848 matches
-
una dintre expresiile escaladei individualiste, un mod de afirmare a puterii personale asupra unui teritoriu de extremă proximitate în momentul în care marile proiecte colective și-au pierdut vechea lor capacitate de mobilizare. Hiperconsumul ca destintc "Hiperconsumul ca destin" În vreme ce reflexivitatea consumativă tinde să se generalizeze, atacurile lansate contra dezlănțuirii nevoilor și-au schimbat direcția. Ecologia radicală și politică ce propovăduia, prin anii 1960-1970, austeritatea voluntară și „autolimitarea nevoilor” a lăsat locul cererilor de protecție a mediului, agroecologiei, gestiunii pe termen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
comun al umanității”, lozincilor „mâncați mai bine, consumați produse sănătoase” - elogiile slow food-ului. Ceea ce contează este, înainte de toate, apărarea marilor echilibre planetare, producerea de mărfuri reciclabile, reconcilierea economiei cu ecologia. Protestul globalizant și maniheist s-a preschimbat în instrument de reflexivitate pragmatică făcută din contestații punctuale, din sensibilitatea la urgențele clipei, din apeluri la o modificare „realistă” și necesară a practicilor productive, a politicilor publice și a modurilor de consum. După pasiunile revoluționare, principiul de precauție și înțelepciunea evaluatoare a riscurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
netăgăduit că sensibilitatea ecologică rămâne o nebuloasă constituită din curente divergente, nu-i mai puțin adevărat că ea contribuie la crearea unui „supliment sufletesc”, la „conștientizarea” producției și a consumului. Cu cât există mai puțină utopie revoluționară, cu atât crește reflexivitatea consumului-lume revopsit în verde. Asta nu înseamnă că radicalitatea critică a dezarmat: antimondializările fac să se vorbească despre ele, iar McDonaldizarea planetei apare mai mult ca oricând drept marele Satan 13. Să ne întoarcem de unde am plecat? Nu putem admite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
condițiile materiale generale se ameliorează, cu atât subiectivizarea-psihologizarea sărăciei se intensifică. În societatea de hiperconsum, starea de precaritate economică nu generează doar pe scară mare noi experiențe de privațiuni materiale, ea răspândește suferința morală, rușinea de a fi diferit, autodeprecierea, reflexivitatea negativă. Resurgența sărăciei exterioare nu avansează decât în paralel cu suferința interioară sau existențială. Individualizarea, hiperconsumul și precarizarea locurilor de muncă dau naștere, în mod convergent, Peniei nu doar mizere, dar și rănite, descalificate, inferiorizate în ochii proprii. Dacă pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
să pretindă. Făcându-i pe indivizi să judece, să compare și să măsoare experiența lor de viață cu etalonul imaginii unei fericiri euforice, mereu noi și intense, civilizația bunăstării hrănește, în proporții de masă, frustrările și neîmplinirile existențiale. Instrument al reflexivității negative, socializarea individualistă și consumeristă face să se nască în om sentimentul de a fi întotdeauna privat de partea esențială a vieții. Mai există un factor care favorizează epidemia hipermodernă a nemulțumirii: este vorba de schimbările survenite în educația familială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
riturile colective, vedem cum iau amploare o întreagă muncă de subiectivare în raport cu ceea ce se mănâncă și se bea, o preocupare dietetică fondată pe cunoștințe științifice. Cultura dionisiacă este epuizată în însuși principiul ei: mâncatul și băutul au intrat în era reflexivității și a responsabilității individuale 19. Este totuși și momentul în care fac ravagii bulimiile și alte anarhii alimentare. Pe de o parte, silueta, sănătatea și echilibrul alimentar sunt promovate ca valori primordiale; de cealaltă parte, proliferează compulsiile și frenezia neoconsumatorului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
În loc de așa ceva, avem, cu fiecare zi ce trece, o infinită atenție la sănătate și „plăceri ale mișcării” care trebuie prevăzute și organizate. În felul acesta, civilizația hedonistă e însoțită mai puțin de ușurința de a trăi și mai mult de reflexivitate și de sentimentul complexității vieții. Cultură preventivă, anxietate sanitară și estetică, tensiune între exigențele prezentului și cele ale viitorului: suntem departe de a ne hrăni cu clipa care trece și cu plăcerile așa cum vin: leneșa nepăsare hedonistă dă înapoi pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
luată în derâdere atunci când se repetă la nesfârșit refrenul sărăcirii efortului gândirii și a capacităților subiective de simbolizare, strivite, zice-se, de cultul senzațiilor corporale imediate. În realitate, în zilele noastre există infinit mai multe cuvinte și infinit mai multă reflexivitate referitoare la sentimente decât în comunitățile rurale tradiționale, unde discursul amoros era sărac, stereotip și puțin verbalizat 56. Și poate că nu este inutil de amintit că disjuncția dintre sex și sentiment era mult mai marcată atunci când frumoasa retorică romantică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
bună calitate, respectând normele de protecție a mediului. E vorba deci de a cumpăra „inteligent” ca subiect și nu ca marionetă-cumpărător. Prin aceasta, „alterconsumatorul” nu face decât să ilustreze una dintre tendințele hiperindividualismului contemporan, caracterizat prin suspiciune față de marile instituții: reflexivitatea comportamentelor individuale, grija pentru calitate. Una dintre pantele societății de hiperconsum predispune la frenezia lui „mereu mai mult, mereu ceva nou”; o alta, favorizată de informație, de dinamica autonomiei subiective, de preocuparea pentru calitatea vieții și a identității personale, îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
sfera eticului. Societatea hiperindividualistă nu se reduce la cultul obsesiv al plăcerilor private, ea este și aceea în care este de datoria individului să decidă ce trebuie să facă, stabilind regulile propriei conduite. Consens în jurul valorilor umaniste democratice, avânt al reflexivității etice: cultura fazei III nu poate fi asimilată cu o stare a barbariei nihiliste. Spiritul de consum: până unde?tc "Spiritul de consum \: până unde ?" Cei mai pesimiști consideră că dezastrul s-a produs deja și că ar fi de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de edificare a unui om nou înseamnă foarte mult. Spiritul lor trebuie aprofundat în continuare, în dialectica lui, deoarece înseși aceste documente ne atrag atenția că marxismul trebuie privit ca ceva viu, ca o entitate din care se impune o reflexivitate proprie și o participare permanentă. Ele îndeamnă la o confruntare continuă cu realitatea. Pătrunderea în esența acestui program cuprinzător asupra omului în societate, a progresului social are darul, sunt convins, să fertilizeze însăși creația fiecăruia, să ofere o perspectivă mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
provocat vreo undă de desconsiderare. Sunt chiar dispus să recunosc faptul că a fost protagonista unor experiențe de care eu nu aș fi fost în stare vreodată, deși, de-a lungul vieții, am comis și unele „nebunii”. Îi apreciez și reflexivitatea spiritului, predispoziția de a descifra profunzimea lucrurilor și de a construi explicații cu încetinitorul. Pentru toate acestea o felicit și îi urez să-și trăiască pasiunea până la maximum posibil. Și să ne mai transmită și nouă vești despre experiențele viitoare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sumă de întâmplări și senzații „pe viu”, sau b) să sari, să renunți la fixarea anumitor episoade, sperând că oricum vei salva ceva, ulterior, din hardul memoriei tale, deci să absorbi plenar clipa prezentă, să intri în pielea personajului, evacuând reflexivitatea, făcând surfing pe valul inconștienței, sacrificându-l pe autorul retrospectiv. Această dilemă, recunosc, m-a frământat pe tot parcursul voiajului nostru. Se adună mereu alte și alte lucruri de scris, alte impresii care se suprapun peste cele anterioare, neconsemnate, aruncate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de compasiune. Pe de altă parte, există ceva „omenesc, prea omenesc” În fiecare individ, dimpreună cu măcar o doză minimă de Înțelegere pentru „omenesc, prea omenesc”‑ul din celălalt: societățile (post)moderne și indivizii (post)moderni stau sub semnul (auto)reflexivității, sunt sau Încearcă să fie permisivi, chiar antinormativi. Astfel, „Chick” mai scapă câte o vorbă bună despre „Abe”, cum am văzut mai sus. În acest sens, naratorul ficțional apreciază la cel pe care‑l disecă faptul că, deși avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sentimentul dezolării și al extincției, de care încearcă să se salveze mai întâi prin iubire, în poeme precum Dorință, Captivitate, Numai torța ta, Scufundă-te în depărtarea luminoasă ș.a. Uneori versul ritmat păstrează o cezură interioară, o anume muzicalitate, alteori reflexivitatea, insinuată în primele plachete, capătă aspect discursiv, iar mai rar parabolic (Ce este?, Zodie, Vine seara, Cine ești? ș.a.). O orientare singulară în poezia lui Ș. se afirmă în volumul Rugă pentru cei blânzi (1999). Celui ce a fost „sluga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
în cazul teleconferinței, interactivitatea este imediată, pe când în cazul textului scris, aceasta este amânată). Conținutul instructiv care este livrat trebuie să fie astfel conceput încât să substituie unele carențe ale comunicării indirecte. Forma de redactare a cursului va privilegia interogativitatea, reflexivitatea, interactivitatea, dimensiuni esențiale pentru învățământul deschis la distanță. Cursanții trebuie să(-și) răspundă la întrebările intercalate în cursuri sau programe de învățare, să mediteze la temele de reflecție, să rezolve diferitele probleme, să completeze și să trimită fișe de evaluare
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
etc., ceea ce nu se întâmplă în alte zone ale cunoașterii. Doar metaforic se spune că savanții pun întrebări naturii și cosmosului. Culegerea de informații relevante prin interogația directă nu este posibilă nici măcar în relația cu animalele superioare. Numai existența conștiinței (reflexivității), a comunicării prin simboluri și, în special, prin limbă face posibilă cunoașterea prin interogarea nemijlocită a obiectului vizat de cercetare. Iar dacă adăugăm faptul că, în cazul omului, intră în joc și deliberativul, intenționalul, teleologicul, cum se mai spune, apare
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
fel sau altul (pedepse și recompense pe de o parte, eliminarea când răul este prea mare), tot așa astăzi managementul clasei pare a deveni un panaceu în ceea ce privește problemele de disciplină; grav în acest caz este că managementul clasei își pierde reflexivitatea, adică interogativitatea în raport cu statutul și eficiența sa. Managementul clasei nu constituie o rutină (dar se poate transforma într-o rutină), nu reprezintă un ansamblu de rețete (dar poate fi utilizat în acest sens), ci reprezintă mai degrabă un sistem de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
volumele Lauda somnului, Orizont și stil, La curțile dorului. Am reținut, pentru exactitatea ei, această judecată sintetică: "Opera lui Lucian Blaga, privită în întregimea ei, după aproape douăzeci de ani de creștere înceată, se bucură de o bivalență, făcută din reflexivitatea eseistică și lirism, care în producția timpului îi asigură puternic originalitatea." Spuneam mai sus că rămâne ciudată espectativa lui Vladimir Streinu în raport cu un poet de talia lui Ion Barbu, amintit indirect, prin referiri la studiul lui Tudor Vianu despre autorul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Uraniei și altele. Autorul vădește o sensibilitate deosebită față de lumea astrelor, față de imensitatea cosmică și de misterele ei, iar studiile astronomice, întreprinse cu patimă, îi vor îmbogăți lexicul cu sonorități insolite, dar și cu percepții noi, ce vor da substanță reflexivității sale. De aceea, nu de puține ori, descriptivul, în formă îndelung cizelată, parnasiană, se convertește în sugestie, simbolistă, a unui spațiu infinit, misterios, clocotind de energie în aparența lui inertă, precum în Mi Cephei, Orionul, Palidul Selene, Nebuloasa din Andromeda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]
-
sistemele limbii să o preia ca atare și să o comunice: romanul nu emerge pe fondul unei prezențe a sensului, ci tocmai pe fondul unei absențe a acestuia. Poetica antimimetică duce la o orientare a discursului literar înspre forme ale reflexivității"319. Nu toți teoreticienii literaturii sunt imprudenți în afirmații: Monica Lovinescu laudă intervențiile unor autori precum Nicolae Manolescu, Ion Negoițescu, Alex Ștefănescu, Eugen Simion, Mircea Iorgulescu. Celui din urmă îi dedică o cronică pe 13 mai 1983, luând în discuție
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
existenței” (Petru Poantă). Spirit cumpătat și reflexiv („iar gândul drept nu zboară, el se cerne”), poetul exaltă aforistic energiile puse în slujba umanității. Liricii senine, echilibrate și optimiste din primele volume, Centurile de siguranță îi adaugă zona mai gravă a reflexivității. Neliniștita căutare a unor certitudini duce spre o mai puțin senină viață lăuntrică: „Mă doare ora ce se-arată / Și timpul ce aleargă-n mine, / Mă doare-a trupului / erată / Când cerul se rotește / Pe galbenele-i șine”. O tonalitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
difuzia tehnologică antrenează schimbări organizaționale în toate sferele și la toate nivelurile, schimbări orientate spre flexibilizare și adaptabilitate într-un mediu global în continuă schimbare. În sfârșit, ca epifenomen al proceselor sus-menționate, globalizarea socială semnifică expansiunea geografică a interacțiunilor și reflexivității sociale, uniformizarea stilului de consum (life style), creșterea mobilității populaționale cu intensificarea fenomenului migraționist, dezvoltarea unor mișcări sociale transnaționale (inclusiv teroriste) și, în general, comprimarea spațiului și a timpului din punctul de vedere al implicațiilor lor sociale, într-un sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
limitează la piețele financiare și pe ca-re ne-a mai prezentat-o în lucrările sale anteri-oare (Alchimia finanțelor 1987, Sfîrșitul capitalismului 1998 și Despre globalizare 2000), fără ca lumea academică să o ia prea mult în considerare. Este vorba despre paradigma reflexivității, care se bazează, cum arată autorul, pe raportul dintre gîndire și realitate, susținînd ideea potrivit căreia "interpretările și concepțiile greșite joacă un rol important în modelarea istoriei" (p.7). Declarîndu-se încă o dată discipol al lui Karl Popper, dl. Soros înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mai au nici un efect. Castelul de nisip se prăbușește. Momentul e dramatic. Paradigma dominantă, a echilibrului și fundamentalismului de piață este incapabilă măcar să explice actuala stare de lucruri. În context, dl. Soros crede că a sosit vre-mea recunoașterii teoriei reflexivității, care in-troduce un element de incertitudine în între-prinderile umane, în general, și în piețele financiare, în particular. În astfel de condiții, cum va arăta viitorul? Autorul crede că ne aflăm la un final de epo-că și că nu se pot
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]