1,354 matches
-
sistem lexical-sistem gramatical, generarea și identitatea funcțiilor sintactice se situează între imperativ și aleatoriu în structurarea planului expresiei și împlinirea planului semantic global al enunțului prin convergența, în moduri și grade diferite, a mai multor factori: 1. apartenența lexico-gramaticală a regentului, 2. sfera semantică lexico-gramaticală a regentului, 3. semantica gramaticală a regentului, 4. sfera semantică a determinantului, 5. specificul desfășurării, în plan semantic, și al manifestării în planul expresiei a relației de dependență. 1a. apartenența regentului la categoriile gramaticale de gr.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcțiilor sintactice se situează între imperativ și aleatoriu în structurarea planului expresiei și împlinirea planului semantic global al enunțului prin convergența, în moduri și grade diferite, a mai multor factori: 1. apartenența lexico-gramaticală a regentului, 2. sfera semantică lexico-gramaticală a regentului, 3. semantica gramaticală a regentului, 4. sfera semantică a determinantului, 5. specificul desfășurării, în plan semantic, și al manifestării în planul expresiei a relației de dependență. 1a. apartenența regentului la categoriile gramaticale de gr. I (părți de vorbire) Regent: substantiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
imperativ și aleatoriu în structurarea planului expresiei și împlinirea planului semantic global al enunțului prin convergența, în moduri și grade diferite, a mai multor factori: 1. apartenența lexico-gramaticală a regentului, 2. sfera semantică lexico-gramaticală a regentului, 3. semantica gramaticală a regentului, 4. sfera semantică a determinantului, 5. specificul desfășurării, în plan semantic, și al manifestării în planul expresiei a relației de dependență. 1a. apartenența regentului la categoriile gramaticale de gr. I (părți de vorbire) Regent: substantiv verb Funcția sint.: atribut complement
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
factori: 1. apartenența lexico-gramaticală a regentului, 2. sfera semantică lexico-gramaticală a regentului, 3. semantica gramaticală a regentului, 4. sfera semantică a determinantului, 5. specificul desfășurării, în plan semantic, și al manifestării în planul expresiei a relației de dependență. 1a. apartenența regentului la categoriile gramaticale de gr. I (părți de vorbire) Regent: substantiv verb Funcția sint.: atribut complement iubirea copiilor a-și iubi copiii Regent: pronume adjectiv Funcția sint.: atribut complement acesta de aici util acestuia 1b. conținutul lexical al regentului Regent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a regentului, 3. semantica gramaticală a regentului, 4. sfera semantică a determinantului, 5. specificul desfășurării, în plan semantic, și al manifestării în planul expresiei a relației de dependență. 1a. apartenența regentului la categoriile gramaticale de gr. I (părți de vorbire) Regent: substantiv verb Funcția sint.: atribut complement iubirea copiilor a-și iubi copiii Regent: pronume adjectiv Funcția sint.: atribut complement acesta de aici util acestuia 1b. conținutul lexical al regentului Regent: verb cu sensul lexical ‘acțiune implicând coparticipare’ Funcția sint.: complement
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specificul desfășurării, în plan semantic, și al manifestării în planul expresiei a relației de dependență. 1a. apartenența regentului la categoriile gramaticale de gr. I (părți de vorbire) Regent: substantiv verb Funcția sint.: atribut complement iubirea copiilor a-și iubi copiii Regent: pronume adjectiv Funcția sint.: atribut complement acesta de aici util acestuia 1b. conținutul lexical al regentului Regent: verb cu sensul lexical ‘acțiune implicând coparticipare’ Funcția sint.: complement de reciprocitate, complement sociativ: a sta de vorbă unul cu altul / cu cineva
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regentului la categoriile gramaticale de gr. I (părți de vorbire) Regent: substantiv verb Funcția sint.: atribut complement iubirea copiilor a-și iubi copiii Regent: pronume adjectiv Funcția sint.: atribut complement acesta de aici util acestuia 1b. conținutul lexical al regentului Regent: verb cu sensul lexical ‘acțiune implicând coparticipare’ Funcția sint.: complement de reciprocitate, complement sociativ: a sta de vorbă unul cu altul / cu cineva Regent: verb cu sensul lexical ‘situațional’ Funcția sint.: circumstanțial spațial, Fântâna se află/este lângă pădure. 2
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume adjectiv Funcția sint.: atribut complement acesta de aici util acestuia 1b. conținutul lexical al regentului Regent: verb cu sensul lexical ‘acțiune implicând coparticipare’ Funcția sint.: complement de reciprocitate, complement sociativ: a sta de vorbă unul cu altul / cu cineva Regent: verb cu sensul lexical ‘situațional’ Funcția sint.: circumstanțial spațial, Fântâna se află/este lângă pădure. 2. sensuri lexico-gramaticale (de gradul II: tranzitivitatea etc.) Regent: verb tranzitiv Funcție sint.: complement direct, indirect a vedea ceva; a aparține cuiva; a da ceva
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Funcția sint.: complement de reciprocitate, complement sociativ: a sta de vorbă unul cu altul / cu cineva Regent: verb cu sensul lexical ‘situațional’ Funcția sint.: circumstanțial spațial, Fântâna se află/este lângă pădure. 2. sensuri lexico-gramaticale (de gradul II: tranzitivitatea etc.) Regent: verb tranzitiv Funcție sint.: complement direct, indirect a vedea ceva; a aparține cuiva; a da ceva, cuiva 3. sensuri gramaticale (categoriale; categorii gramaticale de gr. II: diateza etc.) Regent: verb la diateza pasivă verb la diateză dinamică Funcție sint.: complement
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este lângă pădure. 2. sensuri lexico-gramaticale (de gradul II: tranzitivitatea etc.) Regent: verb tranzitiv Funcție sint.: complement direct, indirect a vedea ceva; a aparține cuiva; a da ceva, cuiva 3. sensuri gramaticale (categoriale; categorii gramaticale de gr. II: diateza etc.) Regent: verb la diateza pasivă verb la diateză dinamică Funcție sint.: complement de agent complement indirect a fi lăudat de cineva a se folosi de stilou Regent: adjectiv/adverb la ‘intensitatea superioară’ Funcția sint.: complement comparativ, Este mai fricos decât un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantice a verbului este o condiție esențială pentru asigurarea autonomiei enunțului lingvistic, prin structurarea finită a planului expresiei concomitent cu împlinirea planului său semantic global. Funcția de complement se dezvoltă în interiorul unei relații de dependență pe care o generează, ca regent, prin excelență, verbul (și doar uneori, unele adjective, adverbe sau interjecții). Complementul vine să descrie și să împlinească, prin conținutul său lexical, câmpul semantico-sintactic desfășurat de verbul (sau adjectivul, adverbul, interjecția)-regent, prin valențele sale sintactice, rămase libere, și care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectivul, adverbul, interjecția)-regent, prin valențele sale sintactice, rămase libere, și care se cer satisfăcute. În satisfacerea disponibilităților relaționale ale verbului (adjectivului etc.), prin conținutul lexical al termenului (grupului de termeni), prin care se realizează în mod concret, complementul scoate regentul din sfera generalului: „Adrian nu a văzut florile/fluturele/că ninge etc.”, satisfăcând astfel exigențele principiului central al comunicării lingvistice: desfășurarea unei dinamici specifice, cu rol activ în constituirea planului semantic al enunțului, între general și particular. Caracteristici semantice (lexicale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Adrian nu a văzut florile/fluturele/că ninge etc.”, satisfăcând astfel exigențele principiului central al comunicării lingvistice: desfășurarea unei dinamici specifice, cu rol activ în constituirea planului semantic al enunțului, între general și particular. Caracteristici semantice (lexicale și gramaticale) ale regentului și planul semantic al relației de dependență determină dezvoltarea a patru variante principale ale funcției de complement: • complemente ale obiectului 30 • complement de reciprocitate • complement comparativ • complement de agent COMPLEMENTE ALE OBIECTULUI (OBIECTUALE)TC "COMPLEMENTE ALE OBIECTULUI (OBIECTUALE)" Sunt expresia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
printr-un relativ izomorfism între planul semantic al relației de dependență și manifestarea acesteia în planul expresiei. În plan semantic, complementul direct introduce conținutul lexical al termenului prin care se realizează în continuitate directă, ne-mediată a conținutului lexical al regentului: „El citește ¬ romanul Moromeții.”, „M. Preda a scris romanul Moromeții.”, în timp ce complementul indirect îl introduce, adesea, prin intermediul unui complement direct: „El a citit/a scris despre romanul Moromeții o recenzie.” „Am cumpărat ¬ flori ¬ pentru Doina.” În planul expresiei, complementul direct
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
romanul Moromeții.”, în timp ce complementul indirect îl introduce, adesea, prin intermediul unui complement direct: „El a citit/a scris despre romanul Moromeții o recenzie.” „Am cumpărat ¬ flori ¬ pentru Doina.” În planul expresiei, complementul direct intră direct, prin acuzativ dezinențial, în relație cu regentul, în timp ce complementul indirect este introdus de o prepoziție (prin acuzativ prepozițional) sau intră în relație cu regentul, prin dativ dezinențial, caz oblic, „indirect”: „Mi-am amintit întâmplarea...”/„ Mi-am amintit de întâmplarea...” Când verbul se caracterizează prin tranzitivitate indirectă sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
despre romanul Moromeții o recenzie.” „Am cumpărat ¬ flori ¬ pentru Doina.” În planul expresiei, complementul direct intră direct, prin acuzativ dezinențial, în relație cu regentul, în timp ce complementul indirect este introdus de o prepoziție (prin acuzativ prepozițional) sau intră în relație cu regentul, prin dativ dezinențial, caz oblic, „indirect”: „Mi-am amintit întâmplarea...”/„ Mi-am amintit de întâmplarea...” Când verbul se caracterizează prin tranzitivitate indirectă sau când regentul este un adjectiv, în plan semantic, distincția complement direct - complement indirect se suspendă în plan
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complementul indirect este introdus de o prepoziție (prin acuzativ prepozițional) sau intră în relație cu regentul, prin dativ dezinențial, caz oblic, „indirect”: „Mi-am amintit întâmplarea...”/„ Mi-am amintit de întâmplarea...” Când verbul se caracterizează prin tranzitivitate indirectă sau când regentul este un adjectiv, în plan semantic, distincția complement direct - complement indirect se suspendă în plan semantic, dar se menține în planul expresiei: complementul indirect implică prezența unei prepoziții sau situarea în cazul dativ: „El a vorbit despre zborurile cosmice.”, „Aceasta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fâșii de steaguri, apoi un cusciug mare-mare se ridică și o pară grozavă înfiorează cerul...” (Al. Russo) • când determină verbe de aspect, prin conținutul lor lexical (a începe, a continua etc.), complementul direct descrie obiectul, acțiunea sau însușirea, situate, prin regent, în interiorul categoriei aspectului: „Continuând să merg în direcția aceea, am reușit în cele din urmă să ies la liman.” (O. Paler), „Deocamdată mă tem că eu încep să devin opera îmblânzitorilor.” (O. Paler) Există un număr, restrâns, de verbe cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiect, cel mai adesea): „Citea, desena și aștepta să fie întrebată de fete.” (C. Petrescu) Complement direct subînțelestc "Complement direct subîn]eles" Când realizarea concretă a complementului ar fi aceeași în interiorul a două sau mai multe relații de dependență, cu regenți, diferiți, complementul direct poate rămâne subînțeles sau deductibil din context: „Cu toate că i-am spus că nu vreau Mi-a dat noapte-n somn să beau Întuneric.” (T. Arghezi) Uneori, când complementul ar fi avut dezvoltare propozițională, se exprimă numai elementul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume relativ): „Părea o formulă care-mi suna cunoscută și nu știam de unde.” (O. Paler), „În concepția autorului, cortina se lasă o singură dată, ați înțeles când.” (M. Eliade) Mai rar, complementul direct se poate dezvolta și în sintagme cu regentul un verb intranzitiv. În aceste enunțuri, limita acțiunii verbale, implicită în însăși sfera semantică a verbului, se exteriorizează, în mod redundant, printr-un complement intern; termenul lexical prin care se realizează are același radical sau este înrudit semantic cu verbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a coordonatei subiective. Verbul a adormi, de exemplu, este intranzitiv, ca verb „subiectiv” (trăsătură semantică principală): „Grădina în care adormise Dionis era de un verde crud.” (M.Eminescu) , dar tranzitiv, ca verb „obiectiv”: „Îl adoarme mereu cu aceeași poveste.” Când regentul este o interjecție volițională sau o onamotopee, complementul direct funcționează, sub aspect semantic, tot ca expresie a unei limite exterioare (pentru o acțiune reflectată interjecțional sau onomatopeic): „Na-ți aripa asta...” (I. Creangă) Pentru interjecțiile prezentative: iată, uite, complementul direct
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modalitatea cea mai frecventă de exprimare a relației de dependență și de marcare a identității complementului direct simplu (sau multiplu, constituit din termeni simpli). Întrucât complementul rezultă din desfășurarea unei relații de dependență extrinseci, flexiunea se subordonează numai principiului recțiunii; regentul impune termenului subordonat, prin care se realizează concret-lexical funcția de complement direct, cazul acuzativ, marcat prin : a. dezinență; când complementul direct se realizează prin substantive comune (cu excepția unor categorii delimitate semantic; vezi mai jos): „Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intervin în planul expresiei în desfășurarea relației de dependență, când funcția de complement direct se realizează prin două tipuri structurale: (a) dezvoltat și (b) propozițional 34. a. Construcția infinitivală prin care se realizează complementul direct dezvoltat intră în relație cu regentul prin pronume sau adverbe relative (care fac parte din structura complementului, de altfel): „Apoi se roagă să-i deie și lui ceva de mâncare, căci... n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra.” (I. Creangă) Poziția pronumelui relativ în interiorul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
n-aveam la ce mă gândi.” (M. Preda) • prezența morfemului pe: „N-aveam pe cine învinui.” • situarea pronumelui relativ în dativ: „Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor.” (M. Eminescu) b. Propoziția completivă directă intră în relație cu regentul prin: • conjuncții: că, să, ca...să (cele mai frecvente), dacă, de și locuțiuni conjuncționale: cum că etc., „Ne propunem să dovedim în rândurile următoare că tipărirea romanului „Geniul pustiu” este o impietate față de Eminescu și o mistificare a publicului.” (G.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dintre elementele de relație prin care se introduce în frază completiva directă nu se constituie în marcă distinctivă absolută. Identitatea specifică funcțional-sintactică a completivei directe rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență, determinat în mod esențial de natura regentului. COMPLEMENTUL INDIRECTTC "COMPLEMENTUL INDIRECT" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale) tranzitive (cu tranzitivitate directă sau indirectă): „Gândindu-se la toate acestea, muierea lui Țugurlan se hotărî să-și facă ea vreme.” (M. Preda, Moromeții, 140) • expresii impersonale: „El tace - pentru că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]