, trăsătura complementară a variantei și a împrejurării". Toate aceste observații vi se par poate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aceștia să reacționeze constructiv. Părțile stau de vorbă cu mediatorul. * La început, mediatorul cere părților în dispută să vorbească doar cu el, nu una cu cealaltă. Când mediatorul crede că părțile în dispută pot vorbi una cu cealaltă fără să reaprindă conflictul, această poziție poate fi schimbată. Participarea la mediere este voluntară. * Ca medierea să aibă șanse să reușească, participarea părților implicate trebuie să fie voluntară. Discuțiile la mediere sunt confidențiale. * Ceea ce se întâmplă într-o mediere este confidențial (cu excepția situațiilor
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
văzut și până la șapte auguști disputându-și conducerea Imperiului. Ceea ce ne interesează este tocmai influența pe care asemenea lupte au avut-o asupra politicii religioase postdioclețiene. În lumea occidentală Maxentius (306-312) și Constantin, potrivnici augustului anticreștin Galerius (305-311), nu au reaprins persecuția, ba chiar au arătat o oarecare preocupare față de creștini, în special Maxentius care a bătut monede cu simbolul crucii între 307-308 și a proclamat un edict de toleranță față de discipolii lui Cristos. În Orient, Maximinus Daia (308-313) și Galerius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ajungînd în dreptul lui Vecin 4, Vecin 1, scîrbit de extazul acestuia, îi răstoarnă masa cu toate ceasurile) Vecin 4: Vai de mine! Le-ai stricat! Acum ce fac? Vecin 1: (rîzînd) Acum o să le repari iar... TABLOUL DOI (Lumina se reaprinde și prin draperia transparentă se văd siluetele celor patru vecini așezați în jurul mesei rotunde; în sufragerie, Mihai află așezat pe un scaun situat undeva pe lîngă ușa principală; Alex exersează acorduri rusești(!); Maria și Irina se mișcă, între agitație, oboseală
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am anunțat din bucătărie că le aduc pâinea goală și le-am zis să stingă lumina. Au dat pauză la Counterstrike, au țipat de bucurie ca niște copii, dar zâmbetele le-au înghețat pe buze în secunda în care au reaprins lampa; colegul lui a șters-o rapid, urmat la câteva minute de numărul doi, care mi-a dovedit că nu înțelege nimic din sufletul unei femei. Sfatul meu, pe care vi-l dau după îndelungi suferințe sufletești și sociale, este
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Magul călător prin stele, după ce a ascultat dorința acestui călugăr, i-a răspuns: "E-aievea acea ființă, visele-ți nu te mint, Dar nu-i aici în lume... e sufletul unei moarte, Pe care însă eu însumi pot ca să-l reaprind. Pot s-o topesc, în forma de lut care s-o poarte Și idealu-eteric în lut eu pot să-l prind, Dar nu aici. Aici de viață n-are parte; Vom merge în lumea unde trăiește mai departe." Basmul neterminat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lîngă sufletul iubitei sale, cu înfățișare aidoma Casandrei, care, în chip de înger, îl vizita noaptea, iar magul călător prin stele i-a răspuns călugărului că acel înger "e sufletul unei moarte Pe care însă eu însumi pot ca să-l reaprind/ Pot s-o topesc în forma de lut care s-o poarte/ Și idealul-eteric în lut eu pot să-l prind,/ Dar nu aici. Aicea de viață n-are parte;/ Vom merge în lumea unde trăiește mai departe" (s.n.). Și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Malul Stâng, la teatrul Sarah-Bernhardt sau la teatrul de la Potinière unde se jucau în engleză piesele explicit sexuale. Tatăl și fiica au rămas acolo pe toată perioada războiului, îndurând frigul și încălzindu-se în muzeele din apropiere, unde s-a reaprins gustul timpuriu al Margueritei pentru artele vizuale. Apartamentul era situat între Operă și Palatul Regal, chiar deasupra coloratei pieței de legume și pește St Honoré. Era o plimbare ușoară până la Grădinile Tuileries și Luvru și, dacă traversai Pont des Arts
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
patriotice", voința de a însufleți și stimula sentimentul "național" se adaugă, de altfel, pledoariei sale: Deja prea a fost lăsat să se piardă obiceiul de a celebra sărbătorile care erau zile de bucurie pentru locuitorii satelor. Aș vrea să fie reaprinsă flacăra simțului loan, să se reia, dacă un trai ceva mai bun ar permite, mesele de ziua simțului Martin, iar după îndeplinirea obligațiilor religioase, sărbătoarea simțului patron să readucă jocurile, dansurile și toate plăcerile încuviințate... De ce nu facem ca bucuria
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ratio). Sfîntul Toma d'Aquino (1228-1274) operează sinteza dintre credință și rațiune. Dimpotrivă, Duns Scot (1265-1308) insistă asupra limitelor rațiunii, care o împiedică să perceapă prin ea însăși Providența și Trinitatea divine. În mod corelativ, disputa universaliilor, care s-a reaprins fără încetare între secolele al XI-lea și al XIII-lea, se referă la posibilitățile și limitele instrumentelor gîndirii raționale, mai precis genurile și speciile, în înțelegerea realității. Se poate spune că "nominalismul" manifestă deja o raționalitate autocritică, mai cu
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
să se asocieze deja aspirației infra-naționale. Aceasta se întîmplă tocmai din motivul că nu mai există presiunea extra-națională a vecinului-inamic, care obliga în trecut la coeziune internă: astfel, cînd diferendul franco-german privind Alsacia s-a stins, în Alsacia s-a reaprins dorința de autonomie și europenizare. De fapt, curentul dominant ce tinde să distrugă originalitățile culturale a declanșat contra-curentul ce tinde să le salvgardeze. Nu putem ști dacă aceste culturi amenințate vor fi asimilate de noul curs sau dacă vor ști
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sub dictatură, au fost repuse numaidecât în funcțiune, ca pentru a se semnala reintrarea simbolică în drepturi, un nou început de istorie. Metafora orologiului care iese din nemișcarea lui comandată e demnă de reținut, ca și aceea a luminii brusc reaprinse într-o împărăție a întunericului. La 30 noiembrie 1989, un cunoscut scriitor de peste Prut făcea să i se difuzeze prin "Europa Liberă" un eseu tulburător pe acestă temă: Cine a stins lumina? Era puțin după Congresul PCR și înaintea vizitei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai mare intensitate, pentru a rosti inevitabila întrebare: Cine a stins lumina? La atâta timp după Eminescu, în condițiile unor schimbări dramatice în toată Europa de est, Ion Druță, reformula astfel, în preajma noului nostru miracol colectiv, metafora luminii extingibile. Lumina a fost reaprinsă, odată cu întrebarea scriitorului: "Ce se petrece în fond cu lumea noastră la acest sfârșit de mileniu?" Chestiunea se cuvine a fi tratată global, așa ne îndeamnă cei dinaintea noastră, de la Kogălniceanu și Xenopol la Iorga și Nistor, de la I. Lupaș
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
inaugurat noul altar. Apoi poporul se prosterna, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. Celebrarea dura opt zile în timpul cărora erau oferite diferite sacrificii. J. Flavius (Ant. XII 316-326) numește această sărbătoare phôta, „luminile” (XII 325) pentru că în timpul său se reaprindea focul pe altar și în candelabru; în 1Mac 4,50 este însă menționat doar candelabrul. f) Și astăzi această sărbătoare se celebrează cu câteva zile înainte de Crăciunul creștin, fiind o „sărbătoare a luminilor” care sunt aprinse într-un candelabru special
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
dramatic, ca într-o pânză rembrandtiană, al profunzimilor eului personal; imateriale, impotente, impasibile chiar, ele nu mai suportă acțiunea timpului, sunt quasi-eterne, cunoștințe pure (=distincția subiect / obiect al cunoașterii este inoperanta, în acest caz), așteptând scânteia conștiinței care să le reaprindă, să le readucă la viață, în prezent, care nu este decât o limită, imateriala 43, orizontul mereu schimbător, dintre trecut și viitor. "Seară" circumscrie, așadar, un spațiu al visării, i.e., al creației naturale - "Inimi mari dormeau sub țară" [s.n.] ("Orbite
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de vedere, să se retragă, să demisioneze. Avantajul strategiei constă în luarea unor decizii înțelepte atunci când aceasta decizia se bazează pe o viziune caritabilă. Dezavantajul se evidențiază atunci când învinsul nu poate suporta deciziile, iar conflictul rămâne mocnit, putând să se reaprindă oricând. c. Caracterul conciliant (adaptativ, de reprimare sau de acomodare) Este cel mai permisiv stil (deoarece se focalizează pe nevoile celorlalți). Persoanele care îl adoptă sunt noncompetitive, flexibile, tolerante. Ele își neglijează nevoile proprii pentru a le satisface pe ale
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pot avea ca miză interese vitale, precum și disponibilitatea de a lua în calcul încălcarea dreptului internațional existent, atunci când acesta intră în conflict cu posibile câștiguri teritoriale germane în viitor. De asemenea, ele exemplifică rapiditatea cu care comportamentul diplomatic neatent poate reaprinde în mod neintenționat anxietăți de securitate tradiționale în contextul european. Indiferent de intențiile reale ale Germaniei, țări precum Marea Britanie, Franța și Polonia au fost foarte îngrijorate din cauza comportamentului german din această perioadă. Alte dovezi în sprijinul ipotezelor neorealiste vin din
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pe fundalul crizei din unele țări latino-americane, cum ar fi Brazilia, Argentina, Uruguay, Peru și alte câteva țări [ne referim la căderea lui Perez Jimenez în Venezuela în 1957] [cf. Dix, 1982]. Al patrulea factor. Un război pierdut ar putea reaprinde divizările din cadrul forțelor armate, fapt care duce la detașarea elitelor civile de armată (rămasă astfel izolată), dar și maselor, unde sprijinul, opoziția pasivă sau apatia acestora putând degenera într-o opoziție deschisă și intensă. În acest caz, se ridică alte
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]