1,138 matches
-
pe parcurs. Apoi, ca într-o piesă de teatru, autoarea inventariază cincisprezece personaje esențiale ale complotului (p. 8): 1. Silviu Brucan (eminența cenușie a conspirației, catalogat drept „vechi stalinist”); 2. Ion Iliescu („bonz al PCR, repudiat de Ceaușescu și comunist reformist”, pionul central al complotului); 3. Ștefan Gușe; 4. Nicolae Militaru („omul Moscovei la București”); 5. Victor Athanasie Stănculescu; 6. Petre Roman („membru al aristocrației roșii”, „complotist împreună cu Iliescu”, jucând rolul tânărului revoluționar); 7. Virgil Măgureanu („membru al Securității din 1972
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Iliescu: la început favorit al lui Ceaușescu, căzut parțial în dizgrație în 1979, apoi scos din toate funcțiile de apparatcik în 1984; încurajat de schimbările gorbacioviste din URSS, Iliescu și-ar fi pregătit reintrarea în politică, creându-și imaginea de reformist anticeaușist. Complotul eșuat al militarilor, din 1983, este creditat de Antonia Rados, care evidențiază prestația generalilor Ion Ioniță și Nicolae Militaru. De aceea, în 1989, în România ar fi existat mai multe „cuiburi de rezistență” organizate de către „șefii destituiți, în interiorul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
la Havel, 1999), Vladimir Tismăneanu vorbește despre realitatea revoltei anticomuniste spontane, a insurecției populare, dublată de o conspirație internă a nomenclaturii, care a profitat de insurecție și a preluat puterea. Analistul precizează că „În România nu a existat o facțiune reformistă în cadrul conducerii, care să-l detroneze pe Ceaușescu și clica lui și să se angajeze într-o liberalizare generală. Condițiile au fost astfel propice unei explozii populare spontane” (p. 204); „Revoluția română s-a născut dintr-o disperare absolută: tinerii
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a social-democrației, să caracterizeze noua socialdemocrație; unii exegeți consideră că acesta reinventează social-democrația. În demersul său analitic, Giddens pornește de la axioma superiorității economiei de piață capitaliste<footnote „După eșecul istoric al regimurilor socialiste, către care social-democrația a tins în mod reformist, pașnic, prin transformarea internă a capitalismului..., a devenit clar că nu există alternativă la capitalism”, Anthony Giddens, A treia cale. Renașterea social-democrației, Editura Polirom, Iași, 2001, p. 8. footnote>. În contextul temei abordate, interesează în mod deosebit aspectele socialeconomice referitoare
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
să o ducă la capăt și a limitat furnizarea petrolului. Ce schimbare față de situația de dinainte de 11 septembrie! La momentul respectiv, mulți iranieni erau nemulțumiți de regimul clerical. Mohammad Khatami a fost ales președinte în 1997 pe baza unei platforme reformiste. Din nefericire, radicalii au preluat frâiele puterii, iar el nu a reușit să își îndeplinească promisiunile. Extremiștii au rămas însă sub asediu. Situația s-a schimbat după 11 septembrie. Președintele Bush a numit Iranul membru al „axei răului” și opinia
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
Transparency International înainte de a se întoarce în Nigeria și a deveni președinte. După ce a fost reales în 2003, el a adus-o înapoi pe Ngozi Okonjo-Iweala de la Banca Mondială cu sprijin financiar de la PNUD și, împreună cu o echipă puternică de reformiști, a inițiat reforme fiscale, monetare și bancare semnificative. Nigeria este o țară în care s-a testat, practic, orice, dar nimic nu a dat rezultate. Cu toate acestea, Ngozi, Oby Ezekwesili îministrul Valorificării Mineralelor Solide și director al procesului EITI
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
europene și americane, mai ales ale celor albe din clasa de mijloc, precum și tradițiaxe "„tradiție" iudeo-creștină, la care se raportează). Alexandra Kollontaixe "„Kollontai,Alexandra", conducătoarea organizației de femei a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice îl respinsese ca termen liberal și reformist, preferându-l pe cel de emanciparexe "„emancipare". Această abordare s-a păstrat și în țările comuniste. Feminismul a fost tratat ca ideologiexe "„ideologie" burgheză, complet inutilă o dată ce comunismul per se conținea toate premisele necesare pentru a repara nedreptățile sociale, inclusiv
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
a fost tratat ca ideologiexe "„ideologie" burgheză, complet inutilă o dată ce comunismul per se conținea toate premisele necesare pentru a repara nedreptățile sociale, inclusiv pe cea de gen. În anii ’70, tot sub motivația că feminismul de tradiție anglo-saxonă este doar reformist și exprimă doar dorința de a accede la puterexe "„putere" în sistemul patriarhalxe "„patriarhal", cu alte cuvinte de a păstra supremația masculinitățiixe "„masculinitate", eventual imitând modelul, feministele franceze au constituit mișcarea Pycho et Poxe "„PychoetPo", defilând sub lozinca „Jos feminismul
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
sub care se desfășoară cel de-al doilea val este cel al diferenței și eliberării. Aceasta îl distinge de primul val, care s-a structurat sub semnul egalității în drepturi. Primul val a avut prin excelență un caracter individualist și reformist. Consecințele sale în condiția juridico-politică a femeilor au fost realmente revoluționare, comparativ cu situația anterioară. Anumiți teoreticieni consideră că momentul începutului a ceea ce s-a numit feminismul valului IIxe "„feminismulvaluluiII" l-a constituit apariția și receptarea publică a cărții lui
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
mai ales strategii de egalitatexe "„egalitate" și de conciliere cu bărbații, care erau și strategii de captatio benevolentiae. Formula radicală are însă o altă agendă,în care separatismul teoretic și politic față de bărbați devine adesea o necesitate. Feministele celorlalte orientări (reformiste) au lucrat în paradigmele teoretice și politice preexistente, create de către bărbați. Aspirația răspândită și adesea împlinită a fost aceea ca femeilor să li se recunoască drepturi egale, să se diminueze exploatarea, eventual să dispară aservirea lor, să fie abolită diviziunea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
în mintea bărbaților, încât ei nu pot coopera în mod veritabil pentru o asemenea cauză. Societatea trebuie schimbată cu sau fără consimțământul, susținerea și cooperarea efectivă a bărbaților. Este imposibilă o societate neutră la gen, cum vor multe feministexe "„feminist" reformiste, fiindcă patriarhatulxe "„patriarhat" este mult prea constitutiv psihismului masculinxe "„masculin". Emergența „esențialismului” a produs o divizare a feminismului radical: pe de-o parte, s-a dezvoltat feminismul radical libertarianxe "„feminismul radicallibertarian", pe de altă parte, s-a dezvoltat feminismul radical
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
neutre, cele din afara familiei și intimității. Imaginea standard a relațiilor personale dintre bărbați și femei era configurată mai ales în sfera emoționalului. Sunt relații aflate sub dictatul sentimentelor, iar această sferă relațională nu are nimic politic. Din acest motiv, feminismul reformist a avut în centrul său, cu precădere, relațiile din sfera publicăxe "„sferapublică" și mai puțin reformarea relațiilor din sfera privatăxe "„sferaprivată"3. Cu alte cuvinte, cu precădere în afara feminismului radical, zona privată a fost prea puțin atinsă de teoria politicăxe
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
în privința caracterului forțat al heterosexualității. Feministele radicale au împins, spun unele „postfeministe”, politizarea sexualității spre o tratare prea victorian-austeră a acesteia. O critică serioasă, ce privește separatismul teoretic și politic al radicalelor, vine și din partea bărbaților feminiști și a feministelor reformiste. Această critică a fost determinată în special de translația din deceniul nouă spre studii de gen și studii ale masculinitățiixe "„masculinitate". Acestea din urmă au condus la ideea că organizarea de tip patriarhalxe "„patriarhal" și masculinitate axe "„masculinitate" impusă constituie
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de scrieri politice fundamentale, Editura Humanitas, București. Gheonea, Elena, Gheonea, Valentin, 2003: „Femeile în propaganda regimului comunist”, în vol. Femeile în România comunistă, Olteanu, Cristina (ed.), Editura Politeia, SNSPA, București. Gherasim, Gabriel, 2002: „Constantin Dobrogeanu-Gherea și Lucrețiu Pătrășcanu - între patriarhalismul reformist al tradiției autohtone și străpungerile doctrinare emancipatoare”, în Bucur, Maria, Miroiu Mihaela (eds.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași. Gherea, Constantin Dobrogeanu, 1910: Neoiobăgia. Studiu economico-sociologic asupra problemei noastre agrare, Editura Librăriei Socec, București. Gherea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de particularitățile tipului și gradului de dizabilitate Întâlnit la elevul cu cerințe speciale și care nu permit includerea lui efectivă la orele de curs sau la alte activități dintr-o școală obișnuită. Învățământul românesc actual, cu toate transformările și măsurile reformiste din perioada postdecembristă, nu putea să ignore sau să nu abordeze de pe poziții moderne studiul particularităților de dezvoltare a elevilor și identificarea de noi strategii educaționale mai bine adaptate trebuințelor lor, indiferent de categoriile de elevi cărora ne adresăm. Printre
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
programelor de formare inițială și continuă pentru cadrele didactice 1; - ameliorarea procesului de identificare a cerințelor educaționale speciale În scopul eficientizării serviciilor psihopedagogice de recuperare, compensare și suport educațional. Unul dintre obiectivele prioritare de acțiune la nivel național, după măsurile reformiste din anii ’90, a constat În prevenirea și combaterea marginalizării și excluderii sociale prin Îmbunătățirea accesului la educație al grupurilor defavorizate; astfel, s-au creat mecanismele necesare pentru creșterea participării elevilor din grupurile defavorizate la Învățământul din școlile obișnuite și
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
diversifică și accesibilizează educația specială. Printre aspectele negative sunt enumerate: - existența a numeroase bariere birocratice și colaborarea ineficientă În programele de interes comun a instituțiilor și structurilor administrative și executive responsabile de problematica persoanelor cu cerințe speciale; - cu toate măsurile reformiste aplicate până În prezent, educația instituționalizată acoperă doar educația școlară (a copiilor, inclusiv a celor cu dizabilități) și se manifestă doar anumite Încercări de extindere către educația părinților și a familiilor; există și programe derulate de unele organizații neguvernamentale În favoarea persoanelor
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
Japonia, care face presiuni pentru reforma politică, nu o reprezintă nici naționaliștii tradiționali, și nici susținătorii rolului de putere civilă. În schimb, susținătorii acesteia sunt cei care propun Japonia ca "stat normal" (Tadokoro, 1994, p. 1012). Apariția acestui grup de reformiști este interpretată în general ca o reacție directă față de "presiunile externe tot mai mari și cererile interne ca Japonia să contribuie mai mult la soluționarea multilaterală a problemelor regionale și globale" (Inoguchi și Jain, 1997, p. 10; subliniere adăugată; vezi
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
care se află, Japonia are ocazia de a duce o diplomație pe baza independenței și egalității, și nu a dependenței. În mod fundamental, acest fapt are implicații pentru capacitatea Japoniei de a avea încredere în sine. Folosind cuvintele unui politician reformist notoriu, "cea mai stringentă nevoie a Japoniei este o schimbare la nivelul conștiinței poporului nostru. Să începem prin îndepărtarea barierelor și prin educarea oamenilor să fie responsabili față de ei înșiși" (Ozawa citat în Stockwin, 1997, p. 75). Până când Japonia nu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
să gândim problemele reale ale școlii, mascând caracterul construit social. Experții în școală care sunt cercetătorii din această disciplină și îndeosebi echipa de la Paris-VIII ar fi supuși, potrivit acestui autor, unei analize administrativ corecte a lucrurilor, care justifică o viziune reformistă voluntaristă a disfuncționalităților școlare, fără o reconsiderare socială și politică. Pentru acest sociolog, școala nu este, în concluzie, decât reproducerea dominanței sociale, iar problemele școlii nu pot fi rezolvate, în definitiv, de școala însăși. Sigur, o parte a acestei teze
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
va pune în pericol principiul unității și indivizibilității Republicii. S-au opus în mod deosebit creării guvernelor regionale, temându-se că acestea vor respinge rolul departamentelor, care, în viziunea lor, erau instrumente importante ale statului republican. Totuși, în ciuda acestei opoziții, reformiștii au avut elanul și puterea de a merge mai departe cu reformele. Au trebuit să se facă unele compromisuri pentru a-i liniști pe opozanți. De exemplu, în timp ce propunerea de a înființa guverne regionale alese prin vot a fost adoptată
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
vechea Secție Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO Section Française de l'Internationale Ouvrière) a fost ea însăși divizată între marxiști și non-marxiști, mai bine spus, între revoluționari, și reformatori, atâta timp cât cei din urmă foloseau uneori retorica marxistă. În practică, ramura reformistă a socialismului francez, chiar dacă erau iacobini înflăcărați, în propriile discursuri retorice simpatizau cu dimensiunea locală a politicii franceze și chiar cu descentralizarea moderată. Nu este surprinzător, dat fiind faptul că, încă din secolul al XIX-lea, au construit feude locale
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
intenției de a realiza o expunere coerentă și inteligibilă, lipsită de contradicții și tensiuni discursive, manualul a derapat inevitabil spre locurile comune ale discursului public antisau postcomunist: "măsuri cu caracter populist" (despre "destinderea" din primii ani ai regimului Ceaușescu), "valul reformist ce cuprinsese Cehoslovacia", "cultul personalității", "inducerea în eroare a opiniei publice"20. În mod cert, toate erau prea puțin cunoscute elevilor. Ca în majoritatea cazurilor, titlul lecției nu era, de fapt, explicat, deși existase o anume intenție, eșuată însă într-
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
satului basarabean, autorul acuza dezastrele ecologice datorate indiferenței guvernanților și exploatării sălbatice a resurselor naturale 90. Ecologismul a fost, în general, o formă de critică a sistemului comunist și de racordare parțială la valorile lumii democrate, fiind încurajat de mișcarea reformistă a anilor '80. A avut ecouri și în Bulgaria sau în Ungaria, dar manualele din aceste țări nu i-au acordat aceeași atenție. În rezumat, întregul patrimoniu al țării fusese grav afectat de stăpânirea sovietică, cu prea puțin profit pentru
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cu alte forme de diluare a modelului comunist, îndeosebi prin felurite "adaptări" naționale. Dintr-o perspectivă avidă de nesupuneri, pretenția lui Nicolae Ceaușescu de a duce o politică "independentă" pe plan internațional era așezată pe același plan (pozitiv) cu tentativele reformiste ale lui Dubček101! După o astfel de punere în scenă, era de așteptat ca țările "lagărului socialist" să fie vizibile pentru Occident doar în măsura în care dădeau semne de opoziție față de Uniunea Sovietică. Blamată în principiu, U.R.S.S. a fost, în același
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]