771 matches
-
semantic al relației de dependență: „Ai carte, ai parte.” $circ. cond.$$ și este, adesea, fixată definitiv prin alte semne lingvistice din enunț, mai ales adverbe corelative. CIRCUMSTANȚIALUL SPAȚIAL (DE SPAȚIALITATE)TC "CIRCUMSTAN}IALUL SPA}IAL (DE SPA}IALITATE)" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale): „Ar trebui să tai iarba pe unde ai trecut.” (L. Blaga, 94), • expresii impersonale: „Ascultă, e mai cald aici ca-n pisc și ceață.” (T. Arghezi, 334), • adjective, mai ales când funcționează ca nume predicativ, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nehotărâte, pot introduce, uneori circumstanțiale concesive: „Iar tu Hyperion rămâi,/Oriunde ai apune...” (M. Eminescu, I, 178) De altfel, componenta „concesie” caracterizează în mod frecvent planul semantic al circumstanțialelor introduse prin această categorie de adverbe relative, mai ales dacă verbul regent este la potențial optativ: „Oriunde te duci/te-ai duce, te întâlnești astăzi cu minciuna și ipocrizia.” Întrucât celelalte adverbe introduc și alte tipuri funcționale de propoziții, identitatea specifică a circumstanțialei spațiale este asigurată de planul semantic al relației de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
avea noroc, ș-a veni calul tău mai întâi, și mi-a aduce cele poruncite, să știi că merg cu tine oriunde mi-i duce...” (I. Creangă, 244) CIRCUMSTANȚIALUL TEMPORAL (DE TEMPORALITATE)TC "CIRCUMSTAN}IALUL TEMPORAL (DE TEMPORALITATE)" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale): „Peste zi stătea cu oaspeții și mai ieșea, mai ales fără nicio treabă, prin oraș, iar serile petrecea cu prietenii adeseori până târziu, după miezul nopții.” (I. Slavici, Mara, 248) • expresii impersonale: „Mi-e frică și astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de temporalitate dezvoltă trei variante: • de anterioritate • de posterioritate • de simultaneitate Din prima perspectivă - de natură semantică - aceste variante se întemeiază pe raportarea la momentul desfășurării actului lingvistic și sunt descrise de conținutul lexical al adverbelor temporale: • anterioritate; acțiunea verbului regent este situată într-un timp anterior desfășurării actului lingvistic: ieri, alaltăieri, aseară, astă-vară etc.: „... Și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încâlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor...” (M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
anterior desfășurării actului lingvistic: ieri, alaltăieri, aseară, astă-vară etc.: „... Și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încâlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor...” (M. Eminescu, P.L., 37) • simultaneitate; acțiunea verbului regent este situată în chiar timpul desfășurării actului lingvistic: azi, acum etc.: „Cu fiecare lucru, azi știu, / mă-nrudesc și de zarea mea țiu.” (M. Isanos, 49) • posterioritate; acțiunea verbului regent este situată într-un timp posterior desfășurării actului lingvistic: mâine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înțelept și șoptitor...” (M. Eminescu, P.L., 37) • simultaneitate; acțiunea verbului regent este situată în chiar timpul desfășurării actului lingvistic: azi, acum etc.: „Cu fiecare lucru, azi știu, / mă-nrudesc și de zarea mea țiu.” (M. Isanos, 49) • posterioritate; acțiunea verbului regent este situată într-un timp posterior desfășurării actului lingvistic: mâine, mâine-seară etc.: „O convenție e totul; ce-i azi drept mâne-i minciună.” (M. Eminescu, I, 36) Din perspectiva a doua - de natură sintactică - cele trei variante sunt determinate de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este verb), și de coordonate semantice ale temporalității. Suprapunerea este totală: a. când ambele verbe implicate în relația de dependență sunt momentane: „Odată, intrând pe ușă, a găsit-o discutând la telefon.” (O. Paler, Viața..., 116) b. când amândouă verbele (regent și subordonat) au aspect durativ: „Câtă vreme trăiesc și sunt în stare să urăsc rugurile, voi crede că am făcut ceea ce era necesar.” (O. Paler, Galilei, 80) c. când planul semantic al circumstanțialei descrie o durată temporală egală cu durata
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de câte ori îi trecea prin minte ca îngerii să meargă după voia lui, ei într-adevăr, fără să le-o zică, îi împlineau alintând gândurile.” (M. Eminescu, P.L., 53) Suprapunerea este parțială mai ales când natura aspectuală a celor două verbe (regent și subordonat) sau coordonata aspectuală a planului semantic al celor doi termeni implicați în relația de dependență diferă; în funcție de aceasta, se pot desfășura două situații temporale: • temporalitatea circumstanțialului (cel mai adesea cu dezvoltare propozițională) este un moment în desfășurarea temporalității
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relația de dependență de la baza circumstanțialului de temporalitate se caracterizează prin inversarea poziției sintactice a termenilor implicați; circumstanța temporală este fixată de planul semantic al regentei. În desfășurarea raportului de anterioritate temporală, circumstanțiala descrie un moment temporal care precede temporalitatea „regentei”: „Nu răsărise încă soarele, când intrai în casă și aprinsei lumina.” (C. Hogaș, 131), „N-a apucat nici să răsufle bine, că i-a venit vestea că și la Lespezi s-a pus focu.” (L. Rebreanu, 464), iar în desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
viața-mi, ca și când n-aș fi fost.” (M. Eminescu, I, 71) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Principalele mijloace de exprimare a relației de dependență de la baza circumstanțialului modal sunt elementele relaționale și, mai rar, juxtapunerea. Se juxtapune termenului regent numai circumstanțialul modal infrapropozițional realizat prin adverbe (locuțiuni adverbiale), substantive întrebuințate adverbial, pronume, gerunziu, interjecții sau prin sintagme cu regent substantival (picior peste picior, doi lei etc.). Identitatea de circumstanțial modal a acestor termeni rămâne implicită în natura și planul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al relației de dependență, elementele de relație marchează identitatea specifică a variantelor și subvariantelor circumstanțialului de mod, prin distribuția lor diferită. 1. Circumstanțialul de mod real Circumstanțialul de mod al calității, când are dezvoltare infrapropozițională, se poate juxtapune termenului regent: „Nu mai străbat destinul meu la pas, Ci furtunos de-acum și iute.” (T. Arghezi, 58) sau i se poate subordona prin intermediul unei prepoziții: a, asemenea (asemeni), fără, ca. Se impun ca mărci specifice primele trei prepoziții: „Câteodată... prea arare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
T. Maiorescu, Critice, 254), „Și va învăța să iubească așa cum ar suferi.” (O. Paler, Galilei, 134). Este specifică acestei subvariante de circumstanțial de mod numai locuțiunea conjuncțională fără (ca) să. Circumstanțialul de mod cantitativ Cu dezvoltare infrapropozițională, se juxtapune termenului regent: „O rămâi, rămâi la mine, / Te iubesc atât de mult!” (M. Eminescu, I, 110), „Dintre sute de catarge / Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge / Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, 396) sau i se subordonează prin intermediul uneia din prepozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de propoziție reprezentând această funcție asigură, în varianta discutată de G.A. (și de gramaticile care îi urmează modelul) cel de al doilea termen al unei proporții, ceea ce o apropie de complement, din perspectiva exigențelor împlinirii câmpului semantico-sintactic al termenului regent. Trebuie observat, însă, că acest conținut semantic, 'progresia', poate rămâne implicit în planul semantic al termenului prin care se realizează: „Din ce în ce cântarea în valuri ea tot crește Se pare că furtuna ridică al ei glas.” (M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noroc a avut și are.” (I.L. Caragiale, IV, 90), „De părut rău, lui nu i-a părut, că-i plăcea și munca la câmp și mai ales dulgheria.” (Brătescu-Voinești, 85) Identitatea circumstanțialului dezvoltat este implicită în planul semantic al termenului„regent” din sintagmă: „Din punctul de vedere al «curățeniei» recunoaștem și lăudăm alegerea piesei.” (M. Eminescu, Despre cultură, 163) sau al întregii sintagme, dacă se întemeiază pe verbul a vorbi: „Ceea ce pot spune despre ei, în general vorbind, este că își
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și o variantă cu verbul la imperfect: „Asta putea fi adevărat în ceea ce privea pe copiii lui Moromete.” (M. Preda, Delirul, 8) Când circumstanțialul referențial se realizează prin adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ și când sunt subordonate termenului regent prin locuțiunea prepozițională în privința: „Păcat că știința necromanției și aceea a astrologiei s-au pierdut - cine știe câte mistere ne-ar fi descoperit în această privință.” (M. Eminescu, P.L., 25) Circumstanțiala referențială se introduce în frază prin: • conjuncții: să, că, dacă: „N-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în mărci distinctive ale identității sintactice a circumstanțialului referențial toate locuțiunile prepoziționale, ca atare, în interiorul propoziției, sau precedând pronume relative, la nivelul frazei. În celelalte enunțuri, identitatea circumstanțialului rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență sau al verbului regent; verbul a se îndoi, locuțiunea verbală a sta la îndoială, de exemplu, sunt determinate în mod frecvent de circumstanțiale limitative (referențiale): "Nu te mai îndoi despre asta, cumnată Smărandă, zise mătușa..." (I.Creangă) RELAȚII DE DEPENDENȚĂ MEDIATĂTC "RELA}II DE
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dependență sau de interdependență. Complementul corelativ mediază (sau este mediat de) subiect sau de un complement primar, rezultat din prima relație sintactică cu originea în același termen verbal. Sub aspect structural, integritatea enunțului este asigurată de prezența deopotrivă a termenului regent și a subiectului sau complementului primar. În absența complementului primar sau a subiectului, enunțul se destructurează: „A cumpărat șmereț în loc de pere.”, „Am văzut ș-o pe Mariaț cu fetița.”, în aceeași măsură în care ar rămâne nestructurat în absența regentului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
inclusiv, în noua ediție ,din 2005, care, însă , subliniază integrarea lor în „structuri ternare”; vol. II, p.464 ) între circumstanțiale: • complementul sociativ • complementul cumulativ • complementul de excepție • complementul de opoziție Complementele corelative sunt compliniri facultative ale câmpului sintactic al verbului regent, care amplifică planul semantic global al enunțului. În absența complementului corelativ, enunțul are autonomie sintactică, semantică și structurală deopotrivă: „A cumpărat mere” șân loc de pereț, „Am văzut-o pe Maria” șcu fetițaț. Numai când se află la diateza reciprocă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autonomie sintactică, semantică și structurală deopotrivă: „A cumpărat mere” șân loc de pereț, „Am văzut-o pe Maria” șcu fetițaț. Numai când se află la diateza reciprocă, sau când planul său lexical implică ideea de reciprocitate sau numai asociere, verbul regent cere cu necesitate, când este întrebuințat la singular, realizarea concretă a funcției de complement corelativ (sociativ): „El s-a întâlnit ieri șcu mineț”, „El a stat de vorbă șcu eaț”. Observații: Adesea, raportarea complementului corelativ la regent se face prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concretă a funcției de complement corelativ (sociativ): „El s-a întâlnit ieri șcu mineț”, „El a stat de vorbă șcu eaț”. Observații: Adesea, raportarea complementului corelativ la regent se face prin intermediul predicatului analitic, din structura căruia acesta face parte ca regent: „Și în loc de a fi așa de ucigași și plini de păcate (...) nu puteau ei să fie nevinovați și blajini...?” (C. Hogaș) COMPLEMENTUL SOCIATIVTC "COMPLEMENTUL SOCIATIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale), cu tranzitivitate directă, dacă rolul de mediator în dezvoltarea relației sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
A pregătit concertul fără ea. • asocierea (neasocierea) la complementul direct: „ -Da’te mătură Tazlău, domnișorule, ca pe-o așchie, cu cal cu tot, răspunse moșneagul...” (C. Hogaș, 274), L-a întâlnit fără ea la concert. Când planul semantic al verbului regent (prin conținutul său lexical sau prin situarea lui la diateza reciprocă) implică desfășurarea acțiunii în reciprocitate (sau asociere), realizarea complementului sociativ este cerută de necesitatea împlinirii semantice a câmpului sintactic deschis de verb: „N-am avut curaj să dau ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să-i judec.” (O. Paler, Viața..., 63) • circumstanța (temporală sau spațială) căreia i se adaugă, în desfășurarea acțiunii verbale, un alt circumstanțial: „În afară de marți, a mai venit și joi.”, • acțiunea (starea) căreia i se adaugă acțiunea (starea) exprimată prin verbul regent: „Nu poți să taci din gură acolo? După ce că nu muncești, nici nu taci?” (M. Preda, Moromeții, 318) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „Pe lângă energia rară a pasajelor dramatice, înălțimea și dulceața pasajelor lirice ale dramei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Tudor și să-l omoare la miezul nopții...” (Galaction, I, 114) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență din care rezultă funcția de complement de excepție se exprimă, în general, prin elemente relaționale. Se juxtapune direct termenului regent complementul de excepție dezvoltat, realizat pe baza formei de gerunziu a verbului a excepta: Exceptând ziua de marți, el stătea toată săptămâna în bibliotecă. Când are structură simplă, complementul de excepție este marcat de: • locuțiuni prepoziționale; acestea impun substantivului (pronumelui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că este întruchiparea însăși a răbdării și a supunerii.” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 171) - complement predicativ: În loc să-l văd bucuros de venirea mea l-am ghicit imediat foarte nemulțumit. • acțiunea (starea) obiectului-subiect opusă acțiunii (stării), exprimate prin predicatul regent: „În fiecare an se clădesc sute de binale, acareturi peste acareturi, și, în loc să scază, chiriile cresc.” (I.L. Caragiale, IV, 231) • sau dezvoltă un conținut semantic complex, care se opune întregului conținut semantic exprimat prin propoziția regentă: „Această parte netraductibilă a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să-mi străpungă inima cu un fier aprins, dimpotrivă, o liniște senină, un soi de cerească beatitudine îmi cuprinse ființa mea întreagă.” (C. Hogaș, 249) RELAȚIA DE DEPENDENȚĂ NOMINALĂTC "RELA}IA DE DEPENDEN}| NOMINAL|" Disponibilitățile combinatorii ale substantivului (sau pronumelui) - regent se deosebesc de cele ale verbului (sau adjectivului). Ele se constituie în veritabile valențe libere 41, numai dacă substantivul primește articol hotărât, când, între determinarea prin articol hotărât și dezvoltarea funcției sintactice se instituie un raport de condiționare reciprocă 42
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]