938 matches
-
patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se resimte și în versurile din Catulliene (2002), ce transpun imagini ale lumii moderne în ritm, metrică și chiar topică latine. Cele șaizeci și șapte de poeme, majoritatea invective, recompun parodic atmosfera culturală a Clujului, văzut din perspectiva autorului, marginal revanșard cu înclinații justițiare. Adânc influențat de lirica antică în creația personală, S. este și un remarcabil traducător din latină, situat în tradiția școlii clujene a lui Ștefan Bezdechi. Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
obiectivă a individului cu natura și cu semenii. Condiția eficientă a umanismului a fost întotdeauna optimismul gnoseologic, din care morală și politica și-au extras argumentele în favoarea identității raționale a individului și a reprezentării voinței acestuia. Psihologia arhetipurilor colective a recompus personalitatea integrand în experiența singulară conținuturile inconștiente universale, în așa fel încât eul se regăsea îmbogățit interior prin cunoaștere, ca ființă cu vocația definirii spirituale. Psihanaliza culturală s-a deschis către exterior, catre condiționarea valoric-atitudinală a eului, într-o ipostază
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
iar numărul de cazuri care stau la baza inducțiilor crește"10. Trebuie să subliniem însă că din punctul de vedere al lui Dilthey experiența colectivă este mult mai "incontrolabilă" în raport cu cea individuală 11, de unde desprindem concluzia că, pe măsură ce încercăm să recompunem întregul, ne îndepărtăm de părți, în așa fel încât scad posibilitățile noastre de a prinde în "formule riguroase", de tip științific, generalizările pe care le facem. Revenind la ideea absenței unui demers pur inductiv în cazul lui Dilthey (vezi I
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
practica sa cognitivă, morală sau politică. Neutralitatea sa, implicată de structura sa frontală, directă îl situează în raport cu tot ceea ce este deja acolo și care, întrun anume fel, îl precede și-i preexistă, eliberîndu-l pentru acțiunile lui. Noțiunea de subiect se recompune deci cu ușurință în spiritul fiecăruia ca ceea ce are apanajul evidenței și pare să aibă valoare atemporală, dar această noțiune, ca toate noțiunile, are o istorie. Istoria unei noțiuni începe să fie scrisă atunci cînd încetăm să-i înțelegem caracterul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
artiști, scena romanului organizează anticipator lumea întîmplărilor. CASE DE STICLĂ Ascultînd de ritmuri capricioase ale percepției, casele imaginare seamănă mult unui clopot de sticlă, deschizîndu-se privirii sub cele mai felurite unghiuri. Indiferent de natura fanteziei turnate în "fundația" lor, ele recompun lumea, amplasînd repere de neocolit, în două dimensiuni speciale, fundamentale ale spațiului: înlăuntrul și în afara scenei romanului. "Respiră" în ritmul vieții personajelor, invenții, și ele, ale lumii de hîrtie în care își regăsesc arhitecturile închipuite. Sînt case-oglinzi, care răsfrîng în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
deceptivă. Pipăite cu privirea ("geamuri galbene, crețe ca o foaie de celuloid gofrat"; "uși înalte, uleiate cu roz și cu dungi aurii supărătoare"), lucrurile nu-i plac. Uvertura romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu ascultă de legi proprii. O coerență a textului se recompune, la citirea comparată. Universul, scena ficțiunii se deschid la propriu, dincolo de porțile și pragurile trecute, la conacul din Prundeni, respectiv în casa de la adresa nouă, incertă încă pentru vizitatoare, a Linei Rim. Palatul Barodin, devenit sanatoriul "Walter", se deschide altor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
numit Vasile Popovici, fără să se aplece însă și asupra zăcămintelor de teatralitate din epicul camilpetrescian. În fond, inițiativa nefericită a adresării, care adaugă suferință persecuției hazardului (întîlnirea nedorită în public), este a lui Fred, în amintirea căruia se desenează, recompusă cu detalii precise, scena răzbunării de gustul cel mai îndoielnic. El, naratorul, este și un spectator (dedublat?) al întîlnirii care l-a avut drept protagonist. În timp ce-i aruncă vorbe incalificabile, privirea lui înregistrează, ca a spectatorului, șocul femeii, respirația ei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
impresionante, arătate, sub lentila clarificatoare, detaliile sînt vivifiate, în vederea cuprinderii atmosferei, a tonului, a aerului specific. Opunîndu-se, practic, convenției "insignifianței", detaliile revelează, în lucrarea criticului, o demnitate pierdută, sau posibil trecută cu vederea, în lectura-uitare: lectura comună, de...superficie. Detaliile recompun, în descrierea transmisă cititorului, imaginea rarefiată a întregului, pierdută întrucîtva la citirea globală. Cîte "amănunte" între care cititorul atent poate "stabili raporturi", cum ar spune un narator camilpetrescian! Criticul efectuează un ritual de recitire, găsind, cu perspicacitate, "desenul de covor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
este separat examinat). Dup) analizarea, în mod similar, a altor perechi, factorii sunt combinați într-o ecuație, în care apar că variabile în postularea unei legi cauzale. Elementele, separate și înțelese în simplitatea lor, sunt combinate sau agregate pentru a recompune întregul, având ad)ugați timpi și mase drept coeficienți scalari, iar relațiile dintre distanțe și forțe - în funcție de legile vectoriale ale adun)rii (vezi, de exemplu, Rapoport 1968, si Rapoport și Horvath 1959). Aceasta este metodă analitic). Ea funcționeaz), si inc
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
unei sintagme în limba română. Din această perspectivă, opera de traducător implică și una de critic literar, care comentează geneza sonetelor, restabilește ordinea intenționată de scriitorul englez, precizează corespondențele cu realitatea, considerând sonetele fragmente dintr-o „poveste” pe care o recompun. Demersul este unul multidisciplinar, pentru că domeniul lingvistic implică și discutarea unor probleme de istorie și sociologie. Formula a avut un larg ecou în Germania și Elveția, unde metoda filologică a traducătorului român a fost adoptată în cadrul catedrelor de limba engleză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286721_a_288050]
-
sociologia sau istoria: în religie, științe, instituții, cultură, drept, artă etc. De aflat: cum se transmite, cum se răspîndește, cum se propagă, cum circulă, cum se multiplică etc.? Pe ce fel de suport? În ce fel se modifică și se recompun în interior transmițătorii și receptorii? Prin ce vectori, trasee, rețele, alianțe, confluențe, ieșiri etc.? Mediologia politică, studiind corelațiile dintre formele de organizare publică și instrumentele memoriei ("cultură" este nobilul nume al acestui depozit), va putea, în viitorul apropiat, să servească
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
supraviețui. Te-ai cur la fript. Singura formă de rezistență. Să te iei tu la preț de matineu. Ciudat. Atunci de ce nu suport să mă trateze așa alții? Asta e întrebarea. Ce povestește Marian aud ceva mai clar. Sau refac. Recompun. Nu știu dacă sunt corect, dacă redau fidel. - Aveam un coleg care vine-acasă la patru după masă mangă. Se culcă și, normal, în jur de unu’ se scoală și-și studiază nevasta, care sforăie de rupe locul. Cu troaca-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din familiaritatea cu subsolurile, am primit subconștient inspirația care s-a manifestat Într-o bună zi, când am montat Medeea. Deși nu am, evident, amintiri vizuale clare ale sfârșitului războiului, căci În ’45 de abia Împlineam doi ani, Încerc să recompun alte secvențe povestite de părinții mei, ca aceea În care tata Își conducea În noapte Opelul, cu farurile stinse, pentru a nu atrage atenția, Între București și ferma de la Meret, unde sora și fratele lui se adăposteau pe moșia unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
în ce scria. Mai discret în paginile de critică propriu-zisă și mai vizibil, lucru firesc, în aceste pagini de amintiri (deghizate!) publicate în 1994. Ele sunt pline, într-adevăr, de culoare și de viață epică, de concretețe evocatoare, izbutind să recompună, cu evidentă îndemânare narativă, imaginea unor vechi (unele foarte vechi) întâmplări din lumea noastră literară și a celor care le-au fost protagoniști. Despre ce fel de „deghizare“ este vorba în amintirile sale, Crohmălniceanu ne lămurește în chiar primul paragraf
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și eventuala trecere a unei căruțe ce nesocotește regimul de viteză [...] a dispărut.“ Nu-i voi ascunde cititorului că textul din care am decupat fragmentul de mai sus prezintă pentru mine, pe lângă interesul istorico-literar, și un interes personal. Căci este recompus acolo, din câteva elemente, chiar spațiul copilăriei și al adolescenței mele brăilene, un spațiu care m-a conținut, așadar, cândva, iar acum eu sunt cel care-l conține, desigur în amintire. Și eu am străbătut de nenumărate ori, în amândouă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Acesta n-a avut, în capitala germană, evident, anturajul vienez și de aceea "lipsa unui context de viață care să-i explice comportamentul" face ca poetul să pară "pierdut într-un surghiun absolut". Lucrurile se schimbă însă de îndată ce autoarea studiului recompune cu minuție documentară "brizanța anilor 1872-1874 pentru istoria Berlinului". Aflăm așadar cum, "peste noapte", Berlinul este proclamat, la 18 ianuarie 1871, la Versailles, capitală imperială, ceea ce a însemnat imediat un proces susținut și masiv de urbanizare grandioasă, în spirit modern
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Azi pot încă să întârzii/ lângă piatra ta/ plopii cântă cu vântul de seară/ toamna e aproape/ o simt în plină vară/ Cai albi ți-am adus/ trifoi și rouă/ în lumini de lună nouă/ din aduceri-aminte/ încerc să te recompun iar/ înlăcrimatul meu nenufar!” (Cheie de brumă). În fine, Prințul chiparos (1997, cu desene de Cătălin Bursaci) cuprinde „colinde” în memoria fiului, în stilul popular pe care T. și l-a asumat, și un ciclu „cult” de poeme confesive (Prințul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
spionaj, sau în Dispărut fără urmă, în care se anchetează, după douăzeci de ani, împrejurările suspecte ale morții unui aviator. Alt tip de epică în care a excelat Z. este romanul-document. Capul de serie, Și a fost ora „H” (1971), recompune, pe baza documentelor din arhive de tot felul (naționale, militare, secrete), a presei, a altor mărturii, contextul premergător zilei de 23 august 1944, punând în evidență rolul Palatului în evenimente. Rețeta se regăsește, de pildă, în Revelion ’45 (1989), unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
îngropată „la Sâmbăta de Sus/ în munții valahi, cu fața la Apus”, i-a stârnit poetului, el însuși născut din mamă franceză, imaginația și visarea : „ce-ai căutat pe unde plânge doina... Simplul fapt de a releva inscripția funerară și de a recompune în filigran pe marginea ei icoana imaginară a unei domnițe dispărute de veacuri în tainița uitării e în sine un fapt poetic. Radu Boureanu, închipuindu-și viața de supunere și răbdare a domniței străine în umbra castelanului de la Sâmbăta de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
paralelă între tradițiile și obiceiurile românești și cele japoneze. Pentru unii poate părea de neconceput, dar eu am găsit multe asemănări. Copilul de țăran a scormonit adânc în tradițiile ambelor popoare, adânc și cu migală, precum o face arheologul ce recompune un timp istoric și o cultură...din fragmente... Festivalurile verii Festivalurile verii sunt ținute cu scopul de a-i feri pe japonezi de boli, după cum am mai spus și la prima călătorie. Am fost martoră la câteva festivaluri, despre altele
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
memorii La apa Vavilonului, dublează, însă, realități mai triste - cum ar fi amănuntul că, după cum reiese din scri so rile Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, Octav Bălăcioiu a făcut și închisoare politică, nu doar imaginare safariuri abisiniene. Datele din care s-ar putea recompune povestea adolescenței lui Titi (Ecaterina) Bălăcioiu sunt puține. Se știe doar că a primit o educație superioară (cânta la pian, vorbea perfect franțuzește, știa latină, greacă și germană), că visa la o viață de lux și eleganță, că fost prietenă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru că, în urma unui accident, și-a pierdut un ochi și poartă o bentiță neagră. Orobete este pe cale să răstoame teoria lui Gödel și să dezlege „ecuația absolută“, aceea care obsedase pe Einstein și pe Heisenberg. Ecuația exprimă puterea de a recompune timpul în ambele direcții și de a provoca procesul general de anamneză. Omul, în posesia acestui cod universal, poate reface după voia lui creația divină. Iată cum exprimă tânărul matematician lucrurile: „Atunci, totul e posibil și omul, spre nenorocirea lui
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
de extragere din profanul existenței mundane pentru a accede la condiția celestă a elecțiunii prin hazard. Să privim atent textul demisiei pe care nara- torul ni-l pune intenționat sub ochi, să-l vedem, pentru că mărcile unei personalități noi se recompun în acest text aparent anodin al cărui relief stilistic este ignorat de către „domnul Georgescu”. „Domnule Ministru, Sănătatea mea prea delicată nu-mi permite să mai suport asprimile de tot felul ale serviciului. Vă rog dar respectuos să binevoiți a-mi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mai insistent teritorii puse sub semnul oglinzii. Rosa mundi, poate cea mai reușită povestire a volumului, este un fel de mise-en-abîme a scriiturii autoarei: universul, a cărui unitate se corupe în răsfrângeri partenogenetice, infinite și necontenit oglindite în conștiință, se recompune prin veșnica înlănțuire a povestirii (spunerii). Este atâta concentrare în orice demers al său, atâta dorință de a nu scăpa nici o nuanță încât nu pot așeza literatura Alicei Botez decât sub suveranitatea subtilității. Ca orice scriitor cu profunde cunoștințe filosofice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
Așezate în succesiune, ele nu fac altceva decât să se topească într-un caz oarecare (paradigmatic poate) pentru cei din generația mea. De aceea, fără să vorbesc în numele sau în locul lor, ci doar ca una dintre ei, voi încerca să recompun piesele lipsă ale acestei biografii „schismatice”, făcând din mine un studiu de caz. Motivul principal pentru această „vivisecție” îl constituie supradoza de prejudecăți pe care ne-o inoculăm unii altora de mai bine de șapte ani. Această supradoză ne-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]