469 matches
-
invocat pămîntul, pămmtul "care nu moare", neschimbător, hrănitor, matern, izvor al vieții renăscute ("Cel care e francez să aibă rădăcini în părnîntul Franței", Philippe Pétain, 25 august 1940). Este invocată și casa, casa care trebuie salvgardată, restaurată, reconstruită ("Să fie reclădită casa Franței", "să fie restabilită ordinea în casă", să fie amenajat "un edificiu solid și durabil", e ceea ce spune tot Pétain și datează din 1940 și 1941). Căminul, flacăra protectoare în jurul căreia te aduni, acoperișul, zidurile, aceste imagini sînt indispensabile
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fizică, voința de devotament și de sacrificiu, ajungîndu-se chiar la aspirația secretă de a fi scurtcircuitat de moartea sinucigașă, de moartea violentă, căutată sau acceptată în marele tumult al tragediilor colective 39... Tată sublimat pe care îl regăsești sau îl reclădești, om în vîrstă prestigios, cap de coloană sau șef de bandă, aceste două imagini nu pot fi definite în termeni antagonici. Mai întîi pentru că un același personaj le poate întruchipa pe amîndouă, asumîndu-și simultan ambele roluri: cel mai bun exemplu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în anul 207 care i se va alătura. Doctrina spune că viața trebuie trăită în cumpătare, fără lux și lăcomie după bunuri pămîntești. La răspîndirea credinței participă multe femei care pretind că au vedenii despre viitorul lumii. Lumea va fi reclădită din nou pe aceste concepte și va dăinui o mie de ani. Montaniști spun că Paraclet - duhul Sfînt - a venit pe pământ odată cu fondatorul Montanus. Dar cu-vîntul șmecherașului gnostic este format din două cuvinte neaoș mioritice; para cu sens de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
spirit universalizată, cu repercusiuni în etică, filosofie, religie.” Dar insurecția denumită prin această vocabulă „nu putea fi decât o stare de spirit pregătitoare”, având drept mobil voința de a provoca „scandalizarea generală” față de tot ce era perimat. Sarcina de a reclădi pe ruine o altă ordine existențială și-a asumat-o constructivismul. Tot din preocuparea de a construi ieșise și cubismul, însă el era „o muncă de laborator, restrânsă numai la expresia plastică”. Cubismul a fost învins de constructivism, pentru că acesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
Câmpii cu florile, / Luncile, / Cu frunzele, / Văile, / Cu apele, / Văi adânci, Cu ape reci, / Satele / Cu fetele, / Și codri cu fiarele". 96 Descătușarea universului, ca pecete a umanului, reînnoadă firele creației, reprezentarea casei dezmărginind drumul înspre coparticiparea cunoaștere-non/cunoaștere. Ceremonialul reclădește din perspectiva imaginii primordiale: Un cuvânt de iertăciune / Să ascultați, / Și fiți cu luare aminte, / La vreo câteva cuvinte. / Care din carte sunt scrise / Și astăzi trebuie zise: Că acestor fii le-a venit vremea, / Să se despartă de mamă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a dat naștere pământului, vieții în general.132 În mitologia românească se poate vorbi de o adevărată tipologie a apei care stă la baza "facerii", "creației", dar și a "desfacerii", "descântecului". Astfel, complementaritatea apă vie-apă învietoare / apă moartă apă întrupătoare reclădește umanul din temelii (în basme), prevestind desăvârșirea parcursului inițiatic. În schimb, apa moartă, în mentalitatea tradițională, are și conotații negative, la construirea unei fântâni sau în ritualul de înmormântare. Astfel, la facerea puțurilor, apa vie e apa care curge sau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
floricica din pământ, / S-o scoatem cu rădăcină / S-o răsădim la împăratul nostru în grădină / Și de rodit va rodi / Și foarte bine va fi."141 Orația specifică momentului "Iertăciunii" reface dimensiunea existențială, din perspectiva creației originare, umanul fiind reclădit ca totalitate cosmică: Și-a zis bunul Dumnezeu, / Că nu-i bine, ci e rău, / Că nu e bine să fie / Lumea stearpă și pustie, / Pământul făr-de stăpân. / De-aceea, s-a-ntins singur, / Singur cu-a lui sfântă mână
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pentru ca, în final, manechinul să fie dus la cel mai apropiat râu și aruncat în apă, manechinul reprezentând un personaj simbolic, soarele "reînviat" la solstițiul de iarnă.91 Integrarea în Marele Timp și renașterea unei noi lumi, în urma sacrificiului mitic, reclădește temelia originară a universului tradițional. Perioada celor 12 zile, ca reprezentare mitică a Noului An, este învestită ca timp sacru, prin ritualul simbolic al unui sacrificiu dătător de viață. După îngroparea Crăciunului, cortegiul ritual al măștilor de Anul Nou alungă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Attis, Adonis, Osiris sacrificiu ce reprezenta moartea și renașterea soarelui. Zeul Solar, de origine indo-europeană, identificat cu zeul roman Saturn și cu zeul iranian Mithra, înlocuit, o dată cu creștinismul, de Isus, "soarele dreptății", prin nașterea sa ritualică desfășurată an de an, reclădește lumea, purificând-o de maleficiile de peste an. În trecut, Anul Nou era sărbătorit la 25 decembrie (mai mult de un mileniu), în apropierea solstițiului de iarnă la Roma până în secolul al XIII-lea, în Franța până la sfârșitul secolului al XVI
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în ordine timpul, dar și ca ființă cosmică negativă care distruge echilibrul existențial, provocând boala numită "de soare sec". În descântecele de "soare sec", se utilizează apa, ca forță regeneratoare, și piatra, ca simbol al libertății și al divinului care reclădește sacrul din ființa umană. Astfel, se descântă cu 9 pietre, se stropește cu apă, iar pietrele se pun pe capul bolnavului, iar, în timpul descântecului, se împrăștie în cele patru zări. Portretul evocativ al soarelui este realizat de epitetele cromatice și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cosițelor. / La mulți ani cu sănătate, / Că-i mai bună decât toate!"199 Motivul "copilului ales", prezent în scenariul ritualic din cadrul colindelor în care se înfățișează devenirea, transfigurarea exteriorizând zbuciumul interior al ființei umane aflată în așteptarea unei noi lumi, reclădite din perspectiva sacrului, este însoțit de motivele astrale care dezvăluie însemnele cosmice: "Doamnele, / În prundul mării, / Doamnele, / Născut-au, crescut-au, / Doi, trei păltiori, / Nalți și gălbiori, / Sus e frunza deasă, / Jos d` umbriț-aleasă; Sus, frunza-i măruntă, / Jos d-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ți-oi da / Puii cum să-i hrănești, / Să-i zburătăcești; / Du-te la N în fugă / Și din cap i-apucă: / Soare sec cu arbalț, / Soare sec cu bubă-n cap..."314 Supus antagonismului ontologic bine / rău, omul este reclădit din fier, din perspectiva robusteții, a inflexibilității în fața maleficiilor, dar și a protecției sacre: "Pasăre cu clonț de hier, / ce plângi, ce te prăpădești, / ce te tot rostogolești? N-ai cu ce să te hrănești? / Du-te-n sat, / treci
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Asiatică pentru Dezvoltare și în alte părți pentru a susține activ ridicarea sancțiunilor impuse Chinei după oprimarea demonstranților din Piața Tiananmen din 1989, iar lideri din mediul de afaceri japonez au vizitat China la câteva luni de la evenimente, pentru a reclădi relația comercială. În prezent, cea mai mare parte a ODA japoneze este orientată către China. Ca o consecință parțială a investițiilor japoneze, ... economia chineză a crescut într-un deceniu într-un ritm de peste 10 la sută. (Heginbotham și Samuels, 1999
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dragă prietene? Ce ni se cere nouă, tuturora, debutanți, tineri sau mai puțin tineri? Simplu: să fim realmente conștienți de ceea ce Înseamnă misiunea de scriitor În lume, astăzi, de mesajul lui În societate, de rostul lui printre cei care o reclădesc prin muncă. Scriitorii de astăzi, din lumea socialistă, a vecinei noastre de la Răsărit, au avut norocul să trăiască din plin și mult mai devreme experiența pe care o trăim noi astăzi; de aceea, noi, de-acolo trebuie să ne luăm
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și îndrumarea venite din partea unor oameni de o aleasă calitate. Observațiile și sugestiile lor au adus lucrării un binevenit plus calitativ, reușind, nu de puține ori, să limpezească perspectivele neclare, să pună ordine în tumultul gândurilor și, în plus, să reclădească încrederea în rostul acestui demers, în clipele în care fiecare pas înainte părea să se împotmolească în păienjenișul neîncrederii. A le aduce mulțumiri nu are legătură decât cu datoria de onoare și buna-cuviință. Mulțumirile și gândurile noastre de gratitudine se
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
mecanism de apărare și scut protector împotriva unei experiențe eminamente dramatice și crude, cum este cea a războiului însuși. Concret, asistăm la o emoționantă metamorfoză, condusă de un adult, care pentru a-și proteja copilul de ororile războiului reconfigurează și reclădește realitatea înfricoșătoare din jur prin lentila umorului. Voltaire (apud Moody, 1980, p. 53) spunea că „cerul ne-a dăruit două lucruri pentru a contrabalansa multiplele încercări ale vieții: speranța și somnul”. La care noi vom adăuga și râsul. De aceea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pentru băi. Nu s-a Înființat nici măcar un atelier de reparație a băilor și instalațiilor electrice, apă. Multe dintre case au fost construite după modele din alte regiuni. Prin urmare, Gusti a răspuns mai mult dorinței monarhului de a se reclădi satul și nu a urmat un plan conform datelor oferite de cunoașterea sociologică a localității. De altfel, nici nu știm dacă a existat vreo tentativă de a Întreprinde o investigație empirică În Dioști. Este de vină Gusti pentru modul cum
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
care Înnoia ofranda divină”. O astfel de asumare a responsabilităților edilitare, care reveneau inițial doar regelui, se regăsește și la fiul lui Kheti, Tefib 1, căruia i se spune: „Zeul cetății tale te iubește; el te-a Însărcinat să-i reclădești templul”. Și se adaugă: „Zeul cetății tale te călăuzește, tatăl tău care te iubește”. Este, desigur, o indicare retorică a filiației, dar foarte semnificativă pentru independența față de vechea teologie regală. Se va ajunge (Încă În timpul dinastiei a XI-a, când
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
menține Germania În prostrație, dar nu o puteau hrăni sau reconstrui. Această sarcină, deloc neglijabilă, revenea ocupanților victorioși. Mai devreme sau mai târziu, ei aveau să transfere această responsabilitate asupra germanilor Înșiși, moment În care vor trebui lăsați să-și reclădească economia. La aceste preocupări, criticii americani ai radicalei soluții inițiale adăugau Încă o observație. Nu era rău să le bagi nemților În cap că luaseră bătaie, dar dacă nu li se oferea și speranța unui viitor mai bun, rezultatul ar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]