493 matches
-
și V. Epureanu). Aceștia sunt „binefăcătorii lui Eminescu”, după Hanrieta, și ei trebuie să știe că poetul e bolnav, cuminte, neputincios etc. Adevărul este că toate amintirile despre Mihai Eminescu, de acum înainte până la ultima recluziune și chiar în timpul acestei recluziuni, îl leagă pe poet de viața de grup, mai ales de cârciumile prin care umbla. Drept este că nimeni nu vorbește de stări de euforie, etc.; dimpotrivă, toți atrag atenția asupra cumpătării poetului dar prezența lui în grupuri diferite este
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cei mai buni prieteni ai săi, D. Chibici-Râvneanu. Atunci fu condus și instalat în ospiciul Caritatea din București, unde stătu mai bine de două luni într-un delir liniștit...”. Nicolae Pătrașcu scrie ca să apere grupul din jurul poetului și să justifice recluziunea lui, boala incurabilă etc. Aron Densușianu, însă, privește lucrurile ca ardelean, de dincolo de munți, de dincolo de granițele politice ale Regatului Român și de dincolo de interesele de grup ale prietenilor lui Eminescu mai mult sau mai puțin junimiști cu un aspru
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
acesta este termenul exact sau trebuie altul mai dur), fiind necesare multe acte pentru o asemenea interdicție și mai ales o confirmare medicală făcută de către o comisie cu argumente largi Călin L. Cernăianu consultă dosarul „Interdicția Mihail Eminescu”, deschis odată cu recluziunea poetului din 24-28 iunie 1883 și rămas deschis, adică nerezolvat, până la moartea sa, în 16 iunie 1889. Acesta poate fi considerat „dosarul Titu Maiorescu”, pentru că se datorează gestului criticului și după cum cred că argumentează corect din punct de vedere juridic
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Eminescu, drept pentru care se ridică împotriva lui Macedonski. Pe fondul acestei tulburări mediatice vine tatăl lui Eminescu în București, probabil și Matei este speriat de presă. De ce se procedează, însă, astfel împotriva lui Eminescu, cel care oricum era în recluziune la o clinică particulară?. Rezonând în logica lui Călin L. Cernăianu, mi se pare că acesta ar fi al doilea cerc al recluziunii lui Eminescu. Titu Maiorescu l-a interzis, a prilejuit deschiderea unui dosar pe numele poetului dar nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
este speriat de presă. De ce se procedează, însă, astfel împotriva lui Eminescu, cel care oricum era în recluziune la o clinică particulară?. Rezonând în logica lui Călin L. Cernăianu, mi se pare că acesta ar fi al doilea cerc al recluziunii lui Eminescu. Titu Maiorescu l-a interzis, a prilejuit deschiderea unui dosar pe numele poetului dar nu poate înființa un consiliu de familie. Tatăl poetului nu aduce nimic nou la rezolvarea „cazului” prin venirea la București. Prin urmare, Eminescu este
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din propriul spațiu geografic. Versurile concepute în închisoare, cuprinse în Anii nimănui (1992), reluate și în Cântece de galeră (1996), au, cum spune autorul, „semnificație individuală și documentară”. Ele dau seamă de fragilitatea omului confruntat cu un destin potrivnic; supus recluziunii, insul se simte strivit de puterea vremelnică și invocă în ajutor divinitatea (Halucinantă). Unele poezii sunt evocări ale vieții de lagăr (O nouă zi, Sunt numărul 890, Hai, temnicer), altele - reflecții asupra trecerii implacabile a timpului (Labuntur anni, Contabilitate, Nautae
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
el cutreiera prin țară predicându-și învățătura, dar în cele patru luni ale anotimpului ploios al musonului din nordul Indiei se adăpostea în mănăstirile izolate (vihăra) din apropierea orașelor. În timpul peregrinărilor răspândeau mesajul în afara comunității, iar în timpul cât se aflau în recluziune discutau și repetau învățăturile. Buddha și-a împărtășit doctrina tuturor claselor de bărbați și femei - regi și țărani, brahmani și paria, bancheri și săraci, persoane sfinte și jefuitori - fără să facă nici o distincție între ei. El n-a recunoscut nici o
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
regelui s-a concretizat în oferirea a un milion de piese de aur. De la Aśoka au rămas 35 de inscripții prețioase, cu conținut mitologic, religios și politic, gravate pe stâlpi și pilaștri sau în peșterile care constituiseră probabil locurile de recluziune ale primelor comunități buddhiste. Se afirmă că regele a întreținut 64 000 de călugări buddhiști și a construit nenumărate stūpe și mănăstiri. Pentru a desăvârși opera de promovare a buddhismului, Aśoka a trimis misionari până în cele mai îndepărtate hotare ale
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
politice. Nu suferim tăcerea, cum natura nu suferă vidul. Discuția e ca o iederă de care ne agățăm sufletele. Prin ea ne raportăm la lume, care continuă să existe și să ne preocupe pînă și prin lucrurile cele mai mărunte. Recluziunea spitalicească devine, inevitabil, un prilej de revizuiri morale. Între miile de cunoscuți, cîți prieteni adevărați am avut? Unde sînt acum foștii mei camarazi de liceu și școală militară? Brîndușoiu, Papoe, Dinu? Nu mai știu nimic despre ei. Unde sînt Costică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iar alteori e compusă din platitudini bombastice. Dacă aș fi unul dintre apropiații săi, i-aș sugera că abundența trebuie controlată, altminteri poemul ajunge să semene cu articolul de ziar. Pe lîngă asta, i-aș mai sugera să-și prelungească „recluziunea” în care, de voie sau de nevoie, se află de o vreme: a consumat prea mult din aerul dat tuturor pentru ultimele decenii literare, provocînd invidii și inimiciții, și a străbătut prea des, dus întors, drumul de la odă la pamflet
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-a adus primarul mîncare acolo!” îl urmăream, din ce în ce mai absent, cum gesticulează, cum se lovește cu mîna peste frunte, cum strînge din gingii, convins că am în față un ins „rău de cinste”, un fanatic, a cărui severitate (învîrtoșată în recluziunea vieții de pensionar) frizează inumanul. A-i conspecta vorbele după ce atinge pragul de sus al indignării e ca și cum a-i încerca să descrii din interior un turbion. La ieșire, încă un motiv de contrariere: pe peretele din fața bucătăriei era atîrnat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alte volume: unul de proză și teatru - Sfinxul (1915), unul de versuri - Inscripții (1916), noi traduceri din Villiers de l’Isle Adam (Vestitorul, 1915) și din Oscar Wilde (Parabole, 1916). Căzut prizonier la Turtucaia, D. îndură aproape doi ani de recluziune în lagărele din Bulgaria. Revenit în țară în vara anului 1918, intră în redacția ziarului „Steagul” din București. Mai colaborează la „Hiena”, „Sburătorul”, „Lectura pentru toți”, „Îndreptarea”, „Aurora”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Contimporanul”, „Clopotul” etc. Dă la
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
nelegiuiți care nu au uitat să plângă, borfași detestabili și țicniți ilar-înduioșători și mai sunt condamnații la pedeapsa capitală, despre care autorul scrie rânduri dense. În aceeași linie, de comentariu tăios, pătrunzător, străin de contrafaceri, se înscriu însemnările din ultima recluziune (Malmaison, Jilava, Văcărești), cuprinse în Rogojina (1945). Un vagabond famelic și încrâncenat este Marin Dogaru, picarescul erou al romanului de substanță autobiografică De-a curmezișul (1935). Cu pumnii încleștați și fălcile strânse, înjurând cu năduf și înfuriindu-se întruna, ambițiosul
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
serios această întrebare. Pare astăzi ridicol să te întrebi dacă o anume poziție geografică e prielnică sau nu literaturii. Însă de ce limba poate să facă o asemenea diferență și clima nu? Care e limita predispozițiilor literare? Putem accepta azi că recluziunea stimulează scrisul după cum exuberanța îl inhibă sau cel puțin limitează timpul care poate să îi fie dedicat. De ce în acest caz n-am accepta că o climă rece care îi ține pe oameni în casă nu ar fi un context
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și viața dedicată. Plecând de la o lectură din Rousseau, Schlanger încearcă să gândească o vocație care nu se investește în activitățile profesionale și evită în general orice expresie publică. E o figură a chemării care implică o apreciere a virtuților recluziunii, ale retragerii, ale odihnei. Omul se regăsește pe sine tocmai atunci când se sustrage obligațiilor sociale, în intimitate, în momentele de absență din lume. Înscrierea acestei atitudini în orizontul acțiunii e evident dominată de hazard: numai întâmplător, și în mod intermitent
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o serie de intrări/ ieșiri în dispoziția favorabilă operei. Retragerea nu e continuă, ca un lung interval de liniște, ci mai degrabă un răspuns momentan, episodic, la evenimentele exterioare. Nu avem de-a face cu ficțiunea rousseauistă a meditației în recluziune, stimulată de pierderea în natură sau de refugiul în spațiul protector al moșiei. Fiecare retragere presupune existența unei forțe ostile și a unei interdicții. Poetul care și-a urmat peste tot binefăcătorul, ajunge la moșie în condițiile în care boierul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
viață, el găsea timp de a comite plăcute păcate, colaborând la toate foile ce se iveau pe orizonul literar 77. Interesantă rămâne insistența lui Alecsandri pe aspectul intim al figurii prin care Negruzzi își identifică operele: "păcate". Acestea evocă spațiul recluziunii și tentația retragerii din viața publică, și în același timp regimul "mărturisibilului", enunțarea provizorie menită să dispară prin mărturisire. Biograful subliniază, în reconstituirea tabloului istoric, un mod al creației care e specific lumii vechi și care e amenințat în permanență
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a fost poet - a cântat sublimul; a fost ministru - n-a căutat să se înavuțească din spinarea țării 86. Ca să înțelegem cât de mare e diferența față de celălalt tipar al biografiei, dominat de miturile retragerii în spațiul privat și ale recluziunii creatoare, să observăm și destinul lui Alexandru Pelimon, cel despre care s-a spus că refuza însărcinările publice. Personalitate ireductibilă, despre care biograful notează "Are un caracter rar, iubește libertatea personală preste toate în lume", acesta pare să fie un
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
germanii l-au evacuat, Stoicănescu s-a îndreptat apoi spre sud, el fiind și cel dintâi legionar care a plecat spre București. Constantin Stoicănescu era unul dintre fidelii lui Horia Sima, ei fiind în aceeași tabără în timpul lungii și frustrantei „recluziuni” germane. Unul dintre disidenții legionari, preotul Ștefan Palaghiță, avea să-l caracterizeze astfel pe Stoicănescu: „dotat cu o fantezie nebuloasă, capabil de insinuări mieroase, înclinat spre intrigării”. 2.4. Sarcina lui Vasile Iașinschi La începutul lunii septembrie 1944, Vasile Iașinschi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în ultimele două decenii s-a dedicat construirii acestui proiect, din care a fost publicată prima parte, compusă ca un palimpsest: jurnalul din 1954-55, Timp mort, și comentarii tîrzii din anii’90, Remember. Ce urmează? "Anii de detenție, întreg universul recluziunii apar în cartea la care lucrez (din care am publicat și mai public uneori fragmente) intitulată Abisul luminat. Evident, aici nu mai poate fi vorba de prezența unui Jurnal, a unor însemnări zilnice, imposibile chiar și de imaginat în pușcăria
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
la suprafață, Ștefan Aug. Doinaș și Ion Caraion, cultivau perspective ample, cosmice, ori cel puțin cu largi ecouri comunitare, insinuînd un soi de echivalență între amplitudinea „deschiderii” tematice și semnificația (valoarea) poeziei. Or, M. Ivănescu dă de înțeles că odaia recluziunii poate fi și ea un receptacol al lumii, că trăirile părelnic anodine, disparate, evanescente se pot încărca de tensiuni universale. S-a petrecut o minirevoluție în poetica postbelică, avînd puține preludii (Bacovia), însă ale cărei urmări, după toate probabilitățile, sînt
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
irecuperabil. totul. - nimic mai definitiv decât moartea îți spui și îți spui neîncetat până ce nu lași să te pătrundă durerea fără de opunere câtă vreme nu dai drumul la tot ce stă în calea unei iubiri, în stare a preschimba orice recluziune în gratitudine ZACE ÎNTINS pe ultimul lui pat, zace cu ochii închiși atent la nuanțele vietii lui trecute înălțându-se lent din beznă ce să fac, șoptește... e visul tău, mai aude el stins, apoi o mare împăcare îl ia
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-website/Imaginative/7150_a_8475]
-
vorba, în primul rând, de binecunoscutul simbolism al ritualurilor inițiatice - „renașterea“ novicelui are loc sub semnul unui regressus ad uterum. Prin inițiere, adolescentul devine, deopotrivă, o ființă responsabilă social și avizată cultural. Întoarcerea la matrice este figurată fie printr-o recluziune (într-o colibă), fie prin înghițirea de către un monstru, fie prin pătrunderea în teren sacru (identificat cu uterul pământului mumă). Bezna prenatală sau a locului de recluziune nu e altceva decât întunericul nopții premergătoare creației. Dar adevărata semnificație a miturilor
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
responsabilă social și avizată cultural. Întoarcerea la matrice este figurată fie printr-o recluziune (într-o colibă), fie prin înghițirea de către un monstru, fie prin pătrunderea în teren sacru (identificat cu uterul pământului mumă). Bezna prenatală sau a locului de recluziune nu e altceva decât întunericul nopții premergătoare creației. Dar adevărata semnificație a miturilor și a riturilor de întoarcere la origine este dată de intenția revelată contextual a fiecăruia. Așa se explică de exemplu, „idealul de obținere a beatitudinii“ (a tinereții
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
al unui curent teatral, naturalist și social, influențat de către Ibsen. Mai mult reformator decât subversiv, John Galsworthy va denunța inegalitățile tratamentului rezervat bogaților și săracilor în justiție. Prin urmare, el va apăra sindicalismul, în Strife (1909) sau va denunța oroarea recluziunii criminale, în Justice (1910) cu atâta vigoare, încât Winston Churchill, pe atunci ministru de Interne, va reforma sistemul penitenciarelor britanice. Încearcă, într-o manieră mai puțin fericită, să se posteze în rolul de reformator al societății, în Fraternity (1909), The
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]