495 matches
-
masca iritarea ce și-o stăpânea cu greu. - Scuză-mă, iubițel, te rog să mă scuzi, dar de vină e numai autobuzul... Alex pară elegant motivația, dar gândi în sinea sa: poate unul, două, dar au fost trei autobuze... Se reculese. Găsi că nu merita să se mai împovăreze nervos. Era o seară a hotărârilor și trebuia să-și impună să fie calm, să se adune. Nu-i venea deloc ușor să ducă la capăt o discuție amânată. Dar odată și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dintre ei căuta să o ascundă cât mai bine. În seara aceea, Ina a adormit cu visele lui Alex care acum erau și ale ei. Îmbrățișa cu sufletul propunerea lui, dar îi trebuia un minimum de timp pentru a se reculege! Era așa de minunat tot ce îi povestise el! Natura, cu toate ale ei: pomi, păsări, flori, totul, absolut totul în jurul ei dobândise o altă dimensiune. Lumea i se părea mai bună, mai frumoasă. Cum de nu o văzuse până
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
vreo douăzeci și ceva de persoane. Spre seară, când masa de parastas se sfârși, iar oamenii se grăbiră să plece pe la casele lor, Stelian ținu să se mai ducă încă o dată la cimitir, singur, ca să se roage și să se reculeagă la mormântul soției sale. Se apropia de vârsta de șaptezeci de ani, era singur și viitorul îi apărea trist și în ceață. Nu-i rămânea decât serviciul lui de la sfat, care îi dădea sentimentul că mai putea fi cuiva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bun, mai conștientizat, mai restructurat și mai privatizat scandă Brândușă cu oarecare nostalgie În glas și În priviri, ceea ce conferea o notă de relativism afirmației sale, dacă nu cumva de scepticism. Așa cel puțin crezu Petru În primul moment. Se reculese Însă și hotărî că era de fapt vorba de duioșia care se zice că ar cuprinde toate sufletele când pășesc În rai după ce, evident, au trecut cu bine de purgatoriu. Corect, domnule Brândușă, aș putea zice, dacă Îmi este Îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câteva sfaturi. Locomotiva șuieră o dată scurt și porni din loc, urnind și vagoanele cu o smucitură puțin dorită de vreun călător, dar cel mai puțin de doamna Alida Übelhart care Își pierdu echilibrul și se prăbuși pe un fotoliu. Se reculese grabnic și, fără să-i pese de pălăria neagră cu voaletă care zăcea undeva pe jos, se ridică și se agăță mânioasă de mânerul semnalului de alarmă. Acesta avea Însă o funcție pur decorativă Întrucât pe acea linie erau excluse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în acel moment își acoperise văpaia de păr și-și lăsase ochii în jos. - Vine din partea mamei tale, a zis Lea. Rebeca ne cheamă la sărbătoarea orzului. Mesagera așteaptă răspunsul tău. Iacob părea șocat de prezența străinei, dar s-a recules repede și i-a spus Leei că ne vom supune Rebecăi în toate și că se va duce la ea la vremea recoltei, el, soțiile lui, toți fiii și fiicele. Werenro s-a retras după asta în cortul mamei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Papă. Cel Secund. 232 DANIEL BĂNULESCU Cel Adevărat. Adevăratul deținător al prerogativelor pontificale. Aceasta este o taină. Spre deosebire de cel mediatizat, care nu depășește, în tainica ierarhie, rolul unei subrete papale. Mulți ani, Adevăratul Papă, cel Secund, a preferat să se reculeagă într-o binecuvântată defensivă, precum și în grădinărit. De abia după anii Marelui Război, mâhnit de fervoarea cu care se măcelăriseră catolicii între ei, Adevărata Sa Sanctictate a conces ca, punând în practică o mai veche propunere a lui Robin, să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
coatele pe masă, Încercînd să-și ascundă oboseala.) Cum a fost zborul? — A Întîrziat... Liniile aeriene au orar propriu, cu două ore În urma tuturor. Am Închiriat o mașină În Gibraltar. Frank, arăți... — N-am nimic. (Făcu un efort să se reculeagă și reuși să schițeze un zîmbet scurt, chinuit.) Și zi, cum ți s-a părut Gibraltaru’? — Am stat acolo doar cîteva minute. Curios locșor - coasta e și mai ciudată. — Să fi venit aici acum cîțiva ani. O să găsești multe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în cameră e o liniște care l-ar putea deprima. Doar Veterinara găsea că fereastra ca un ochi fără pleoapă, podelele din lemn geluit și tablourile înghesuite până sus, în tavan, erau potrivite cu inima lui, care trebuia să se reculeagă. — Pentru asta i-ar fi trebuit un ospiciu, râdea Godun. El nu mai fusese de-o viață bolnav și de-aceea nici nu știa cam cum să se poarte cu unul care zăcea. Și febra ori crampele propriilor copii îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
eu am sa fiu lângă dumneavoastră. Am să vă țin de picioare, ca să nu vă zvârcoliți. Cu dumneavoastră n-o să se repete. Îi ung eu gâtlejul la fix. O să meargă brici. Ne apucăm? ARTUR: Mă plictisești. Eu trebuie să mă reculeg, nu să spăl pe jos. GARDIANUL: Cum vreți. Dumneavoastră urmați să fiți executat aici. Pentru dumneavoastră o faceți, nu pentru mine. ARTUR: Nu, nu-mi place. Altfel visam eu că voi muri. Nu ca un șobolan. Am și eu nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
jurăm că nu ne vom da niciodată uitării! COLONELUL: În fiecare zi... da... (Îl îmbrățișează pe ARTUR.) îi voi pune pe soldații mei să bată din tobe... să sune... Pe lângă mormântul dumneavoastră vor trece bărbați și copii, animale, se vor reculege acolo, va fi loc de pelerinaj, se vor face două băncuțe, se vor construi drumuri, se va pune o placă de bronz, vom turna un bust, poate că vom ridica și un hotel... Vom veghea tot timpul, vom curăța buruienile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
însă cât mai evident sugerată; în sfârșit, cu eforturi supraomenești, BRUNO este scos din groapă; cei patru se prăbușesc pe marginea gropii, ceva mai departe de punctul primejdiei; jumătatea de jos a lui BRUNO este zdrențuită și arsă; personajele se reculeg ca după o mare aventură; unii gâfâie, alții își șterg sudoarea; unul își masează mușchii gâtului, altul își reface hainele răvășite; un timp rămân tăcuți, evitând să se privească unii pe alții ori să-și spună ceva; după ce se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mult cu fata unui om atât de bogat. Se spune că această interdicție l-a hotărât să intre în seminarul din Vizeu; pe de o parte, era nedumerit de duritatea poruncii părintești, iar pe de altă parte voia să se reculeagă în studiu și în rugăciuni. Această fragedă pasiune ar fi fost, după unii biografi, adevăratul motiv al hotărârii lui Oliveira Salazar de a îmbrățișa cariera eclesiastică. Familia, și-n deosebi Dona Maria, l-a încurajat în hotărârea luată. Nimic mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că-și jertfește toate pasiunile sale spirituale, pasiunea de cercetător, de cărturar, de pedagog. Știa că nu va mai avea timp să citească, nu va mai găsi timp să mediteze; de abia dacă îi va mai rămânea timp să se reculeagă și să se roage. Pentru un om obișnuit cu o anumită viață spirituală, un om care iubea singurătatea, convorbirile savante, biblioteca, intimitatea cercurilor religioase - sacrificiul era într-adevăr considerabil. Cu atât mai mult cu cât nimeni nu-i putea garanta
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
multe chicoteli, iar eu n-am mai suportat. — Oh, pentru numele lui Dumnezeu! am explodat eu, ridicându-mă și ieșind din cameră, folosindu-mă de scuza unei vizite la baia de sus pentru a-mi acorda câteva minute să mă reculeg. Spre groaza mea, când am revenit jos, ei dispăruseră. Un bilețel de pe masă mă informa că ieșiseră să bea ceva și c-aveau să se întoarcă mai târziu. Judy B en pare un băiat schimbat. Sunt atât de mulțumită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și la ființele necuvântătoare este valabilă spusa că: ochii care nu se văd, se uită”... Iată-mă-s în portița dincolo de care stă pitită misterioasa căsuță a bătrânului. Înainte de a bate în poartă, îmi acord câteva clipe pentru a mă reculege și pentru a prinde vreun zvon din interior. Nimic deosebit. Țipenie. Doar ultimele raze de soare se reflectau în ferestrele casei pitice. În cele din urmă, am bătut în poartă. După clipe lungi de așteptare, ușa căsuței s-a deschis
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am mâncat ceva... La primul cântat al cocoșilor, bătrânul s-a ridicat și s-a închinat cu glas șoptit, invocând pe Cel de Sus să ne ocrotească și să ne ajute la nevoie... După ce a sfârșit ruga și s-a recules câteva clipe, ne-a îmbiat: ― Și acum, să mergem la culcare, dragilor. A ieșit primul din ogradă, urmat de Zâna și de mine. Sevastița a rămas să încuie ușile și poarta. Când totul a fost făcut cum trebuie, am pornit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de prunc, devenită leoaică rănită iremediabil, în inimă, de propria-i nesăbuință, a venit în parc, pe aceeași bancă, în același loc, la aceeași oră, de către seară, ca la un dublu priveghi, și la o clipă de cucernicie. Să se reculeagă. Să se roage, în sinea sa, pentru iertarea păcatelor nesăbuinței. Rămâne, în continuare, ca o stană de piatră, în mijlocul acelui punct de pe fața globului terestru, invadat de viața care curge, și tot curge, și tot curge fără noimă, fără ca ea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
am spus, ștergându-mă la gură cu mâneca. Iisuse, îmi pare rău. — Da, zise Nimeni. Curând trebuie să iau niște pilule. Credeți că puteți să-mi aduceți aminte când e timpul să le iau? — Sigur, am spus, încercând să mă reculeg, dar cred că mai e doar un minut sau două până... — Nu pot să le iau înainte de ora două, mă întrerupse Nimeni cu blândețe. Știu că dumneavoastră credeți că nu au importanță câteva minute, acolo. Dar au. Cantitățile sunt perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
orizontale și verticale ieșeau în evidență pentru a da impresia unor rafturi. Oare zebra este un animal alb cu dungi negre sau un animal negru cu dungi albe? Încăperea părea să încline în ambele direcții. În vreme ce eu încercam să mă reculeg, Fidorous îi dădu drumul lui Ian din cușcă și rămaseră amândoi față în față în mijlocul camerei. Iar tu trebuie să fii Toto, spuse doctorul. — Miau, făcu motanul. Se uită apoi la mine pentru a-mi da de știre că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prăfoasă. Mi-am lipit fruntea de zidul de cotoare. — Fantastic. Apoi am auzit un zgomot, îndepărtat și înfundat, dar real, un sunet ca de clopot mare sau de gong bătând la distanță. Dang - unu. Dang - doi. Un reper. M-am recules și-am început să mă îndrept cu pași grăbiți în direcția sunetului. Dang - trei. Dang - patru. Coridorul se termina într-o răscruce în T. Am așteptat. Dang - cinci. Stânga. Am luat-o acum la fugă, dându-mi seama că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
alveolă. Cu un pistol pneumatic, pulverizară În interstiții un pic de ciment cu priză rapidă; apoi lucrătorul mai vârstnic Îi făcu semn lui Bruno să semneze În registru. Dacă dorea, Îi spuse el Înainte de a pleca, putea rămâne să se reculeagă. Bruno se Întoarse pe autostrada A1; pe la ora unsprezece, ajunse la șoseaua de centură a Parisului. Își luase o zi liberă, nu bănuise că ceremonia poate dura atât de puțin. Intră pe Porte de Châtillon și găsi un loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cub mare din beton alb, În centrul unei esplanade de un alb uniform; reverberația era orbitoare. În jurul lor, aerul cald unduia ca o mulțime de șerpi minusculi. Sicriul fu fixat pe o platformă mobilă ce luneca În interiorul cuptorului. S‑au recules treizeci de secunde, apoi un funcționar declanșă mecanismul. Roțile dințate care puneau În mișcare platforma scrâșniră ușor; ușa se Închise. Combustia putea fi urmărită printr-un hublou din pyrex. Când flăcările țâșniră din niște arzătoare enorme, Michel Întoarse capul. Preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
copilul. Până și preotul era inclus în prețul instituției. Am hălăduit prin oraș vreo două zile, am vizitat domul, o construcție impunătoare cu două altare, unul în spatele celuilalt, cu destul loc între ele, o construcție gotică deosebit de impunătoare. Te poți reculege într-o asemenea măreția chiar și făcând turul ei, pentru că emană o asemenea liniște impunătoare, încât te copleșește; te străduiești chiar să calci mai ușor, să nu deranjezi acea liniște adâncă și sonoră în același timp. După acele momente înălțătoare
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
lumina soarelui de afară, te dezbraci de atmosfera din interior. Îmbrăcaseși o haină ce părea să-ți „vină” destul de bine. Probabil, intraseși prea mult „în pielea personajului”, din curiozitate sau, cineștie? - din simplă „deformare profesională”. Acum ai posibilitatea să te reculegi, ca să poți pleca din nou la drum, cu casa aceea străină în minte, ca un îndemn să o construiești pe a ta. Spre a se înțelege mai bine despre ce este vorba, las „să vorbească” faptele. Jurnalul comentat 25 februarie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]