958 matches
-
în expediția împotriva turcilor selgiucizi în ziua de 13 martie 1071. În mai 1071, Roman ajunge la Caesaria și aici a avut loc o întrevedere cu generalii săi: Iosif Tarkaniotis, Nikephoros Bryenios, Mihail Psellos și alții. Ei au decis să recucerească Manzikert și Khaliat. Armata bizantină care număra aprox. 100 de mii de oameni s-a deplasat din Caesaria și a trecut prin Sevastia (Sivas), Colonia, Theodoropolis (Erzurum) unde a recrutat și alți oameni. Conducătorul selgiucid Alp Aslan a fost surprins
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
de această mișcare a împăratului Roman Diogenes și a cerut sprijinul tuturor musulmanilor într un război sfânt împotriva Imperiului Bizantin. Prin urmare armata sa cuprindea arabi, kurzi, tribali din Iran, Irak, Siria și desigur turci. La 20 august 1071 bizantinii recuceresc Manzikert (i se mai zice si Malâzgird; în armeană: Մանզիկերտ, Manzikert). Azi localitatea se află in provincia Muș din estul Turciei Din acest moment se petrec mai multe acte de trădare față de împăratul bizantin Roman Diogenes. Astfel generalul bizantin Tarkaniotis
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
socială a Imperiului Bizantin: "L'Homme byzantin" („Omul bizantin”). La întoarcere, dorind să-și reînnoiască campania împotriva moderniștilor, Iorga fondează revista neo-"sămănătoristă" "Cuget Clar". Și-a exprimat public temerile privind dorința de expansiune a Regatului Ungariei, care dorea să recucerească Transilvania, avertizând totodată publicul de pericolul pe care îl prezintă Germania Nazistă și dorința sa de revanșă. Într-un mod asemănător și-a exprimat opinia despre pericolul sovietic și soarta românilor din Uniunea Sovietică, colaborând cu refugiatul anti-comunist Nichita Smochină
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
rapid ambițiile spaniole; profitând de vidul de putere cauzat de moartea lui Ludovic al XIV-lea în 1715, Filip a anunțat că va revendica din nou tronul Franței în cazul morții tânărului Ludovic al XV-lea și a încercat să recucerească teritoriile spaniole din Italia, declanșând Războiul Cvadruplei Alianțe în 1717. Întrucât Carol al II-lea al Spaniei era infirm și bolnav mintal încă din copilărie, era clar că nu va avea moștenitori. Astfel s-a ivit problema moștenirii tronului regatelor
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
biserică franca din Utrecht, si regele frizon și-a stabilit curtea acolo. Apoi, în 689 regele Redbad a fost învins de către ducele frânc Pippin de Herstal în bătălia de la Dorestad și francii au recâștigat controlul asupra zonei. Regele Redbad a recucerit Utrecht după ce Pippin a murit în 714, dar victorie frizonă a fost de scurtă durată: ducele Charles Martel l-a învins pe Redbad în 718, iar în 734, Charles Martel i-a învins pentru totdeauna pe frizoni în Bătălia de la
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
Livoniei. Multe cetăți din Livonia au capitulat fără opoziție, trupele rusești cucerind Dorpatul în mai, Narva în iulie, și au asediat Revalul. Întărite cu 1200 de "", 100 de tunari și aprovizionate cu muniții din Germania, forțele livone au reușit să recucerească Wesenberg (Rakvere) împreună cu alte cetăți mai puțin importante. Deși germanii au efectuat raiduri în teritoriul rusesc, Dorpat, Narva și multe alte cetăți mai mici au rămas în mâinile rușilor. Înaintarea inițială a acestora l-a avut în frunte pe , , cu
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
intenții ale lui Sigismund de a rezolva problema lor. Până în noiembrie, forțele lituaniene ce se deplasau spre nord cuceriseră Dünaburg iar o forță polono-suedeză a cucerit orașul și castelul Wenden la începutul lui 1578. Forțele rusești nu au reușit să recucerească orașul în februarie, atacul lor fiind urmat de o ofensivă suedeză îndreptată spre Pernau (Pärnu), Dorpat și Novgorod printre altele. În septembrie, Ivan a răspuns trimițând o armată de 18.000 de oameni, care au recucerit Oberpahlen (Põltsamaa) de la Suedia
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
nu au reușit să recucerească orașul în februarie, atacul lor fiind urmat de o ofensivă suedeză îndreptată spre Pernau (Pärnu), Dorpat și Novgorod printre altele. În septembrie, Ivan a răspuns trimițând o armată de 18.000 de oameni, care au recucerit Oberpahlen (Põltsamaa) de la Suedia și s-au îndreptat apoi către Wenden. La sosirea lor la Wenden, armata rusă a asediat orașul, dar a fost întâmpinată de o forță de despresurare cu 6.000 de soldați germani, polonezi și suedezi. În
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Narvei în 1579 a condus la numirea lui în funcția de comandant suprem. Orașele și Padis au fost cucerite de forțele suedeze în 1580 după care în 1581, concomitent cu căderea Wesenbergului, o armată de mercenari tocmită de Suedia a recucerit orașul strategic Narva. Acesta era o țintă a campaniilor lui Ioan al III-lea, întrucât putea fi atacat atât pe mare cât și pe uscat, campania a profitat de considerabila flotă a Suediei dar disensiunile ulterioare privind controlul pe termen
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
intervenit de partea diferitelor tabere, cea din urmă declanșând Războiul Polono-Moscovit. Forțele lui Carol al IX-lea au fost îndepărtate din Livonia după mari înfrângeri în bătăliile de la Kircholm (1605) și (1610). După ulterior, succesorul lui Carol, Gustav Adolf, a recucerit Ingria și Kexholmul care au fost oficial cedate Suediei prin din 1617 împreună cu grosul Ducatului Livoniei. În 1617, când Suedia și-a revenit din , purtat cu Danemarca, mai multe orașe livoniene au fost capturate, numai Pernau rămânând sub control suedez
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
putea face față cu succes Hoardei de Aur. Aproape de fiecare dată când mongolii au încercat să oprească expansiunea statului lituanian, hoardele au fost înfrânte. În 1333 și 1339, lituanienii au reușit să învingă forțe importante mongole care au încercat să recucerească Smolenskul. Chiar și atunci când erau victorioși, mongolii nu-i puteau opri multă vreme pe lituanieni din înaintarea lor. Victoria Hoardei de Aur din 1399 nu a făcut decât să întârzie înaintarea lituanienilor către Marea Neagră. Datorită victoriilor lituanienilor, mongolii nu au
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
stabilește o frontieră între Danelaw și Wessex, danezii rămân stăpâni în est și nord iar Alfred domnește la sud de această frontieră. Pactul a fost încălcat. În 878 i-a invins pe danezi în Bătălia de la Edington. În 886 a recucerit Londra. Alfred reorganizează armata de uscat și marina, justiția și educația. Înființează școli unde se poate învăța latina, engleza, călăria și vânătoarea cu șoimi. Din ordinul său se înceape o "Cronică anglo-saxonă" unde sunt notate anual principalele evenimente. El însuși
Alfred cel Mare () [Corola-website/Science/310787_a_312116]
-
pierdut doar 256 de oameni. Sultanul l-a îndepărtat din funcție pe Rareș , cu explicația că "„el l-a deranjat pe cel mai bun prieten al Porții, pe regele Poloniei”". Moldovenii au mai făcut o altă încercare nereușită de a recuceri Pocuția în 1538.
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
arabă, "tawayf"); 1030 - începând cu acest an mai mulți „regi ai unor facțiuni” (reyes de Taifas; în arabă, "muluk al-tawayf") se războiesc între ei și nu ezită să se alieze cu creștinii; 1085 - fărâmițarea favorizeză înaintarea Reconquistei creștine; Toledo este recucerit de către aceștia; 1086 - almoravizii ajung în Spania; 1145 - almohazii ajung și ei în Spania; 1212 - creștinii îi înfrâng pe almohazi la Las Navas de Tolosa; 1236 - căderea Cordobei; 1248 - căderea Sevilliei; 1492 - căderea Granadei. Puternicul stat musulman creat în Spania
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
epocă de aur. Această perioadă extinsă este cunoscută sub numele de La Convivencia, adică de coexistența unor evrei, creștini și musulmani. Sub conducerea arabă, Toledo a fost numit Tulaytulah (în arabă : طليطلة). Pe 25 mai 1085 Alfonso VII din Castilla a recucerit Toledo și a stabilit un control personal asupra orașului mauritan care a fost ca un tribut și a reprezentat sfârșitul Regatului Medieval Taifa de Toledo. Toledo era cunoscut pentru producțiile de oțel și în special de săbii. Când Philip al
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
Many Faces; His Time and His Life" (în limba română, "Dracula, prințul cu multe fețe, viața sa și timpul său") de Radu Florescu și Raymond T. McNally, autorii explică faptul că Mehmed a dorit, 6 ani ulterior anului 1456, să recucerească Belgradul pentru a obține acces spre Ungaria urmând cursul Dunării, dar a fost împiedicat datorită unei înfrângeri neașteptate și umilitoare suferită în fața lui Vlad Țepeș. Numele sub care este cunoscută această înfrângere decisivă este atacul de noapte, care a avut
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
bavarez, iar la moartea sa, Henric a devenit duce de Bavaria, cu numele de Henric al IV-lea, în 995. În 1002, în timp ce se îndrepta spre Roma pentru a-l ajuta pe vărul său, împăratul Otto al III-lea, să recucerească orașul, acesta din urmă moare. Știind că succesiunea va fi disputată, Henric intră în posesia însemnelor regale iar în 7 iunie 1002 este încoronat rege al Germaniei la Mainz. În următorii ani își consolidează puterea în Germania după care revine
Henric al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312132_a_313461]
-
unui atac teuton. Considerând această declarație un pretext suficient de bun, Marele Maestru teuton Ulrich von Jungingen a declarat război Uniunii polono-lituaniene. La început, armatele teutone au invadat Wielkopolska și Kuyavia, dar polonezii au rezistat, ba mai mult, au contraatacat recucerind Bydgoszcz (Bromberg). A fost semnat un armistițiu care a durat până pe 24 iunie 1410. Polono-lituanienii au folosit aceast răstimp pentru a se pregăti să respingă amenințarea teutonă "odată pentru totdeauna". Teutonii s-au temut de un atac venit de pe două
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
de Tony Michael nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, astfel că a intervenit rezilierea contractului, în conformitate cu prevederile statuate la art. XII din contractul de concesiune. În cei peste 20 de ani cât a fost neglijată, zona Lacului Văcărești a fost recucerită de natură. Locul, cunoscut în prezent și ca "Groapa Văcărești", este alimentat de izvoare subterane, care au permis creșterea unei vegetații diverse și a unor viețuitoare, ca păsări (peste 95 de specii), între care stârci, egrete, cormorani, pescăruși, lebede, lișițe
Parcul Natural Văcărești () [Corola-website/Science/309386_a_310715]
-
ocazia Zilei Mondiale a Mediului, Ministrul Mediului și Pădurilor, Rovana Plumb, a declarat că instituția pe care o conduce va întreprinde toate demersurile legale pentru desemnarea acestui spațiu drept arie naturală protejată, deoarece, spunea ea, „Zona Lacului Văcărești a fost recucerită de natură. Noi vrem să ne asigurăm că natura este repusă în drepturi, dar în același timp să reparăm și să protejăm, pentru ca acest loc să devină o destinație turistică a Bucureștiului și a României”. Încă un an mai târziu
Parcul Natural Văcărești () [Corola-website/Science/309386_a_310715]
-
fondatorii Clubului Iacobin din orăș și a jucat un rol important în Republica Mainz, primul stat republican din Germania. În iulie 1793, în timp ce se afla la Paris ca delegat al tinerei Republici Mainz, forțele de coaliție prusace și austriece au recucerit orașul și Forster a fost declarat în afara legii. Neputând reveni în Germania și departe de prieteni și familie, s-a îmbolnăvit și a murit la Paris la începutul lui 1794. s-a născut în micul sat Nassenhuben (astăzi, Mokry Dwór
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
bolșevicii, în frunte cu tânărul Nikolai Buharin, au cucerit în cele din urmă Kremlinul și au preluat controlul asupra orașului. Adversarii lor (SR și monarhiștii) executaseră o represiune sângeroasă. La 12 noiembrie, noua putere a zădărnicit o încercare de a recuceri Petrogradul, efectuată de Kerenski și de cazacii generalului Krasnov. La rândul său, marele cartier general („stavka”) al armatei ruse și-a anunțat la 31 octombrie dorința de a merge la Petrograd „să restabilească ordinea”. După ce i s-au alăturat liderii
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Roman (d. 596 sau 597) a fost exarh de Ravenna între 589 și 596 sau 597. Roman a devenit exarh în 589 în locul lui Smaragdus, care căzuse în dizgrație. În primul an de mandat, Roman a reușit să recucerească de la longobarzi orașele Modena, Reggio, Parma, Piacenza, Altino și Mantova. În 592 papa Grigore I a făcut un apel către exarhul de Ravenna pentru a trimite ajutor orașului Napoli, supus atacului longobard, însă Romanus a socotit ca fiind mai prudent
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
845 î.Hr. (Galil). a domnit douăzeci și cinci de ani și a venit pe tron la treizeci și cinci de ani. După trei ani de pace cu Siria, Iosafat s-a dus la Ahab, regele Israelului - cu a cărei soră se căsătorise, pentru a recuceri împreună Ramotul Galaadului. Însă regele Ahab a murit în timpul bătăliei, iar iudeii s-au retras împreună cu Iosafat (III Regi 22:19-38). Apoi, Iosafat a făcut o alianță comercială cu Ohozia, urmașul lui Ahab, pentru a aduce aur pe mare de la
Iosafat () [Corola-website/Science/311154_a_312483]
-
al lui Augustus, Tiberius era bine situat, dar nu a devenit automat urmaș la tronul imperial. În 25 i.en., i-a fost atribuit primul post de ofițer în Cantabria. Cinci ani mai târziu, a dus o campanie împotriva părților, recucerind steagurile legiunilor romane pierdute de Crassus la Carrahe. În 16 i.en., a fost numit guvernator al Galiei, iar în 15 i.en., a cucerit cu fratele sau Drusus, noi teritorii în Alpi. Ca răsplată, Tiberius a fost numit consul
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]