673 matches
-
comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
asemenea duhului sfînt în plin exercițiu epifanic. Pentru că lumina Sultanei Maitec, și abia acum poate fi înțeleasă relativitatea încadrării artistei într-un orizont fizic, de tip solar și meridional, nu este una exterioară, o lumină care izvorăște dintr-o sursă recognoscibilă și se răsfrînge apoi asupra unor obiecte determinate. Lumina ei nu este o lumină cu umbre, ea nu sugerează și nu descrie volume, nu oferă spontaneități și nu creează istorie. Sultana Maitec nu negociază cu lumina aceea barocă, fastuoasă și
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
ei. Tereza trăiește (că și Tamina, eroina dintr-o altă capodoperă a lui Kundera, Cartea rîsului și a uitării) într-un spațiu în care obișnuință, familiaritatea îi oferă de fapt o mult rîvnita protecție. În schimbul fidelității - acea căldură convențională a recognoscibilului, confortul previzibilului. Dar emigrarea presupune o dimensiune care e chiar mai nepotrivită, pentru un personaj că Tereza. A trăi în altă țară, alături de alți oameni, cu alte obiceiuri decît cele pe care le știai, a te adapta înseamnă de fapt
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
numai în manualele de istorie, se recunosc la tot pasul, uneori fiind folosite nume reale - Caramitru, Dinescu, în episodul electrizant al zilei de 22 („Am învins! Suntem liberi!”) -, alteori, invenții onomastice care de care mai mordante, măști pentru oameni lejer recognoscibili, ori prin natura afacerilor, ori prin primitivismului lingvistic, ori, la fel de bine, prin bizantinismul caracterial: Ionuț Săracu, Scumpu Eduard Nicușor, Clipa Gigi, Riscu Mirel, Mortu Aurel, Oscar Priceputu, Titi Vatră, Nae Lefterache, David Uluitu. E o galerie, s-o recunoaștem, ușor
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
pentru noi”) și mai ales de o mare forță de insolitare („Uși care se deschid, iar apoi se închid fără nici un motiv vădit”). Combinația tuturor elementelor pomenite mai sus reprezintă formula unui stil foarte puternic personalizat și de aceea ușor recognoscibil. Un fapt demn de consemnat: romanul Anvers a fost scris în sărăcie și clandestinitate, în Spania, în anul 1980, constituind, cum au remarcat criticii și fanii lui Roberto Bolaño, alambicul pentru toate celelalte cărți ale lui. Romanul rămâne însă inedit
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
nici un critic dintre postmaiorescieni, care i-au urmat lui E. Lovinescu (Perpessicius, G. Călinescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu) nu și-a scris amintirile. Singurul a fost Șerban Cioculescu, tocmai el, antiliricul, nerecunoscând scrisului său calități literare și criticii caracterul artistic, recognoscibil în mai toate operele congenerilor și în primul rând în aceea a lui E. Lovinescu. Nedorind să facă literatură, ceea ce afirmă în câteva rânduri, s-a încumetat să-și alcătuiască un volum de Amintiri, gen care solicită, cum se știe
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
primar al Brașovului Ioan Ghișe, foștii președinți Constantinescu și Iliescu); undeva e invocat, prin anacronism, și un articol al Iuliei Popovici care desființează literatura lui Anton (a.k.a. Crudu); personajele mai puțin episodice au identități ficționalizate, dar modele reale recognoscibile. Din păcate, volumul are un caracter brut, neredactat; apar, la tot pasul, stîngăcii de expresie și decalcuri nefericite, parțial tributare dialectului basarabean („orele se făcură mici”), barbarisme („se interogă”, „se chestionă”), semne de punctuație puse aiurea (întrebări în locul exclamărilor), transcrieri
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
cu menționarea altor viziuni critice asupra romanului supus disecării. Lucru evident (cu excepția analizei lui Marian Victor Buciu - anticipând - care iese oarecum din tipar prin ontoretorica sa), maniera în care se organizează materia monografiilor cât și formulările clare, cu etape ușor recognoscibile în parcurgerea liniară a itinerarului hermeneutic antestabilit, subliniază caracterul didactic al cărților apărute în această colecție. Dar acest lucru nu constituie un impediment real, discuția dublă pomenită rămânând posibilă între anumite limite. Gh. Glodeanu scrie în monografia sa la Noaptea
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
candidat, te simt imediat. Cei foarte tineri sînt mai senini, au chiar o veselie de tip „Ce-am avut și ce-am pierdut”. Pe candidații care au o familie în spate îi adulmeci imediat. Sînt mai rezervați și au aer recognoscibil. Nu stau la coadă pentru ei înșiși - vorba vine, înșiși, sînt mai multe femei decît bărbați -, încît una, două, privesc în gol sau spre cineva care lipsește, încurajator-optimist. Sînt aici, e bine, îmi aștept rîndul. Dar și priviri hăituite, ale
Căpșuni și sinucigași by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13150_a_14475]
-
Asta se observă... Deși câmpul e la doi pași. Ce-or să zică, ba unii, ba alții?... Ascund un fugar? Tu ce zici, ai? Alin: Problema iepurilor nu e încă..." Ce avem aici nu e o trimitere la un episod recognoscibil din realitate, ci schema ei comentată, cu descompunerea ironică - fantezistă și nu prea - a mecanismului suspiciunii, bazat pe asemănarea dintre a avea un iepure și a adăposti un fugar. Angoasele asemănării se propagă pe întreaga desfășurare a piesei, luând forma
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
o vizită, acasă, lui Vladimir Streinu, care tocmai se pregătea să meargă la Camil Petrescu, aflat în agonie" - evident memorialistice, dar ele nu domină materia, oferindu-i numai schelăria. Este drept că în fiecare rând domină o personalitate, inalienabilă, perfect recognoscibilă, până și în selecția citatelor, rememorând scene din propria-i viață și înveșmântând peisajul în propriile-i sentimente -, dar de Jurnal nu poate fi vorba. Ci de ceva mai puțin și de ceva mai mult... Cel ce răspicat afirmă că
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
pagina de literatură. Atât Victor Corcheș, cât și Nicolae Rotund, autorul prefeței, insistă ca în lectură, cititorul să evite ispita de a identifica lumea imaginară a lui Dimitrie Stelaru în realitatea imediată, chiar în discuțiile contradictorii purtate pe marginea faptelor recognoscibile și încărcătura esențial poetică a ansamblului. Studiile lui Nicolae Rotund și Victor Corcheș excelează, cel dintâi în analize și descrieri, motivate pe nevoia de a se vedea capacitatea scriitorului în realizarea de construcții închegate, cel de-al doilea pe evaluarea
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
etc.) fără a întreține totdeauna distanța ironică, se replia în câte o amfibologie, se expanda în reflecții surrealiste, pentru ca finalul să șocheze din nou, brevilocvent. Așa se face că de la un punct încolo scrisul lui Traian T. Coșovei era perfect recognoscibil. Stil sau manieră (depinde de umoare), această matrice nu putea însă impresiona la nesfârșit. Recenziile „călduțe” au lăsat locul tăcerilor semnificative. Când, în 2010, a apărut Aerostate plângând, care nu se mai supunea acestor rigori (făcând loc unor tandre și
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
o piesă scrisă în 1997 de elvețianul Urs Widmer, o piesă care aduce brutal în viața noastră acest subiect. Un text care ar părea că ține de registrul absurd tratează extrem de firesc, de direct, cu șabloanele de rigoare punctate și recognoscibile, cu suferința aferentă la vedere, prăbușirea micilor imperii. Top Dogs este un scurt tratat despre metamorfozarea imposibilului în posibil, despre eșecul la casele mari, despre ipocrizie, despre identitate și pierderea ei în cel mai grăbit și alienat dintre secole, cel
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
Lewinsky; să treacă de la romantism la realism, de la realism la modernism, de la modernism la postmodernism; să cultive proza scurtă și să experimenteze apoi și romanul. în toate aceste ipostaze, el ar rămâne, în mod sigur, el însuși și ar fi recognoscibil. Atenția prietenoasă cu care îi examinează pe oameni, înduioșat și amuzat în același timp de rolurile pe care ei le joacă în eterna comedie a existenței, nu se stinge niciodată, indiferent de temă, tehnică narativă, gen literar. De altfel experiența
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
publicist profesionist, care „atacă” numai teme pe care le stăpânește, urmă- rindu-le (un monstru de consecvență și temeinicie, în lumea noastră alunecoasă și superficială) câteva zeci de ani la rând. Nu e un stilist, deși are un stil personal lesne recognoscibil. Însă nu urmărește figuri de stil și nu face literatură în travesti. Slavici crede în presă, în rolul ei și în misiunea omului public de a-și lumina semenii. Este, pentru un scriitor, și foarte bine informat: chiar când se
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul,Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
univers în raport cu existența cotidiană. Picturile sale, în majoritate de mici dimensiuni, reprezentări obiective ale unor fragmente de interior, văzute în cheie minimalistă, sugerează prin simplitatea căutată a filonului epic, sentimentul unui cotidian apăsător. Forma abia conturată pentru a o face recognoscibilă, precum și paleta cromatică pe dominante de griuri de albastru, constituie semne distinctive ale unei vizualități asociate cu o conștiință modernă, care își asumă traumele însingurării contemporane. Deși ancorat în pictura naturalistă, Gabriel Giodea nu este interesat într-o redare fidelă
Interioarele lui Gabriel Giodea by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4387_a_5712]
-
unui părinte spiritual la nivelul căruia nu se poate ridica. Ceea ce odată a fost o prerogativă a destinului e pe cale azi să devină un apăsător balast, riscul lui Pîntea fiind acela că, în lipsa unei voci proprii care să-l facă recognoscibil în epoca, să fie reținut de memoria culturală drept Eckermann-ul de la Rohia. Nu e putin lucru nici acesta. Ce place în volum este evocarea în trei locuri - la început, la mijloc și la sfîrșitul jurnalului, grație unei simetrii simbolice - a
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul,Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
căsătoria cu fiica primarului, ea însăși aspirantă la un rol politic major, devin o perspectivă pe deplin justificabilă. Cu excepția logicii basmului, pe canavaua căreia se țese intriga propriu-zisă a romanului, totul ține de o Românie cât se poate de reală, recognoscibilă, aflată sub ochii noștri. Evocând copilăria personajului său, Stelian Țurlea face o plină de pitoresc descriere a vieții din mahalalele românești dinainte de venirea comuniștilor la putere: "La noi lumea era așezată cum trebuie: care avea o cizmărie, care o sifonerie
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
unidimensională privită doar prin fanta schimonositoare a verdictelor ideologice. Dar, din loc în loc, în masa de relatări oțioase și în amalgamul de sentințe ideologice, din loc în loc apar scene autentice, unde Noica devine un personaj credibil, viu și în întregime recognoscibil pentru cei care l-au cunoscut. Acestea sunt paginile care merită interesul cercetătorilor. Dar, pînă să ajungi la ele, trebuie mai întîi să dai la o parte balastul incriminator, de perdea tulbure, a detaliilor găunoase și împovărătoare. E inutil să
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
dezvăluie acum o disoluție a unității simbolice a lumii, o prăbușire a mitului antropocentric, dar și un transfer dinspre tehnicile utilitare înspre cele simbolice. Forma plastică încetează a mai funcționa în relația sa cu o imagine consacrată și, în consecință, recognoscibilă, după cum încetează a mai locui înlăuntrul materiei, în acea intimitate misterioasă a fibrei. Artistul nu mai caută acum o structură preexistentă în lumea substanței, ci încearcă să elibereze, să hipostazieze, o formă care se naște exclusiv în mintea și în
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
impresionantă unitate de viziune și stilistică. Firește, există diferențe specifice de la un volum la altul - tematica se mai schimbă, pe măsura trecerii anilor tonul devine mai ironic și chiar sarcastic -, dar dincolo de acestea se simte un "sound Petre Stoica", perfect recognoscibil de la primul pînă la ultimul volum. Un aspect asupra căruia s-a stăruit mai puțin în comentariile asupra poeziei lui Petre Stoica este cel al intertextualității, al dialogului cu lirica altor poeți români sau străini. În unele situații autorul pare
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
noțiunea de persoană-stagiu și să furnizeze criterii de continuitate între mai multe stagii ale aceleiași persoane, demersurile non-reducționiste propun de regulă două mari variante: cea a unei continuități corporale (sînt același individ în măsura în care corpul meu rămîne, în linii mari același, recognoscibil mie și celorlalți), sau a unei continuități psihologice, care de regulă apelează la memorie ca liant între mai multe manifestări identitare ale unei persoane (sînt același individ în măsura în care dispun de anumite amintiri care-mi permit să mă raportez la cine
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]