60,360 matches
-
cultura publică. Dacă luăm în considerare că în vârful piramidei tronează Marele Vinovat, Statul însuși, "anacronic și imbecil, ș...ț adăugând tuturor acestor clivaje mișcătoare opoziția dintre cultura oficială, care are atributul de națională, și restul culturii, căreia i se refuză, alături de subvenții, dreptul la orice atribut de stat", am obținut tabloul complet. Ce e de făcut? Cum să înlături efectul devastărilor produse de ceea ce H.-R. Patapievici numește "modelul culturii stratificate și ierarhice", născute din lipsa de comunicare între elita
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
postura de favorită. Programul de guvernare pare cu adevărat serios, fără componentele aventuriste ale unei echipe care vrea doar să se afle în treabă. E vorba, de fapt, de-un exercițiu de normalitate și curaj - adică exact ceea ce pesedeii au refuzat cu obstinație de când există. Fără promisiuni aberante, fără bacșișuri nerușinate acordate populației (de tot hazul e decizia lui Năstase de-a mări salarul funcționarilor publici... pentru două luni, adevărat record mondial în materie de prostie politică!), programul alianței i-a
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
în cheia investigației psihologice, a interogației nesfârșite. Alternanța planurilor temporale - îndrăgostirea - ruptura - mărturisirea - alungă oarecum monotonia tăierii firului în patru, având totodată grijă să includă și faza post-traumatică, ulterioară rupturii, jurnalul de vise cu ea, gesticulația îndrăgostitului încă nevindecat (de vreme ce refuză avansurile fierbinți ale unei colege - fata de la Dărăbani - de fapt prea libertină pentru puritatea studentului-geolog), cele câteva întâlniri de-a lungul deceniilor cu de-acum profesoara P. Maniera lui Ion Lazu de a nara prin idei-senzații, minate de patetism și
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
morale. Iar de aici se poate trage ușor concluzia că unitățile de măsură cele mai frecvente în acodarea premiilor au fost interesul administrativ și duioșia. Cum și una și alta există de cînd e lumea, premiile înseși au început să refuze cronologia și să iasă, la rîndul lor, din timp. Premiul pentru pictură, sculptură, grafică, decorative, scenografie etc.etc. doar cu totul întîmplător se acorda în l990 și...sau 2000 și... , pentru că, de fapt, el putea fi plasat la fel de bine și în
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
în emisiunea lui "Deșteaptă-te, române!", plecînd tot de la documentar. A luat pentru asta premiul Mediafest. Nicăieri contribuția originară (și originală) a lui Brilinsky nu e menționată. Actualul director al radioului Color din Orăștie și redactor șef al Daciei Magazin refuză să meargă la tribunal, convins că justiția română nu e capabilă să înțeleagă astfel de spețe procesuale.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
cei care o vînd sînt profesioniști. Atributul "de consum" nu înseamnă că literatura pe care o caracterizează e proastă. Consumatorul nu e neapărat, așa cum unii ideologi vor să ne facă să credem, individul pasiv, incult și frustrat. Pentru a nu refuza o comparație la îndemînă, cu toate simplificările și omisiunile pe care le implică, literatura de consum este, față de literatura "pură", ceea ce este muzica pop/rock față de cea simfonică. Jimi Hendrix față de Schoenberg, The Prodigy față de Stockhausen. Avem, de-acum, două
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
literatură pură: dialog dramatic, poezie, proză, toate prezentate ca happening, asamblate, remixate: asta trebuie/mai poate fi literatura, o rearanjare interminabilă a unor cuvinte deja scrise, o pervertire continuă de semnificații deja digerate, o ieșire în decor prin care literatura refuză o cursă ale cărei motivații încep să-i scape, al cărei scop nu-i aparține. Literatura "pură" este un celălalt eu, cel care vorbește cu tine spunîndu-ți "spune ceva", cu simpla intenție de a te face să nu-ți pierzi
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
de doctorat. Literatura "de consum" sau revolta ca semn Există un al doilea regim de vizibilitate al literaturii. Este vorba despre literatura ca spectacol, bidimensională - "superficială" - care se vinde bine și trădează literatura "pură". Ne- sau antipoetică, nu pentru că ar refuza metafora, ci pentru că o manifestă ca și cum n-ar avea conștiința poeziei moderne ca antipoezie, a literaturii moderne ca antiliteratură, ca și cum n-ar avea "conștiiță de sine". Acest teritoriu al literaturii expuse - narcisic sau trivial, ori pur și simplu terapeutic sau
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
oferă spectacolul societății de consum: violență, obiecte, trupuri, exotic etc. E drept, ea nu reușește să recupereze însăși moda, noutatea ca semn, pentru că noutatea este chiar garanția vizibilității. Mai mult, ea nu recuperează ca semn nimic literal, nu poate sau refuză să aplice limbajului tratamentul aplicat decorului social. Argumentul ei este că pe aproape nimeni nu mai interesează intertextualități de anvergură, că literatura ca literatură e foarte puțin prizată. Pe de altă parte, însă, sistemul o înghite foarte ușor, o transformă
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
fapt decît, iată, prima alăturare a pieselor sale într-un același volum. Încerc să spun că senzația de lectură cea mai puternică e cea pe care o trăiești la întîlnirea cu textele "mari": originalitatea, stranietatea sînt atît de puternice încît refuză clasificarea didactic-istorică, afilierea, oricît de nuanțată, la un curent sau o direcție literară. S-ar putea spune că teatrul lui Geallu Naum e în același timp suprarealist și absurd și, neîncetat, cu mult mai mult decît atît. Un amănunt biografic
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
ci și al spectacolului, martor și organizator al unor povești incredibile. Britania plătește tribut împăratului roman și regele nu e foarte mulțumit. Mai are și alte motive de supărare: a pierdut doi fii în condiții confuze, iar fiica lui, Imogen refuză căsătoria cu fiul celei de a doua soții și se mărită cu un tânăr Posthumus, de o origine incertă. Soția regelui e o mașteră ipocrită care pune la cale otrăviri ca să-i asigure fiului ei slab de minte moștenirea tronului
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
nimeni nu-l obligă pe acesta să creadă că tot ceea ce vede e adevărat, dar e chemat să se raporteze la ceea ce i se povestește, printr-un atac adresat nu doar gândirii, ci și simțurilor. Nu sunt puțini cei care refuză acest gen de teatru, resimțind procedeele regizorului ca pe o agresiune și un impediment în satisfacerea orizontului de așteptare, al unei plăceri estetice calme. Pentru obișnuiții discotecilor și amatorii de capodopere horror (orice gen are capodoperele lui) spectacolele lui Hausvater
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
între succesoarea biologică a poetului și postfațator, textele, fără îndoială, poartă "puternicele" amprente ale nepriceperilor d-nei Domnica Theodorescu (alias Mitzura Arghezi), inconfudabilele d-sale amprente antitextologice. Ca și în alte ediții de poezii argheziene "îngrijite" de d-sa, "reputata" d-nă refuză cu o plină de ridicul obstinație să recunoască valabilitatea, autenticitatea versurilor tipărite în ediția Scrieri și în ediția Versuri (2 vol., 1966), preferând întotdeauna să se întoarcă la ediția Versuri (cu o prefață de Mihai Beniuc), apărută în 1959, deși
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
Tot o "paradoxie" ideologică trăiește și Paul Georgescu, un posibil "coleg de destin". Născut la }ăndărei, "adică lumea în țăndări", cum singur își preliminează "norocul", criticul și prozatorul ialomițean are parte de o educație "printre cărți". Tatăl, medic, tace " masiv", refuzînd să dea sfaturi copilului cu exaltări de "știrist" al țăndăreilor. "Am fost primul ziarist analfabet din România" - spune el pe muchia (auto)ironiei polivalente în Convorbirile cu Florin Mugur din Vîrstele rațiunii (1982). Cînd tînărul se înscrie la Filosofie, tatăl
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
dacă în adevăr vrei să te jertești pentru mărirea lui, spune diavolul, ar trebui să te duci chiar astăzi în taină la Caiafa și să-i spui că ești gata să-i dai în mână pe învățătorul tău". Deși Iuda refuză cu vehemență, ideea rămâne. "Gândește-te la țintă, la rezultat, la substanță", insistă diavolul. Papini surprinde, într-o maximă economie de cuvinte, mecanismul psihologic adânc, misterios, al vicleniei cu folos, ce a dus la nașterea noii religii. Ceea ce alți exegeți
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
limbaj bine individualizate, poetul s-a lăsat purtat exclusiv de instinct și, evident, de un gust artistic în același timp natural și cultivat. Stăpînindu-și deplin sentimentele și deprins din practica poetică să-și coaguleze sensibilitatea în expresie, Sabin Opreanu a refuzat încă de la început orice tentație a temelor picturii, a acelei exteriorități care fascinează firile slabe și compromite grav cele mai bune intenții. Nici portretul, nici peisagistica, nici natura statică și nici măcar fabulația lirico-onirică, acel suprarealism de buzunar, în capacana căruia
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
aceea am ajuns să citesc }ugui, Pătrășcanu, Beniuc, de aceea răscolesc colecții din presa anilor '40 sau Scînteia anilor '50. Caut ceva. Lucrez din mai multe părți deodată, mă las dusă pe tot felul de drumuri care mi se deschid, refuz orice prejudecată, și cercetez. Și nu mai scriu eseuri, ci, pătrunsă de frumusețea culturii române și de cruzimea destinului ei, scriu studii. Într-o țară în care dorința testamentară a celui mai mare filosof al ei a fost cu nesimțire
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
că nu te interesează succesul! D.F.: Toată lumea este nemiloasă, nu numai cititorul. Peste speranțele și iluziile noastre, chiar și fără să fie literare, ajung să calce și cizmele murdare ale cutărui aparat politic represiv, și coturnul persoanei iubite care ne refuză. Uneori poți deveni nemilos mînuind cele mai bune intenții. Și deseori indiferența folosește același limbaj ca admirația altruistă ce ți se dăruiește. E greu și să identifici adevărata indiferență, darmite să o accepți. Cu toate acestea, o minimă experiență de
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
se face chetă publică pentru celebritățile care au nevoie de o intervenție medicală în străinătate. Adică avem bolnavi de categoria I, a II-a și așa mai departe? Dar dacă există asemenea categorii de bolnavi, ce facem cu cei care refuză să fie considerați bolnavi premianți, deși ar avea motive? Bătrîna doamnă s-a ocupat de lucrări de interes public de gradul I, începînd din anii "60, dar nu concepe să i se facă "favoruri". Ar da de la ea pentru alții
Un miracol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12459_a_13784]
-
fie spus, Coryntina vorbește rar și singură sau, în ultima vreme, când face cumpărături, doar cu domnii Adrian Năstase și Mihai Tănăsescu 3). Ea fiind o femeie discretă, mai ales de când a auzit la Etno Tv o bănățeancă simpatică foc refuzându-și bădișorul: Nu pot, bage, cie rog mă criege, Că cineva ne poate viege...4 ) Încăpățânată bănățeancă! Sigur că "ne poate vede" totdeauna cineva, însă nu toată lumea se sinchisește. De ex. domnul Emil Constantinescu, la emisiunea "Miezul problemei" (Național Tv
Zborșirea domnului senator Păunescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12437_a_13762]
-
realitate, între polul rațional și cel spiritualist nu există un clivaj irezolvabil, ci o întrețesere de fire conturînd o unitate superioară ce se cuvine a se regăsi în perspectiva unei culturi responsabile. Dacă unii filosofi ori oameni de știință au refuzat transcendența iar unii teologi au excomunicat orice tentativă de-a raționaliza credința, se înregistrează destui gînditori și slujitori ai științei cu deschidere spre religios și destui slujitori ai bisericii ce acceptă cu bun-simț luminile rațiunii, precum bunăoară, încă din timpuri
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
vicios. Consecința acestei stări de lucruri este cât se poate de bizară: unul din poeții care a contribuit decisiv la "diferențierea" (în sens lovinescian) a liricii noastre interbelice este, în mod paradoxal, captivul unui canon mitofil și arhaizant, care se refuză istoricității. Văzută ca expresie a unui lirism aseptic, poezia lui Blaga inspiră astăzi respect, dar nu entuziasmează, dovadă chiar reticența optzeciștilor în a-l asuma pe poet drept precursor. Firește, e puțin probabil (și nici nu e de dorit) ca
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
vadă în acest spațiu imaginar proiecția unui univers compensatoriu, V. Fanache deschide o cale de interpretare cu perspective extrem de bogate, ce poate fisura imaginea monolitică a autorului Marii treceri. Criticul demarează lectura pornind de la cunoscutele considerații blagiene asupra misterului, dar refuză să vadă în "chipurile" veșniciei "simple simulări ale absolutului", "ficțiuni" sau surogate ale transcendenței: "Blaga își asumă o ciudată postură de creator, discursul său liric având ca obiect (...) chipurile tăcute ale veșniciei, relevându-le ca pe niște realități în sine
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
bătrîni, ciudat dependenți unul de celălalt. Este momentul de a citi o piesă specială - care continuă să rămînă așa după multe relecturi - pusă în pagină de un domn atipic, taciturn și oarecum retras, un scriitor mare, Samuel Beckett, care a refuzat, într-un fel, gloria și mondenitățile - nu se poate uita gestul de a nu merge să-și primească, la Stockholm, Premiul Nobel - un longeviv care a străbătut secolul cu aerul unui necunoscut mărginaș din Dublin, stînd, uneori, la taclale cu
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
pe jumătate, cu fraze scurte, foarte scurte, tăioase, aruncate într-un schimb dur, unu la unu, rapid, epuizant, cu ambiguitatea veridică a unei stări, a unei relații. Foarte greu să joci asemenea personaje. Pricep de ce ani de zile, actorii au refuzat partiturile. Greu au înțeles codul scriiturii, lumea abstractă și, totuși, atît de concretă a lui Beckett. Sau tocmai concretețea altfel formulată a inhibat. Șir de regizori care nu au putut decoda metafora. O teamă culturală și nu numai. Așteptîndu-l pe
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]