564 matches
-
SUA. La data de 10 mai 1922 va fi folosită laguna recifului de compania de avioane "Pan American World Airways" iar din anul 2001 va fi declarat rezervație naturală. Datorită suprafeței mici și altitudinii joase determină ca suprafața triunghiulară a recifului este inundată frecvent de apele marine, nefiind posibilă creșterea unei vegetații insulare, pământul fiind steril. Punctul cel mai înalt al recifului se înalță cu 1 m deasupra nivelului mării, pe recif domnește o climă tropicală influențată intens de vânturile ce
Reciful Kingman () [Corola-website/Science/306415_a_307744]
-
din anul 2001 va fi declarat rezervație naturală. Datorită suprafeței mici și altitudinii joase determină ca suprafața triunghiulară a recifului este inundată frecvent de apele marine, nefiind posibilă creșterea unei vegetații insulare, pământul fiind steril. Punctul cel mai înalt al recifului se înalță cu 1 m deasupra nivelului mării, pe recif domnește o climă tropicală influențată intens de vânturile ce bântuie în această regiune.
Reciful Kingman () [Corola-website/Science/306415_a_307744]
-
mici și altitudinii joase determină ca suprafața triunghiulară a recifului este inundată frecvent de apele marine, nefiind posibilă creșterea unei vegetații insulare, pământul fiind steril. Punctul cel mai înalt al recifului se înalță cu 1 m deasupra nivelului mării, pe recif domnește o climă tropicală influențată intens de vânturile ce bântuie în această regiune.
Reciful Kingman () [Corola-website/Science/306415_a_307744]
-
Rezervatia naturală reprezintă o masă uriașă de calcare așezată pe cumpănă apelor dinspre Râul Crișul Alb și Arieș. Muntelui Valcan are o suprafață de 5 ha, acoperită de păduri, pășuni și poieni. Din punct de vedere geologic, muntele este un recif calcaros zoogen-coraligen, cu o textura în bancuri masive stratificate, de culoare galben-cenușie, cu resturi aglutinate de un ciment calcaros recristalizat. În fragmentele desprinse din pereții "Vâlcanului", se pot observa resturi fosile caracteristice pentru forma de corali, care au generat straturi
Muntele Vulcan (arie protejată) () [Corola-website/Science/314550_a_315879]
-
din luna octombrie 2013, conform căreia se va face tragerea la sorți. Optsprezece orașe au fost prezentate ca fiind candidate pentru găzduirea Campionatului Mondial: Belém, Belo Horizonte, Brasília, Campo Grande, Cuiabá, Curitiba, Florianópolis, Fortaleza, Goiânia, Maceió, Manaus, Natal, Porto Alegre, Recife, Rio Branco, Rio de Janeiro, Salvador și Săo Paulo. În decembrie 2008 s-a ajuns la comun acord ca 12 orașe să găzduiască turneul, iar pe 31 mai 2009 au fost anunțate orașele selectate. Cele 32 de echipe participante urmau
Campionatul Mondial de Fotbal 2014 () [Corola-website/Science/313607_a_314936]
-
pescuit de 370 de kilometri (200 de mile nautice) și de ape teritoriale pe o lungime de 22 de kilometri (12 mile nautice). Clima este ecuatorială cu un sezon musonic din noiembrie până în februarie. O plajă nisipoasă înconjurată de un recif de corali se ridică în jurul solului fertil. Platoul fosfatic înălțat („Puntea”) acoperă partea centrală a insulei. Cel mai înalt punct de pe insulă are 61 de metri deasupra nivelului mării. Singurele resurse naturale semnificative ale Naurului sunt fosfații, formați din depozitele
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
la aprox. 42 km distanță spre sud de Ecuator. Cea mai apropiată insulă este Banaba, așezată la 306 km spre est de Nauru, care aparține Republicii Kiribati. Suprafața zonei ecomonice exclusive măsoară 308.480 km². Insula este formată dintr-un recif de corali de tip Makatea, formând un atol ridicat. Are o configurație ovală, care în partea estică este concavă (în regiunea golfului Anibare). Suprafața insulei măsoară doar 21,3 km², astfel republica plasându-se pe locul trei în clasamentul celor
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
lățimea de 100-300 m, care înconjoară platoul calcaros, aflat în centrul insulei, a cărui înălțime atinge 30 m. Platoul era odinioară acoperit de un strat gros de fosforite (nauruit), formați, probabil, din excrementele păsărilor marine. Nauru se află în mijlocul unui recif îngust de corali în formă de inel, cu lățimea de 120-300 m. Reciful a fost săpat în 16 locuri pentru a permite ambarcațiunilor să acosteze la malul insulei. Cea mai impresionantă regiune în Nauru este cea centrală, unde se află
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
cărui înălțime atinge 30 m. Platoul era odinioară acoperit de un strat gros de fosforite (nauruit), formați, probabil, din excrementele păsărilor marine. Nauru se află în mijlocul unui recif îngust de corali în formă de inel, cu lățimea de 120-300 m. Reciful a fost săpat în 16 locuri pentru a permite ambarcațiunilor să acosteze la malul insulei. Cea mai impresionantă regiune în Nauru este cea centrală, unde se află piramidele calcaroase zimțate rămase după prelucrarea fosforitelor. Înălțimea acestor forme artificiale de relief
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
infiltrează imediat între pietre. Geografii, geomorfologii și geologii au studiat amănunțit relieful, solul și structura geologică a insulei și, bazându-se pe rezultatele obținute, au dedus istoria geologică a Naurului. Atolul Nauru este foarte „bătrân” în comparație cu altele de tipul lui. Reciful de corali ce înconjoară insula până în ziua de azi s-a format în terțiar. Conform cercetărilor geologice, în paleogen suprafața fundului lagunei insulare se găsea cu 60 m mai jos de nivelul oceanului planetar, adică practic toată insula era inundată
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
de coloane scurte de pietre, care într-un timp foarte lung au fost erodate de valuri. Astfel, oceanul a acționat decisiv asupra regiunilor de mică adâncime în timpul ridicării insulei. În orice caz, acest teritoriu nu a fost protejat, astfel în reciful care înconjura deja insula au început să se formeze trecători largi. Ridicarea de mai departe a insulei a condiționat spălarea ei, iar apa de ploaie a netezit coloanele de piatră. Este misterios și modul de formare a fosforitelor. În carierele
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
libanezi, sirieni, armenieni, greci, ruși și ucraneni veniți în secolul trecut. Religiile afro-braziliene sunt religii sincretice (de exemplu Candomblé), ce au mulți adepți în principal printre afro-brazilieni. Sunt concentrate mai ales în centrele urbane din nord-est, cum ar fi Salvador, Recife, sau Rio de Janeiro în sud-est. Orașele Săo Paulo, Porto Alegre și Florianópolis au un număr foarte mare de adepți, în sudul Braziliei însă, cel mai des intalnit ritual cu influențe africane este „Almas e Angola”, ritual specific religiei Umbanda
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
Olanda și s-au stabilit in Brazilia în aria dominată de olandezi.Cei mai mulți dintre ei erau descendenți ai evreilor portughezi care fuseseră expulzați din Portugalia în 1497.În 1636 a fost construită Sinagoga Israeliană Kahal Zur, prima din Americi, în Recife, capitala Braziliei Olandeze. Clădirea inițială a supravețuit până în prezent, deși evreii au fost forțați să părăsească Brazilia când teritoriul ocupat de olandezi a fost redobândit de portughezi în 1654. Primii evrei stabiliți in Brazilia și practicanți liberi ai religiei iudaice
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
un mic fort pe insula Abukir Fortul era ocupat de francezi, care dispuneau de patru tunuri și două mortiere. Brueys întărește apărarea portului cu vase bombă și canoniere, care sunt ancorate între stânci pentru a oferi sprijin liniei franceze. Alte recife sunt dispersate în partea de sud a insulei, formând un arc de cerc la circa 1500 de metri de țărm. Apa este prea mică pentru a permite trecerea navelor de război mai mari, astfel Brueys ordonă celor treisprezece nave de
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
patru fregate, la aproximativ 320 de metri la vest de linia principală, la jumătatea drumului dintre linie și coastă. Avangarda linie franceze este condusă de "Guerrier", poziționat la 2200 metri sud de insula Abukir și la 910 metri de extremitatea recifelor ce înconjurau insula. Navele franceze sunt distanțate la intervale de 150 de metri și întreaga linie are 2600 de metri, cu nava-amiral "L'Orient" în centru și cu două nave de 80 de tunuri ancorate în față și în spate
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
80 de tunuri ancorate în față și în spate. Ariergarda liniei este comandată de contraamiralul Pierre Charles Silvestre de Villeneuve, la bordul lui "Guillaume Tell". Implementând navele sale în acest fel, Brueys speră că britanicii vor fi forțați, de prezența recifelor, să atace navele puternice centrale, permițând astfel avangardei să profite de vântul predominant din nord-est pentru a contraataca navele britanice. Cu toate acestea a făcut o eroare gravă: era suficient spațiu între "Guerrier" și recife, care permitea trecerea unei nave
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
vor fi forțați, de prezența recifelor, să atace navele puternice centrale, permițând astfel avangardei să profite de vântul predominant din nord-est pentru a contraataca navele britanice. Cu toate acestea a făcut o eroare gravă: era suficient spațiu între "Guerrier" și recife, care permitea trecerea unei nave inamice, expunând astfel avangarda unui tir încrucișat. Dispunerea lui Brueys are un alt punct slab, spațiul de 150 de metri dintre nave este suficient de larg pentru a permite ruperea liniei franceze de către navele britanice
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
Ultima navă a liniei britanice, HMS "Culloden", sub comanda lui Troubridge, în întuneric, se apropie prea mult de insula Abukir și eșuează În ciuda eforturilor depuse de echipajele bricului "Mutine" și a lui HMS "Leander", "Culloden" este împins de valuri spre recife și suferă daune severe la coca navei. La ora 19 se aprind luminile de semnalizare de pe catargele navelor britanice. În acest moment "Guerrier" și-a pierdut toate catargele și este grav avariată. În schimb HMS "Zealous" este prea puțin afectată
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
poate concluziona că rețeaua este completă sau incompletă (A) Tipuri de habitate/specii marine care necesită clarificări suplimentare Tipuri de habitate/specii marine TIPURI DE HABITATE 1110 Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă marină 1170 Recife 1180 Structuri submarine produse de emisiile de gaze 8330 Grote marine scufundate complet sau parțial SPECII ***[PLEASE INSERT ORIGINAL TEXT IN THE TABLE]*** (B) Tipuri de habitate/specii care fac obiectul unei examinări științifice Tipuri de habitate/specii Statele membre
32004D0798-ro () [Corola-website/Law/292544_a_293873]
-
se poate afirma că rețeaua este completă sau incompletă (A) Tipuri de habitate/specii marine care necesită clarificări suplimentare Tip de habitat/specie marină TIPURI DE HABITATE 1110 Bancuri de nisip acoperite în permanență de apă marină puțin adâncă 1170 Recife 1180 Structuri submarine provocate de emisii de gaze 8330 Peșteri marine scufundate complet sau parțial SPECII 1349 Tursiops truncatus 1351 Phocoena phocoena 1364 Halichoerus grypus 1365 Phoca vitulina (B) Tipuri de habitate/specii supuse unei examinări științifice Tip de habitat
32004D0813-ro () [Corola-website/Law/292554_a_293883]
-
vulcanică a încetat doar în ultimele milioane de ani și există multă activitate seismică în Platoul Estic și Vestic. Cealaltă caracteristică geografică importantă a Australiei este marea din dreptul coastei tropicale a Queensland-ului. Marea Barieră de Corali, cel mai mare recif coralier din lume, are o lungime de peste 2.000 km și este clar vizibilă din cosmos. Australia cuprinde 6 state și mai multe teritorii. Cele șase state sunt: New South Wales, Queensland, South Australia, Tasmania, Victoria și Western Australia. Dintre
Australia () [Corola-website/Science/297266_a_298595]
-
de slavă, care înviază, care farmăcă [farmecă], care aduce pre om într-o lume de visuri, unele mai aurite decât altele, cine-l cunoaște, cine-l slăvește?" (ibidem, p. 61). Același idealism romantic se sparge, în cazul lui Kogălniceanu, de reciful realităților valahe: "A iubi însemnează la noi a se lua, a se schimbă, a se lepăda, a se uită, spre a se îngurlui [n.ed.: "a se însoți din dragoste"] și a se despărți iarăși, fără ca patimă să lase cât de
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
îngustă cu versanți înalți și abrupți, curgerea rapidă, iar în albie se întâlnesc multe praguri. În cursul de mijloc Prutul formează meandre în lunca sa, are viteza 1,5 m/s iar pe un sector mic, unde întretaie șirul de recife, valea Prutului se îngustează până la câteva sute de metri căpătând formă de chei. Mai spre sud valea râului se lărgește până la 5-6 km, cursul devine liniștit, malurile nu sunt înalte, capătă formă simetrică pe versanți sunt bine exprimate terasele. În
Râul Prut () [Corola-website/Science/297383_a_298712]
-
este de 800 m. Depresiunea este orinetată submeridional, iar structurile de grad superior care o completează sunt dispuse perpendicular pe partea ei axială. Zona depresiunii subcarpatice situată de-a lungul rîului Prut, se caracterizează prin prezența a 3 șiruri de recife fosile ce au o direcție submeridională și care s-au format în părțile cel mai puternic afectate de procese tectonice. Formațiunile geologice și condițiile paleogeografice de formare a rocilor din raionul Nisporeni. Cele mai vechi formațiuni geologice dezvoltate pe teritoriul
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
inferior al Nistrului. Nordul țării este ocupat de Platoul Moldovei care reprezintă o câmpie ușor ondulată având o înclinare spre sud. Altitudinile variază între 240 și 320 m. În partea de vest, în zona Prutului, se evidențiază un șir de recife, denumite toltre. Spre sud, Platoul Moldovei continuă cu Câmpia Moldovei de Nord (Câmpia Bălțului) cu relief slab fragmentat, pante mai domoale și altitudini absolute de 220-250 m. În cursul de mijloc al Răutului se află Podișul Ciuluc-Soloneț cu altitudinea maximă
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]