947 matches
-
acalmie care a urmat, forțele Aliaților s-au reorganizat, fiind formată Armata a 8-a britanică în principal din unități britanice, australiene și indiene, dar și din subunități sud-africane, neozeelandeze și franceze. Noua armată a lansat o ofensivă și a recucerit teritoriul recent ocupat de Rommel, nereușind să recucerească însă garnizoanele de la Bardia și Salum. Linia frontului a ajuns din nou la Agheila. După ce s-a reaprovizionat prin portul Tripoli, Rommel a reluat atacul. A reușit să-i înfrângă pe Aliați
Campania din Africa de Nord (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307994_a_309323]
-
reorganizat, fiind formată Armata a 8-a britanică în principal din unități britanice, australiene și indiene, dar și din subunități sud-africane, neozeelandeze și franceze. Noua armată a lansat o ofensivă și a recucerit teritoriul recent ocupat de Rommel, nereușind să recucerească însă garnizoanele de la Bardia și Salum. Linia frontului a ajuns din nou la Agheila. După ce s-a reaprovizionat prin portul Tripoli, Rommel a reluat atacul. A reușit să-i înfrângă pe Aliați la Gazala, a recucerit Tobruk și i-a
Campania din Africa de Nord (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307994_a_309323]
-
de Rommel, nereușind să recucerească însă garnizoanele de la Bardia și Salum. Linia frontului a ajuns din nou la Agheila. După ce s-a reaprovizionat prin portul Tripoli, Rommel a reluat atacul. A reușit să-i înfrângă pe Aliați la Gazala, a recucerit Tobruk și i-a împins pe britanici până la frontiera Egiptului, unde înaintarea sa a fost oprită în timpul primei bătălii de la El Alamein. În acest moment, generalul Bernard Montgomery a preluat comanda forțelor Aliate din nordul Africii și, după bătăliile Alam
Campania din Africa de Nord (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307994_a_309323]
-
pas spre încercuirea Grupului de Armate. Planul era foarte ambițios, iar punerea lui în practică a fost un succes parțial. Manstein a cerut lui Hitler să redirecțoneze Corpurile Panzer al 40-lea și al 48-lea, cu care spera să recucerească orașul Kiev. Doar Corpul al 48-lea a fost trimis în zonă, iar Hoth a fost eliberat de la comandă, fiind înlocuit cu Erhard Rauss. Noul comandant a primit ordinul să stăvilească atacul sovietic și să stabilizeze flancul nordic al Grupului
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
de tancuri și Armata a 18-a. Aceste unități noi și unele corpuri deplasate din alte sectoare au fost trimise în grabă spre vest, pentru a stăvili înaintarea germană. Sovieticii au reușit să oprească ofensiva germană și, mai departe, să recucerească Brusilovul. La sfârșitul tuturor acestor lupte, ambele tabere erau epuizate, iar până la sfârșitul lunii decembrie, luptele din sectorul Kievului au încetat. Deși sovieticii au eșuat în încercarea lor de a întrerupe aprovizionarea pe calea ferată a Grupului de Armate Centru
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
forțe germane încercuite fiind localizate în satul Șanderovka. Aici au așteptat ajutorul salvatorilor lor - III Panzerkorps - care trebuiau să-și deschidă drumul prin luptă și să spargă încercuirea. Satul Șanderovka, care fusese puternic fortificat de sovietici, fusese cucerit, pierdut și recucerit de germani, care luptau cu disperare să iasă din încercuire. Corpurile de blindate germane erau în imposibilitate să mai continue atacul. După mai multe încercări de cucerire a Cotei 239, care le-ar fi asigurat înaintarea spre Șanderovka, tanchiștii s-
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
forțelor imperiale, Saigo Takamori, și liderul forțelor shogunale, Katsu Kaishu, s-au întâlnit și au discutat predarea pașnică a puterii. Cu toate că shogunul acceptă restaurația și își retrage trupele la Osaka, la sfârșitul lui ianuarie 1868, alte forțe Tokugawa încearcă să recucerească Kyoto dar sunt înfrânte de către forțele din provinciile Satsuma, Choshu și Tosa. Războiul Boshin, între anii 1867 și 1868 a dus la desființarea șogunatului. Bătălia finală s-a dat la Toba-Fushimi. Această bătălie practic încheie dominația familiei Tokugawa, cu toate că alte
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
partea sa posesiunile din Africa de vest franceză, călătorind la Dakar, însoțit de o flotă britanică, în rândul căreia navigau și câteva nave franceze. În același timp, o forță formată din crucișătoare aparținând Regimului de la Vichy a fost trimisă să recucerească teritoriile care-și declaraseră deja sprijinul pentru De Gaulle. În bătălia de la Dakar, care a urmat, forțele vichyiste au obținut o victorie tactică, care nu a oprit însă ca Africa de vest franceză să se alăture Franței Libere în noiembrie
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
în parte datorită transferării de trupe germane către Stalingrad, unde se desfășura o aprigă luptă pentru cucerirea orașului. Contraofensiva sovietică a fost lansată în ianuarie 1943. Baza militară de importanță strategică de la Novorossisk până în septembrie, iar Peninsula Taman a fost recucerită până la începutul lunii octombrie. În memoriile sale, comandantul sovietic Ivan Tiulenev îșî amintește de valurile miilor de civili care încercau să se refugieze spre porturile Mării Caspice Mahacikala și Baku. De aici, refugiații se îndreptau mai departe spre Krasnovodsk - Turkmenistan
Bătălia pentru Caucaz () [Corola-website/Science/307593_a_308922]
-
În scurtă vreme, războiul s-a extins la scară globală, în Europa și în Oceanul Pacific. China, cu o treime din teritoriul țării sub ocupație, și-a mobilizat forțele pentru a ajuta britanicii să apere India de invazia japoneză și să recucerească Burma (în prezent Myanmar) în 1944. În 1941, după atacul Germaniei Naziste împotriva Uniunii Sovietice, britanicii i-au acceptat pe sovietici în Alianță. Mai înainte de declanșarea Operațiunii Barbarossa, Anglia nu știa prea bine cum să negocieze cu sovieticii, care, după
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
1940, după ce în țară au fost organizate alegeri parlamentare ale cărui rezultate au fost măsluite, Letonia a fost anexată de URSS. După izbucnirea războiului germano-sovietic, teritoriul leton a fost ocupat de Germania Nazistă în 1941, iar în 1944 a fost recucerit de Armata Roșie. Amândouă forțele ocupante au recrutat voluntari pentru armatele lor din rândul populației civile. Peste 110.000 de letoni Letonii au luptat în două divizii Waffen SS. Poliția auxiliară letonă a fost implicată în Holocaust și au comis
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
cea mai mare moștenire arhitehtonică clasică și barocă din regiunea Mării Baltice, avea în perioada interbelică o populație de aproximativ 3 milione de locuitori. La începutul lunii august 1941, germanii au ajuns în suburbiile sudice ale orașului. Între timp, forțele finlandeze recuceriseră Istmul Karelia de la nord-vestul orașului, regiune care fusese pierdută în timpul războiului din iarna anului 1940. Orașul a fost complet izolat, orice legătură terestră fiind interzisă de forțele germane care încercuiseră complet orașul pe 8 septembrie 1941. Golful Finic era la
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
Erou în 1945. Portul Kerci din estul Peninsulei Crimeea forma un cap de pod în dreptul stâmtorii care despărțea peninsula de restul Rusiei continentale. După lupte dure, orașul a fost cucerit de germani în noiembrie 1941. Pe 30 decembrie, sovieticii au recucerit orașul după executarea unei debarcări. În mai 1942, germanii au cucerit încă o dată orașul, dar partizanii sovietici au rezistat pe falezele care înconjurau orașul până în octombrie același an. Pe 31 octombrie 1943, sovieticii au lansat o nouă debarcare. Orașul ruinat
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
332 î.Hr. Istoricul grec Plutarh a spus că orașul Nisibis (denumirea grecească a orașului) a fost populat cu spartani. Orașul a intrat imediat sub controlul Romei, la sfârșitul perioade Republicii. În perioada Imperiului Roman, orașul Nisibis a fost cucerit și recucerit de numeroase ori în cadrul războaielor dintre romani și perși. Traian l-a cucerit în anul 115 d.Hr, apoi a fost pierdut și recucerit în anul 194 de către Septimius Severus. Ultima bătălie dintre romani și parți s-a dat în
Nusaybin () [Corola-website/Science/307753_a_309082]
-
controlul Romei, la sfârșitul perioade Republicii. În perioada Imperiului Roman, orașul Nisibis a fost cucerit și recucerit de numeroase ori în cadrul războaielor dintre romani și perși. Traian l-a cucerit în anul 115 d.Hr, apoi a fost pierdut și recucerit în anul 194 de către Septimius Severus. Ultima bătălie dintre romani și parți s-a dat în anul 217 în apropierea orașului. În anul 260, șahul Shapur I al Imperiului Sasanid a reușit să-i învingă pe romani și să cucerească
Nusaybin () [Corola-website/Science/307753_a_309082]
-
văr al tatălui său, Ludovic al VII-lea. După multe suferințe, Filip s-a reîntors în țară în 1191, la scurtă vreme după cucerirea Acrei. Richard l-a învins pe la Saladin la Arsuf în 1191 și la Jaffa în 1192, recucerind practic întreaga regiune a coastei meditenaneene, dar nu a reușit să recucerească Ierusalimul, sau alte teritorii din interiorul fostului regat. Conrad a fost ales în mod unanim rege în aprilie 1192, dar a fost ucis de hașașșini numai câteva zile
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
s-a reîntors în țară în 1191, la scurtă vreme după cucerirea Acrei. Richard l-a învins pe la Saladin la Arsuf în 1191 și la Jaffa în 1192, recucerind practic întreaga regiune a coastei meditenaneene, dar nu a reușit să recucerească Ierusalimul, sau alte teritorii din interiorul fostului regat. Conrad a fost ales în mod unanim rege în aprilie 1192, dar a fost ucis de hașașșini numai câteva zile mai târziu. Opt zile mai târziu, Isabella, însărcinată cu copilul regele ucis
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
trebuit să se întoarcă acasă să rezolve problemele apărute la Mosul. Zengi a fost asasinat în Alep de un sclav, fiind urmat la conducere dce fiul său Nur ad-Din. Joscelin a încercat să profite de moartea lui Zengi și să recucerească Edessa, dar Nur ad-Din a apărat cu succes orașul în noiembrie 1146. Veștile despre căderea Edessei au fost aduse în Europa pentru prima oară de pelerini la începutul anului 1145, iar după aceea de ambasadorii din Antiohia, Ierusalim sau Armenia
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
culturală grecească asupra Occidentului. A existat și un anumit impact francez asupra Greciei. În Grecia mai pot fi găsite ruinele impresionante ale fostelor castele și catedrale gotice latine. Imperiul Latin a fost înființat pe fundații profund instabile. Constantinopolul a fost recucerit de greci sub conducerea lui Mihail al VIII-lea Paleologul în 1261 iar comerțul cu veneția a fost reluat. Într-o serie ironică de evenimente, pe la mijlocul secolului al XV-lea, Biserica Romano-Catolică a încercat să organizeze o nouă cruciadă prin
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
regele Franței, Ludovic al VII-lea, i-a părăsit pe cruciați, aceștia, neștiind încotro să o ia, s-au lăsat călăuziți de acei probati juvenes. La sfârșitul secolului XII se răspândise tot mai mult credința că dacă Ierusalimul va fi recucerit acesta va fi un privilegiu rezervat tinerilor, deschizătorii de drum spre o viață nouă. Nu era decât o superstiție, dar ea era alimentată de dorința tinerei generații de a se emancipa de tutela prea grea a părinților, de a avea
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
din orașul asediat, dar Raymond a cucerit Castelnaudary, iar forțele cathare au trecut la ofensivă, eliberând peste 30 de orașe, până când au ajuns în septembrie la Lastours. În anul care a urmat, cea mai mare parte a provinciei Toulouse fusese recucerită. În 1213, forțele conduse de regele Pedro de Aragon și Catalonia au venit în ajutorul regiunii Toulouse. Forțele aragonese au asediat Muretul, dar în septembrie regele a murit în luptă, iar armata sa s-a retras. Moartea regelui Pedro a
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
pentru continuarea luptelor. În noiembrie, Simon de Montfort a cucerit Périgordul și castelele Domme și Montfort. El a mai cucerit de asemenea Castlenaud și a distrus fortificațiile din Beynac. În 1215, Castelnaud a fost pierdut numai pentru a fi imediat recucerit de Montfort, și cruciații au reușit să intre în Toulouse. Orașul Toulouse a fost oferit lui de Montfort, iar în aprile 1216 acesta și-a cedat în schimb pământurile regelui Filip al II-lea. Între timp, Raymond de Toulouse și
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
II-lea. Între timp, Raymond de Toulouse și fiul lui au revenit în regiune în aprilie 1216 și au recrutat rapid o forță însemnată din orașele nemulțumite de stăpânirea catolicilor. Orașul Beaucaire a fost asediat în mai și a fost recucerit după trei luni, iar încercările de atac ale lui de Montfort au fost respinse. De Montfort a trebuit să înăbușe o revoltă în Toulouse mai înainte de a se îndrepta spre Bigorre. De Montfort a fost învins la Lourdes în decembrie
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
fost respinse. De Montfort a trebuit să înăbușe o revoltă în Toulouse mai înainte de a se îndrepta spre Bigorre. De Montfort a fost învins la Lourdes în decembrie 1216. În 1217, în timp ce de Montfort lupta în regiunea Foix, Raymond a recucerit orașul Toulouse în septembrie. De Montfort a încercat să revină, dar s-a oprit datorită efectivelor reduse. De Montfort atacat în primăvara anului 1218, dar a fost ucis în luptă în iunie. Tabăra cruciaților a fost cuprinsă de neorânduială. Comanda
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
a mai potolit, în ciuda asediilor cruciate de la Belcaire și Marmande. Marmande a fost cucerit de cruciați pe 3 iunie 1219, dar încercarea de recucerire a Toulouselui a eșuat. În 1221, succesele lui Raymond tatăl și fiul au continuat; au fost recucerite Montréal și Fanjeaux și mulți catolici au fugit din zonă. După moartea lui Raymond-tatăl în 1222, la conducerea oștilor cathare a urmat fiul său, numit tot Raymond. După moartea regelui Filip al II-lea în1223, pe tronul Franței s-a
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]