1,838 matches
-
mugurigata să plesnească tăcerile din privirile mângâie frunțileîncă recidezleg noriiau liber să plece unde vorazi stau de vorbănumai cu soarelei-am promis cămașă de ințesută în războipartener iau trifoiulfără să-i număr frunzelela masă cu verdeleadun culoridin cuvinte... XXVI. CÂND REFLECTOARELE SE APRIND ȘI CORTINA SE RIDICĂ..., de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 802 din 12 martie 2013. Motto: „Nevoia de-a urma aceeași școală- Cu toții să o repetăm în cor Vrem să-mbrățisăm de azi, cu-ardoare, profesia de
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
intrat și el în carcerele Aiudului, de unde a fost eliberat în luna ianuarie anul 1963. Prin urmare, ani îndelungați în România comunistă Lumina taborică s-a ascuns în inimile oamenilor, spațiul exterior fiind măturat de luminile reci și impersonale ale reflectoarelor birourilor de anchetă și ale unei societăți a supravegherii totale, devenite un imens lagăr de concentrare. Dar lumina întunecoasă a utopiei comuniste n-a reușit să stingă razele întunericului supraluminos al iubirii revărsate pe fața lui Iisus Hristos. Ieșită din
P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364697_a_366026]
-
uimitoare prospețime și modernitate, adevărata vocație a Doamnei Mariana Cristescu este publicistica, totdeauna ofensivă și de cele mai multe ori agresivă. Are o luciditate înspăimântătoare, al cărei fascicul îl plimbă asupra țării al cărei trup este sfârtecat, așa cum plimbă un gardian lumina reflectorului asupra curții unei închisori. Scrie așa cum respiră, cu ușurința adierii vântului și a bătăii de aripi a păsărilor. Citindu-i cărțile, articolele, poezia, învățăm mai bine decât de la orice alt dascăl ce înseamnă iubirea, credința, viața, bucuria și durerea, ce
PĂMÂNTUL CARE DOARE, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364862_a_366191]
-
pentru a putea urmări întrarea treptată a soarelui prin ferestre. În anii `50-`60, deplasarea la monumente nu se putea face decât pe jos sau cu „ocazii”: căruță sau camion căci nu existau cursele cu autobuze. La biserici nu erau reflectoare și ca să poată citi inscripțiile din scenele aflate la înălțime, întindea pe podea, acolo unde cădea soarele, un cearceaf alb împrumutat de la țărani, proiectând astfel lumina în sus, sau capta soarele în oglindă dirijându-l apoi pe pereții monumentului. La
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
parte vitală transplantată în trupul maestrului a repornit altă viața! E un caz îndrumător din partea actorului Alexandru Arșinel care urează azi sănătate tuturor, spunând de fiecare dată „Crede-mă, eu știu ce-nseamnă!”. Un actor de la „Tănase”, salvat, e un reflector arzând cu lumină, spirit, dragoste și pildă, cu atât mai mult cu cât maestrul Alexandru Arșinel e în slujba acestui teatru cu răspunderea conducerii. Fiecare artist de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București este un astru, pe când fiecare colț
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
sufletul suferă și acum o fractură deschisă; lucrurile stau oarecum în tridimensional deși, după gimnastica mușchiului abdominal, nu reușesc să-mi văd tot spatele în 3D. Sunt ca un prost într-un con de umbră, căruia îi bat în ochi reflectoarele, asemuit cu o căprioară fără pantofi, doar cu umbrelă... Venirea ploilor după incantațiile făcute, nu sunt decât coincidențe aranjate, cu Aghiuță. Între un diez și o steluță, textul banal format din cifre poate fi cumva benefic, pentru metabolism. După venirea
CINĂ DE TAINĂ PE PLANETA PERFECTĂ de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366544_a_367873]
-
pe toți îi deranjează și atunci, rușinată, nu știe pe unde să se mai ascundă... Colega de bancă îi dădu un ghiont: - Iar te-ai ascuns în lumea ta, nebuno? Astăzi a fost primul ei spectacol, un vis multicolor ca reflectoarele care i-au zăpăcit ochii, cu un public excelent care a ajutat-o foarte mult. Își amintește cum a intrat pe scenă palidă, tremurând, cu dinții încleștați... se temea că nu va reuși niciodată să mai deschidă gura. Atunci a
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
aluminiu, de a îmbălsăma barba cu spuma albă și apoi de a trece lama de-a lungul, de-a latul și în răspăr pentru a lăsa acel chip limpede, senin... la urmă rămânea privirea: tandră și plină de înțelepciune... apoi reflectoarele se stingeau încet, așa cum prosopul ștergea chipul bătrânului... privirea era aceeași... curios e că niciodată nu l-am jucat pe Quijote cu coif... cât de baciyelmic e totul... și cât de simplu e de înțeles Quijote! tot ce trebuie să
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
pe jos pe această faimoasa stradă, Las Vegas Strip, ca să admirăm dintr-o privire generală reclamele celor mai multe și mai luxoase cazinouri din lume, a restaurantelor elegante, a celor mai faimoase magazine care își expun luxul exorbitant în lumina puternică a reflectoarelor. Cred că cel mai puternic ne-au impresionat uriașele hoteluri cu spații uneori de marimea mai multor hectare de teren, niște reproduceri ale unor părți componente din marile orașe ale lumii: Veneția, Romă, New York, Luxor, Paris, Hollywood, iar numele lor
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
Impact > Relatare > SPECTACOLUL DIANEI - (I) Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Când cortina grea, sângerie, brodata cu arabescuri aurii se ridică, murmurul sălii se diluează în emoțiile palpabile ale personajelor, reflectoarele inundă scenă de lemn care sună sub pașii experimentați, precum puntea unui vas semeț sfidând potopul, iar decorurile își încep hipnoză, cu transpunerea imediată în altă lume. Diana adoră teatrul, E, de fapt, singura plăcere care i-a mai rămas
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
legendele cavalerului alb aripi de foșnet de păsări ori tălăngi de mioare mi-amintesc de dorul de pământ din vechea vatră unde murgul sirep al morții fuge pe câmpia desmorțită de aburul dimineților de vară când razele soarelui cad ca reflectoarele pe marea scenă a naturii of valery te-ai metamorfozat în pillat care strânge mierea de aur în bărdace de hurezu și adună fluturii lui ciucirencu la prânzul lor pantagruelic în mistice racle lumea se scufundă în liniști de văpăi
LOGOS ŞI EROS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351272_a_352601]
-
patronul barului care personal îi luă paltonul, serviabil. Îi conduse la separeul cel mai slab luminat din toată încăperea. Dorea discreție si intimitate. Nu-i putea vedea în totalitate fața dar observă părul brunet, ivit de sub pălărie și ochelarii negri. Reflectorul se focaliză pe ea. Realiză că era pe scena, în fața microfonului. Acordurile umpleau camera, ea începu să cânte un blues lent. Vocea sa încînta auzul oaspeților. Nu-i venea să creadă... Bărbatul își scoase ochelarii și pălăria. O privea fix
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
avea decența să înțelegeți în ce lume trăiți cu adevărat, v-ar îngheța sufletele'' Negru Vodă În spațiul public, în ultimii 21 de ani, a dispărut rușinea. Poate și înainte era vizibil fenomenul, dar nimeni nu-l aducea în lumina reflectoarelor. Până în decembrie '89 valorile celor care locuiau în acest spațiu și cu tristețe își spuneau români erau foarte bine cristalizate și în general, cu foarte mici excepții, totul se îndrepta spre cunoaștere. De bine de rău, de pildă, profesorii și
ROMANII, O NATIE CU TARA INGHESUITA LA DOUA CAPETE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351086_a_352415]
-
Casa Cărții din Iași, unde credeam că va fi lansarea cărții cu numărul 500, a Editurii Junimea. În ultimul moment m-a informat cineva că evenimetul urma să aibă loc la Sala Victoria. Ajuns la timp acolo, am profitat de reflectoarele celor de la televiziune, fiindcă voiam să imortalizez evenimentul, pe peliculă. Apărură, pe rând, George Macovescu (președintele Uniunii Scriitorilor la vremea respectivă), Dumitru Radu Popescu, (succesorul său la aceeași funcție), Mircea Radu Iacoban (secretarul filialei ieșene a Uniunii Scriitorilor) și Nichita
SIMPLE NOTE DESPRE UN COLOCVIU DAT UITARII de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/345712_a_347041]
-
Casa Cărții din Iași, unde credeam că va fi lansarea cărții cu numărul 500, a Editurii Junimea. În ultimul moment m-a informat cineva că evenimetul urma să aibă loc la Sala Victoria. Ajuns la timp acolo, am profitat de reflectoarele celor de la televiziune, fiindcă voiam să imortalizez evenimentul, pe peliculă. Apărură, pe rând, George Macovescu (președintele Uniunii Scriitorilor la vremea respectivă), Dumitru Radu Popescu, (succesorul său la aceeași funcție), Mircea Radu Iacoban (secretarul filialei ieșene a Uniunii Scriitorilor) și Nichita
UN COLOCVIU DAT UITARII de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/345714_a_347043]
-
gală pe care le merita demult. Tot el a introdus definitiv pe scenele cu pretenții nobile așa-numita Ópera flamenca, o dezvoltare a genului, ades criticată, pe motiv că ar face prea multe concesii publicului, îndulcind stilul și punând sub reflectoare întâmplări și personaje dintr-o lume idilică, o Andaluzie imaginară, care n-a existat niciodată. Amuzantă și neașteptată este însă explicația apariției acestui gen insolit: nu dezvoltarea artistică, ci prozaice motive materiale stau la baza ei. Concret, în luna mai
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
celelalte necesită mecanisme ale creației mai complicate, mai subtile. În acest tip de roluri anumiți actori își dau măsura talentului. În opinia mea, locul criticului e în partea neluminată a teatrului, în sală adică, în fotoliul de spectator. În lumina reflectoarelor, vizibili trebuie să fie actorii. Am avut odată chiar o mică polemică pe această temă cu domnul George Mihăiță. Dar sunt, într-adevăr, critici, destul de mulți, care se consideră mai importanți decât creatorii, care își doresc vizibilitate mai mare decât
FILMUL E... AMANTUL MEU ! de MAURA ANGHEL în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/355303_a_356632]
-
o nevoie de a ști că nu ne scapă un astfel de eveniment venit pe linie de partid. Ne așteptam la ceva care să nu placă, care să ne șocheze sau măcar să ne trezească interesul. Deodată, se aprinde unul dintre reflectoare, unul câte unul membrii ai brigăzii artistice își intra în rol. O senzația că nu pot să respir, inima își accelera bătăile. Am avut pentru o clipă starea de amețeală, forme și lumini, un roșu orbitor și obsesiv, o imensă
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
să vedem care e situația! - Insist! Am ceva clasa întâi, n-o să regretați! Discreție totală garantată! Se despărțiră și intrară toți trei bărbații într-o curticică aranjată. Erau montate sesizoare care intrau în funcțiune la cea mai mică mișcare neprevăzută, reflectoare care se aprindeau instantaneu, camere de luat vederi iar după dorință și alarmă sonoră. Au fost întâmpinați cu veselie; se cunoșteau între ei de mult, cu unii au ,,copilărit,, împreună, aveau societăți private numai Colonelul și profesorul lucrau la stat
PRIVATIZAREA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355627_a_356956]
-
prima - să fi ajuns acolo în urmă cu mai bine de două mii de ani, demostrând că vlahii au populat multe regiuni ale bătrânului continent. Termenul „vlah”, spune Al. Pele în carte lui: „este mult mai vechi decât apariția în lumina reflectoarelor istoriei a celților, despre care știm încă prea puțin... vechimea acestui termen (vlah n.a.) se pierde în rădăcinile preistoriei, respectiv în faza protolimbii monosilabice incipiente”. Oare o fi adevărată legenda „GEABELILOR”, trib de beduini, care trăiesc pe Muntele Sinai, în preajma
O PRIVIRE SINOPTICĂ ASUPRA ETNONIMULUI „BLACH” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346183_a_347512]
-
cafea din povestea ta. Ce știu e că sunt actor, cuvânt, scenă, copertina grea care se lasă pe rolurile jucate pe jumătăți de mișcare, spectator și scaun, sufleor și finalul asurzitor sau tăcut al piesei. Ies din scenă odată cu stingerea reflectoarelor pentru a poposi infinit mai vie pe calea pierdută. Am văzut odată cum un el și-a luat umbra și a fugit cu ea sub braț. Mai târziu a privit-o. Manechinul era el. Scriu cuvinte străvezii, răsucesc pe asfalt
CUIB DE PĂSĂRI SPIN (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368976_a_370305]
-
transport în comun, așa că am coborât în stradă și ne-am urcat în primul autobuz care ne ducea spre centru. Nici după zece minute de mers, mi-a apărut în față un mare castel amplasat în mijlocul orașului, puternic iluminat de către reflectoarele amplasate în jurul lui. Era ceva de vis. Am coborât imediat și am luat-o “la picior” cum s-ar zice. Era Castelul Gravensteen, sau cum mai este cunoscut, Castelul Conților, construit încă din Evul Mediu, amplasat chiar în centrul orașului
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370757_a_372086]
-
doar din asta în țara ta, vrei ca scenele noastre să concureze cu cele mai mari din această lume? Atunci rămâi aici. Ba nu, pleacă, fă ce vrei, du-te și câștigă experiență, muncește, studiază, câștigă respect, dansează în lumina reflectoarelor, în fața unei mulțimi de oameni care au uitat să respire doar privindu-te pe tine. Dă tot ce poți, dansează cu fiecare mușchi al tău, dansează încât oamenii să vadă cât de mult iubești ceea ce faci și să se îndrăgostească
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370795_a_372124]
-
Acum, te-a pufnit râsul, căci după acel episod ați răcit amândoi strașnic, dar, de fiecare dată când ploua, o urmăreați împreună pe geam. Și după multe altele, acum, după spectacol, stând singur pe scenă, în lumina singuratică a unui reflector, parcă o auzi pe bunica ta fredonând cântece din tinerețea ei. O lacrimă rece ți-a scăpat, căci ea nu mai e. Ea nu a apucat să te vadă împlinindu-ți visul, dar oarecum ea știa dintotdeauna că ai să
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370795_a_372124]
-
în „lumea aia paralelă”, din care nu știm cum să mai ieșim, pentru că sub strălucirea amăgitoare se ascunde, precum gunoiul de sub covor, dictatură aspră a capitalismului. Și aici este arta autorului, care a știut să-și expună povestea în lumina reflectoarelor. „Noi suntem o generatie de învingători, de visători, de first-timers... dar și de învinși de către un sistem care ne-a dat termen de 20 de ani ca să ne transformăm din niște „stupid people”, așa cum prevestea Brucan... Au trecut cei 20
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]