903 matches
-
care se grăbesc să li-l revendice unii entuziaști optzeciști. Așa cum are dreptate să vadă în Sadoveanu, dincolo de toate acuzele de „vetustețe”, nu doar un „continent ascuns” al prozei românești, ci și un întîi-stătător al ei. E, în același timp, reconfortant să-i parcurgi reconsiderările (oportune, convingătoare) ale prozei de călătorie a lui N. Iorga sau ale lui I. Agârbiceanu, reinterpretările poeziei lui Goga în cheia unui vizionarism „plutonic” sau considerațiile savuroase despre o posibilă dimensiune „pornografică” (secretă) a lui Topîrceanu
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
pentru bîrfa flecară. Păstra însă politețea, aproape ceremonioasă, și în cea mai tainică relație". Marian Papahagi, definit inclusiv cu ajutorul unor sintagme ale comilitonului lor, Ion Vartic, era "Ťun dandy fermecătorť, fără nimic prețios și artificial, de un estetism foarte viu, reconfortant, un dandy care seducea continuu, împrăștiind, în toate direcțiile și în toate împrejurările, replici scînteietoare, Ťepigramaticeť, pentru ca, la maturitate, să se reveleze, prin Ťteatralitatea lui spontanăť, Ťmiezul caragialian al ființei saleť. Caragialismul ar fi expresia sensibilității artistice care s-ar
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
am fi rămas încremeniți în veșnicul somn al rațiunii, cel fără de vise și de povești, de aceea m-am bucurat să aud că încă de la primele acorduri orchestrei “îi e tot mai bine”, că primul tablou îmi dă o senzație reconfortantă de deja-vù - Unora le place jazz-ul - și că muzica lui Verdi și personajele libretului lui Piave care au văzut lumina rampei sub bolta aurită a Teatrului La Fenice în 1851 pot căpăta o viață nouă în 2014, undeva pe
Uite c? se poate! by Virgil OPRINA [Corola-journal/Journalistic/83487_a_84812]
-
foarte selectiv. Căci el nu și-a propus să inventarieze obiecte, ci să degaje sensuri, profunzimi, esențe. Cu toate astea, nu s-a lăsat atras de acele "uși închise" care adăpostesc intimitatea oricui, pregătind-o să devină fecundă, ca în reconfortantele Entretiens spirituels rămase de la Monseniorul Vladimir Ghica. Nu același lucru se poate spune despre Ușa lui Paul Goma, un roman pe tema recluziunii, publicat la Suhrkamp sub titlul de Ușa noastră cea de toate zilele. Viziunea scriitorului, fost deținut politic
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
dispersia eterică și semnalează starea latentă de combustie. Cu multă ironie și cu o desăvîrșită libertate - a limbajului, a materialelor și a tehnicilor -, Gheorghe Marcu își împinge interlocutorul către extremele formelor de percepție; cînd îi solicită complicitatea într-un teritoriu reconfortant și ludic, relaxîndu-i privirea și detensionîndu-i gîndirea, cînd îl așază în stare de criză, obligîndu-l să-i decripteze intențiile și strategiile ascunse. Această ambiguitate a percepției, această oscilație între confort și crispare, se sprijină, în subteran, pe ambiguitatea mai adîncă
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
casă cu unt. Ce femeie drăguță! A venit la mine și s-a aplecat, dându-mi farfuria. Încă și acum aș vrea să mă pot revanșa într-un fel față de ea!” Atunci, asemenea gesturi de omenie au fost numeroase. Este reconfortant pentru Cronicar să constate că acea bunătate și acea bunăcuviință care, actualmente, par să se afle într-o eclipsă, altădată erau, totuși, prezente în firea poporului român. O revistă de citit Cronicarul recomandă în această săptămână DILEMA VECHE (nr. 449
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4314_a_5639]
-
despre o via sacra, autorul nu-și schimbă costumul, nu îmbracă nici sutana, nici roba academică, rămîne el însuși, își alege exemple din lumea de azi, din imediatul zilnic, din filmele americane sau din politică, lucru care dă cititorului sentimentul reconfortant al perfectei actualități a textului. Îngerii nu trebuie refăcuți dintr-un oscior, ca dinozaurii, nu țin de o lume dispărută, ci există în apropiere și în clipa asta: sînt actuali. Pe lîngă atuurile discursului mistic, eficient valorificate în acest eseu
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
limbii române: elementul dac: Vocabularul autohton al limbii române, 1983; Cercetări asupra fondului traco-dac al limbii române, 1995. I-a îndemnat și i-a sprijinit pe mulți tineri să cerceteze domeniul balcanistic și al istoriei limbii. Momentul aniversar oferă un reconfortant model și exemplu: al seninătății și frumuseții unei vieți de profesor și cercetător care știe măsura lucrurilor și are înțelepciunea celor fundamentale.
Cu bucurie, la aniversare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13042_a_14367]
-
diferită de versiunea oficială, validată în sute de ani. Marele avantaj al cărții este că mută accentul de pe evenimente și dezvăluiri spectaculoase pe dramele personale ale unor oameni ca toți ceilalți, reușind astfel să capete greutate, verosimil și un foarte reconfortant sentiment de firesc.
Un Dan Brown norvegian by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3471_a_4796]
-
cel de azi diferențele stilistice și de metodă critică sînt aproape insesizabile. Același stil rococo, aceeași tornadă de referințe din domenii care, teoretic, nu ar avea cum să se interfereze, aceeași voluptoasă scufundare a autorului într-un jacuzzi cu bule reconfortante ce deschid gîndirii porți spre universuri pline de delicioase promisiuni. Într-o pagină despre Radu Cosașu, scrisă în anul 1987, îl recunoaștem fără probleme pe criticul proteic de astăzi și voluptosul său discurs: În fine, sub catifele, pînze gudronate, brocarturi
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
și se cuvine cercetată fără ezitare) la tot pasul. Regăsim aici, de pildă, o comunicare susținută de Mihai Zamfir în urmă cu câțiva ani la Festivalul de la Neptun: O literatură „medie” (pp. 266 - 271). În opinia autorului, de un optimism reconfortant, la capitolul vizibilitate, literatura noastră nu stă chiar așa de rău cum se tem (și, temându- se, se lamentează) unii. (Iarăși discursul public are parte de o corecție necesară). Argumentele sunt statistice: cele aproape treizeci de milioane de vorbitori de
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
în memorie) și printr-un apel pentru păstrarea și protejarea bibliotecilor umane, spații ale lecturii dar și ale convivialității, ale studiului, dar și ale reveriei, ale contactului „carnal” cu cartea. Nu rezist tentației de a cita ultima frază, savuroasă și reconfortantă: „(Îi urez nepotului meu) să ridice ochii de pe cartea pe care o citește ca să privească pe o cititoare care trece pe culoarul dintre mesele de lectură și apoi să reia cartea gîndindu-se că viața merită să fie trăită și chiar
Biblioteci by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/5932_a_7257]
-
instanță receptoare, și mai ales editorul, în ipostaza lui de comanditar, traducătorul depinzînd mult mai mult de politica și de comanda editorială decît scriitorul producător de texte originale. Oricum, în peisajul cultural românesc, situația traducătorului este aparent mai mult decît reconfortantă. Dacă e să judecăm după oferta editorială din librării și de la toate marile tîrguri de carte, unde traducerile, din toate limbile și din toate domeniile, predomină copleșitor, traducătorul pare a fi una din persoanele cele mai ocupate și mai solicitate
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
doză ei de fals. "Știu prea bine, nota Gide, că tot ce alcătuiește originalitatea artistului vine mai presus; dar vai de acela care se gândește la personalitatea să când scrie; ea apare privirii, ăn suficientă măsură, dacă e sinceră...". E reconfortant faptul că, ținând mereu a-l cărți pe Cioran, exegetul sau nu-l scoate din cercul marilor referințe. Loviturile șanț astfel amortizate, abstractizate, ăndreptate an mai multe direcții deodată. Unele șanț atât de ănalt orientate, ăncăt au aerul unor blesteme
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
și profesori care activează în cadrul Centrului de excelență la limba și literatura română. În zilele noastre, când elevii abia se mai dezlipesc de calculator, când referatele se descarcă de pe Internet, când activitatea creatoare se reduce la „copy-paste”, este cu adevărat reconfortant, mai ales pentru un profesor de limba română, să constate că există încă destui elevi dispuși să mai lase din când în când computerul pentru a pune mâna pe o carte. Tocmai pentru a-i stimula pe acești tineri, dar
Agenda2005-26-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283873_a_285202]
-
compromiși, opțiunea ei a fost, pe termen lung, justă. S-a mai spus asta și încerc o anume jenă repetând-o: în bună măsură „opera” (dezideratul suprem, se pare) Monicăi Lovinescu o reprezintă însăși biografia ei spirituală. Este cel puțin reconfortant să descoperi în scrisul ei nu numai o gamă de convingeri nerelativizabile (și, de fapt, ne-politice, în ciuda impresiei de suprafață) și un tonus al sincerității alerte. În măsura în care suntem preocupați de document, cochetăm cu neo-biografismul și optăm pentru „individuație” ca
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
vocea unui bărbat. Nu e atrasă de un anume gen, nu are o fascinație specială pentru un anumit tip. Are numai preferințe. Într-o primă fază, acești bărbați nu o interesează ca indivizi, ci ca o realitate globală liniștitoare și reconfortantă. "Ea nu se năpustește asupra lor pentru a-i ademeni, a-i înhăța, a le vorbi. Ea îi privește. Absoarbe imaginea lor, așa cum lacul o face cu cerul". Multă vreme bărbații rămîn la distanță, pentru a putea fi contemplați, observați
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
strica poate să ne întoarcem un pic cu toții asupra unor chestiuni totuși ferme. Lucruri de bază: analiză de text, close reading, spuneți-le cum vreți. Spuneam că etimologia (sau, mai larg, semantica în genere) e unul dintre teritoriile cu adevărat reconfortante pentru un literat. Există, din acest punct de vedere, în Cuvintelnic fără frontiere, veritabile oaze. Despre, de pildă, cuvintele problematice. De nefolosit, azi, în discursul public (și totuși frecvent folosite), unele poartă cu sine circumstanțe atenuante, de nu chiar pledoarii
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
de peste tot, spirite tari roase de conviețuire, asta sînt Balcanii. Jucîndu-se copilărește cu mitologii mai vechi decît lumea care, despărțite de puterile lor, servesc de mirodenii literare, aducînd în simțuri aroma unei morale îndepărtate, nărăvite la porțile Orientului. Cu înțepătoare, reconfortantă lejeritate. Gata oricînd să te ia peste picior și să-ți răsfețe inteligența picotind pe rime cu o înțepătură de cojocar, gluma lui Magheru nu cruță nimic: Cînd voi fi mort să puneți un briliant/ Și-o perlă verde ca
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
Așa se face că autorul nu reține întîmplări concrete, ci gînduri, nuanțe și cunoștințe. O excrescență erudită îi încarcă paginile, îngustînd spațiul menit destăinuirilor prețioase, impresia finală fiind cea de jurnal scris pe seama altora, cu ocolirea propriei persoane. Volumul e reconfortant prin lipsa de exces și prin sărăcia de stridențe: o apă a cărei suprafață nu e tulburată de răbufniri venite dinlăuntru sau de evenimente căzute din afară. În totul, o carte calmă pînă la placiditate în care intimitatea autorului nu
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
specatcol care mi-a prilejuit, de fapt, o călătorie prin lumile, stările și obsesiile lui Silviu Purcărete, prin timpul petrecut de el la Craiova, prin spectacolele puse în scenă acolo. Reîntîlnirea cu un mare artist, cu un prieten prețios, este reconfortantă. M-a obligat, în cele din urmă, să regăsesc fărîmituri din propiul eu, să refac, fragmentar, momente din istoria teatrului realizat de acest regizor și raportul meu profesional și emoțional cu ele. Imagini de teatru mare care cheamă timpul din
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
cei care admiră această formă de nesupunere. Nu-mi închipui că Cioran ar fi crezut că a eșuat punîndu-și mai mult sau mai puțin ideile în practică. Cunosc destui cititori care au aflat în pretinsa sa filozofie a disperării, virtuți reconfortante și chiar jubilatorii. R.B.: După ce ați scris acest roman, care credeți că ar putea fi explicația fascinației pe care Cioran și scrierile sale continuă să o exercite fie și asupra unui cerc mai restrîns de "cunoscători"? B.de C.: Cred
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
Oră) Alte imagini, fără să aibă ascuțimea care zgîndăre și răstoarnă lumi poeticești, au prospețimea, rară, a întîlnirilor neașteptate: "Dar eu mohorăsc peisajul,/ Pământul cu flăcări îl junghii./ Da, totul e nou, dar degetele/ Au rămas lângă vechile unghii." (Nou) Reconfortant, dacă ne gîndim la nerecunoscuta unghie îngerească. Ciclul Fuga lebedelor, o fugă în alb, mizează mai mult pe ritm, pe viteza care face să dispară culorile, pe un efect de tunel, din prelungiri și repetiții: Două mâini ai tu, da
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
Jurnalistul Victor Ciutacu a scris, marți, pe blogul personal, că Victor Ponta și Crin Antonescu, liderii a două partide care se urăsc cu sinceritate, se căsăpesc între ei în beneficiul președintelui, reușind să-l "învie pe mortul politic Băsescu". "E reconfortant să stai pe margine, să spargi semințe și să urmărești detașat cum se căsăpesc între ei Ponta și Antonescu în beneficiul lui Băsescu", a început jurnalistul. Victor Ciutacu a continuat: "Pe primii doi i-au prins paltoanele cu USL-ul
Ciutacu: Liderii USL se căsăpesc și-l învie pe mortul politic Băsescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/55254_a_56579]
-
vine după câțiva ani negri pentru dans, în care au dispărut Teatrul de Balet „Oleg Danovski" din Constanța, prin comasare și companiile de dans contemporan „Orion" și „Contemp". În acest context, înființarea Teatrului de Balet Sibiu este de-a dreptul reconfortantă pentru întreaga sferă a dansului de la noi. Compania, ca mai toate trupele europene, are o compoziție internaționala, numărând în componența ei opt români (absolvenți ai Liceelor de Coregrafie din Cluj și din București), patru europeni (din Belgia, Finlanda și Noua Zeelandă
Teatrul de Balet Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6532_a_7857]