1,230 matches
-
asigură o producție de serie. În consecință, calitatea nu va mai fi atributul unui produs, ci al unei serii de produse și se va aprecia în funcție de modul în care parametrii ce o definesc se vor centra pe parametrii stabiliți de referențialul de bază al produsului. Pentru a înțelege mai bine acest aspect, se va face referire la două noțiuni: calitatea produsului, respectiv modul în care acesta se suprapune peste produsul ideal realizat în strictă conformitate cu documentațiile de produs; calitatea lotului
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3151]
-
de control. * calitatea personalului direct productiv, precum și a celui angajat în controlul de calitate. * calitatea condițiilor de ambalare, manipulare, depozitare, întreținere în depozitare a produselor fabricate. Cele specificate mai sus asigură calitatea în producție, respectiv gradul de conformitate al produsului, referențialul, documentat care stă la baza acestuia (documentații de execuție, norme de întreprindere, standarde, reglementări etc.). Calitatea în producție poate fi foarte bună, în sensul că produsul corespunde la un nivel de exigență înalt față de referențialul care i-a stat la
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3151]
-
gradul de conformitate al produsului, referențialul, documentat care stă la baza acestuia (documentații de execuție, norme de întreprindere, standarde, reglementări etc.). Calitatea în producție poate fi foarte bună, în sensul că produsul corespunde la un nivel de exigență înalt față de referențialul care i-a stat la bază, respectiv realizează un grad înalt de conformitate. Aceasta condiție nu este suficientă, produsul trebuie să corespundă și așteptărilor consumatorilor, singura situație în care acesta va fi și eficient din punct de vedere economic. În
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3151]
-
religiei, pledând pentru un pluralism al alegerii conviețuitoare. IV. POSTMODERNISMUL ÎNALT (2) Conceptul de progres, atribuit istoriei ca loc central în gândirea modernistă, este coroborat nu numai cu metafizica unui Hegel, ci și cu teologia mântuirii creștine. Raportarea simultană la referențiale diferite poate naște iarăși echivoc, dacă nu confuzie. Într-adevăr, creștinismul admite "progresul" în om și în lume, căci acesta este potențial, arheal, prin energiile divine, ca pădurea în ghindă, fără a ști cum va arăta vreodată pădurea, căci Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din faza lui cinică. Alții consideră că hipermodernismul este chiar echivalentul postmodernismului, dar adus într-un ritm accelerat de evoluție, cu metamorfoze rapide ale simbolurilor, stresante până la sufocare, încât simulacrele tind să construiască o lume absolut fictivă, expurgată de orice referențial identitar. Eul se diluează apocaliptic până la dispariție, tinzând către un grad zero al sinelui. Este ceea ce am putea numi idealul lui Nimeni, masca pură în spatele căreia tronează nimicul. După Mihail Diaconescu, un hipermodernist, în acest înțeles, ar fi Alain Touraine
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transmodern, fiecare dând naștere la subdiviziuni de valori culturale corespunzătoare: tradiționalism, modernism, transmodernism. Aceste megatendințe au apărut în ere diferite, dar pot coexista. Eroarea cercetătorilor în domeniu vine de acolo că s-au raportat totdeauna la numai unul dintre aceste referențiale, respingându-le sau ignorându-le pe celelalte. În studiul mai vechi, American Lives, Ray sesiza că în urmă doar cu o generație subiecții etalau doar două percepții asupra lumii (tradițională și modernă), pe când, după 1970, a apărut și o a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din alte câmpuri disciplinare; - în educația adulților se poate afirma că multe teorii s-au dezvoltat ca generalizare a unor experiențe practice, pe baza unor studii empirice. Cu toate acestea, multe astfel de studii au fost realizate fără un cadru (referențial) teoretic, după cum multe teoretizări au fost făcute fără un suport empiric; or, realizarea de cercetări riguroase care să ducă la construcții teoretice presupune simbioza dintre aceste două planuri. În educația adulților, G. Foley (2004) distinge între teoriile formale și teoriile
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
conștiente. Sunt acele cunoștințe care vin din interior, ca o „iluminare”, așa-numitele experiențe de tipul „aha” și „am găsit”; - determinată de structuri: structurile de cunoaștere construite în procesul filogenezei și al ontogenezei sunt cadre de înțelegere a lumii, sunt referențiale și ne ajută să construim și să înțelegem realitatea. Desigur că, în procesul devenirii noastre, structurile pot fi reconstruite, adaptate, dar sunt puternic determinate cultural și social; - contingentă: învățarea ce se produce la un moment dat poate să fie ambiguă
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
gândurile”, care, uneori, nu sunt clare nici pentru noi; - autoreferențială: referințele pentru ceea ce este important, semnificativ și relevant pentru noi acționează ca un filtru de decodificare a informațiilor pe care le primim, fiecare atribuindu-le alte semnificații pe baza acestor referențiale. Dacă informația o putem comunica în mod liniar, semnificațiile nu pot fi transmise de la o persoană la alta; - percepție a diferențelor: chiar dacă noile conținuturi ale învățării sunt conectate la cunoștințele deja existente, adaptarea tuturor la ceea ce știm deja înseamnă rezistență
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
înșiși teorii (informale; vezi mai sus). Teoriile sunt interogații decriptate în mod științific (prin cercetare, prin raționamente inductive și deductive), din aceste interogații rezultând un corpus de aserțiuni (cunoștințe) care au putere explicativă și predictivă. Cunoștințele teoretice astfel elaborate sunt referențiale în baza cărora practica poate fi justificată și evaluată. Dar cunoștințele teoretice nu sunt nici situaționale, nici orientate spre acțiunea practică; ele sunt impersonale și universale, preocupate să explice lumea pe baza unor generalizări, și nu să acționeze asupra ei
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mod real, practica fiind învățată „în practică”. Totuși, acțiunile de acest tip sunt descrise de concepte care sunt ele însele localizate în discursul social al normelor, regulilorși semnificațiilor. Fiind circumscrise în anumite cadre conceptuale (teoretice), acțiunile practice presupun implicit un referențial teoretic, deci nu putem vorbi despre o practică fără a vorbi despre o teorie în care aceasta să poată fi paradigmatic încadrată. Așadar, cel puțin în plan conceptual (nu contingent), teoria și practica sunt legate. În baza acestor cadre teoretice
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și adecvarea situațiilor didactice create etc.Însă, dincolo de acești factori contextuali externi, determinante sunt caracteristicile personale ale cadrului didactic, maniera în care diferitele abordări didactice la care apelează se potrivesc personalității sale, pentru a fi autentic, persuasiv, un model, un referențial de încredere. Printre caracteristicile profesorului eficient, așa cum au fost ele evidențiate de cursanții chestionați, se numără: simțul umorului, entuziasmul, buna pregătire, încurajarea studenților pentru a pune întrebări și a formula opinii, a fi reflexivi, crearea unui climat de învățare suportiv
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
din alte câmpuri disciplinare; - în educația adulților se poate afirma că multe teorii s-au dezvoltat ca generalizare a unor experiențe practice, pe baza unor studii empirice. Cu toate acestea, multe astfel de studii au fost realizate fără un cadru (referențial) teoretic, după cum multe teoretizări au fost făcute fără un suport empiric; or, realizarea de cercetări riguroase care să ducă la construcții teoretice presupune simbioza dintre aceste două planuri. În educația adulților, G. Foley (2004) distinge între teoriile formale și teoriile
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
conștiente. Sunt acele cunoștințe care vin din interior, ca o „iluminare”, așa-numitele experiențe de tipul „aha” și „am găsit”; - determinată de structuri: structurile de cunoaștere construite în procesul filogenezei și al ontogenezei sunt cadre de înțelegere a lumii, sunt referențiale și ne ajută să construim și să înțelegem realitatea. Desigur că, în procesul devenirii noastre, structurile pot fi reconstruite, adaptate, dar sunt puternic determinate cultural și social; - contingentă: învățarea ce se produce la un moment dat poate să fie ambiguă
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
gândurile”, care, uneori, nu sunt clare nici pentru noi; - autoreferențială: referințele pentru ceea ce este important, semnificativ și relevant pentru noi acționează ca un filtru de decodificare a informațiilor pe care le primim, fiecare atribuindu-le alte semnificații pe baza acestor referențiale. Dacă informația o putem comunica în mod liniar, semnificațiile nu pot fi transmise de la o persoană la alta; - percepție a diferențelor: chiar dacă noile conținuturi ale învățării sunt conectate la cunoștințele deja existente, adaptarea tuturor la ceea ce știm deja înseamnă rezistență
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
înșiși teorii (informale; vezi mai sus). Teoriile sunt interogații decriptate în mod științific (prin cercetare, prin raționamente inductive și deductive), din aceste interogații rezultând un corpus de aserțiuni (cunoștințe) care au putere explicativă și predictivă. Cunoștințele teoretice astfel elaborate sunt referențiale în baza cărora practica poate fi justificată și evaluată. Dar cunoștințele teoretice nu sunt nici situaționale, nici orientate spre acțiunea practică; ele sunt impersonale și universale, preocupate să explice lumea pe baza unor generalizări, și nu să acționeze asupra ei
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mod real, practica fiind învățată „în practică”. Totuși, acțiunile de acest tip sunt descrise de concepte care sunt ele însele localizate în discursul social al normelor, regulilorși semnificațiilor. Fiind circumscrise în anumite cadre conceptuale (teoretice), acțiunile practice presupun implicit un referențial teoretic, deci nu putem vorbi despre o practică fără a vorbi despre o teorie în care aceasta să poată fi paradigmatic încadrată. Așadar, cel puțin în plan conceptual (nu contingent), teoria și practica sunt legate. În baza acestor cadre teoretice
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și adecvarea situațiilor didactice create etc.Însă, dincolo de acești factori contextuali externi, determinante sunt caracteristicile personale ale cadrului didactic, maniera în care diferitele abordări didactice la care apelează se potrivesc personalității sale, pentru a fi autentic, persuasiv, un model, un referențial de încredere. Printre caracteristicile profesorului eficient, așa cum au fost ele evidențiate de cursanții chestionați, se numără: simțul umorului, entuziasmul, buna pregătire, încurajarea studenților pentru a pune întrebări și a formula opinii, a fi reflexivi, crearea unui climat de învățare suportiv
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
asemenea perspectivă general-culturală asupra istoriei literare (sentimentalizată pe deasupra) riscă să fie Învinuită de confuzie În materie de criterii axiologice. În numele principiului autonomiei esteticului, Lovinescu Îl acuza pe Iorga XE "Iorga" , pe bună dreptate, de această confuzie de planuri, prin care referențialul etic sau etnic se substituie literaturii. Dar specificul estetic nu rămâne nicicând prizonierul singurătății capodoperei. El poate fi surprins, difuz, În cercul viu și complex al Întregii dinamici sociale și culturale. Astfel privite lucrurile, arheologia literară, concentrată asupra lucrărilor „de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
iar alocutorul, este supus la rândul său unui efort minim de decodare, concentrându-și atenția pe secvența următoare din relativă. Ca anaforic, relativul se găsește aici într-o situație extremă în ceea ce privește gradul de accesibilitate − este în vecinătatea absolută a sursei referențiale, deci e aproape inutil pentru vehicularea informației referențiale. Rolul său cel mai pregnant este aici cel de pivot structural pentru restul enunțului, ceea ce îl apropie de statutul de relator. Din punct de vedere sintactic, însă, relativele din joncțiunile clișeizate sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
efort minim de decodare, concentrându-și atenția pe secvența următoare din relativă. Ca anaforic, relativul se găsește aici într-o situație extremă în ceea ce privește gradul de accesibilitate − este în vecinătatea absolută a sursei referențiale, deci e aproape inutil pentru vehicularea informației referențiale. Rolul său cel mai pregnant este aici cel de pivot structural pentru restul enunțului, ceea ce îl apropie de statutul de relator. Din punct de vedere sintactic, însă, relativele din joncțiunile clișeizate sunt relativizatori, pentru că lanțul anaforic care leagă antecedentul, relativul
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
prin atracție: fiecare dintre noi muncim în câte un sector de activitate (Antena 1, 13.XI.2007)23. Folosirea pronumelui interogativ (și interogativ-relativ) cine ca subiect al unui verb la plural e destul de frecventă 24, acordul fiind făcut după înțeles (referențial), și nu după formă: tu știi cine au câștigat? (B1 TV, 22.X.2007); cine plâng? (Antena 1, 18.X.2007); vor să afle cine sunt vinovați de atacul asupra românilor (Antena 1, 3.XI.2007); cine au neglijat-o
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
în perioada interbelică. După Primul Război Mondial tinerii se regăseau într-o societate față de care nu știau cum să reacționeze. La fel se întâmplă și după 1989, când tinerii noștri par a nu găsi soluții la dileme profunde. Nu au referențiale solide pentru comensurarea propriei valori sau a valorii celor din jur, în măsura în care se mai raportează la aceștia din urmă. Se află acum în ipostaza de a crea noi repere, dar cât de eficiente vor fi ele numai timpul va arăta
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
de o stopare bruscă ce ar putea fi cauzată de încheierea ciclului electoral actual. Sub același semn al întrebării se află și recenta activitate de clasificare a universităților și ierarhizare a programelor de studiu care se dorește a fi „un referențial privind drumul care universitatea îl are de parcurs pentru a-și îndeplini rolul în societate”<ref id=”2”>Clasificarea universităților și ierarhizarea programelor, printre noutățile anului academic. Care sunt cele mai bune instituții de învățământ superior, 3 octombrie 2011, online
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
unor informații de natură pragmatică. Există însă și distincții care se asociază cu particularități morfosintactice ale construcțiilor în care intră operatorul. În primul rând, indefinitul alde se plasează în mod tipic înaintea unui nume propriu, a unui grup nominal determinat (referențial, nongeneric) sau a unui pronume personal sau demonstrativ 5. Funcția sa specifică este de a modifica citirea referențială a acestor unități sintactico-semantice. Tipurile de utilizări sintactico-semantice ale lui alde depind de mai multe variabile: a) nominalul e nume propriu, substantiv
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]