2,574 matches
-
în țara mea ce demult credeam că este o poveste , acum este un război ce nu îl voi putea înțelege niciodată pentru că sunt doar un copil ce a plecat de acolo căutând liniștea în altă lume. Acum încerc să îmi recapăt copilăria și vreau să trăiesc în pace Vals Laura-Maria, 12 ani Referință Bibliografica: Sunt un copil care vine din Siria - compuneri ale elevilor Colegiului Național de Arte ,,Regina Maria Constantă / Gigi Stanciu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1760, Anul
COMPUNERI ALE ELEVILOR COLEGIULUI NATIONAL DE ARTE ,,REGINA MARIA CONSTANTA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384628_a_385957]
-
duc și eu cu Stanca și dacă vrei să mergi cu mine, ar fi bine. Așa ne descântă la amândoi. Gheorghe la început nu reușea să deschidă gura, căci rămăsese interzis de inițiativa Floricăi sale, însă în curând și-a recăpătat graiul și i-a răspuns supărat: -Tu ai luat-o rău pe ulei nevastă, dacă ai început să-i dai apă la moară cotoroanței ăleia, să crezi în fermecele ei și să apelezi la vrăjitori ca să te aperi la ele
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
îndemnat să pleci așa de nebun în ținutul lor, să-i scarpini între coarne? - Cum cine? Dracul! - Lăsați-l, vă rog, nu-l mai dojeniți că arată ca vai de el, interveni înduioșătoare soția. - Am să-mi revin, răspunse bărbatul recăpătându-și treptat culoarea în obraji. Am întâlnit locuri cu priveliști de basm, dar am trăit și experiențe îngrozitoare. - Elena, scoate niște carne de porc din oală și hrănește-l c-o fi sleit de puteri după atâta colindat, îi sugeră
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
William Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) A mea muză nu-i boita cu cerneală îngroșata nu versează frumusețea fălsuită în prefață nu imaginează-n rime măștile vopsite proaspăt ci doinește profunzimea sufletului ce îl recapăt când în chipu’-ți luna însăși o regină, se-oglindește cerul mângâie privirea, marea însăși te iubește eu cu forma mea păgâna și cu degetul de lut scriu în adevărul sacru, în cuvinte te sărut sunt copilul tău ce vede
SONET 21 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384030_a_385359]
-
altfel pe Dumnezeu lor care este însă unic pentru toți și toate. Dacă admitem pe Dumnezeu drept NATURA atot făuritoare, cred că suntem cel mai aproape de adevăr. Natura este capabilă de orice. Precum o celulă manipulată genetic deci omorâtă, poate recăpăta viața în scopul de a se dedubla, printr-un mic impuls electric, tot astfel NATURA în încercările ei a putut întâmplător genera viață. Din viață se naște viață, o știm chiar și din Biblie. Viața, la început o simplă dedublare
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
-sa. Aceasta poate că este rațiunea vieții sale. Nu știu dacă mai este loc și pentru altceva în sufletul lui. - Nu exagerezi? Încearcă să schimbi ceva. - Aș dori să fiu la fel de modestă financiar ca acum șapte ani, dar să-mi recapăt dragostea de atunci. Mai bine spus să-mi recapăt iubitul, amantul, sau cum puteam să-l numesc în acea perioadă de început a frumoasei noastre relații. Pe soț îl am, totuși simt că am pierdut ceva foarte important pentru sufletul
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
știu dacă mai este loc și pentru altceva în sufletul lui. - Nu exagerezi? Încearcă să schimbi ceva. - Aș dori să fiu la fel de modestă financiar ca acum șapte ani, dar să-mi recapăt dragostea de atunci. Mai bine spus să-mi recapăt iubitul, amantul, sau cum puteam să-l numesc în acea perioadă de început a frumoasei noastre relații. Pe soț îl am, totuși simt că am pierdut ceva foarte important pentru sufletul meu - mi-am pierdut iubitul. - Ai dreptate, nu putem
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
tehnice, al imaginației debordante, alunecare implacabilă în fluxul nestăvilit al existenței, reîntoarcere grăbită a sorilor și al galaxiilor la o nouă reașezare cosmică. Pământul și-a pierdut stabilitatea, nu mai este fundația care să ne țină stabili, individul și-a recăpătat iarăși poziția de centru al universului ori al „universurilor paralele”, scopul unic al creației, axa în jurul căreia se rotesc zi și noapte astrii, stelele și galaxiile. Cultura secularizată, hiperumanistă și supraliberală, este o cultură bazată pe relativism, subiectivism, desacralizare, nihilism
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
pace Iar Cuvântul Tău ar fi, se pare, precum un cuțit de măcelar care tranșează inima și ficații, încheieturile și măduva. Nu mi-au descoperit nici faptul că ai obiceiul să scuipi în ochii omenilor în idea că-și vor recăpăta vederea și că ai pornit cu preconcepția că e musai să fii dușmănit - fiindcă altfel viața n-are valoare. Sigur, mi-au spus că vindeci pe cel cu duhul zdrobit, dar au omis să-mi descopere anumite detalii cu privire la tranzacțiile
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
cu ochii la ecranul computerului instalat pe o măsuță. Secundele, vreo două la număr, mi se par ore, și apare poză pe care o am și pe acreditare,iar în dreapta ei, sclipesc pe fond verde cuvintele magice: „ACCESO PERMITIDO”... Îmi recapăt respirația, citesc mai jos, pe fond roșu,cuvintele care ar fi însemnat ghilotina: „”NEGAR ACCESO”,și implicit reținerea „cartonului” de la gât(!!!), nu-mi vine să-mi deszlipesc ochii de ecran, tipul mă privește nedumerit indemnandu-ma să mă îndrept să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92415_a_93707]
-
citesc mai jos, pe fond roșu,cuvintele care ar fi însemnat ghilotina: „”NEGAR ACCESO”,și implicit reținerea „cartonului” de la gât(!!!), nu-mi vine să-mi deszlipesc ochii de ecran, tipul mă privește nedumerit indemnandu-ma să mă îndrept să-mi recapăt „bagajele” verificate, nu înțelege, îmi vine să-l îmbrățișez, victima și calau,mă dezmeticesc, stau și alții la „scanat” în spatele meu și...devin și eu vesel că cei din autobuz! Reintru în rândul jurnaliștilor cu „acte în regulă”! Urc în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92415_a_93707]
-
buni profesioniști, Rotary promovează idealul de a servi binele public și în societate, dând dovadă de integritate. Cultivarea relațiilor personale între reprezentanții diferitelor profesii și meserii din comunitatea locală înseamnă recunoașterea valorii oricărei activități utile. I-au ajutat să-și recapete speranța În primăvara anului 1929, la București, ia ființă primul club Rotary din România, urmat imediat de cluburi Rotary în Cluj și Timișoara, iar în 1936, cu noua cluburi se creează districtul românesc. În anul 1992, cu sprijinul rotarienilor francezi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92944_a_94236]
-
organizat nouă baluri de caritate, prin care am premiat performanțele olimpicilor și șefilor de promoție din liceele hunedorene, am sprijinit constant „Casă Alexandra” și nu în ultimul rând, am ajutat persoane, cărora soarta le-a surâs mai putin, să-și recapete speranța. Toate au fost posibile datorită sutelor noștri de prieteni din Deva, Hunedoara și alte localități ale județului, care răspund cu generozitate, cu inima plină de bucurie și cu multă dragoste solicitărilor rotarienilor, împărtășesc alături de noi experiență dăruirii și a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92944_a_94236]
-
încredere, că în cazul unirii României cu Republica Moldova, țara noastră reîntregită, pe cale democratică, ar fi exclusă din UE. Serios, gospodin Tapiola? Este adevărat că votca finlandeză are efecte stranii și că unii cetățeni ai Finlandei nu mai speră să își recapete teritoriul pierdut, circa 10% fiind ocupat de trupele sovietice pe timpul războiului de iarnă - talvisota în limba finlandeză -, dar de aici, până la emiterea, în spațiul diplomatic, de la Chișinău, a unei asemenea inepții, este o mare distanță, pentru care nu există nicio
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92956_a_94248]
-
unui obiect de neprețuit. Impactul vizual și rezonanțele interioare îndeamnă medicul și artistul către poezia completă, prin care renasc și se reunesc ritmurile cardiace cu prosodia pe care doar poetul le poate alinia și reda comprehensibil. Cordul devenit inimă, își recapătă esența vie, cu cele mai variate cadențe: ritmul bradicardic iambic, ritmul tahicardic troheic, extrasistolele dactilice, ritmurile de scăpare, amfibrahice. Iar cele trei figuri sunt reunite în contemplare și în modalitatea de exprimare, căci fiecare este câte puțin din toate: medicul
La Sala Dalles din Bucureşti, medicină, artă plastică şi poezie [Corola-blog/BlogPost/93010_a_94302]
-
Holograf, care l-au susținut în toată această perioadă dificilă: “Am simțit foarte multă dragoste din partea lor, oameni pe care nu-i cunosc!”, a spus îndrăgitul interpret. Neurologul Constantin Popa e cel care l-a ajutat pe artist să-și recapete vocea în două săptămâni, cu un tratament neconvențional. “Și-a revenit vocea miraculos, mulți dintre medici mi-au spus că e un timp de 6 luni în care îmi va reveni vocea, însă nimic... Dar Edi Petroșel m-a dus
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93302_a_94594]
-
parcă ne-ar fi spus: “Am crezut că sunteți prietenii mei...copiii mei...” Noi amorțiserăm cu privirile țintă la catedră și simțeam că pierduserăm zâmbetele celeste care ne învăluiseră în toate zilele. Creierașele noastre nu pricepeau ce trebuia făcut ca să recăpătăm acele zâmbete protectoare. Dimpotrivă. În acea liniște nefirească, n-are ce face zvăpăiatul de Ionel și gângurește, schimonosindu-se: ” Uite păsărica!” Vorbe care au stârnit hohote devastatoare. Probabil că ne-am eliberat din acea încordare nefirească. Am crezut că și
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
intacte. Încă un pas și s-ar fi prăbușit violent. Își trecu mâna peste frunte, ștergându-și sudoarea, iar apoi se lăsă pe genunchi, pentru a-și reveni. Avu nevoie de cel puțin un minut Înainte să simtă că Își recăpăta puterile. Migrena dispăruse. Se Întoarse către salvatorul său, Însă tânărul se făcuse nevăzut. Atunci se apropie cu grijă de marginea gropii, Încercând să aprecieze cât era de adâncă. Probabil că În locul acela fusese o criptă. Ori biserica fusese clădită peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
străjuită de resturile unei statui romane. Peste secole, corodarea și neglijența atacaseră chipul femeii din marmură, transformându-l Într-o mască Înspăimântătoare. Se aplecă să bea o gură de apă Înghețată. Apoi șezu o clipă pe margine, pentru a-și recăpăta suflarea. Chiar și aici, moartea pândea pe la spate, ca o prezență ticăloasă, mângâindu-l cu privirea ei oarbă. Ce idee bizară, o prăvălie de leacuri Într-un asemenea loc. Ori poate că alegerea era motivată de vreo Înțelepciune secretă? Grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că abia revenise la suprafața unei mări populate cu monștri. Dar flacăra din tâmple dispăruse. Un extraordinar sentiment de bunăstare Îi răzbătea prin toate fibrele și orice atom de durere se risipise. Odată cu bunăstarea trupului, vioiciunea și virtuțile minții Își recăpătaseră vigoarea. Faptele petrecute peste noapte Îi erau cum nu se poate mai limpezi În memorie, ca și când abia ar fi ieșit din biserica crimei. Chipul torturat al mozaicarului Îi stătea din nou dinaintea ochilor și parcă Îl chema la acțiune, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dintr-o dată rotirea vertiginoasă, aparent fără nici un efort, ca și când nu ar fi cântărit nici cât un fulg. Mantia Îi căzu la loc peste trupul gol, ascunzându-l privirilor. Ea Își strânse vălul peste șolduri, rămânând Îndelung nemișcată, spre a-și recăpăta suflarea, părând că nu Își dădea seama de frenezia pe care o deșteptase În cei de față. Dante rămăsese și el Împietrit. Își Închise grăbit gura, pe care trebuie că o ținuse deschisă de-a lungul Întregului spectacol, cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
străbătuse cu repeziciune străzile de peste Arno, pustii odată cu lăsarea nopții. Pe treptele ce conduceau la chilia lui, puterile Îl părăsiră pe neașteptate. Trupul ceda istovirii acelor două zile Îngrozitoare. Fu nevoit să se oprească la jumătatea drumului pentru a-și recăpăta suflarea. Se aruncă În pat Îmbrăcat, mulțumindu-se să Își dezlege Încălțămintea și să Își pună pe cap o beretă de noapte. Se gândi la tot ceea ce văzuse și auzise. La biserica morții. La mozaicul pe care Ambrogio nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din urmă, se ridică precaut. Trebuia să iasă și să Își recapete controlul de sine. Se blestema pentru că fusese atât de neprevăzător: un prior al Comunei Florenței ar fi trebuit să se comporte cu mai multă sobrietate, fără să se lase În voia chefuirii. Speră ca ai săi colegi să nu afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
frate. Vom avea prilejul să ne reluăm conversația când vei reveni la cel de-al Treilea Cer. Filosoful se Îndepărtase În grabă, după ce Îl salutase pe Dante cu un semn scurt din cap. În preajmă, vociferările și zgomotele străzii Își recăpătaseră intensitatea, dar poetul nu auzea nimic. Se tot găndea la cuvintele lui Augustino, la aluziile lui obscure, la acuzația de trufie pe care o Îndreptase Împotriva mortului. La urma urmei, știa prea puține despre Ambrogio, În afară de faptul că fusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
capul de perete cu violență. Doar privirea terorizată a celuilalt, mai curând decât slaba sa cerere de Îndurare, izbuti să Îl oprească Înainte să fie prea târziu. Îi dădu drumul. Cerșetorul rămăsese rezemat de perete, Îndurerat, și căuta să-și recapete suflarea. Dante gâfâia și el cu suflul retezat. Își trecu o mână peste ochi, ca și când ar fi dorit să șteargă cu buretele cele Întâmplate. — De ce ești acoperit cu straiele astea murdare? Iar ceilalți sunt oare... — Aceia? replică Giannetto, arătând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]