807 matches
-
vesel, poate pentru că era ticsit cu poze, vederi și desene primite de la studenți sau poate datorită felului În care cădea lumina. — Doriți un ceai ? m-a Întrebat el. În timp ce Père Joseph Îmi pregătea ceaiul, Într-o cămĂruță adiacentă, mi-am recapitulat visul. Totul fusese atât de real, atât de viu, Încât mi se părea greu de crezut să fi visat. mi-am amintit fața angalok-ului și faptul că zâmbea. Am zâmbit la rândul meu - pentru prima dată după atâta timp simțeam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vesel, poate pentru că era ticsit cu poze, vederi și desene primite de la studenți sau poate datorită felului în care cădea lumina. — Doriți un ceai ? m-a întrebat el. În timp ce Père Joseph îmi pregătea ceaiul, într-o cămăruță adiacentă, mi-am recapitulat visul. Totul fusese atât de real, atât de viu, încât mi se părea greu de crezut să fi visat. mi-am amintit fața angalok-ului și faptul că zâmbea. Am zâmbit la rândul meu - pentru prima dată după atâta timp simțeam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
valori specifice, care dau contur și fizionomie epocii. Eclectismul este un fenomen de decadență. Când o cultură nu mai are atâta energie, încît să dea naștere la direcții originale ale spiritului și să se configureze în momente creatoare, atunci se recapitulează. Sinteza stufoasă și uimitoare în amploarea ei sterilă, care rezultă din această recapitulare, este eclectismul epocilor alexandrine. Tot ce s-a creat într-o cultură prin eforturi succesive și unilaterale, toate momentele ei unice devin în coexistența unei sinteze artificiale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
idil sau o poezie liniștită, intuitivă, cu bucurii și nefericiri modeste; în asemenea momente omul tânăr simte intrând în el liniștea bătrâneței și mai că-ți vine să te apuci de lucrul cel mai plăcut, de acela de - a-ți recapitula viața scurtă or lungă, i cu durerile și bucuriile trecute, cari amândouă sunt pentru inima omenească de o iernatecă voluptate. Și, în fiecare din aceste tablouri, îți vezi capul, ici tânăr, colo matur, colo bătrân, mai mulți oameni și totuși
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întrezărea destul de clar” (p. 363). De aceea, soluția autorului este toleranța și reconcilierea - între victime și călăi, se presupune. În amplul interviu pe care i-l ia politologul Vladimir Tismăneanu (Marele șoc. Din finalul unui secol scurt, 2004), Ion Iliescu recapitulează succint așa-zisa sa disidență: în anii ’70, Ceaușescu l-a acuzat de „intelectualism” și l-a trimis la „reeducare” la Timișoara și Iași (unde a ocupat tot funcții de apparatcik!). Ideea și conceptul de revoluție din decembrie sunt apărate
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
1990, Iliescu nu mai numește, dar sugerează așa-zisa rebeliune legionară care ar fi avut loc în 13 iunie și îi laudă pe mineri, considerând că aceștia erau urmașii legitimi ai celor care protestaseră în 1977 împotriva lui Ceaușescu. Să recapitulăm: în definiția revoluției, Iliescu se manifestă prin clișee comuniste (ceea ce nu este neapărat paradoxal) - „aportul muncitorimii” în 20 decembrie la Timișoara și în 22 decembrie la București (pe care pedalează obstinat) este o sechelă a gândirii sale definitiv marcate de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
mult mai multe victime, dacă numărul lor nu ar fi fost limitat, totuși, de puciști. Iar generalii MApN și MI care au ordonat misiunile teroriste se aflau, la rândul lor, la ordinele echipei Iliescu, ajunsă la putere. În încheiere, să recapitulăm demonstrația lui Călin Cernăianu: la Timișoara a fost provocată o răzmeriță gândită de un grup de înalți ofițeri din Armată și Securitate; revolta a evoluat singură de la un punct încolo și s-a dezvoltat ca mișcare de mase, fiind pigmentată
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
deoarece ceaușismul a constituit o excrescență aproape inevitabilă a sistemului politico-ideologic comunist, chiar dacă într-o formă mai brutală și mai aberantă decât în alte țări est-europene” (p. 6), explică autorul Generației irosite. La momentul când Brucan își scria memoriile și recapitula inclusiv revoluția din decembrie 1989, el nu numai că nu mai făcea parte din FSN, dar fusese izolat de Ion Iliescu, cu care intrase într-un conflict ideologic - de aceea, în mărturia sa își poate permite să discute inclusiv chestiuni
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
elemente (care se opun unele altora) în vârtejul evenimentelor din decembrie 1989. * Martyn Rady (Romania in Turmoil. A Contemporary History, 1992) nu afirmă limpede teza hibridării revoluției cu o lovitură de stat, ci mai mult o sugerează. Faptul că autorul recapitulează destul de minuțios comploturile dinainte de 1989 pledează, însă, pentru ideea că Rady acceptă amestecul unui puci în revolta românească. Autorul discută două tendințe de opoziție incipientă, care au existat în paralel în anii ’80: pe de o parte este vorba despre
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
din urmă decisivă, dar și pentru că generalii Gușe și Vlad s-au opus colonizării României de către forțe străine agresive. Într-o altă carte, de data aceasta de interviuri cu generalul Ștefan Gușe (N-a fost triumful minciunii...), Pavel Coruț își recapitulează teoria din celelalte două cărți, pe puncte: în decembrie 1989 a avut loc o revoluție situată între un complot extern și unul intern, în care poporul român a fost masă de manevră, mizându-se pe un mare număr de victime
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
înalt din Securitate și Armată care l-ar fi trădat pe dictator pe parcursul evenimentelor de la Timișoara; din 22 decembrie, aceștia au negociat și au ajuns la un pact cu grupul condus de Ion Iliescu, abandonându-l complet pe Ceaușescu. Behr recapitulează conspirațiile în care ar fi fost implicați în primul rând generali din Armată (dar și membri ai Securitățiie) și civili, subliniind trei perioade: 1970-1971, 1975-1976 și 1983-1984. El consideră că figurile-cheie ale acestor conspirații au fost Ion Ioniță, Nicolae Militaru
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
brutal sărăcită din pricina politicii de economisire și de rambursare a datoriilor externe. Conspirațiile - dezvăluite, printre alții, de Silviu Brucan și Nicolae Militaru, după retragerea lor din noile structuri ale Puterii postcomuniste - sunt creditate de Anneli Ute Gabanyi ca proiecte teoretice. Recapitulând toate aceste date, autoarea afirmă că Frontul Salvării Naționale, ca emanație spontană a revoluției, nu este decât o legendă, reprezentanții elitelor politice opuse lui Ceaușescu fiind, de fapt, provocatorii și regizorii revoltei populare și, în umbra acesteia, ai loviturii de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
capriciile polemicilor de tip confesional, critică dar mai ales aluzivă, articulată în stil britanic, cenzurând manierismul și estompând auctorialitatea. O astfel de scriitură (self-effacing) nu-și trădează de la bun început textura metafizică. Discursul se etalează în mișcări învăluite și progresive, recapitulate la fiecare pas. Argumentația nu cedează ambițiilor retorice, dar nici nu decade în silogistica elementară de tip analitic. Totul este produsul viu al unui autentic travail de conscience. Aflat în căutarea tradiției bimilenare a Bisericii, Andrew Louth nu validează un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
omul a devenit vas ales al Dumnezeirii prin actul întrupării Cuvântului, „înțelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă”, rânduită „mai înainte de veci”, spre slava celor îmbrăcați în hainele noului Adam. Pentru a înțelege această revelație a tainei lui Hristos, care recapitulează în sine toate misterele insolvabile ale creației, rațiunea trebuie să accepte crucificarea teologică prin exercițiul gândirii antinomice și paradoxale. Gadamer, Polanyi și Marcel sunt pentru Andrew Louth doar „înaintemergători” ai acestui proiect teologic restaurator care infirmă atât sterilitatea sceptică a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
odată pentru totdeauna» (Iuda 1,3), și manifestarea acestui același și unic Duh care lucrează neclintit în Biserică”2. Plenitudinea tradiției ecleziale nu se ascunde în exterioritatea cuvintelor, ci într-o „trăire nearticulată” și nevăzută, aprofundată mistic în rugăciune și recapitulată în teodrama Liturghiei euharistice. Prezidată informal de instituția paternității spirituale, fără de care nu se poate vorbi de continuitate apostolică, tradiția eclezială își ascunde taina în ascultare, prin ea revărsându-se bogăția de daruri a Duhului. Fiindcă Scripturile s-au născut
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
limitată și pacea strâmbă a Cezarului. Putem adăuga, firește, o viziune teologică radicală ce părea să zguduie credința monoteistă a vechiului Israel, oferind o interpretare fără precedent a noțiunilor iudaice clasice de „templu”, „slavă”, „tron” sau „regalitate”. Toate acestea sunt recapitulate în figura Crucii, respinsă la unison de centrele de putere politică și religioasă din Palestina primului veac. În locul eticii revoluționare, Iisus a propus mai întâi disciplina războiului nevăzut. Astfel, Crucea devenea o critică a fraudei populiste la care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu o dată, reliefuri memorabile. CONFIGURĂRI ALE IMAGINARULUI Aproape totul argumentează, cum am văzut, atît În programul teoretic cît și În practica poeziei lui Ilarie Voronca, În favoarea situării demersului său sub semnul a ceea ce am putea numi o poetică a metamorfozelor. Recapitulînd sumar datele esențiale observăm că acesta se desfășoară În funcție de două mari obsesii modelatoare. Una ar fi de aproximat În formula „imuabilului care ne Înconjoară” - obsesie a stagnării, imobilității, inerției, a comodei instalări În convențional; cealaltă, În „perpetua mișcare” negînd „codurile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dovedit că foarte multe asemenea lucruri se pot totuși spune, fiind receptate, astăzi „fără ridicol” sau, În orice caz, cu mult mai puține reticențe decît În urmă cu o jumătate și mai bine de secol. Elementele amendate privesc - dacă le recapitulăm sumar - cu precădere „barochismul” sui generis resuscitat, după necesități proprii, de scriitura avangardei, cu bună știință „expusă contradicției” și tensiunii, deplasînd În mare măsură atenția pe jocul combinatoriu (recenzentul I.I. Cantacuzino remarca deja că, În Incantații, „imaginea, izolată, devine joc
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să lupte în continuare pentru o mai bună practică, așa cum s-a stabilit prin evaluarea consensuală; cu toate acestea, prin însăși natura sa, rezultatele obținute nu pot fi reduse cu nici un chip la simple formule sau valori numerice. Pentru a recapitula cele spuse mai sus și, de altfel, pe parcursul întregii cărți, afirmăm cu tărie că există studii narative bune și studii narative proaste. Există modalități de învățare și de îmbunătățire a abilităților de lectură, analiză și interpretare a poveștilor vieții. Cu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
scena sacră, pruncul, În timp ce de sus, dintr-un triunghi, privește ochiul ocrotitor al Părintelui. Heliade se abandonează acestei reverii a voluptății conjugale cu sentimentul că participă la recuperarea, unei plenitudini pierdute. O datorie care se transformă Într-o bucurie mistică. Recapitulînd, putem spune că Ion Heliade Rădulescu pune totdeauna Într-un poem mai multe teme (de la cosmologie la ideologie), În discursul său fiind mereu mai multe discursuri, inabil anvelopate. Latura morală este cea mai puternică. De oriunde ar porni, Heliade ajunge
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
degetele, visează sirene! Într-adevăr, Panait Suflețel nutrea opinia sinceră că Ioanide este inapt pentru orice operă pozitivă, un epicureu și un contemplativ. Ioanide nu dezminți prin nimic această ipoteză, din contră, se abstrase și mai mult. De fapt, el recapitula portretul etic al lui Gonzalv Ionescu, pentru care deținea o știre. Gonzalv urmărea o catedră de geografie, în vederea căreia făcea eforturi obsedante, degenerate în cinism. Întocmise o listă de profesori, completată cu observații amănunțite asupra vârstei, sănătății, familiei, operelor, antecedentelor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-i numere. - Nu cred că are să-mi ajungă, Ioanide! - Elviro, te rog, lasă-mă deocamdată. Vom vorbi deseară, când mă-ntorc, voi vedea ce e de făcut. Uite, vine Butoiescu! Într-adevăr, constructorul intra pe poartă. Când fu înăuntru, Ioanide recapitulă pe scurt programul șantierelor din timpul verii, apoi își puse în cap o șapcă de lucrător. Era îmbrăcat în haine de doc cafeniu, vestonul fiind prevăzut cu patru mari buzunare exterioare, prevăzute cu nasturi și clape, în loc de cămașă având un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gaittany, care obișnuit nu suporta să stea atât de mult într-un loc, admitea o excepție în cazul de față. Ioanide nu scotea o vorbă despre evenimentele diurne și nu făcea aluzie la persoane din afară. Totuși, în grupuri se recapitulau toate anecdotele zilei. - Pomponescu, spunea Gulimănescu, iese numai noaptea,pe sub pomi. - Nenorocitul! Îl stigmatiza Gaittany. . - Moirele nu iartă! sărea Suflețel. Tyche, zeița Fericirii, și Agathodamon, Norocul, l-au abandonat. . - Dar Conțescu ce face? Întreba cu intenție malignăGulimănescu. . - Gonzalv este dezolat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adevăr, Pomponescu începu a deveni foarte activ și continuă cu sârguință lucrările sale în birou. O parte din această activitate era dedicată arhitecturii. Pomponescu nu făcea planuri de construcții, ci - lucrul era ușor de ghicit și fu verificat în urmă - recapitula întreaga sa operă, consemnînd-o într-un memoriu. Își întinse prin odaie proiectele înapoiate de Gaittany și privindu-le făcea observările sale la capitolul respectiv. Pomponescu voia ca posteritatea să știe ce lucrase, ce principii aplicase și, fiindcă socotea mai obiectivă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe om "după chipul său", ceea ce se obține nu este vulgara tranzitivitate "somatică" a divinului, ci obiectivarea potențialului apolinic care a făcut cu putință Creația și, deci, o certitudine de echilibru prin crearea eliberatoare a formei. Cu facerea omului se recapitulează astfel instinctul artistic care a generat scenariul Creației, iar Creația însăși se deschide către propria ei posibilitate secundă. Ca formă generatoare de formă, omul se dovedește a fi cea mai înaltă satisfacere a apetenței primordiale către formă. Agent al propriei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]