591 matches
-
această rătăcire a minții, Hecuba le cere troienelor să întâmpine cu lacrimi ciudata veselie a fetei : plângeți ca răspuns la cântul ei de nuntă. Casandra îi arată că această însoțire va aduce pierirea comandantului grec : fii bucuroasă pentru măritișul meu regesc [...] regele aheilor, luându-mă, în mine va-ntâlni o soață mai ruinătoare ca Helena. Am să-l ucid și am să-i surp tot neamul, ca să răzbun pieirea fraților și a tatei [...] Acelora, pe care îi urâm mai aprig, tu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care atârnă deasupra tuturor întreaga piesă. În sfârșit, cele două eroine ies din scenă în chip similar. Iason îi menește cumplitei colchidiene : Ascundă-se-n pământ, cu aripi zboare sus/ În adâncimile văzduhului, de vrea/ Să scape de pedeapsa caselor regești. Medeea își face ultima apariție pe acoperișul palatului într-un car tras de doi șerpi înaripați ducând leșurile copiilor, mașinărie divină uzuală la Euripide. În universul lui Dumitru Radu Popescu în care eroicul alunecă mereu în derizoriu, Marghioala e ridicată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ați înțeles acum,/ când tu vrei tronul ! - Oedip, scena 8 ). Cel învinuit, fratele reginei, răspunde că preferă să dețină autoritatea fără a simți și frământările domniei (Cui oare crezi că drag/ I-ar fi mai mult să stea în scaunul regesc,/ Mereu cu frica-n sân, decât să-și aibe-un somn/ Tihnit, dar ca și regii-având puteri ? - Oedip Rege ; Aș fi nebun să-mi iau povara/ și grijile unui rege, când alături/ de tine și Iocasta am puteri/ regești, dar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scaunul regesc,/ Mereu cu frica-n sân, decât să-și aibe-un somn/ Tihnit, dar ca și regii-având puteri ? - Oedip Rege ; Aș fi nebun să-mi iau povara/ și grijile unui rege, când alături/ de tine și Iocasta am puteri/ regești, dar fără tulburarea/ ce-i dată unui rege - Oedip, scena 8). Tot astfel, Iocasta se îndoiește de prevestirile care au anunțat că Laios va fi ucis de fiul lui și se bucură când acestea par a fi contrazise (O, unde
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oameni umili (Dar în trufia ei, cum sunt/ Femeile, roșește poate de-al meu neam/ De jos - Oedip Rege ; Chiar de mă trag din neam de robi, tot vreau/ să știu al cui sunt ! Tu ești mândră/ de stirpea ta regească - Oedip, scena 9). Uneori, înrudirea pieselor nu este manifestă, dar filiația se lasă ghicită : de pildă, în opera dramaturgului român, replica lui Oedip care proclamă suferința universală (Nu-i nimeni fericit, nu-i niciun om ! - scena 10) oglindește reflecția finală
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ale proprietăților teritoriale ale unei jumătăți din provincie. MÎna sa stîngă, tot În serviciu activ, trăgea sforile deputăției, ale primăriei, ale mai multor ministere, ale episcopiei și ale serviciului portuar al vămilor. În acea după-amiază, chipul cu mustăți luxuriante, favoriți regești și creștet descoperit care intimida pe toată lumea avea nevoie de o pălărie. Intră În prăvălia lui don Antoni Fortuny și, după ce aruncă o privire sumară asupra locului, se uită pieziș la pălărier și la ajutorul acestuia, tînărul Julián, și zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dar cu o privire grăitoare, este asha, băutura prinților. Am combinat în cupa aceasta aici treizeci și șapte de ingrediente și mi-a luat infinit mai mult timp decât ar fi trebuit să acord cuiva care nu este de neam regesc, ca să nu mai spunem că e vorba chiar de un nimeni, fără mamă, fără tată, care nici nu știe de unde vine, așa ca tine. Bea-o imediat! Pran ezită, amintindu-și consecințele lassi-ului pe care i-l administra Ma-ji. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
formă* în meniu. * Aici trebuie să vă povestesc prima mea eroare gravă din cariera de gospodină; trăiam de câteva luni cu numărul unu, îmi mai rafinasem și eu un pic meniurile și cumpărasem d-ale gurii ca pentru o masă regească - roșii, salam și pâine... Pe atunci simțeam însă o permanentă nevoie de schimbare și, dacă tot mă aflam în piață, artista din mine a hotărât că e momentul unei cine mai speciale. Lumânări aveam acasă, dar tot lipsea acel quelque
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
cu umerii ridicați, guler scurt, rotund, lipit de gît ca un colan, mîneci bufante și cute largi la poale. Așa cum era, strînsă pe talie și dintr-o dată lăsîndu-se ca un clopot în jos, la o palmă de podele, rochia părea regească și nu era decît o rochie de dinainte de război, aidoma rochiei cu care venise K.F. în Vladia pe drumurile unui refugiu fără întoarcere. Ceea ce părea tocit, era de fapt o textură foarte fină, ceea ce părea demodat era de fapt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Henric al V-lea este prezent pe scenă, în sicriul său așezat pe un catafalc impunător, iar ducele de Bedford îi invocă fantoma (ghost), rugând-o să protejeze regatul. Piesa se deschide, așadar, cu bine-cunoscutul apel la fantoma ocrotitoare a regescului răposat plecat în lumea umbrelor, acolo unde își va întâlni marii predecesori. Moartea lui Henric al V-lea coincide însă cu sfârșitul unei epoci pline de măreție: mesagerului care aduce vești dezastruoase despre înfrângerile suferite de englezi în Franța i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
al III-lea, rămășițele pământești ale lui Henric al VI-lea, un cadavru care nu mai reprezintă decât imaginea înghețată („key cold figure”) a unui uns al lui Dumnezeu, sunt totuși rămășițele unui trup din care s-a scurs sânge regesc. În urma cortegiului funerar, Lady Anne îi invocă fantoma. Nu se ivește nici o fantomă, dar rănile regelui mort încep să sângereze în prezența lui Richard, demascându-l astfel pe ucigaș. Nu este o fantomă dintre cele apărute în vis pe câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
moartea își dau mâna într-o relație comună cu supranaturalul, cu unele puteri potrivnice sau protectoare ce depășesc oricum umanul. Păstorului, de pildă, i se prezisese de către zâne că se va îmbogăți și iată-l acum descoperind copilul de viță regească. Pentru Antigonus, întâlnirea cu sălbăticia, cu moartea violentă, este și întâlnirea cu o fantomă. Căci, cu puțin timp în urmă, duhul Hermionei îi apăruse în vis, iar el, scepticul ce se îndoia profund de adevărul viselor și de posibila întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sine, care Înseamnă mândrie, ești un om pe drumul mântuirii! Mai e Însă nevoie de tăierea voii și de ascultare, ambele indispensabile pentru a putea păși pe acest drum, care nu-i intrarea Într-un târg, nici Într-un scaun regesc. Este intrarea În cerul lui Dumnezeu! Oh, Doamne, cât de departe sunt de acest drum și câtă nevoie am de Înțelepciunea acestor inițiați! Ce voi face? Pentru că nu mă văd În stare, cel puțin În faza actuală, să mă desprind
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
oprește asupra incestului, povestit ca o fabulă negativă cu morală pozitivă: în final, Iuda își sfătuiește copiii să consume vin cu moderație și să nu se lase pradă luxuriei. La începutul Testamentului însă, Iacob îi prevestește fiului său un destin regesc. Norocul îl va însoți în toate împrejurările. Regalitatea și norocul sunt cele două atribute esențiale. Mai complicată este etimologia celui de-al doilea nume, Ð ’Iskarièthj, tradus în românește fie prin „Iscariotul”, fie prin „Iscarioteanul”29. S-au propus următoarele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a prefăcut însărcinată. La sfârșit, a mințit că a născut un fiu, iar vestea extraordinară se răspândește în tot regatul. Prințul exultă cu frenezie pentru vlăstarul născut, iar mulțimea se veselește cu mare bucurie. șPrunculț a fost educat cu măreție regească (secundum magnificentiam regiam). Nu după multă vreme însă, regina a rămas grea de la rege și, la vremea cuvenită, a născut un fiu. Când pruncii crescură un pic, se jucau foarte adesea împreună. și Iuda îl necăjea pe fiul regelui cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În pielea goală și plimbate prin oraș, maltratate de oamenii din popor. Totodată numărul copiilor abandonați de mame Începuse să crească alarmant. Regentul, care știa ce probleme și complicații dau pruncii, oferă orfelinatului 1 milion de franci, gest, Într-adevăr, regesc. Mulți dintre copiii abandonați proveneau de la femeile din banda de tâlhari a lui Cartouche. Brigandul avea În subordine 400 de bărbați și circa 150 de femei. În bandă amorul se practica liber și copiii născuți În număr tot mai mare
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Ce clădire! Toată numai găuri. Dar ce prânz pe cinste făceau de numai trei dolari. Era Înnebunit după meniul lor - pui havaian și orez cu șofran. În cele din urmă Îl dusese pe bătrân acolo. Fusese Într-adevăr un prânz regesc. Dar Lincoln Center, Sammler nu Îl văzuse decât din afară. Îl lăsau rece artele interpretative și evita mulțimile. Expoziții, de instalații electrice sau nuduri, vizitase doar pentru că o amuza pe Angela să Îl țină la curent. Dar trecea peste paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
orașului meu cu iubiri muribunde. Cine să fie decât vântul care nu știe decât să distrugă, să semene plete de flăcări stinse pe un ASFALT RECE al chipului plâns. Cine să fie în jumătățile nopților și ele DEAVALMA într-un REGESC ȚINUT DE TOAMNĂ FlĂMÂNDĂ, când ploaia bate-n ZIDURI UMBROASE DE SORI, când ploaia-mi sărută timpul și mă lasă curată n fața prejudecăților milenare. Un AER DE DOR, împărțit în DISTANȚE STELARE, cu plete de nori, prin înserate chemări
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tăcere, O voce îmi îngheață CEAȚA. Și-n valuri de tristețe aud doar o CHEMARE Ce-mi tulbură destinul cel mândru și firesc Pe o orbită a nopții îmi tremură visarea Și-aș vrea să zbor, cu aripi de pescăruș REGESC; Prin Zgura de iubire și nevăzute lumi, Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007, 2210h GERUL DIN VERTEBRE Din nopți însingurate, eu tânăr -am rămas
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-ntorci ochii, să vezi cum te privesc Ca o furtună-n viața arzândă în cuvinte Păduri de versuri țipă în patul nebunesc Și somnul îmi dispare în umbrele cernite. Din telefonul vieții, gălăgioase clipe Îmi spune că iubirea e un REGESC CUVÂNT Ce sapă-n sufletul de stele și-n rodia de nimfe Pe un ALTAR DE LUME, e chipul tău de sfânt. 27-08-2007, 1200h CHIP ASTRAL în memoria soțului Eugen Rășchitor Ploaia-mi bate-n suflet cu viețile de foc
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îngheț AIEVEA, ești tu visul, ce-mi blestemă demenții Străin de-a mea dorință, prin gândul îngeresc. Mi-e noaptea bolnavă de-o lume și eu rătăcesc În ghețare de doruri cu brațele ninse. Unde ești tu, înger, din timpul regesc Să-mi iubești însingurarea din glasurile stinse. 15-12-2007, 2035h AMURGUL UNOR CLIPE Eu n-am să vreau să mor prieteni Presimt că voi trăi o veșnicie, Că port în mine vise despre lumi EDENE și URMA mea, e o CENUȘĂ
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea mai aprig în surul minereu De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă. Fier stins părea alături scânteietorul plai Și searbădă a zării lumină rubinie Când prin împăturarea de neguri străvedeai Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce simte gândul ascuns, nu se temea Să-mi pună dinainte atâta strălucire Și nu vedea mii suliți înfipte-n carnea mea Cum asmuțeau întruna spre tine, nălucire!... Deci am gonit... o goană
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și-adînc, la rădăcina fibrosului șurup, Împlîntă-n țeasta nopții pumnale de lumină. ULTIMUL CENTAUR ...Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua lui din urmă zori, din loc în loc, Năuc... Dar mai spre seară desfășură deodată Pe asfințitul verde, cu lespedea mâncată, Regescul vas de gânduri crescut în dobitoc. Tăriile topiră nepotrivitul bloc... Târziu, spre geruri albe, o carne înnorată Porni, în melc de abur, pe când dezgrădinată Se lămurea din noapte o inimă de foc. Statornic gâde, Umbra, mâner masiv și dâre, Căzu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Dragnea are dreptate. Dar atunci, această cealaltă operă, atât de temătoare, că Dumnezeu nu e niciodată pomenit, ci implicat în lucrarea uneltei lui căzute, cu cât oglindește dreapta credință de la răsărit. Iată, de exemplu, acest pasagiu, care taie un gang regesc până la cuceririle și zilele Slăviților Mucenici: " Erau nopți înfrigurate de nesomn, când îi vedeam aievea, înșirați ca în vechile icoane grecești, pe fund de aur roșu, și țepeni în caftanele lor de sarasir, pe acei trufași arhonți, purtîndu-și în mâini
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
terminal. Philippide înseamnă dezvoltarea unui sistem nou de axiome în posibilitățile liricei noastre. Folclor sau poezie violent individuală. Aici numai, la aceste extreme, se plasează invențiunea și accentul veridic. Căci unitatea și numerile foarte mari sunt călăuzite singure de legile regești. O poezie a colectivității medii, o poezie socială sau de școală literară turbură inutil acordul imemorabil, geologica simpatie dintre piscuri și văi. Vremea, 27 martie 1930 CUVÎNT CĂTRE POEȚI La temeliile sufletului omului de astăzi zac straturi de păgânătate. De
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]