672 matches
-
realitate. Aceasta explică de ce tema "actualității" lui Caragiale este încă neepuizată, lumea-lume oglindind nu doar porțiunea de viață românească de la sfârșitul veacului al XIX-lea, ci și pe cea de astăzi, spre deosebire de ineditul și surprinzătorul univers urmuzian, lipsit de corespondent recognoscibil în istoria umanității. În legătură cu acest aspect, nu putem susține până la capăt nici teoria lui Nicolae Balotă, conform căreia Urmuz ironizează realitatea 18, nici observația lui George Pruteanu, care susține că "personajele lui Urmuz trăiesc într-o irealitate perfectă"19, într-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
astea, nu era nici bun, nici rău, nici moale, nici iute, nici deștept, nici prost. Cu un cuvânt o ființă nici prea-prea, nici foarte-foarte."31 Oricât de difuze sau de îngroșate ar fi trăsăturile personajului caragialian, caricaturizarea nu depășește limitele recognoscibilului, deliberat ignorate de Urmuz. Spre deosebire de Ismail, una dintre cele mai reprezentative creaturi urmuziene, care "se găsește astăzi cu foarte mare greutate"32, Mitică, individul generic, etalonul lumii caragialiene, este arhicunoscut și ubicuu: "îl întâlnim atât de des: în prăvălii, pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1Aprilie, grotescul lui Urmuz duce caricatura umană la absurd. Miraj de oglinzi care distorsionează agravant imaginile, grotescul presupune, în general "transformarea cantitativă a unor calități până la distrugerea lor prin deformare"129. La Urmuz însă, hiperbolizarea, excesul, îngroșarea diformităților depășesc bariera recognoscibilului și modelul originar este anihilat de furia retușurilor, care devin o creație independentă dar opacă, de nepătruns. Făpturile urmuziene monstruoase, decrepite, agresive, joacă o eternizată comedie atroce, marcată atât de absurd cât și de implacabil, și care provoacă dincolo de râsul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
asupra lui, se îndepărtează vertiginos de "cruciatul social" din timpul Crizei și al Războiului, dar și de realitate, prin puteri tot mai mari și scenarii neverosimile, în timp ce mythos-ul se deplasează dinspre fantezie socială spre basm modern, nefuncțional în context social recognoscibil).624 Super-eroii DC, lideri de piață cu puțin timp în urmă, în timpul războiului, perioadă cunoscută de altfel în domeniu ca Vârsta de Aur a benzii desenate, mai rămân reprezentați doar de către cei trei mari (Superman, Batman și Wonder Woman), plus
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
extratereștri, mistici, zei, fantome), în parabole moderne care amintesc de "Scrisorile persane" ale lui Montesquieu sau de "Micromegas"-ul voltairian, completează Reynolds. Aceste povestiri nu sunt alienatoare, ci înrădăcinate în familiar (amenințările sunt mai înfricoșătoare dacă sunt plasate pe fundal recognoscibil), iar valorile etice nu sunt cele neapărat legale, cât cele americane ("Truth, Justice and the American Way").801 Prin existența sa, super-eroul afirmă puternicul mit cultural identificat de către Baudrillard drept "utopianismul american", lupta contra ticăloșilor (atât de asemănători, în ultimă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
parcul. Ochii lui Logan Întâlniră un nume cunoscut și se opriră. Douglas MacDuff: Doug Disperatul. Nu era un delincvent sexual Înregistrat, dar fusese pe lista suspecților pentru o serie de violuri cu douăzeci de ani În urmă. Celelalte nume erau recognoscibile doar, pentru că Logan făcuse același exercițiu săptămâna trecută, căutând suspecți care-ar fi putut să-l ia pe David Reid sau pe Peter Lumley. O durere de cap Începuse să i se strecoare Între ochi. Cu asta se alegea pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acesta, Încât preferă să Își lase fiul să moară, decât să crească și să o citească. (Din nou apă la moara lui Fenimore, trebui să recunoască, amintindu-și povestirea.) Acțiunea se petrecea În Anglia și, desigur, nu conținea un portret recognoscibil al lui Symonds, deți titlul italienizat al romanului fictivului autor putea constitui un indiciu pentru câțiva cititori informați. Lăsă natura exactă a conținutului scandalos al lui „Beltraffio“ să rămână obscură și ambiguă, nesimțind nevoia să știe nici măcar el care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în ținutul Gruppe Steiner, neantul asumat... Neantul se pune în operă între inamicul de pe tancuri și propriile vârfuri...“ Dar acolo unde eram sau unde ar fi trebuit să fiu - spărtura Cottbus? - nu existau nici vârfuri proprii, nici vreo organizare militară recognoscibilă. Ca neant s-ar fi putut manifesta în orice caz Divizia Frundsberg, care ar fi putut fi considerată ca aparținând grupei de rău augur a lui Steiner. Nu existau decât rămășițe adunate în pripă care răspundeau la ordine contradictorii. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de oțel și cuprinde lumea cu privirea sunt eu, cu puțin înainte de reforma monetară. Un autoportret într-o postură activă. E drept că etajele de sus ale băncii în fața cărora eu, în fotografia alb-negru, sunt departe de mine, dar totuși recognoscibil, nu erau încă pregătite să-și primească salariații, fiind marcate de urme de incendiu, dar hala cu ghișee de la parter urma să fie în curând deschisă pentru clienți. La etajul de deasupra, la prânz, ședeam noi, pietrarii, și dădeam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
subexpusă. Prea puține sunt lucrurile ce se lasă fixate. În cel mai bun caz, în intervale pâlpâie stări. Ce anume va fi fost difuz, apăsător sau ușor, ca o joacă, rămâne incert. Nici un eveniment care să mă indice, în mod recognoscibil, ca persoană care acționează sau suferă. Nu îmi amintesc nici ce anume îmi aminteam eu atunci până în cele mai dureroase detalii. Ceapa refuză. Rămâne doar de presupus ce anume se întâmpla în afara atelierului studențesc și a căminului. Și chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
apăsa. înainte de a ieși din hotel mai hoinărea pe hol, contemplând expoziția de tablouri care încă nu se închisese și trăgând cu coa da ochiului spre acel portret, care îi devenea pe zi ce trece tot mai familiar și mai recognoscibil. Oare cum de nu o recunoștea nimeni în acel portret? Probabil că nimeni nu se uită cu adevărat la nimeni, își spunea Clara, oftând. Probabil că fețele celorlalți sunt niște supra fețe asupra cărora nu avem niciodată răgazul și interesul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nici un critic dintre postmaiorescieni, care i-au urmat lui E. Lovinescu (Perpessicius, G. Călinescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu) nu și-a scris amintirile. Singurul a fost Șerban Cioculescu, tocmai el, antiliricul, nerecunoscând scrisului său calități literare și criticii caracterul artistic, recognoscibil în mai toate operele congenerilor și în primul rând în aceea a lui E. Lovinescu. Nedorind să facă literatură, ceea ce afirmă în câteva rânduri, s-a încumetat să-și alcătuiască un volum de Amintiri, gen care solicită, cum se știe
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
mînă de ajutor atît Legiunii aflate la strîmtoare, cît și extremei drepte în general. Poate că nu a făcut-o destul de violent și de fățiș, cum o făcea prietenul și colegul său de pagină, G. Racoveanu, dar a făcut-o recognoscibil, totuși. Absența documentelor - scrisori, jurnal etc. - ne împiedică să ne dăm seama care a fost starea de spirit a lui Sebastian la sfîrșitul anului 1933, cînd Nae Ionescu a devenit antisemit pe față. Poate că, deși și-a scris textele
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
culturale. Fundamentând teoretic perspectiva primordialistă în conceptualizarea naționalismului, Herder a considerat națiunea ca fiind unitatea elementară, categoria fundamentală, a umanității (White, 2005, p. 167). Întrucât fiecare popor, națiune sau grup etnic (Volk) încorporează propriul său spirit (Geist) configurat istoricește și recognoscibil sub forma culturii și limbii, rezultă că fiecare cultură, ca expresie unică a umanității, are dreptul la afirmare politică distinctă. Particularitatea ireductibilă, determinată istoric, cultural și etnic a fiecărui Volk reclamă autodeterminarea politică, fiecare etnie dispunând de un mandat legitimat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
hegemonie interpretativă asupra trecutului comunist (Foucault, 1980). Intenția simbolică urmărită de Raport este de a marca cezura dintre totalitarism și democrație prin denunțarea trecutului stalinist. Problema este că realizează acest lucru într-o manieră tipic stalinistă. Una dintre cele mai recognoscibile semne distinctive ale fostelor regimuri totalitare comuniste a fost meticulozitatea cu care au creat narative istorice oficiale despre trecut. Perfecționând o tendință existentă în toate istoriografiile sponsorizate statal, regimurile comuniste au excelat la ceea ce J.V. Wertsch (2004, p. 72) a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sau context cultural, ci pe imanența textului, pe caracterul său autotelic. Harold Bloom a reușit să stârnească, alături de un alt Bloom, deloc legat de el (ci mai ales de Saul Bellow, vezi cartea sa Ravelstein, un roman în care este recognoscibil Allan Bloom), o amplă discuție în mediile universitare americane în legătură cu canoanele tradiționale și cu abordările literaturii. Cu câțiva ani înaintea cărții lui Harold Bloom, The Western Canon: The Books and School of the Ages (1994), Allan Bloom scrisese un volum
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
prezent ontologic: "Potrivit credinței noastre, lumea se luminează în relația ei ontologică cu Dumnezeu, care e sensul ei suprem"24. Căutările Părintelui Stăniloae ies hotărât din spațiul speculativ al metafizicii, consonând, din acest punct de vedere, cu filosofia postmodernistă, dar recognoscibilă abia în cea transmodernistă a transdisciplinarității, de unde ascendentul remarcabil față de acestea și mai ales față de postmodernism, care lucrează doar cu conceptul lumii în sine, amenințată, astfel să-și piardă transparența de lumen. Pentru teologia ortodoxă a Părintelui Stăniloae, lumea, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
avea o fată deosebită, că cine-o vedea, stă-n loc s-o privească și nu-și mai lua ochii de la dânsa. Într-o dimineață, venise vestea că feciorul Împăratului, mergând la vânătoare, va trece pe acolo. Un nucleu narativ recognoscibil: feciorul Împăratului, umbla el după vânat, dar gându-i era la nsurătoare și ținea morțiș să-și aleagă singur ursita, o fată crescută la țară, blândă ca o mielușea și frumoasă ca Viorica, fără viclenia și rățoielile celor de la orașe
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
vizuală și toate examenele oculare normale, leziunea localizată fiind în ariile asociative ale lobilor occipitali și temporali (determinări prin fRMN - McCarthy, 1986). Dacă obiectul agnostic are miros, face un zgomot specific, este pipăibil, este așezat într-o vecinătate fixă, devine recognoscibil și agnosticul îl identifică; altfel nu. Dacă obiectului (identificat prin stratagema de a fi așezat întotdeauna, în aceeași vecinătate de către agnostic) i se dă un nume fals, el va rămâne definitiv cu acest nume. Agnozia de obiect se manifestă atât
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
clipe de tăcere, lumea bună începe să-l aplaude. Nebunul aplaudă și el. Doctorul, decupat parcă din Oul de șarpe al lui Bergman, un film despre zorii nazismului, dă replici făcând cu ochiul : „Nu atmosferele contează, ci compoziția aerului” (sunt recognoscibile și alte „citate” vizuale din Fellini, Tarkovski, Wajda, Visconti etc.). Nebunii deținuți aplaudă atletic la comandă, ocupând strada, o ambulanță-dric albă, în care s-a pus un coșciug, dezvăluie pe ușile din spate semnul stilizat al unei acvile, care apăruse
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
modelează identitatea colectivă și o diferențiază de alte grupuri, din limba vorbită, din comportamentul membrilor, din obiceiuri și tradiții, care capătă „încărcătură sacră dacă sunt comparate cu obiceiurile sau tradițiile altor grupuri. Prin urmare, comunitatea va fi definită prin calitățile recognoscibile și comune ale indivizilor, iar cine nu deține aceste calități este considerat outsider, în afara grupului”<ref id=”1”>Filip Ipatiov, Rușii lipoveni din România. Studiu de geografie umană, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, pp. 12-13.</ref>. Raportarea la caracteristicile
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
viță de-împărat, / / Ades, făr-a-și da seama, își mângâie hangerul, / Și când în fața morții odată s-a aflat, / în trântorul becisnic s-a deșteptat boierul". Umanitatea sud-estică nu se reduce fără-ndoială la comportamentul lui homo duplex, chiar dacă acesta e recognoscibil în argumentarea sophos-u\ui răsăritean, în jocul diplomatică sau în practica parvenitismului. Statul centralizat oriental a facilitat dar a și impus pattern-urile de realizare umană. Ne întoarcem iarăși la Bizanț, a cărui artă "se îndreaptă spre chip ca referent
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
cinegetic. Dimensiunile și amploarea creației sale este mai puțin spectaculoasă în raport cu școlile europene, dar aceasta nu înseamnă că din punctul de vedere al calității și valorii estetice este mai prejos, ci, dimpotrivă, este evidentă nota de originalitate, inconfundabilă și ușor recognoscibilă. El și-a format inventarul de "obiecte neînsuflețite", cum am mai spus, din ceea ce privirea sa a cuprins în spațiul și mediul cotidian, contemporan, creațiile sale devenind, pe lângă opere de artă, cu valoare incontestabilă, adevărate cronici ale unor segmente ale
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
și fragmentare). Astfel, împrumutând din instrumentarul științelor exacte, fenomenul globalizării poate fi caracterizat prin două mărimi intensitate (pentru latura sa intensivă) și amplitudine (pentru latura sa extensivă). O atare abordare conjugată a celor două mărimi permite ameliorarea unei prime diferențe recognoscibile în literatura de specialitate, aceea dintre două macrotipuri de definire a fenomenului globalizării: unul care focalizează creșterea interconectării și a interdependenței, a interacțiunilor și a fluxurilor transnaționale; și altul care accentuează anvergura (acoperirea geografică) a fenomenului, traductibilă în comprimarea simbolică
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
lui, felul în care Bell analizează pictura lui Cezanne poate ilustra acest lucru. În Lac d’Annecy castelul plasat lângă spațiul deluros este văzut de dincoace de deschiderea acvatică a lacului. Deși formele sunt simplificate și abstractizate, subiectul tabloului este recognoscibil. Pictura este vibrantă, dominată de planuri vizuale încărcate dens cu albastru și inserate discret cu verde. Pentru a fi apreciată, această imagine: „ar trebui privită în formele ei, fără asocieri cu peisajul descris sau cu informații despre viața pictorului”, ar
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]