1,577 matches
-
Profane", editat de Kurt Treptow în seria "Classics of Romanian Literature Series", Vol. II, East European Monographs, Boulder, 1992; traducere de Ana Cartianu), rusă („Девица Кристина”, în revista literară "Иностранная литература", Moscova, nr. 3, martie 1992; traducere de Anastasia Starostina, reeditată de editura Kriterion, Moscova, 2000), japoneză („Reizyô Kurisutina”, Sakuhinsya, Tokyo, 1995; traducere de Haruya Sumiya), bulgară („Госпожица Кристина”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev) și portugheză („Senhorita Christina”, Tordesilhas Livros, Săo
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
1995; traducere de Haruya Sumiya), bulgară („Госпожица Кристина”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev) și portugheză („Senhorita Christina”, Tordesilhas Livros, Săo Paulo, 2012; traducere de Fernando Klabin). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Nuvela „Domnișoara Christina” a constituit o sursă de inspirație pentru alte creații artistice, care au încercat să capteze sensurile dramatice, lirice sau plastice ale operei literare. Textul lui Eliade a inspirat două opere muzicale: "Domnișoara Christina" a lui
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
deținători ai puterii; imperiile se ridică și se prabușesc, armatele făloase vin și pleacă, numai poporul este statornic, doar el supraviețuiește, el singur răzbate printre vicisitudinile istorie; el este cronicarul anonim al veacurilor.” "Iarna marii însingurări" apărut în 1973 și reeditat în 1977 sub titlul "Marea iarnă", este un roman de actualitate, acțiunea fiind plasată la începutul anilor ’60. În 1975 Kadare publică "O capitală în noiembrie". Scris cu nerv și vădind o serioasă aplecare a autorului spre cartea-document, romanul aduce
Ismail Kadare () [Corola-website/Science/310518_a_311847]
-
dominante ale rețetei uriașului succes. În 2001, albumul "The Definitive Collection" a dominat din nou clasamentele lumii, iar cover-urile realizate de Erasure, Roxette, U2 sau Madonna reformulează mesajul celui mai popular grup suedez al anilor ’70, al cărui repertoriu se reeditează continuu.
ABBA () [Corola-website/Science/303320_a_304649]
-
cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soție. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul. Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri "Poemele luminii" (reeditată în același an la Cartea Românească, în București), precum și culegerea de aforisme "Pietre pentru templul meu". Prima sa dramă, "Zamolxe", îi apare în ziarul "Voința" (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul
Lucian Blaga () [Corola-website/Science/297298_a_298627]
-
The Doors a încetat înregistrările și concertele la sfârșitul anului 1972. În timp ce primul album stă sub notă caracteristică a stilului și al sound-ului Doors, ultimul album arată un Doors explorând teritoriul jazz-ului. Pentru că nici unul dintre albume nu a fost reeditat, ele se găsesc cel mai frecvent în rețelele P2P pe internet și sunt reevaluate de către fani. Ambele albume sunt din ce in ce mai mult văzute drept capodopere, chiar unii fani pretind că sunt cele mai bune albume Doors. În 1979 Francis Ford Coppola
The Doors () [Corola-website/Science/300057_a_301386]
-
Poporul din București, în cadrul Bibliotecii Facla, nr. 5 (1911). Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea, a cărui traducere a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. Teama de
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. Teama de a fi îngropat de viu a fost profund înrădăcinată în cultura occidentală din secolul al XIX-lea, iar Poe a profitat de fascinația publicului față de ea. Au fost raportate sute de cazuri în care
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
S. Crohmălniceanu. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, el va urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română. În 1980 prezintă teza de licență despre imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în volumul "Visul chimeric", reeditat în anul 2011. În anul 1999 obține doctoratul în literatură română cu o teză despre Postmodernismul românesc, coordonată de profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura Humanitas, de asemenea reeditată. Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
după 1989 de editura Nemira în nou apăruta Colecția Nautilus, într-o ediție revizuită. Au urmat alte colaborări de succes ale celor doi autori, dintre care se disting romanele "Ferma Oamenilor de Piatră" (1969) și continuarea sa, "Paralela-enigmă" (1973), ambele reeditate după 1989. În perioada 1965-1975, au fost radiodifuzate peste 15 scenarii SF ale celor doi autori. În anii '80, regimul condus de Nicolae Ceaușescu a preluat controlul asupra cluburilor de fani Anania și Bărbulescu. Romulus Bărbulescu a continuat colaborarea cu
Romulus Bărbulescu () [Corola-website/Science/313335_a_314664]
-
121). Antisthius este pseudonimul, - inspirat de numele unui personaj din Caracterele lui Jean de La Bruyère - sub care a publicat primele sale apariții editoriale: Cartea „În genul... tinerilor” a fost volumul de debut al lui N. Steinhardt, apărut în 1934 și reeditat în 1993 și 1996. Volumul conține pastișe și parodii după Mircea Eliade, Emil Cioran și Constantin Noica, dar și după avangarda interbelică ori literatura stângistă de tip Petre Bellu sau Panait Istrati , repudiate mai târziu de autor. Între 1934-1935, Steinhardt
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
între anii 1943-1960. Debutează ca scriitor în anul 1998 cu primul său roman ""Der geköpfte Hahn"" (Cocoșul decapitat), publicat în Austria, la Editura Paul Zsolnay din Viena, și distribuit în întregul spațiu germanofon. Cartea a avut un succes considerabil, fiind reeditată de mai multe ori și tradusă în opt limbi, iar ulterior a fost adaptată pentru cinematografie. Filmul Cocoșul decapitat a apărut pe marile ecrane în anul 2007, în cadrul manifestărilor organizate în orașul Sibiu, Capitala culturală europeană a anului 2007. Filmările
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
le despart „adevărate ere geologice, de parcă Eliade ar fi supraviețuit multor perioade intermediare de glaciațiune”. Nuvela „Secretul doctorului Honigberger” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Das Geheimnis des Doktor Honigberger”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1953; traducere de Günther Spaltmann, reeditată în 1974), franceză („Le secret du docteur Honigberger”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în 1980 și 2012), engleză („The secret of Dr. Honigberger”, Herder and Herder, New York, 1970; traducere de
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
mai multe limbi străine: germană („Das Geheimnis des Doktor Honigberger”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1953; traducere de Günther Spaltmann, reeditată în 1974), franceză („Le secret du docteur Honigberger”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în 1980 și 2012), engleză („The secret of Dr. Honigberger”, Herder and Herder, New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986; o altă traducere de Ana Cartianu în vol. "Mystic Stories: The Sacred and Profane", Vol. II, East
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Le secret du docteur Honigberger”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în 1980 și 2012), engleză („The secret of Dr. Honigberger”, Herder and Herder, New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986; o altă traducere de Ana Cartianu în vol. "Mystic Stories: The Sacred and Profane", Vol. II, East European Monographs, Boulder, 1992; o altă traducere de Fred Nădăban și Cristina Tătaru intitulată „Doctor Honigberger's Secret”, în "Romanian stories
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
II, East European Monographs, Boulder, 1992; o altă traducere de Fred Nădăban și Cristina Tătaru intitulată „Doctor Honigberger's Secret”, în "Romanian stories", 2006), maghiară („Honigberger doktor titka”, în vol. "Különös kalandok", Editura Kozmosz, Budapesta, 1976; traducere de Béla Kálmán, reeditată în 1996), spaniolă („El Secreto del Doctor Honigberger”, Panorama de Narrativas n. 2, Editorial Anagrama, Barcelona, 1983; traducere din franceză de Joaquim Jordà, reeditată în 1997), poloneză („Tajemnica doktora Honigbergera”, Wydawnictwo Literackie, Kraków-Wrocław, 1983; traducere de Ireneusz Kania), japoneză („Konihiberuga
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
maghiară („Honigberger doktor titka”, în vol. "Különös kalandok", Editura Kozmosz, Budapesta, 1976; traducere de Béla Kálmán, reeditată în 1996), spaniolă („El Secreto del Doctor Honigberger”, Panorama de Narrativas n. 2, Editorial Anagrama, Barcelona, 1983; traducere din franceză de Joaquim Jordà, reeditată în 1997), poloneză („Tajemnica doktora Honigbergera”, Wydawnictwo Literackie, Kraków-Wrocław, 1983; traducere de Ireneusz Kania), japoneză („Konihiberuga hakushi no nimitsu”, Seibun-Sha, Kyoto, 1983; traducere de Atsushi Naono & Sumiya Haruya), italiană („Il segreto del dottor Honigberger”, Jaca Book, Milano, 1988; traducere de
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
de Riina Jesmin), turcă („Dr. Honigberger’ in Sırr”, Ithaki Yayinlari, Istanbul, 2000; traducere de Berat Çelik) și sârbă („Tajna doktora Honibergera”, în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002; traducere de Mariana Dan). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Prima traducere în limba engleză a fost realizată de William Ames Coates și publicată sub titlul „The secret of Dr. Honigberger” în volumul "Two Tales of the Occult" (Herder and Herder, New York, 1970), apoi reeditată în volumul "Two
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
traduceri au fost reeditate sau revizuite. Prima traducere în limba engleză a fost realizată de William Ames Coates și publicată sub titlul „The secret of Dr. Honigberger” în volumul "Two Tales of the Occult" (Herder and Herder, New York, 1970), apoi reeditată în volumul "Two Strange Tales" (Shambhala, Boston, 1986; distribuită de Random House) și din nou în 2001. O altă traducere a fost realizată de Ana Cartianu și publicată în 1992 sub titlul „Doctor Honigberger's Secret” în volumul "Mystic Stories
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
apariția cele vechi: "Biserica Ortodoxă Română" (din 1874), "Ortodoxia", "Studii Teologice", "Glasul Bisericii" (a Mitropoliei Ungro-vlahiei), "Mitropolia Moldovei și Sucevei", "Mitropolia Ardealului", "Mitropolia Olteniei", "Mitropolia Banatului" și o serie de periodice editate de comunitățile ortodoxe române de peste hotare. S-au reeditat: "Biblia sinodală", în două ediții (1968 și 1975); "Noul Testament"; toate cărțile de cult, fiecare în mai multe ediții, aproape toate manualele necesare pentru învățământul teologic superior și seminarial, o serie de lucrări cu caracter teologic, istoric, scrise de ierarhi, profesori
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
a comercializat sub sigla companiei locale Locomotive Music. Intrarea în formație a solistului José Andrëas a fost de bun augur, trupa crescând în popularitate. Piesele lor au răsunat în turneul Via Crucis Tour. Folosind noua voce, Maago de Oz a reeditat o compilație de cinci șlagăre vechi într-un mini CDA intitulat "Mago de Oz - La Bruja". Coperta reprezintă numele trupei, titlul subiectiv al albumului, alături de care stă desenată o vrăjitoare ("bruja" în spaniolă) cu o vioară sub luna plină. Compilația
Mägo de Oz () [Corola-website/Science/321553_a_322882]
-
125, 1960), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”; traducerea lui Vinea a fost republicată sub titlul „Hans Pfaall” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Maria-Ana Tupan (publicată sub titlul „Hans Pfaall” în antologia "Regele visurilor (Povestiri americane din secolul al XIX-lea)", editată în 1980 de Editura Albatros din București, Colecția „Fantastic Club”), de
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
(1987) este un roman science fiction pentru copii al autorului român George Anania. Volumul a fost reeditat în 1989 la aceeași editură. Scris sub forma unei cărți pentru copii, romanul prezintă multe similarități cu precedentul volum publicat de Anania. În ambele romane este vorba despre comunicarea prin biounde între pământeni și o altă civilizație din univers, iar
O experiență neobișnuită () [Corola-website/Science/328377_a_329706]
-
din anii 1970 a avut loc o reconsiderare a operei lui Petre Leșcenco. Au fost produse discuri noi cu toate înregistrările vechi care mai există și au fost publicate mai multe biografii ale artistului. Înregistrările de pe verso care au fost reeditate sunt indicate o singură dată.
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
Casei de Editură a Librăriei Alcalay, care a continuat numerotarea de la numărul 179. Leon Alcalay a continuat seria lucrărilor de tematică variată, ajungând în 1920, anul morții sale și al trecerii colecției „” sub egida editurii Șaraga, la 1104 titluri, câteva reeditate de mai multe ori. În intervalul 1943 - 1949, Biblioteca pentru toți a fost editată de Editura Socec. Din 1950 până în 1959, Biblioteca pentru toți a fost publicată de Editura "Cartea Rusă" și "Editura pentru Literatură și Artă" a Uniunii Scriitorilor
Biblioteca pentru toți () [Corola-website/Science/319711_a_321040]