1,454 matches
-
abordării unei problematici complexe, cât și din acel punct de vedere ce privește organizarea unui material după considerente ce țin de exigențele unui adevărat spirit științific. Autoarea încearcă să răspundă unei duble provocări, de ordin teoretic și analitic: pentru început, reconsideră statutul parodiei ca gen, dorește să-i explice mecanismul de funcționare, ancorându-se just în necesarele repere istorice și anticipând multe din problemele de receptare, după care ia în discuție anumite aspecte ale romanului, gen considerat de critica literară drept
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lor trebuie să se oprească și să ofere demnitatea necesară, pe deplin justificată de rolul pe care-l joacă, și acelor fenomene până atunci numite secundare ce asigură continuitatea, printre care și parodia. Tezele expuse de Șklovski și Tînianov vor reconsidera deci fenomenul, în calitatea lui de "procedeu stilistic (stilizare parodie) și ca una dintre modalitățile de manifestare a succesiunii dialectice a școlilor literare"22. La capitolul conexiunilor dintre parodie și umor, substanțiale precizări face Boris Tomașevski. Îi datorăm asocierea poemului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în genul lui Homer, de a-și încerca talentul în compoziții parodice. Mai mult chiar, anumite concepte lansate de Aristotel sau Quintilianus diferențiază net modul de a gândi și clasifica parodia în acel moment, în comparație cu modul în care este ea reconsiderată de cercetătorii de azi. Să ne gândim, o clipă, la uriașa diferență: odinioară considerată un gen minor, nedemn de interes hermeneutic și chiar vulgar, parodia este actualmente intens promovată de Linda Hutcheon sau Gérard Genette ș.a. Secolele XX și XXI
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Paradigma alternativelor educaționale a rezultat, dincolo de aceste determinări obiective, contextuale, la nivel de macrosistem și din dorința de succes, performanță personală, instituțională, de grup, prin aprofundarea studiului diferitelor elemente, condiții, interpretări, experiențe acumulate, combinații. Sau se pot abandona sau perfecționa, reconsidera proiecte anterioare și se propun și altele noi, ca soluții-ipoteze care trebuie cercetate, verificate, aplicate critic. Dar dacă facem o incursiune în istoria pedagogiei, a concepțiilor și a sistemelor educaționale (definite pe diverse criterii naționale, politice, economice, sociale, confesionale), putem
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
implementarea sa practică în diferite contexte, multiplu determinate. Tot mai multe țări își revizuiesc curriculumul școlar oficial, trecând în plan secund pe cel construit prioritar pe conținut informațional, conform paradigmei anterioare clasice a pregătirii pentru cultura generală. Sau apoi îl reconsideră și pe cel axat pe obiective (operaționale: cognitive, afective, psihomotorii), în sensul învățării behavioriste, finalizate prin achiziții direct observabile și măsurabile (cunoștințe, abilități). În prim plan acum, este cerut cel orientat către perspectiva integrării postșcolare socio-profesionale, către formarea prioritară a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
altor achiziții sau experiențe nonformale în curriculumul precizat, raportare a cunoașterii la contextul în care ea se face, de utilizare a gândirii critice și reflexive. Dacă educatorul înțelege esența abordării centrării pe educat, prin recursul la constructivism, atunci își va reconsidera poziția sa centrală anterioară, va vedea nu pe educatul pasiv, care reacționează la condițiile de învățare date, ci pe cel activ, altfel motivat, care să aibă posibilități și oportunități diversificate de afirmare, dezvoltare și își va schimba diferitele aspecte ale
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pe acțiune practică și metode de raționalizare a conținuturilor și operațiilor de predare/învățare. Metodele constructiviste propriu-zise și chiar cele clasice adaptate principiilor constructiviste au nevoie de un context pedagogic adecvat, în corelație și cu întreaga concepție asupra curriculumului nou, reconsiderat pe prioritatea formării competențelor. Or, acest context este proiectat specific spre realizare de către profesor, prin precizarea strategiilor de organizare și desfășurare a etapelor construirii cunoașterii/învățării, în variante metodologice. În acest context, am putut contura următoarea clasificare a metodelor de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
perfectibile, reglarea chiar în desfășurare, • identifică obstacolele, ambiguitățile și soluțiile posibile, afirmarea creativă, • permite conceperea pe o durată variabilă și pe obiective generale și specifice, cu rute diferite de parcurs, • permite o mai bună comunicare și interacțiune între cei implicați, • reconsideră rolurile clasice ale lor, • promovează negocierea și consensul, • permite o mai bună adaptare la situația reală a contextului, printr-o reflecție și revizuire continuă, • verifică valoarea unor alternative metodologice, • permite corelații variate interne și externe, între experiențe anterioare și anticipări
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
introducerii alternativelor procedurale în metodologia educației, învățării, ca soluție care asigură flexibilizarea, diferențierea. Evoluția transformărilor paradigmei designului inițial o găsim ilustrată chiar în modificarea concepției lui Ch. Reigeluth asupra proiectării, după ce a sistematizat-o în 1983 (pp. 12-22) și a reconsiderat-o apoi în 1999 (pp. 1-8, 19-21): ► Designul instrucțional inițial: • oferă baza pentru construirea blocului acțiunii sau baza pentru stabilirea celor mai frecvente situații, • indică conceptele de bază incluse, necesare, pentru a defini elementele contextului antrenat (date psihologice necesare, strategii
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pe obiective, • a motiva participarea, • a aprofunda modul de interrelaționare, • a diversifica îndrumarea, • a crea o cultură pozitivă asupra sarcinilor și rolurilor, • a sprijini amplificarea colaborării, • a valorifica inițiativele provenite de la elevii conduși, • a vedea priorități, • a adapta structurile, • a reconsidera folosirea timpului și a altor resurse, • a părăsi stilul dominant autocratic, • a dovedi flexibilitate și tact, adaptare constructivă. În acest caz, ne apropiem mai mult de ceea ce unii autori denumesc "managerial leadership", pentru a sublinia mai accentuat rolul leadershipului în
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Esența managementului participativ, ca punte de trecere către leadership, arată acceptarea, împărtășirea ideilor, aspirațiilor, strategiilor, relațiilor la nivelul grupului, care devin motive pentru implicarea în acțiunile acestuia, de conducere pentru rezolvarea cu succes a obiectivelor asumate. În acest management, leadershipul reconsideră contextul instruirii clasice, esența schimbării provenind din trecerea accentului de pe transmiterea informațiilor la implicarea, responsabilizarea elevilor în construcția înțelegerii, a învățării. Managerial, educatorul schimbă, ca lider transformațional, conceperea proiectării și a desfășurării reale a activității, metodele pentru stimularea cunoașterii prin
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
implicarea activă în management, • întărirea convingerii asupra necesității și efectelor schimbării stilului în leadership. În leadership, față de managementul clasic, educatorul își modifică multe aspecte ale modului de concepere și realizare a conduitei în fața, alături și cu educații, care și-au reconsiderat și ei participarea în activitate, în acest leadership la nivelul clasei. Regăsim atunci un alt model al educatorului-lider real al clasei, al activității în care se implică managerial și educații: • îi provoacă în construcția cunoașterii, • le propune strategii alternative pentru
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
reconsiderării. Tipologia formelor narative din contribuțiile lui Gerard Genette care promovează narațiunea homodiegetică vs. heterodiegetică sau extradiegetică vs. intradiegetică și care sunt corelate cu naratorul situat în ori în afara poveștii sau ideea de focalizare internă vs focalizare externă au fost reconsiderate și valorificate de Gerald Prince, Mieke Bal, Catherine Emmott, Susan Lanser, Monika Fludernik, Peter Huhn, David Herman sau Ansgar Nünning. Binarismul, tipologizarea și categorizarea au generat un veritabil imaginar geometric, un: transparent în ierarhiile din Gramatica decameronului la Tzvetan Todorov
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
incluzând distincția story discourse sau concepte ca autor, narator, intrigă, homodiegeză, heterodiegeză, focalizare, perspectivă, funcțiile, distanță, punct de vedere din contribuțiile lui Tzvetan Todorov, Roland Barthes, Claude Bremond, Algirdas Julien Greimas, Gunter Muller, Franz Stanzel sau Wayne C. Booth este reconsiderat. Asta demonstrează că naratologia clasică nu a fost nici pe departe abandonată și nu a traversat un proces de ascensiune și cădere ci a cunoscut, așa cum spune Monika Fludernik, o ascensiune clasică urmată de ascensiunea ei post-clasică Această ascensiune post-clasică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
decizionali. Aceste instrumente vizuale sunt refuzate de naratologia post-clasică pentru tendința lor de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă. Ryan crede însă că diagramele nu sunt simptomatice numai pentru ambițiile științifice. Ea consideră că importanța lor trebuie reconsiderată într-o lume în care computerul oferă instrumente grafice și duplicative și accelerează tendința culturii de a-și investi conținutul, mai degrabă în imagini decât în cuvinte. Mai consideră că naratologia vizuală ar trebui să abordeze, în afară de designul diagrammatic sau
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
Greimas sau diagramele arborilor decizionali la Claude Bremond, refuzate de naratologia postclasică pentru tendința de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă, nu sunt instrumente vizuale simptomatice numai pentru ambițiile științifice. Importanța lor, așa cum spune Ryan, poate fi reconsiderată într-o lume în care există o tendință a culturii de a-și investi conținutul, mai degrabă în imagini decât în cuvinte. Într-un asemenea context, observațiile lui Ryan despre naratologia vizuală, atentă și la descrieri verbale ale narațiunii vizuale
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
reconsiderării. Tipologia formelor narative din contribuțiile lui Gerard Genette care promovează narațiunea homodiegetică vs. heterodiegetică sau extradiegetică vs. intradiegetică și care sunt corelate cu naratorul situat în ori în afara poveștii sau ideea de focalizare internă vs focalizare externă au fost reconsiderate și valorificate de Gerald Prince, Mieke Bal, Catherine Emmott, Susan Lanser, Monika Fludernik, Peter Huhn, David Herman sau Ansgar Nünning. Binarismul, tipologizarea și categorizarea au generat un veritabil imaginar geometric, un: transparent în ierarhiile din Gramatica decameronului la Tzvetan Todorov
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
incluzând distincția story discourse sau concepte ca autor, narator, intrigă, homodiegeză, heterodiegeză, focalizare, perspectivă, funcțiile, distanță, punct de vedere din contribuțiile lui Tzvetan Todorov, Roland Barthes, Claude Bremond, Algirdas Julien Greimas, Gunter Muller, Franz Stanzel sau Wayne C. Booth este reconsiderat. Asta demonstrează că naratologia clasică nu a fost nici pe departe abandonată și nu a traversat un proces de ascensiune și cădere ci a cunoscut, așa cum spune Monika Fludernik, o ascensiune clasică urmată de ascensiunea ei post-clasică Această ascensiune post-clasică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
decizionali. Aceste instrumente vizuale sunt refuzate de naratologia post-clasică pentru tendința lor de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă. Ryan crede însă că diagramele nu sunt simptomatice numai pentru ambițiile științifice. Ea consideră că importanța lor trebuie reconsiderată într-o lume în care computerul oferă instrumente grafice și duplicative și accelerează tendința culturii de a-și investi conținutul, mai degrabă în imagini decât în cuvinte. Mai consideră că naratologia vizuală ar trebui să abordeze, în afară de designul diagrammatic sau
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Greimas sau diagramele arborilor decizionali la Claude Bremond, refuzate de naratologia postclasică pentru tendința de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă, nu sunt instrumente vizuale simptomatice numai pentru ambițiile științifice. Importanța lor, așa cum spune Ryan, poate fi reconsiderată într-o lume în care există o tendință a culturii de a-și investi conținutul, mai degrabă în imagini decât în cuvinte. Într-un asemenea context, observațiile lui Ryan despre naratologia vizuală, atentă și la descrieri verbale ale narațiunii vizuale
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
își regularizeze nașterile. Raporturile sexuale sunt de acum guvernate de artificii. Omul este nevoit să înșele natura. Chiar și ceea ce numim "metodă naturală" implică o manipulare nenaturală pentru a cunoaște momentul ovulației. Situația care rezultă din intervenția omului invită să reconsiderăm etica relațiilor sexuale: care este rolul dragostei, ce obligații impune o relație de cuplu, ce responsabilități are un partener față de celălalt, față de descendenții noștri...? Răspunsurile pe care le dăm sunt prin excelență judecăți de valoare. Să notăm că sexualitatea poate
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
pentru a se transforma într-o țară liniștită. Competiția este astăzi preconizată și foarte valorizată de Uniunea Europeană. Competiția încurajează agresivitatea. Vor fi necesare decenii, poate secole, pentru a descoperi că ea provoacă efecte nedorite și că va trebui să o reconsiderăm. Pro-gresul calitativ pe care această evoluție îl presupune nu constă în opera revoluțiilor, ci în transformare aproape imperceptibilă a moravurilor și valorilor. Urmează reformele instituționale. Experiența favorizează opiniile larg răspândite, atunci când trecutul le suține. Dimpotrivă, ele nu pot fi invocate
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
reconsiderării. Tipologia formelor narative din contribuțiile lui Gerard Genette care promovează narațiunea homodiegetică vs. heterodiegetică sau extradiegetică vs. intradiegetică și care sunt corelate cu naratorul situat în ori în afara poveștii sau ideea de focalizare internă vs focalizare externă au fost reconsiderate și valorificate de Gerald Prince, Mieke Bal, Catherine Emmott, Susan Lanser, Monika Fludernik, Peter Huhn, David Herman sau Ansgar Nünning. Binarismul, tipologizarea și categorizarea au generat un veritabil imaginar geometric, un: transparent în ierarhiile din Gramatica decameronului la Tzvetan Todorov
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
incluzând distincția story discourse sau concepte ca autor, narator, intrigă, homodiegeză, heterodiegeză, focalizare, perspectivă, funcțiile, distanță, punct de vedere din contribuțiile lui Tzvetan Todorov, Roland Barthes, Claude Bremond, Algirdas Julien Greimas, Gunter Muller, Franz Stanzel sau Wayne C. Booth este reconsiderat. Asta demonstrează că naratologia clasică nu a fost nici pe departe abandonată și nu a traversat un proces de ascensiune și cădere ci a cunoscut, așa cum spune Monika Fludernik, o ascensiune clasică urmată de ascensiunea ei post-clasică Această ascensiune post-clasică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
decizionali. Aceste instrumente vizuale sunt refuzate de naratologia post-clasică pentru tendința lor de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă. Ryan crede însă că diagramele nu sunt simptomatice numai pentru ambițiile științifice. Ea consideră că importanța lor trebuie reconsiderată într-o lume în care computerul oferă instrumente grafice și duplicative și accelerează tendința culturii de a-și investi conținutul, mai degrabă în imagini decât în cuvinte. Mai consideră că naratologia vizuală ar trebui să abordeze, în afară de designul diagrammatic sau
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]