6,686 matches
-
plastic - lucraseră metodic -, era ușor decolorat, părea făcut cu emulgatori sintetici. Deși, trebuie să recunosc, ne-a ținut de sete cîteva zile! De fapt, ne-a salvat viața! A fost complet nevinovat. Îi vom păstra de-a pururi o vie recunoștință. — Într-adevăr, dragi ascultători, o experiență stranie, incredibilă, cutremurătoare, o experiență traumatizantă, spuse Christina, luîndu-și În gînd rămas-bun de la cei doi Îndrăgostiți. Dar, John, mărturisesc, sunt puțin nedumerită. În timp ce povesteai, mă Întrebam dacă această vărsare de sînge nevinovat, deși e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
destule probleme. Pe măsură ce orele de așteptare se prelungeau, Michel devenea tot mai prietenos, căutînd să-și disimuleze neliniștea Îndărătul asigurărilor vehemente că totul se va termina cu bine, destinate aparent lui Pablo, care, la rîndul său, le accepta cu o recunoștință Întrucîtva resemnată. Era de altfel convins că Michel nu e un oarecine, de vreme ce Vic se ostenise să-l tîrască pînă În grota aceea și i se adresase cu savantule, numai că acum Îl frămîntau cu totul alte gînduri. Nu știa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ne uităm În buzunare și găsim o bancnotă de douăzeci de lire și niște mărunțiș. Scoatem bancnota de douăzeci de lire și i-o dăm vagabondului care ne vede suferința din ochi, iar privirea lui devine lucidă mai curînd din recunoștință decît de frică pe cînd ia bancnota și murmură ceva 00000000000000000000000000000i pleacă pe Stradă. V00000000000000000000000000000000 Lup000000Cu puțin Înainte de grevadar cum asta, așa e cîminerilor, cînd ai auzit informația asta despre tatăl tău cap. adevărat, ai plecat la Londra și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
frumusețe. În fond e un act de puritate a omului. De relație a lui cu lumea Înconjurătoare. Cere un strop de supraviețuire, dând În schimb sinceritatea lui. Se arată lumii dezgolit de vanități, de impurități, așteptând sfios un semn de recunoștință din partea celor În care el are Încredere. -Ciudată gândire mai ai. Ai auzit de cerșetorii care Înjură, dacă nu li se dau bani, ai auzit de cerșetori care ajung la crimă? Eu cerșesc ca să-mi astâmpăr foamea și nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
celor În care el are Încredere. -Ciudată gândire mai ai. Ai auzit de cerșetorii care Înjură, dacă nu li se dau bani, ai auzit de cerșetori care ajung la crimă? Eu cerșesc ca să-mi astâmpăr foamea și nu pentru că aștept recunoștință din partea celor care-mi aruncă bănuții din milă și În silă de cele mai multe ori și nu recunosc nici un fel de relație cu cei care se scurg În sus și În jos la gura metroului. A, de ce am ajuns să cerșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gol în bătaia vântului rece și a întunericului. Și totuși reacționasem bine. Așa se pare și ăsta era principalul lucru care mi se tot repetase cu o blândețe insistentă. Reacționasem bine, fapt care dăduse naștere la o stare de caldă recunoștință, palpabilă și permanentă, în care, fiind lipsit de orice altă mângâiere, eram invitat să mă bălăcesc în mod abject. Inevitabilitatea situației de a mă bălăci în această stare era exact lucrul de care încercam acum să fug. Ratasm momentul acțiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că sufletele lor dansează. În fața unei asemenea forțe, mi-am spus, aș fi avut puține șanse de izbândă. Și totuși simțeam că dacă aș fi făcut măcar o încercare, dacă aș fi știut - pus în fața hotărârii ei blânde și a recunoștinței ei prompte - ce să fac pentru a o păstra pe Antonia, chiar și dacă aș fi dat greș, nefericirea mea actuală ar fi fost mai puțin precisă și mai puțin sâcâitoare. Mi se răpise prin înșelăciune clipa de violență, clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acum încolo. Am lăsat-o să mă ia de mână. Am lăsat-o să mă mângîie așa cum mângîi un animal ca să se liniștească. — Sigur că da, va trebui să te comporți în același fel și de acum încolo! Plină de recunoștință, râzând, destinsă acum, căzu în genunchi în fața mea, îmi sărută mâna și o strânse la piept. Ești generos, dragul meu! Vocea ei joasă vibra de emoție. Am gândit, dar n-am spus: „Sunt îndrăgostit de tine”. Ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
faptului că eu greșesc și ea are dreptate. Trebuia într-adevăr să alungăm minciuna definitiv: în loc să destrame împletitura sentimentelor mele pentru Georgie, o asemenea eliberare ar face iubirea mea pentru ea mai puternică, mai pură decât orice sentiment trăit vreodată. Recunoștința față de ea îmi umplu sufletul, recunoștința pentru loialitatea ei, pentru înțelepciunea ei, pentru bunătatea ce mi-o arătase. — Ah, cum mă mai urăști în clipa asta! rosti Georgie. Mă privea încă de sus, cu toată intensitatea, vrând parcă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
are dreptate. Trebuia într-adevăr să alungăm minciuna definitiv: în loc să destrame împletitura sentimentelor mele pentru Georgie, o asemenea eliberare ar face iubirea mea pentru ea mai puternică, mai pură decât orice sentiment trăit vreodată. Recunoștința față de ea îmi umplu sufletul, recunoștința pentru loialitatea ei, pentru înțelepciunea ei, pentru bunătatea ce mi-o arătase. — Ah, cum mă mai urăști în clipa asta! rosti Georgie. Mă privea încă de sus, cu toată intensitatea, vrând parcă să-mi smulgă din creier gândurile. Dac-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nevoie aveam de ea, în starea de oboseală în care mă aflam. Nu găseam în mine puterea de a rosti acele vorbe liniștitoare pe care ea și le dorea. Cuvintele ei fuseseră o provocare. Eu le acceptasem în tăcere, cu recunoștință, ca pe un loc de odihnă. Înainte să plec, am ajuns împreună la un fel de pace, întinși pentru scurt timp în fața focului, frunte lângă frunte, picior lângă picior. Trăsăturile atât de bine cunoscute ale lui Georgie văzute de la foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Doream pe cineva. După un timp am presupus că o doream pe Antonia, cu siguranță nu pe Georgie. Mă așteptasem să-mi dea de înțeles că ar vrea să mă culc cu ea, lucru care mă deprima grozav; acceptasem cu recunoștință dorința ei evidentă de a scăpa cât mai curând de mine. Nu-i oferisem consolarea de care avea nevoie, nu găsisem cuvintele potrivite. Știam că mai târziu voi reuși să o alin și să o bucur cu toate aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu-i trecuse prin minte lui Palmer și credea că pornisem pe urmele lui mânat de bănuieli și că venisem să-l dau în vileag. Primul și cel mai puternic sentiment pe care l-am avut a fost acela de recunoștință față de Honor. Faptul că nu-i spusese nimic fratelui ei mi s-a părut un gest semnificativ și totodată favorabil. Al doilea gând a fost acela că dețineam un avantaj pe care nu trebuia să-l pierd. Chiar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fie miercuri, dar chiar e vineri. Ridicând ambele palme În aer, adăugă că nu, chiar nu conta ce mai răspundeam. Cuvântul dumitale nu mai valorează nici cât un reichspfennig, domnule Knisch. Ivan va trebui să aștepte până vineri. Plin de recunoștință, mi-am dat seama că matematica ei nebunească Îmi dădea un răgaz de o noapte În plus. Am coborât panta care ducea la Bursă și la râul care străbătea orașul. Fundația pentru Cercetări Sexologice este pe malul celălalt al râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
asigurându-se că ușa e Încuiată, Închise și geamurile. O muscă nimerise Între rame. Iritată, se lovea de geamul care o Împiedica să se elibereze, până când Karp deshise geamul din nou și musca dispăru În lumina zilei fără pic de recunoștință. Închizând iar fereastra, trase draperiile - adăugând peste umăr: — Nu văd nici un motiv pentru care cineva ar trebui să tragă cu urechea la ceea ce sunt pe cale să vă povestesc. Odată reinstalat În spatele biroului, Karp Își pipăi spatula. Băgând de seamă neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nimic, Îmi Îngreunam și mai mult situația. Până la urmă am mărturisit că, sincer să fiu, Dora și cu mine plănuisem să ne vedem vinerea trecută. Dar, până la urmă, Întâlnirea noastră n-a mai avut loc (mi-am amintit plin de recunoștință de clipsurile de prins pantalonii, ascunse În ultimul sertar de acasă. ) Întâmplător, trebuia să termin un articol. Scuarul, Chérie, sergentul Vogelsang... — Dar sunt sigur că Inspectorul Wickert v-a relatat despre toate aceste - cred că le numiți circumstanțe - atenuante? Manetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sforăit: o versiune capricioasă și una prelungită, ferventă. Valul care se retrage și oceanul care se Înalță. Cea din urmă cred că mi se urcase deasupra capului. Frecându-mi ochii, m-am simțit surprinzător de Întreg - de parcă brusc, plin de recunoștință, aș fi făcut parte din lume din nou. Membrele nu mă mai dureau, nu mai aveam nici febră musculară. În afară de senzația vagă de durere, localizată undeva În partea stângă, sub inimă, m-am simțit absolvit - cel puțin din punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Amintiri ce nu evocă practic nimic - și totuși, îmi par clipe de istorie la fel de cruciale pentru ființa mea ca și momentul zămislirii mele; mai că-mi amintesc sperma lui strecurându-se încetișor în ovulul ei, atât de intensă mi-e recunoștința - da, recunoștința! - atât de năvalnică și totală mi-e dragostea. Da, eu și dragostea năvalnică și totală! Stau copăcel în bucătărie (poate că-i pentru prima oară când stau copăcel), iar mama îmi arată cu degetul, „Uită-te afară, puiuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu evocă practic nimic - și totuși, îmi par clipe de istorie la fel de cruciale pentru ființa mea ca și momentul zămislirii mele; mai că-mi amintesc sperma lui strecurându-se încetișor în ovulul ei, atât de intensă mi-e recunoștința - da, recunoștința! - atât de năvalnică și totală mi-e dragostea. Da, eu și dragostea năvalnică și totală! Stau copăcel în bucătărie (poate că-i pentru prima oară când stau copăcel), iar mama îmi arată cu degetul, „Uită-te afară, puiuț“, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
clipe-n șir în fața acestei transformări la care mi-a supus maică-mea dormitorul) - comit fapta cea mai vădit sfidătoare a vieții mele: în loc să mă duc acasă în prima mea vacanță studențească, iau trenul de Iowa, să-mi petrec Ziua Recunoștinței alături de Dovlecel și de părinții ei. Până în septembrie nu ajunsesem niciodată mai la vest de Lacul Hopatcong din New Jersey - iar acum, iată-mă în drum spre Iowa! Și, pe deasupra, împreună cu o blondină! De religie creștină! Cine e mai năucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Doamne, să trec peste weekend-ul ăsta fără să fiu nevoit să văd punimul penibil - sau să am de-a face cu vreo persoană care poartă cruciuliță la gât! Când or să vină mătușile și unchii la cină de Ziua Recunoștinței, dă, Doamne, să nu fie nici un antisemit printre ei! Fiindcă, dacă-ncepe careva cu „băgăreții ăia de ovrei“ sau pronunță cuvântul „jidan“ sau „l-am jidănit de i-au mers fulgii“ - ei bine, atunci am să le trag o jidăneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
țin o cuvântare! O să-i fac de rușine și o să-i umilesc pe bigoții ăștia neisprăviți! O să le dau un citat din Declarația de Independență la desert. Cine dracu’ sunteți voi, o să-i întreb, de ce vă credeți stăpâni pe Ziua Recunoștinței? Iar la gară taică-său îmi spune: — Îmi pare bine de cunoștință, tinere. La care eu, bineînțeles, răspund: — Mulțumesc. De ce s-o purta el atât de frumos? Pentru că o fi fost prevenit din timp cum stau lucrurile cu mine (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu mașina să cumpere „cidru adevărat de mere“, din târgul de pe marginea șoselei, la Union, eu n-o să fiu cu el! Și cum or să poată merge Hannah și Morty fără mine la meciul dintre Weequahic și Hillside, de Ziua Recunoștinței, cine-o să-i mai facă să râdă? Doamne, sper să câștigăm (adicătelea să nu pierdem la o diferență mai mare de 21 de puncte). Bateți Hillside-ul, ticăloșilor! Dublu V, dublu E, QUA, HIC! Bernie, Sydney, Leon, „Ushie“, hai, fundașule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
una în kișkes, hai, băieți, hai! Uite cum pierd prilejul să mă dau mare sculă în tribună și să mă rup în figuri! Să-mi arăt limba spurcată, sarcastică și batjocoritoare! Și, după meci, o să pierd masa festivă de Ziua Recunoștinței pregătită de maică-mea, descendenta asta pistruiată și roșcovană a unor evrei polonezi! Ah, ce-o să le mai piară sângele din obraji, ce liniște de moarte o să se aștearnă când o să ridice copanul uriaș și-o să strige „Poftim! Ghici pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
călători într-o bună zi, pentru că tata și cu mine trebuie să mergem de fiecare dată în noiembrie la țărănoiul ăla și la nevastă-sa, în Union, New Jersey (amândoi poartă salopete), să ne aprovizionăm cu adevăratul cidru pentru Ziua Recunoștinței. — Plec în Iowa, îi anunț eu din cabina telefonică de pe etajul meu. — Unde? — La Davenport, în Iowa. — În prima ta vacanță studențească? — Știu, dar e un prilej formidabil și nu-l pot refuza... — Prilej? Pentru ce? — Da, să petrec Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]