1,191 matches
-
cicluri de învățământ. De asemenea, o astfel de materializare a unui parcurs poate deveni factor relevant pentru întreaga biografie a elevului, rămânând în viața sa ca un element cu reverberații emoționale profunde. Portofoliul ca dosar de evaluare va servi ca referențial al măsurării performanțelor elevilor. Uzanța portofoliului se înscrie în procesul de evaluare continuă (de parcurs), dar și sumativă (de final), prin strângerea unor elemente ce dau seamă de performanțele elevilor după o etapă de învățare. În acest al doilea caz
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
de acordare a notelor, pentru asigurarea coerenței și comparativității acestor note la nivelul întregului sistem de învățământ. Din dorința de a crește obiectivitatea și precizia evaluării, s-a pus problema structurării unor referențialuri clare și unice în evaluare și notare. Referențialul evaluativ este constituit dintr-un sistem de referință ușor de circumscris în plan real la nivelul conduitelor expresive ale elevilor. Referențialurile se pot constitui din mai multe elemente (cf. Voiculescu, 2001, pp. 133-134): - referențialuri de activități (în care sistemul de
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
p. 218): a) standardele de performanță. Sunt norme evaluative construite la nivel macroeducațional și care sintetizează cerințe globale ale educației redate în termeni de competențe generale, dar decelabile la nivelul proceselor și produselor educaționale; b) indicatorii de performanță. Sunt sisteme referențiale mai concrete, deduse din standardele de performanță, ce sunt coextensive capacităților și subcapacităților specifice unor discipline sau tipuri de activități educaționale; c) descriptorii de performanță. Aceștia apar explicitați ca o suită de enunțuri normativ-valorice care circumscriu activități și performanțe probate
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
frunte nu plec,/ Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec.” (M. Eminescu, I, p. 116), condițional (rar): În caz de urgență, se iese pe ușa a doua., concesiv (rar): Împotriva voinței lui, l-au propus pentru premiu., limitativ (referențial): „Străin la vorbă și la port,/Lucești fără de viață.” (M. Eminescu, I, p. 171); • complement corelativ, sociativ: „Cu sfetnici vechi de zile mă-ntâmpinași în cale.” (Idem, p. 91), cumulativ: „În afară de frig, mai e și întuneric.”, de excepție: „Afară de ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu, I, p. 123), comparativ: „E mai mult galbenă decât albă”; • circumstanțial, temporal: „ - Încă de mic/ Te cunoșteam pe tine” (M. Eminescu, I, p.175), cauzal: „De grăbit ce era, a plecat fără să mai treacă pe la mine.”, limitativ (referențial): „De glumeț, glumeț era moș Nichifor.” (I. Creangă, p. 99) Prin intermediul relației de dublă dependență, adjectivul dezvoltă funcțiile de atribut circumstanțial: „Numai luna, rea ori bună,/ți se pare-aceeași lună” (L. Blaga, p. 195) și complement predicativ: „Să te simți
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
GENUL" Opozițiile interne ale categoriei gramaticale de gen, dezvoltate numai în planul expresiei, cu originea în plan deictic și în plan sintactic, caracterizează verbul la diateza pasivă. La persoanele I și a II-a, opozițiile de gen corespund unei opoziții referențiale, la nivelul subiectului gramatical, prin raportare - extralingvistică - la locutor/interlocutor. șEu, Mihai,ț am fost trimis la Sinaia. șEu, Mihaela,ț am fost trimisă la Sinaia. La persoana a III-a, opoziția de gen este determinată de acțiunea principiului acordului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), • de loc: „Orizontu-ntunecându-l vin săgeți de pretutindeni.” (M. Eminescu, I, p. 148), „Se întreabă trist izvorul:/ Unde mi-i crăiasa oare?” (Ibidem, p. 122), • condițional: „Am plecat, altfel, cine știe ce mai auzeam.”, • referențial (limitativ): „Procentual e foarte bine, dar...”, • concesiv: „Am cedat, totuși, și rău am făcut.” Adverbele circumstanțiale realizează și funcția de atribut: „Era tatăl său, când fusese în vârsta lui de acum.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 30), „De-așa vremi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Floarea dintre pietre e o floare de in. În dezvoltarea relației de dependență guvernată de verb (adjectiv), între prepoziții (cel mai adesea locuțiuni prepoziționale) și variantele funcțiilor sintactice de complement corelativ (excepție, cumul, opoziție, sociativ) și circumstanțial (cauză, scop, condiție, referențial etc.), continuitatea semantică este asigurată de caracterul mai puțin abstract al locuțiunilor prepoziționale, care, prin aceasta, devin mărci (absolute sau relative) ale funcțiilor sintactice: în loc de - complement corelativ de opoziție în afară de - compl. corelativ de excepție/cumulativ pe lângă - compl. corelativ cumulativ din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al locuțiunilor prepoziționale, care, prin aceasta, devin mărci (absolute sau relative) ale funcțiilor sintactice: în loc de - complement corelativ de opoziție în afară de - compl. corelativ de excepție/cumulativ pe lângă - compl. corelativ cumulativ din cauza - circumstanțial de cauză în caz de - circumstanțial condițional în ceea ce privește - circumstanțial referențial etc. Prepoziția în structura frazeitc "Prepozi]ia în structura frazei" În enunțurile în care funcțiile sintactice se realizează prin constituenți propoziționali, prepozițiile preced pronumele sau adverbele relative pe baza acelorași exigențe ale continuității (compatibilității) semantice; prepoziția este cerută de funcția
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai bun caz. Predicatul metaforic (al metaforizării) este propriu limbajului poetic: „O fată frumoasă e o fereastră deschisă spre paradis.” (L. Blaga) Prin predicatul absolut al metaforizării, se poate revela adevărul esențial, obscurizat de adevărul fenomenal, exprimat lingvistic prin predicate referențiale: „Nu credeți cum că luna-i lună. Este / Fereasta cărei ziua-i zicem soare.” (M. Eminescu) Luna-i lună. (S) (pr.ref.) luna (noaptea) - este fereasta (pr. metaf.) soare (ziua) b. Predicatul referențialtc "b. Predicatul referen]ial" În enunțurile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel mai adesea de elementul relațional, funcția de circumstanțial dezvoltă mai multe variante concrete, expresie sintactică a raportului care predomină în interpretarea realității extralingvistice: • de spațialitate • de temporalitate • de modalitate • consecutiv • de progresie • instrumental • de cauzalitate • de finalitate • condițional • concesiv • referențial Observații: Mai ales în dezvoltarea unor variante ale funcției de circumstanțial, relația de dependență nu implică un regent identificabil într-o unitate lexico-gramaticală; acesta poate fi întreg predicatul analitic, predicatul sintactic și alt determinant (complement predicativ, circumstanțial modal etc.), întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate fi întrebat într-o zi.” (O. Paler, Galilei, 26) Observații: Locuțiunea prepozițională în ceea ce privește poate avea și o variantă cu verbul la imperfect: „Asta putea fi adevărat în ceea ce privea pe copiii lui Moromete.” (M. Preda, Delirul, 8) Când circumstanțialul referențial se realizează prin adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ și când sunt subordonate termenului regent prin locuțiunea prepozițională în privința: „Păcat că știința necromanției și aceea a astrologiei s-au pierdut - cine știe câte mistere ne-ar fi descoperit în această privință
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de artă.” (T. Maiorescu, 422), „În legătură cu ce-i spunea mai înainte, zise Iosif, după ce făcură drumul în tăcere... el, Iosif, a observat o ciudățenie...” (M. Preda, M. Sg., I, 22) Se constituie în mărci distinctive ale identității sintactice a circumstanțialului referențial toate locuțiunile prepoziționale, ca atare, în interiorul propoziției, sau precedând pronume relative, la nivelul frazei. În celelalte enunțuri, identitatea circumstanțialului rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență sau al verbului regent; verbul a se îndoi, locuțiunea verbală a sta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivelul frazei. În celelalte enunțuri, identitatea circumstanțialului rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență sau al verbului regent; verbul a se îndoi, locuțiunea verbală a sta la îndoială, de exemplu, sunt determinate în mod frecvent de circumstanțiale limitative (referențiale): "Nu te mai îndoi despre asta, cumnată Smărandă, zise mătușa..." (I.Creangă) RELAȚII DE DEPENDENȚĂ MEDIATĂTC "RELA}II DE DEPENDEN}| MEDIAT|" În afara relațiilor sintactice de dependență desfășurate prin implicarea directă a celor doi termeni ai sintagmei: regentul și determinantul: Am
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
valorii marxistă. De altfel, omul timpului, este vorba despre epoca în jurul anului 10.000 î.Hr., nu dispunea de cunoștințele necesare logico-matematice, de cuantificare și de calcul, astfel încât să poată lua în discuție sau să dețină un fundament al schimbului, un referențial al acestuia. Trocul simplu sau primitiv este un schimb orb, în care producătorii diferitelor mărfuri, pur și simplu schimbă aceste mărfuri dominați de starea lor semi primitivă și de necesitățile lor în primul rând fiziologice, legate de hrană și căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
numai, să discute la nesfârșit despre așa-zisele neajunsuri ale trocului. Eroarea, des întâlnită, o numesc eroare de poziționare, de raportare. Adică judecăm istoria și etape ale sale foarte vechi, situate cu mii și mii de ani în urmă, folosind referențialul economic și de deschidere culturală umană din prezent. Da, azi trocul poate avea neajunsuri, ar fi imposibil să-l generalizăm în economia prezentă, economie a rețelelor și a expansiunii fără precedent a schimbului. Numai că un specialist nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit/ de Revizuire etc. adoptate integral de CAFR. Capitolul 3 Misiunile de asigurare 3.1. Cadrul de referință pentru misiunile de asigurare Auditul este o intervenție specifică, metodică de examinare critică și evaluare fondată pe un referențial contabil. Este un proces complex care constă în culegerea și evaluarea sistematică și obiectivă a probelor referitoare la aserțiunile conducerii, probe care vizează tranzacțiile și evenimentele economice. Scopul său este de a garanta concordanța dintre aceste aserțiuni și criteriile admise
AUDIT FINANCIAR Misiuni de asigurare și servicii conexe by Horia NEAMŢU, Aureliana-Geta ROMAN, Eugeniu ŢURLEA () [Corola-publishinghouse/Science/187_a_181]
-
metasimbolului. O explicație valabilă pentru această interrelaționare necesară în fluidizarea de la obiect prin semn poate fi regăsita în abordarea cognitivă, prin spațiile mentale (Faucconier, Turner 2002) sau structurile conceptuale (Langacker 1991; Jackendoff 2007), care reprezintă acele domenii separate ale structurilor referențiale sau nivelul structurii mentale independent de sintaxa și fonologie. Structurile conceptuale sau spațiile mentale sunt, potrivit lui Jackendoff (2007), în mare parte autonome de limbă, dar epistemologic anterioare acesteia. Astfel, putem explica de ce un singur obiect (non)verbal va depăși iconicitatea
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
de a experimenta, construi și manipula imaginarul mental experiență cvasiperceptuală pentru a deschide calea către fantezie, utopie, catre o gândire originală și creativă [...]"18. Imaginarul presupune un joc al modalităților epistemice, deoarece "umple vidul semiologic al lui ce este cu referențialul ontologic al lui ceea ce ar trebui sau ar putea să fie" (Frigioiu 2004: 14). Această trecere de la realitate la reprezentări posibile înseamnă o continuă și permanentă pendulare pe o axă spațio-temporală între trecut (memorie), prezent (contextul situațional) și viitor (imaginație
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
of this interrelation necessary to the flow of the object through the sign can be also found în the cognitive approaches. The mental spaces (Faucconier, Turner 2002) or conceptual structures (Langacker 1991; Jackendoff 2007) stând for those separate domains of referențial structures or for the layer of mental structure, independent from syntax and phonology. Conceptual structures or mental spaces are, according to Jackendoff (2007), greatly autonomous of language, but are, epistemologically, previous to it. Thus, we might explain why a single
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
segment important al câmpului social. El preia, ca un seismograf, cutumele, stereotipurile, frica și mișcările câmpului social. La rândul său, livrează comunității standarde intelectuale, norme morale, coduri atitudinale și reguli de stil. Normele instituționale ale universității sunt considerate adesea modele referențiale pentru alte tipuri de organizații, iar homo academicus oferă criterii de evaluare a prestigiului social. Din rândurile universitarilor se recrutează clasa politică, directorii de conștiință, experții. Rareori o personalitate publică se poate impune dacă provine din alte medii. Sintagma «profesor
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
notat că, atunci când discutăm despre relația atitudini - credințe, ne referim nu numai la informațiile despre obiectul atitudinii ce constituie suportul ei cognitiv (considerat, în fond, o componentă a ei), ci la o gamă mai vastă de propoziții ce au ca referențial spațiul de atribute al obiectului vizat. Atributele, la rândul lor, pot fi considerate de către subiect mai importante sau mai puțin importante și, de asemenea, există un grad de probabilitate (subiectivă) în a fi creditate ca aparținând acelui spațiu sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de multe ori unice). În textul de față am acordat un spațiu special acestei chestiuni deoarece incumbă multiple subprobleme, pe care le vom analiza în continuare. Aceasta și întrucât, de cele mai multe ori, luarea unei hotărâri de grup nu are un referențial ontic independent (obiectiv), altfel spus corectitudinea sau incorectitudinea ei nu pot fi dovedite prin probe exterioare, ci se situează în bună măsură sub semnul profețiilor care se autorealizează. Mai pe scurt, o decizie grupală devine realitate obiectivă prin însăși luarea
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
a unor decizii, care sunt doar formal colective. Se înțelege că o regulă sau alta depinde în primul rând de natura deciziei ce urmează a fi luată: fie este o problemă de opinie - unde nu există o soluție corectă, un referențial obiectiv -, cum ar fi: „la ce restaurant să mergem după terminarea unui examen?”, fie privește fapte și are soluții univoce (corecte), ca, de exemplu: „merită ca firma noastră să-și extindă afacerile într-un nou oraș?”. Deși nici la ultima
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
va conține însă Noul Roman francez. Preludii la o poetică a antiromanului (1973). Pronunțat teoretică și pornind de la o arie mai amplă, cartea debutează cu o privire istorică, în căutarea definiției și a unei linii evolutive cu privire la arta narațiunii, comentariile referențiale și discursul narativ. Tranziția de la roman-histoire la roman-recherche s-a făcut prin relativizarea autorului obiectiv și a viziunii omnisciente, prin mijlocirea unor mutații antitradiționale la nivelul agenților epici: personaje, intrigă, timp, spațiu etc. Se aspiră spre un roman total, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]