493 matches
-
de zăpadă. La adăpost de frig, de vînt, de ploaia nesuferită, de o natură, altfel zis, ostilă, poetul poate să se gîndească la o natură În straie de sărbătoare. Scrisul se prefigurează, astfel, ca o libertate Într-un spațiu de recluziune, o plăcere Într-un refugiu silit. Corespondența și versurile nu mai contenesc În elogiile aduse căminului primitor și liniștit. Spiritul voiajor, care este Alecsandri, caută mereu un liman și, cînd Îl află, este cuprins de grija literaturii. O grijă Învinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
strălucitoare, poet al spuselor fosforescente, al peisajelor odorante”, Bolintineanu n-are Însă „acces la mitologia interioară a spațiului”. La Vasile Alecsandri literatura devine „o preocupare numai În sezonul hibernării”. „Scrisul se prefigurează, astfel, ca o libertate Într-un spațiu de recluziune, o plăcere Într-un refugiu silit”; „Alecsandri notează starea de a face poezie și elementele exterioare ce contribuie la realizarea ei. El constituie atmosfera cabinetului cum un pictor Își desenează atelierul”; „adevăratul spațiu de securitate În imaginarul alecsandrian este lunca
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spațiul singurătății. Erosul lui Bolintineanu. Regimul farmecului vergural, „Rumeneala”, cartea de vizită a inocenței. Loialitatea ochiului. Amorul magic. Figura «raptuluiă Femeia la vîrsta canonică. Figura mistificației și a sacrificiului. Teroarea retoricii. IX. Vasile Alecsandri. Liniștea, confortul și timpul rău. O recluziune productivă. Soba, focul ceaiul și blana groasă: obiecte-refugiu, obiecte ocrotitoare. Un jurnal de călătorie și o fugă din fața frigului. Starea de a scrie. O penetrație lentă, o supunere progresivă a lucrurilor. Scrisul nu cunoaște praguri. Căminul: spațiul securizant. Cabinetul și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
E.P.L., 1964. Citatele din versuri sînt reproduse din ediția Vasile Alecsandri, Poezii, Minerva, 1974. * Scrisoare către George Bengescu (1888), În ed. cit., p. 25. * La terre a les réveries de la volonté, Librairie José Corti, 1948, pp. 228-229. * În articolul Poezia recluziunii (Teme, C.R., 1975), N. Manolescu notează În același sens: „În Serile la Mircești [...] Alecsandri evocă, mai pe față ca oriunde, intimitatea domestică, euforia la gura sobei, meditația la masa de scris. Elemente ale liniștii și fericire rurală? Desigur. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sobei, meditația la masa de scris. Elemente ale liniștii și fericire rurală? Desigur. Dar mai important mi se pare alt lucru și anume sugerarea, de la Început, a unei rupturi Între spațiul naturii și spațiul imaginației [...] Lirismul Pastelurilor provine din emoția recluziunii, nicidecum din contemplația naturii“. Valeriu Cristea face În voi. Spațiul În literatură, (C.R., 1978, pp. 173-175) o analiză foarte fină a acelorași Pasteluri descoperind În ele un „compartiment de lux al spațiului domestic“, un spațiu al „intimității ocrotitoare“. „Alecsandri - zice
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
referință este Echinoxul nebunilor de A.E. Baconsky. Deosebirea de cel din urmă este că P. nu pune accentul pe limbajul fastuos, matein, ci pe dialectica ideilor și pe semnificația parabolei. Tema prioritară este sentimentul de culpabilitate, asociat cu frica, recluziunea, poziția intelectualului în lumea violenței moderne. Un profesor de istorie, retras în pustietate mai mult de frică decât din înțelepciune, își scrie viața și din ce scrie se înțelege că el se născuse „gata răstignit”. Este pregătit, vasăzică, pentru un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
neiertătoare insistență. La care ofuscatul pictor de blocuri-cantalup, sau calup, sau... nemaiputînd îndura corosivitatea, amenință cu Miliția. Mărgărit puse punct: mă, H., tu vrei să mă convingi cu miliția că ai talent? Trei. Ajuns, după botezul focului gazetăresc, în scurtă recluziune, sus, la belvederea cu băieți veseli a magistrului Brânzei, pe cine aud, într-o dimineață, urlînd în rezerva alăturată? Pe Mărgărit. Vocea lui unică nu mă putea înșela. Era, într-adevăr, Mărgărit. Ce urla Mărgărit? Janeeetta! Janeeetta! (Janetta, un fel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în stînga și-n dreapta, pocnitori, făcînd din oraș un amărît poligon de tragere. Iar peste toate, ieșite bubuitor din cutii de smoală nichelată, bîțîielile scîrnave ale manelelor, împingîndu-ne tot mai tare spre buricele sudului. Ferice de mințile retrase în recluziunea înțelepciunii și absente la vacarmul de-afară. Am încercat (recunosc) să le evit, înfundîndu-mi chiar urechile cu vată, dar... Prin geamurile duble ale atelierului din Armeană continuau să răzbată stridențele acestei lumi noi românești. De nerecunoscut. Mi-e dor de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
garoafa din dreptul inimii ritosului hidalgă e, văd bine, o Românie cu petala Basarabiei mai aprinsă decît celelalte. Întîrziată stupoare! Cum trecuse pînza de inchiziție? Cum se sustrăsese Boușcă pușcăriei? Într-un an, cînd eu însumi mă retrăsesem în necesară recluziune, la Socola, îl văd, o secundă, în curtea stabilimentului pe autorul autoportretului. În lejerul halat-uniformă... Tot acolo, altă dată, într-o toamnă mai umană, la braț cu celălalt, minunatul Craiu și culegînd amîndoi, pe alee, păstăi de salcîm căzute, decorative
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai Evadări din periferie. Ce reconfortant e să părăsești, periodic, mediocritatea, meschinăria periferiei și să mergi, profilactic, la cele cîteva figuri emblematice ale picturii, privilegiat apărute în drumurile repetate spre un București al totalității valorice, spre un Cumpătu al fericitei recluziuni! Revenirea la țanțoșa periferie, după stenicele întîlniri cu numele sonore ale centrului valoric, pare ceva mai suportabilă. Întîlnit într-o vară în edenica stațiune, Catul Bogdan mi s-a părut adus aici cu un inefabil teleferic dintr-un timp incredibil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
militar major în regiunea Balcanilor. Și nu atât din cauza distanței propriu-zise de capitala constantinopolitană, ci pentru că formele de educare, spre exemplu, au fost exercitate de un sistem monastic el însuși secundar, deși profund ortodox (accent pus pe viața contemplativă, pe recluziunea isihastă, subordonarea totală față de mitropolie etc., într-un mod asemănător monahismului ortodox de sorginte micro-asiatică și athonită). Performanțe culturale și dogmatice ale clericilor au existat totuși, ca și semnele prezenței lor pe scena internațională a ortodoxiei. Această cultură religioasă de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
romană (nici ea "democrată", dacă luăm în calcul faptul că femeile erau private de numeroase drepturi), dar și de puterea (instituțională și spirituală) a împărăteselor sau a sfintelor bizantine, societatea medievală românească impune persoanei feminine un regim foarte strict, de recluziune și de discreție, de smerenie penitentă, dictată de morala creștină − aspecte care duc la o vizibilitate publică limitată. Deși figura ei este prezentă în imaginar prin numirea și relevanța rolului ei de mamă (mai ales a domnitorului), a înrudirii simbolice
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
organizeze viața casei. Din analiza simbolurilor medievale ale spațiului și ale timpului reiese imaginea unei altfel de lumi ortodoxe românești: cum știm, gestionate de puterea masculină, dar situate între teama de a nu fi iertată de păcatul adamic - de aici, recluziunea femeii (în spațiul casei) și penitența ei continuă − și între frica permanentă de Îngerul Căzut, (eufemistic) Cel-fără-de-casă. Imaginarul medieval oglindește gândirea, credința și trăirile fiului risipitor (Adam), a cărui speranță se leagă de valoarea mântuitoare a sacrificiului Fiului trimis, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
avea o optică de natură a asigura protecția societății, considerând pe bolnavi, mai totdeauna, sub unghiul periculozității lor, potențial antisociale. Vom reveni asupra acestei chestiuni când vom expune capitolul jurisdicției cu privire la alienați și la organizarea de către stat a caselor de recluziune. Totuși, trebuie să remarcăm însă că această rezolvare a constituit doar o excepție, iar acțiunea de reformare morală se reducea, în fapt, la regimul de viață în mănăstire. De altfel, în această categorie au intrat nu numai femeile, pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
rezolvare a constituit doar o excepție, iar acțiunea de reformare morală se reducea, în fapt, la regimul de viață în mănăstire. De altfel, în această categorie au intrat nu numai femeile, pentru care nu au existat, mult timp, case de recluziune. Aflăm astfel că Isprăvnicia Piatra Neamț cere "trimiterea femeii Zamfira pentru rele și desfrânate purtări la o mănăstire pentru canonisire"; aceeași instituție aduce la cunoștința Departamentului Treburilor din lăuntru că "pe ulițele din târgul Piatra nemernicind o femee lipsită de minte
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Ni s-au părut interesante încăperile prevăzute cu resturi de gratii la geamuri și la uși. Aceste chilii sunt despărțite de o curte mare de chiliile călugărești. Mănăstirea constituind în prima jumătate a secolului al XIX-lea un loc de recluziune, este posibil ca aceste amenajări să fi fost făcute în acest scop. Este însă foarte sugestivă existența unui picturi în ulei pe zidul nordic al bisericii, reprezentând o scenă cu caracter mistic, pictură ce are caractere patognomonice plasticii aparținând schizofrenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de peste Bariera Salhana", cum raportează intendentul. Capitolul s-a încheiat cu un inventar de 36 obiecte, între care 4 paturi cu mindire și perne de paie, o putină și un ceaun stricat. IV. DE LA PRIMELE PREVEDERI LEGISLATIVE LA OSPICII DE RECLUZIUNE ȘI CASE DE CORECȚIE Prevederile legislative referitoare la alienați în Pravila lui V. Lupu Începuturile organizării asistenței psihiatrice de stat sunt legate de primele măsuri de ordin legislativ care stabileau remunerația oficială a problemei, recunoscându-i limitele. Periculozitatea socială sau
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
al XVII-lea. Dar, ca urmare a insuficientei cunoașteri a nosografiei psihiatrice, o mare parte din bolnavii mintali, în special acei suferinzi de afecțiuni mai puțin evidente (mai greu de recunoscut), nebucurându-se de un diagnostic de protecție, erau supuși recluziunii și detenției la un loc cu deținuții de drept comun. Așa ne explicăm faptul că istoria penitenciarelor include o parte din istoria psihiatriei și a suferințelor psihice (nerecunoscute ca atare). Această omologare între măsurile restrictive aplicate deținutului de drept comun
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Medicului, din acest punct de vedere, îi incumbă o responsabilitate mare. Societatea nu poate, bineînțeles, să reprime nocivitatea alienatului. Singurele măsuri sunt izolarea sub supravegherea medicului și la indicațiile acestuia. Nocivitatea criminalului înnăscut* trebuie considerată numai ca un simptom patologic. Recluziunea nu-și are rost, fiind, în fapt, o stare constituțională, o boală. Singura atitudine admisibilă este izolarea indivizilor cu porniri criminale, izolare ce ar trebui să se facă în instituții speciale (sau chiar în închisorile în care se închid indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mai bună unitate a lucrării s-au separat capitolele: I. Evoluția ideilor despre boala mintală, despre bolnavul psihic, evoluția morbidității, a semanticii psihiatrice, a etnopsihiatriei Moldovei. II. Evoluția patogenezei și asistenței psihiatrice în ospiciile de mănăstire și în casele de recluziune; evoluția asistenței psihiatrice în instituțiile înființate de particulari filantropi. III. Începuturile și dezvoltarea psihiatriei științifice au fost analizate prin prisma lucrărilor științifice și a aplicării ideii de psihiatrie modernă în practica de spital. S-a insistat asupra unor personalități legate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cunoscute în prezent, la Râșca, Agapia, Văratec, Adam, Secu. În aceste unități se acorda o asistență calificată, de prin 1850 chiar o asistență științifică; începând din secolul al XVII-lea, s-a profilat o rețea de case corecționale și de recluziune în care bolnavii psihici erau internați împreună cu delincvenții de drept comun. În Moldova au existat astfel de case la Bisericani, Pângărați, Orgoești, Lipova și Dobrovăț. Acestea au devenit instituții de ergoterapie și de educație ca urmare a reformei preconizate și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
teologie, biserică parohială și lăcaș de cult pentru bolnavii psihici ai Spitalului Socola 91 III. OSPICII ÎNFIINȚATE DE FILANTROPI ȘI OSPICII COMUNALE 103 Ospiciul Galata 103 Ospiciul comunal de la "Bariera Salhanalei" 109 IV. DE LA PRIMELE PREVEDERI LEGISLATIVE LA OSPICII DE RECLUZIUNE ȘI CASE DE CORECȚIE 113 Prevederile legislative referitoare la alienați în Pravila lui V. Lupu 113 Casele de corecție 119 V. ÎNCEPUTURILE PSIHIATRIEI ȘTIINȚIFICE 128 Primele publicații de psihiatrie. 128 Premisele psihiatriei științifice 128 A. Fătu: Proiectul de organizare a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cozii, dar Într-o cheie narativ-autoironică, va fi continuată de tânărul filolog Paul Cernat. Următoarea parte a cărții este dedicată unor evenimente „marcante” ale societății „multilateral dezvoltate”, pe dimensiunea extensiunilor extreme din punct de vedere uman și comunitar. Astfel, fenomenul recluziunii În pușcării și al reeducării este pus Într-o nouă lumină prin referințe precise (Adrian Neculau), revoltele atipice sunt reevaluate și decriptate din perspectiva prezentului (Ruxandra Cereseanu), actul interzicerii avorturilor e rememorat cu toate consecințele lui la nivel personal și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
el cutreiera prin țară predicându-și învățătura, dar în cele patru luni ale anotimpului ploios al musonului din nordul Indiei se adăpostea în mănăstirile izolate (vihăra) din apropierea orașelor. În timpul peregrinărilor răspândeau mesajul în afara comunității, iar în timpul cât se aflau în recluziune discutau și repetau învățăturile. Buddha și-a împărtășit doctrina tuturor claselor de bărbați și femei - regi și țărani, brahmani și paria, bancheri și săraci, persoane sfinte și jefuitori - fără să facă nici o distincție între ei. El n-a recunoscut nici o
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
regelui s-a concretizat în oferirea a un milion de piese de aur. De la Aśoka au rămas 35 de inscripții prețioase, cu conținut mitologic, religios și politic, gravate pe stâlpi și pilaștri sau în peșterile care constituiseră probabil locurile de recluziune ale primelor comunități buddhiste. Se afirmă că regele a întreținut 64 000 de călugări buddhiști și a construit nenumărate stūpe și mănăstiri. Pentru a desăvârși opera de promovare a buddhismului, Aśoka a trimis misionari până în cele mai îndepărtate hotare ale
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]