675 matches
-
tineri și copii, devoalate într-o lumină uneori prea dură, alteori cu nenumărate vinișoare lirice. Cheia, o poantă tragică, de fapt, se întoarce neașteptat în ușa imprevizibilă, de poveste. Un copil moare, într-un măcel identificat, prin sugestii aglomerate până la redundanță, cu Revoluția Română, și ia cu el obsesia unei mici vini, aceea de a fi furat o bucată de brânză. Un cerșetor, de fapt, un împătimit al libertății totale, cu gloanțele, melodia fugii lui peste graniță, șuierându-i în urechi
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
conservă clișeele de parcă ar fi relicve, nu alta. Tind să afirm că basmele lui Propp și, de ce nu, telenovelele sunt cu mult mai rafinate la combinarea de stereotipuri narative. Stai și te întrebi: ce plăcere se poate deriva din atâta redundanță? Mai mult, filmele de sărbători vor cu dinadinsul să extragă o stare din spectator. Pe care îl bănuiesc îmbuibat cu mâncare, cu pungile doldora de produse și gâfâind de la shopping. Ca atare, după un asemenea abuz consumerist, trebuie să i
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
însă, cîteva elemente esențiale. Deși a însemnat o revoluție științifică a secolului trecut, cibernetica a rămas o disciplină abstractă. Izomorfismul între structura comunicațiilor în mecanisme, organisme și societăți are fragilități exact în spațiul social-politic. Dacă mecanismul de comandă este posibil, redundanța canalelor de comunicație este încă imprevizibilă în domeniul social tocmai fiindcă în creierul uman informația este codată analogic. Și nu digital, ca la calculator. Mașina, cu alte cuvinte, nu gîndește. Tot așa cum ceasul nu are noțiunea timpului. Deocamdată, roboții nu
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]
-
Papă la Vatican și binecuvântat. Un singur lucru deranjează în această carte. Dată fiind originea inițială publicistică a textelor, o bună parte din informație și chiar din formulările conclusive revin de mai multe ori chiar în cadrul aceluiași capitol, senzația de redundanță fiind uneori stânjenitoare. Ca și, de altfel, entuziasmul și atașamentul pentru literatura SF (onorabile în sine și de înțeles) pe alocuri transmise necontrolat în frază. Fără a avea însă intenția originalității și a unei abordări exhaustive, volumul lui Mircea Naidin
Controversatele origini ale SF-ului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13020_a_14345]
-
compactă ce curge mereu, cu o abundență ce îți dă senzația că nu mai poate fi oprită. Iar în torentul acesta întins pe mai mult de două sute de pagini, două lucruri îți sar în ochi: ritmul cuvintelor lui Bernhard și redundanța lor. Ritmul e dat de încăpățînarea cu care scriitorul poate să repete o idee sau alta. În fond, cadența cuvintelor lui Bernhard pare a fi cea a unui om asediat de niște obsesii de care nu poate scăpa decît repetîndu-le
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
mai spune o dată, suferind parcă de o recidivă periodică a unui fel de automatism verbal, o compulsiune care îl silește să repete și iar să repete pînă cînd cititorul acuză semnele oboselii. Și atunci, în momentul în care, copleșit de redundanță, ai intenția să lași deoparte cartea, atunci îți dai seama că farmecul prozei lui Bernhard, este provocat chiar de efectul de insinuare pe care repetiția îl dă cuvintelor sale: ideile lui ți se insinuează în minte chiar și atunci cînd
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
cu ele, și asta numai și numai grație repetiției insidioase pe care autorul a săvîrșit-o întruna. Există o ceremonie a repetiției la Bernhard, un fel de incantație al cărei efect nu poate fi atins decît prin aliterații. Un oracol al redundanței ritmate, acesta e Bernhard. Dar un oracol ale cărui idei ți se întipăresc în minte grație frecvenței cu care sînt reluate. Sînt pagini întregi în care austriacul repetă de cinci-șase ori aceeași expresie, sau chiar același cuvînt, de aici senzația
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
de sens, care definesc însăși poezia ca mod de expresie?... În sfîrșit o altă boală care cangrenează manualele este tipăcul formularistic sever și complet arbitrar în care sînt depozitate informațiile. Producția lui Eminescu, de pildă, este împărțită gospodărește între compartimente redundanțe că: Timpul, Cosmicul, Istoria, Natura și Dragostea. Fiecare subdiviziune în parte suporta la rîndul ei o contabilitate minuțioasa. Cosmicul figurează în inventar cu toate elementele sale: "infinitul, soarele, cerul, luna, stelele, luceferii, muzica sferelor, zborul intergalactic, haosul, geneză, extincția". Nimic
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
au apărut ca inedite în antologia de autor Pornind de la zero editată anul trecut de Cartea Românească. Dintr-o haltă părăsită nu este altceva decât o prelungire a vechilor obsesii și stări, într-un efort poetic zadarnic, care riscă pericolul redundanței. Îl regăsim, așadar, pendulând între aceleași stări de incertitudine, atât în dragoste cât și în existența fadă de zi cu zi. Iubirea a trecut ("degetele rătăcesc prin aer/ nu te mai aflu"), viața nu mai are ritm și sens ("totul
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
soldați și tineri reia obsesiv pentru cinematografia americană subiectul războiului din Vietnam. De astă dată însă numai ca fundal pentru prezentarea unei alte drame decît cea politică, anume una individuală, personală. început în registru patriotic, construit clasic și corect, cu redundanțe specfice peliculelor made in America, Am fost cîndva soldați și tineri utilizează tema războiului ca pretext pentru un discurs pe tema singurătății individului pe de o parte, pe tema loialității pe de alta. Singuri sînt comandanții fiecăreia dintre părțile implicate
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
politice. Cu veninul strâns nu tocmai preschimbat în miere, autorul își revizitează locurile, oamenii și lecturile care i-au marcat viața. Cartea se citește cu pasiunea cu care citești un roman, cu mențiunea că, în partea a doua a ei, redundanțele devin supărătoare, întrucât, asemenea lui Steinhardt sau asemenea lui Manea, Marino se întoarce mereu și, uneori, obositor, asupra acelorași obsesii. Cum se autodefinește, însă, egoscriptorul acestor rânduri? Mai întâi, ca un propașoptist sau ca un „neopașoptist”. Mircea Muthu i-ar
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
obicei ridicole prin repetarea aparent inutilă a unei informații, dar apariția lor este de multe ori justificată de intenția vorbitorului de a-și întări sau a-și dezambiguiza spusele. Adjectivul și adverbul personal intră în multe structuri care produc, prin redundanță, un efect involuntar comic: eu, personal, părerea mea personală, punctul meu de vedere personal etc. De fapt, construcția pleonastică nu este întotdeauna supărătoare. Termenul personal a căpătat rolul de mijloc de focalizare, limitând și în același timp scoțând în evidență
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
oferă cu generozitate, Florin Mitroi și-a restrîns interesul, în propria-i creație, la cîteva teme mari și la cîțiva moduli ușor de recunoscut și de identificat. în pofida discreției sale absolute și a spaimei profunde în fața gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat și cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și în coordonatele clasicizate ale spațiului picturii, în
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
convențiilor (truisemele "nobile", afectările filosofarde sînt cele mai primejdioase), ființa își acceptă o condiție de aparență periferică, ce-i îngăduie a se conecta nemijlocit cu lucrurile, o umilință pe care n-o mai permite "centrul" raționalizant, excesiv generalizator, artificios prin redundanță. E o periferie fertilă a contactelor primare, a naturaleții transcrierii lor, cu o alură de naivitate: "vuiet al minții blînd devastată/ o zăbavă mai încolo pielea trupului tău/ o părere de trup/ întinsă și bătută în patru țăruși// școlerii bat
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
unui conflict literar care este deja istoric: cel între modernism și optzecism. Cartea este incitantă, inteligent scrisă, dar neașteptat (dacă ne gîndim la novatorismul prozelor lui Oțoiu) de conservatoare în interpretări. Demonstrarea postmodernismului unor scrieri clasice optzeciste suferă de o redundanță supărătoare - se păstrează un ton critic colonizator cînd apele s-au liniștit de ceva timp. Poate este necesar să precizez că nu am avut intenția să "desființez" o carte eveniment în critica românească. Eveniment prin claritatea problematicii pe care o
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
pește 1.500 mp, care va fi extinsă până la 3.000 mp într-o fază următoare, beneficiază de toate utilitățile necesare furnizării serviciilor de tip cloud computing, în condiții de maximă securitate și confidențialitate (protecție antiseismica, surse de utilități complet redundanțe, răcire mixtă aer/apă, generatoare independente la nivelul puterii nominale, acces cu control foarte strict etc.). În prezent, mai mult de 50 de companii utilizează serviciile dată centerului OMNILOGIC. Dată centerul OMNILOGIC este certificat conform celor mai înalte standarde internaționale
Platformă ITandC cât un cartier cu 2000 de apartamente şi propria alimentare cu apă potabilă () [Corola-journal/Journalistic/70758_a_72083]
-
să mă prenumăr. Însă în ritmul presant al ceasurilor ce mă despărțeau de plecare, se instala mustrător pulsația unui text desăvîrșindu-se atunci, ecou însoțind, de la Paris, o manifestare sui genesis, croită să încerce, de la București, pariul de a îmblînzi cordial redundanța unei planeități redutabile ... Bineînțeles, comentariul meu, astfel cristalizînd, de la distanță, s-ar fi cuvenit liber de orice constrîngere, căci închipuia o laudă a ingenuității fără echivoc, a zvonului de aripi menit să umple extensia spațială. Mi se așeza cumva pe
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
utilizatorii prin existența unei infrastructuri corespunzătoare, rulării centralizate și integrării la standarde europene; - identitate unică față de toate serviciile pentru fiecare utilizator, datorită autentificării securizate; - reducerea costurilor pentru IMM-uri și Administrația Centrală datorită infrastructurii comune, scăderii timpilor de procesare, eliminării redundanței și garantării calității și securității serviciilor oferite. Citește mai multe pe .
„Portalul IMM-urilor din România” va fi lansat în septembrie by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/51414_a_52739]
-
o zonă de confort auditiv, cu ajutorul memoriei, amplificând totodată percepția temporală asupra muzicii parcurse. Pentru că „acum” se suprapune cu „atunci”, iar fragmentul recunoscut, asimilat, permite avansul sufletului prin muzică, cu acea formidabilă știință wagneriană a justei proporții dintre noutate și redundanță. Dacă interpretarea soliștilor a redat sentimental acești pași a spiralei, dirijorul Marek Janowski a fost cel care a dispus de timpul Walkiriei prin augmentări și diminuări judicioase ale energiei. Maestru al jocului cu percepția publicului, fidel partiturii, implicat și dăruit
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
și artificială, deopotrivă), împrejmuită de haturi și vizitată din când în când de rătăciți sau de curioși. Extrema neștiință, dimpotrivă, împrăștie publicul virtual în toate colțurile bântuite de fantomele divertismentului, provocând mare înghesuială acolo unde informația e în suferință, iar redundanța - din belșug. Desigur, la un festival de muzică nouă (în care predomină primele audiții) te duci însoțit de un anume risc: este ca și cum urci un munte pentru a vedea de sus răsăritul de soare. Iar când ai ajuns, poți avea
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
Ghilduș părea stabilizat la propria sa cotă. Și acest lucru este el însuși o fațetă a performanței, a acelei performanțe care ține de conștiința creației, de profesionalism, de exigență și de rigoare. Caracter complet antiretoric și temperament care exclude ferm redundanțele, Ghilduș nu părea interesat de asocierea lucrărilor sale cu un set de idei generale, cu aspirații, mai mult sau mai puțin epice, către metafizic și către sacrul declarat, chiar dacă, la un moment dat, el a realizat o instalație mai amplă
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
Rodica Zafiu Criticabile din punct de vedere stilistic, pentru că le lipsește eleganța economiei de mijloace, pleonasmele sunt descrise în general ca erori de gândire. De fapt, redundanța are aproape întotdeauna explicații lingvistice, fiind produsă fie din dorința de insistență afectivă, fie din nevoia de dezambiguizare a enunțului. Nu toate pleonasmele sunt evidente, ușor de recunoscut: unele sunt favorizate și mascate de fenomenele de gramaticalizare sau de fixare
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
serie de dezvăluiri” (stirileprotv.ro). Construcția cu verbul a purcede este mult mai rară în limba actuală, lucru explicabil prin caracterul ușor arhaic al verbului, potrivit cu o exprimare mai prețioasă, mai căutată. Există, în schimb, o variantă extremă, în care redundanța ideii de începere se exprimă prin repetarea în construcție a verbului specific: începe să înceapă. Pentru lingviști, e un semnal (timid) al gramaticalizării verbului a începe ca operator aspectual; pentru vorbitori, este, cel mai probabil, un joc de limbaj, o
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
un impersonal eu-tu/ea. O altă schimbare, de data aceasta ținând de scriitură, este întoarcerea lui Mihai Ignat la metaforă și la un stil aproape retro, o mutare complicată întrucât instrumentarul iubirii a fost atât de explorat încât riscul redundanței, al pastișei este printre cele mai mari. Din această cauză, la tinerii poeți funcționează prejudecata că metafora s-a compromis definitiv, că e desuetă ș.cl, când, de fapt, ar trebui să vadă în asta o provocare cu atât mai
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
o mentalitate care astăzi, din nefericire, sunt definitiv îngropate. Semnele epuizării Cu prilejul lansării la Iași a volumului de proză scurtă (Victimele inocente și colaterale ale unui sîngeros război cu Rusia (ca exemplu de concizie și plasticitate, titlul izbește prin redundanța prolixă), Liviu Antonesei acordă un interviu „Suplimentului de cultură”, unde, printre multe lucruri oneste, fine și de bun-simț, simte nevoia să declare că: „Nu sînt decît foarte rar și foarte blînd înjurat pentru că publicul meu și-a dat seama că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4576_a_5901]