10,187 matches
-
frigiderul / cu propria carne”. Altundeva, niște tineri poeți stau la coadă așteptând judecata Maestrului, unul părăsește rândul, ca să se întoarcă apoi la o, totuși, „judecată dintâi”, care s-ar putea să fie chiar a Maestrului, acceptată după o mai coaptă reflecție... Un alt text antrenează metafora lentilelor, și e o suită de notații impresioniste și nu prea, refăcând în mozaic stări de spirit alerte, aparent disjuncte, dar care articulează de fapt un mozaic de atitudini adunate atent sub aceeași marcă a
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
amplificarea sugestiei, oarecum pe urme de haiku, precum în Exuvii: „cămașa părăsită / la marginea drumului / cu nasturii descheiați // așteaptă”; ori, într-o suită de „impresii” alimentate livresc, definite chiar ca Haiku basarabean, unde înregistrarea faptului cotidian e orientată insidios spre reflecția amar-ironică: „la masa tăcerii / scaunele-și dau / picioare-n fund / lehuz / troleibuzul frânează / la penultima stație /.../ vânez / șoareci în biblioteca / lui borges”. E un mod de a evita retorica și de a atenua ponderea cărturărească din aceste mici discursuri niciodată
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
absență. Dezlipit de lume.”, după ce își manifestă teama că nu va mai primi o Istorie a lui G. Călinescu plătită unui oarecare Marinescu și care urma să fie adusă din Italia. Teama că nu va primi la timp cartea deschide reflecția spre înstrăinarea și dezlipirea de lume, care se pot întîmple prin scris. Este una dintre cele mai dureroase constatări. Cititnd în Scînteia un articol de Florin Mugur cu titlul Omul de rînd, eroul de prim-plan al prozei noastre, unde
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
probabil, doar un „păcat” al primei juneți) s-a îndepărtat de cercetarea literară propriuzisă. Mormântul comunismului românesc. „Romantismul revoluționar” înainte și după 1989 (IBU Publishing, 2011) înmormântează oficial direcția criticii literare. Eseistica autorului, în care se îmbină teoria cultural-filosofică și reflecția ideologică sau antropologică (în sens larg), intră sub umbrela încăpătoare a hibridelor cultural studies. Tot acolo se situează și O tribună captivantă. Televiziune, ideologie, societate în România socialistă (1965-1983), care, deși este un studiu aplicat al televizualului în epoca de
TVR-ul ceaușist: un copil ridat precoce by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2411_a_3736]
-
prea spune o poveste a TVR-ului, în care să uzeze de strategiile de captatio ale genului, de fapt, el scrie o meta-istorie a acestei instituții, pe alocuri redundantă, deoarece demersul nu privilegiază un fir epic și cronologic, ci o reflecție in progress, cu reluări și adăugiri. În cadrul acesteia, apar studiile de caz, focalizate pe câteva emisiuni cu tematică socială (precum Reflector, Transfocator), pe o producție de marcă în entertainment-ul vremii, Festivalul de muzică ușoară „Cerbul de Aur”, pe anchete sociologice
TVR-ul ceaușist: un copil ridat precoce by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2411_a_3736]
-
si totusi auster argumentativa, a lui Vladimir Jankelevitch. Ambele cărți tratează chestiunea iertării, Delumeau în cheie istorică și focalizata pe religie într-o perioadă bine determinată, Jankelevitch la un nivel pur teoretic și filozofic. Dar, în esență, ambele sînt o reflecție pe tema felului în care sinele, prin mărturisire și iertare, izbutește să se deschidă spre Celălalt, să stabilească un soi de punte către lume, fără de care nu ar putea supraviețui. Pe Delumeau l-a inspirat în conceperea studiului sau remarcabilă
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
îmi răspundea: Bineînțeles că da!" Avem printre noi, la acest sfîrșit de secol, un nou prozator, nu numai un mare umanist. Un alt mărturisitor de texte, opunînd răului, nu răzbunarea pătimașa, opunîndu-i, ca unui analfabet agresiv neștiind ce face, textul, reflecția, gîndirea, constiinta creștină europeană, care, alăturate, izbăvesc... Cîți autori care au facut închisoare nu se aruncă în descrieri care mai de care mai teribiliste și mai patetice, desființînd subiectul, real în sinea lui, insă prost abordat, după cum procedează piticul basarabean
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
rostea, Rădulescu-Motru, "este imprevizibil, fiindcă, pentru știința de astăzi, fondul sufletesc pe care el îl desfășura este dincolo de control; dar nu este nici fatalitate oarbă, întrucît acest fond sufletesc este, totuși, în realitatea experienței omenești și poate fi influențabil". Dintre reflecțiile cu impact imediat asupra tensionatei noastre actualități, ale filosofului în discuție, se cuvine a mai menționa măcar pe cele care au ca obiect naționalismul. Cu toate ca atent la specificul etnosului, dornic a-l reliefa și a-l pune "în lucrare", autorul
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
a comunicării, dar și un angajament etic, întemeiat pe analiza unor momente istorice semnificative; dintre ele, - Cucerirea Americii (1982), Noi și ceilalți (1989), Moralele istoriei, Confruntarea cu extremele (1991), Omul dezrădăcinat (1996). Convorbirea transcrisa aici urmărește tocmai acest traseu al reflecției - de la poetica structuralista inițială către acele "morale ale istoriei" în descifrarea cărora omul "depayse" care este Tzvetan Todorov s-a angajat în ultimii ani cu o pasiune exemplara pentru epoca pe care o traversam și pentru o conștiință de intelectual
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
am ridică acest zid, aceasta barieră de netrecut între existența și munca noastră, am riscă să producem doar o transformare scolastica a unei cunoașteri anterioare. Aceasta nu vrea să spună că trebuia să faci o autobiografie în locul cunoașterii, ci că reflecția ta trebuia să fie orientată de o motivație profundă. Mie, anumite teme mi s-au impus ca obiect de lucru nu pentru că voiam să-mi cercetez propria viață - acest lucru nu m-a interesat niciodată -, ci pentru că eram de două
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
pe de o parte, situația exilatului, deci diferența culturilor față de unitatea spetei umane (ce însemnă ea, cum trebuia ea înțeleasă) și, pe de altă parte, situația democrației față de amenințarea totalitara, care era pentru mine, de asemenea, o mare tema de reflecție, din rațiuni evidente, legate de biografia mea. Dar, încă o dată, în această cercetare, eu n-am căutat să-mi povestesc viața, iar Omul dezrădăcinat, care este un fel de autobiografie intelectuală, este totodată o autobiografie în filigran, căci nu-mi
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
cu cea mai mare exigenta interioară față de sine, care ajunge la gradul de adevăr omenesc cel mai înalt. Un Shakespeare - ca să luăm un exemplu incontestabil - nu ne ofera lecții de morală la sfîrșitul pieselor sale, dar noi continuăm să extragem reflecții morale despre conduită ființelor umane în existența lor. Prin aceasta este el, desigur, un autor moral. Aș spune, deci, reunind toate aceste lucruri, că nu scăpăm de morală, de valori, de dezbaterea, de reflecția asupra valorilor, pentru că ființele omenești sînt
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
sale, dar noi continuăm să extragem reflecții morale despre conduită ființelor umane în existența lor. Prin aceasta este el, desigur, un autor moral. Aș spune, deci, reunind toate aceste lucruri, că nu scăpăm de morală, de valori, de dezbaterea, de reflecția asupra valorilor, pentru că ființele omenești sînt făcute în așa fel încît nu se mulțumesc cu ceea ce le este dat, ci înfățișează întotdeauna datul în raport cu un ideal, care se află dincolo de realul din jurul lor. - Pentru că vorbiți despre ideal, e de observat
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
ideal îmi pare a fi caracteristic speciei umane, care nu se poate lipsi de un dincolo care depășește datul imediat; ci de o utopie, de o societate ideală, de o soluție globală la toate problemele noastre, - din păcate, fără o reflecție critică. În orice caz, eu o înțeleg mai degrabă ca pe o nevoie mereu nesatisfăcuta de a respinge în bloc realitatea existența și de a visa la o societate ideală. Ei bine, se întîmplă că comunismul a oferit elemente ale
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
comunicat remis de PNL, Klaus Iohannis a adus un omagiu fruntașului liberal și a depus o coroană de flori la mausoleul cu osemintele lui Ion I.C. Brătianu. Președintele PNL a declarat la ceremonie că este un moment de aducere-aminte, de reflecție și de cinstire a unui impresionant lider al marelui Partid Național Liberal. "Le mulțumesc tuturor celor care astăzi se apleacă cu admirație, recunoștință și interes asupra destinului politic al lui Ionel Brătianu. Prezența mea astăzi la Florica nu este una
Klaus Iohannis a explicat ce rol are cu privire la PNL by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/22078_a_23403]
-
a tălmăci Elegiile duineze îi aparține lui Edward Snow și a fost editată de Farrar, Straus & Giroux. Însă aproape simultan cu această apariție, un cunoscut și apreciat scriitor american, William Gas, propune o apropiere de poezia lui Rilke prin intermediul unor reflecții teoretice asupra actului traducerii în general, asupra orientării estetice și vieții poetului. Preambulul obligatoriu la traducere, afirmă Gass, este interpretarea operei, care la rîndul ei presupune inevitabil analiză critică, integrare într-un context cultural și estetic, investigații biografice. Un traducător
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
și analizate în diversele versiuni englezești pe care le-a primit de-a lungul timpului. Judecînd cartea în ansamblul ei, e destul de ironic să constatăm că părțile cel mai puțin izbutite sînt tocmai acelea care i-au inspirat-o autorului: reflecțiile lui Gass despre actul traducerii șI traducerile lui propriu-zise din Rilke. De altfel, după ce parcurgi două, trei, patru, cinci variante ale aceluiași vers, te cuprinde un fel de amețeală a relativului, al cărei rezultat este că Rilke însuși se îndepărtează
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
-și urmeze propriul program de exprimare liberă a spiritului critic și de impunere a valorii: "Întrucît zonele de influență au fost de mult împărțite - între "oamenii Moscovei" și "naționaliștii ireversibili" - nimeni nu este dispus să admită existența unei enclave a reflecției critice, care desfide acest scenariu. Cum nu am semnat nici un contract cu nimeni, avem libertatea să ne expunem punctele de vedere și să urmăm o anumită strategie redacțională - de impunere a unor principii și valori - pe care o considerăm cea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
salveze din mocirla conformismului. Sexualitatea aproape animalică a scenelor de început e contracarată de puritatea flash-urilor din copilărie, iar iubirea curată pentru un cvasinecunoscut devine un argument temeinic pentru "cumințirea" profitabilă, potrivit și finalului postmodernist - puzzle de amintiri și reflecții insolite. Nu puține sînt peliculele cantonate la granița cu patologicul, indiferent de zona geografică a mapamondului subminat de alienare. Incitat deopotrivă de sofisticatul spirit analitic al lui Resnais, dar și de austeritatea semnatarilor Dogmei '95, Jonathan Nossiter a prezentat sub
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
fără să vorbești întîi despre el însuși, o personalitate remarcabilă a lumii științelor istorice din Franța și de aiurea, autor a numeroase volume despre Revoluția din 1789 (Penser la Révolution française, tradusă la Editura Humanitas de Mona Antohi sub titlul Reflecții asupra Revoluției franceze, La Révolution française etc.) și de analiză a fenomenului comunist (Fascisme et communisme, Le Passé d'une illusion. Essai sur l'idée communiste au XXe siècle, tradusă la Humanitas în 1995 - Trecutul unei iluzii. Eseu asupra ideii
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
pe care o va constata și comemora de îndată ce va sosi. Poate că o asemenea prezentare e prea abstractă și paradoxală ca să fie explicită. Aciman e un virtuos al paradoxalului, scrisul lui se află mereu la limita periculoasă dintre elegiac discret, reflecție subtilă și manierism de suprafață, sau chiar kitsch. Nu știu exact în ce măsură limita aceasta e căutată, pentru că Aciman mizează aproape total pe efectele stilistice și retorice ale nostalgiei, topos atît de generos și riscant deopotrivă, prin caducitate. Născut la Alexandria
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
cu adevărat să se întoarcă. Nu un punct fix de destinație îl trage îndărăt în timp și în spațiu, ci însăși plăcerea voiajului, un fel de escapism mai sofisticat, care îi permite să alunece din tiparele realității, aneantizînd-o prin permanentă reflecție în oglinzile paralele ale trecutului și viitorului. Lui Aciman îi priește pierderea, o provoacă și o savurează, căci, paradoxal, numai astfel izbutește să amîne sine die alungarea din paradisul la care se referă G.M. Cantacuzino. Ca privire aruncată mereu înapoi
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
universitare devin astfel tratat solid. Tema e cuprinzătoare pînă la intimidare și/sau suspiciune: teoriile de reprezentare ale percepției și relația dintre corp și gîndire văzută din perspectiva așa-numitelor teorii de identificare. De fapt, The Threefold Cord este o reflecție pe tema stadiului actual al filozofiei: principala preocupare a lui Putnam este aceea de a depista erori, ticuri de gîndire, drumuri care nu duc nicăieri, superstiții moștenite cu secole în urmă. Un efort de igienizare a filozofiei contemporane, mai degrabă
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
ticuri de gîndire, drumuri care nu duc nicăieri, superstiții moștenite cu secole în urmă. Un efort de igienizare a filozofiei contemporane, mai degrabă decît o contribuție directă sau originală în sensul obișnuit al termenului. Se pare că asemenea momente de reflecție meta-teoretică, de contemplație disciplinară, definesc lumea umaniștilor (și ceea ce unii s-ar grăbi să numească "criză") în perioada actuală. Deși nu mă îndoiesc de celebritatea lui Putnam chiar și în cercurile intelectuale din România (unde filozofia de import anglo-saxonă nu
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
refuzat de prezent) și imagineria vizuală (un viitor nu al progresului, ci al regresului, în care tot ce ține de tehnică e perimat și e "second hand") fac din acest film un SF bizar, în care farsa se învecinează cu reflecția metafizică, și comicul de situații cu tragismul unor personaje. Din păcate, scenariul nu are coerență, forță, inventivitate narativă care ar fi fost necesare pentru ca cele gândite și imaginate de Klapisch să capete pe ecran consistență și credibilitate. Tot un film
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]