587 matches
-
spre ea și Întreba: „Dar unde e palatul?“ După proclamarea regatului, „casa-palat“ a lui Dinicu Golescu s-a completat (Între 1882 și 1885) cu un corp nou, dându-i-se, grație arhitectului francez Paul Gottereau, o Înfățișare cât de cât regească. Dar nici acest palat nu mai există. Distrus de un incendiu În 1927, a lăsat loc actualului palat regal, de mult mai mari proporții și cu Înfățișare monumentală, construit Între 1930 și 1937. În ultimele două decenii ale secolului al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ultima zi la Madrid. Nu-ți permiți să ratezi acest reper dacă vrei să poți spune că ai văzut ceva în capitala Spaniei. Clădirea muzeului nu este foarte impresionantă - două caturi, stil neoclasic, fără o ornamentație deosebită -, nu are nimic regesc sau imperial în ea. Proiectată de arhitectul Juan de Villanueva în 1785, devine muzeu de artă propriu-zis din 1818. Adevărata dimensiune a ceea ce se numește „miracolul Prado” o cunoști doar din interior, achitând mai întâi o taxă de 500 pesetas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ori față cu cât este el acum! Au doară nu sunt ei toți, o, rege, domnul meu, robii stăpânului meu? Pentru ce dar cere aceasta domnul meu? Oare pentru a se scoate asta ca o vină lui Israel?" Dar cuvântul regesc biruind pe Ioab, s-a dus acesta de a cutreierat tot Israelul și venind la Ierusalim, a dat Ioab lui David catagrafia înscrierii poporului și s-au aflat în tot Israelul o mie de mii și o sută de mii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
victoria lui Ștefan, Matei și-o atribuia sieși. Așa se explică de ce, în scrisoarea pe care papa i-o trimitea regelui Ungariei, izbânda lui Ștefan, demnă de laudă, a fost obținută „cu sprijinul supușilor tăi ... și sub oblăduirea înălțimii tale regești.” Substituirea înfăptuită de Matei Corvin constituie factorul esențial, datorită căruia faptele lui Ștefan și rolul european pe care Moldova l-a jucat, în mod efectiv, pe plan militar, nu au fost cunoscute în adevărata lor lumină de către restul Europei. Matei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
turcilor sau asupra regelui Matei. O tribună acoperită cu aur a fost așezată într-un cort înalt. După ce regele s-a urcat la tribună a sosit și Ștefan „cu fruntașii neamului său, în mare pompă. Când se apropie de cortul regesc, fu despărțit de ai săi, așezându-se la mijloc șiruri de călăreți poloni. Descălecând, fu introdus în cort și, urcându-se singur pe tribună, se închină regelui, după obiceiul neamului său. Și, îndoindu-și genunchii ca să jure credință regelui, ținea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se închină regelui, după obiceiul neamului său. Și, îndoindu-și genunchii ca să jure credință regelui, ținea în mână sceptrul Moldovei. Iar pentru ca să se vădească tuturor, și mai ales celor de față, supunerea și umilirea unui principe atât de mare, cortul regesc, care cu intenție era întocmit așa, căzu la pământ, tăindu-i-se legăturile, și cele ce se petreceau în ascuns se arătară vederii tuturor celor de față, uimiți de atâta măreție. Și, palatinul, cu sufletul mare cum era, nu se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lăsat-o Wapowski. El scria că „După patru zile ajunseră (polonii, n.n.) la o pădure, care se numește Bucovina”. Ordinea de marș a trupelor era următoarea: eșalonul I, nobilimea Poloniei Mari cu carele și alte bagaje; eșalonul II, artileria, care regești, apoi regele și fratele său Sigismund, „cu mândra armată a curtenilor săi”, eșalonul III, nobilimea din Polonia Mică; eșalonul IV, cavaleri și pedeștri. În ziua de 25 octombrie, a trecut pădurea oastea din Polonia apuseană (Wielkopolska - Polonia Mare). Nu putea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să o ia înainte. Urmară trupele regelui și regele însuși, tras într-o trăsură, căci era bolnav de friguri. Cealaltă parte a armatei venea după rege fără arme și fără nici o ordine, ca în cea mai desăvârșită pace”. Când bagajele regești au ajuns la jumătatea drumului, „iată palatinul Ștefan cu o ceată de pedestrași gata de atac. El dădu poruncă să prădeze și să se răstoarne carele și să se închidă calea șirurilor de la capăt”. Din descrierea lui Wapowski reiese că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fu mișcată din loc până atunci, și în baricada pe care o făcuseră din care. Adunați și ghemuiți acolo, se făcură nevolnici de apărare și se împiedicau unii pe alții”. Situația devenise disperată când regele, din mijlocul pădurii, trimite cavaleria regească. Aici se produce confuzia. Dacă moldovenii răsturnaseră carele din capul coloanei, însemna că regele era prins în capcană. În situația respectivă, cavaleria regală ar fi putut manevra cu greu, fiind ea însăși atacată. Wapowski nu l-a urmat aici pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
stat pe loc timp de trei zile, ca regele să se poată odihni, fiind slăbit „din cauza sănătății sale zdruncinate”. În acest timp, „deodată, un zvon prost, își continuă Wapowski relatarea, nu se știe de cine scornit, se răspândi în tabăra regească: că sosesc oști mari de dușmani și că regele vrea să plece fără să știe nimeni”. Oștenii, neliniștiți „se căzneau să-și așeze sarcinile pe cai și, părăsind carele și celelalte bagaje, s-o ia la fugă cu rușine”. Bolnav
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe mai multe pagini. Polonii au pierdut un număr foarte mare de care, iar Fr. Papée crede că jumătate din ele au rămas în mâinile moldovenilor. Istoricul nu indică sursa, dar dacă avem în vedere că au trecut nevătămate carele regești, în 25 octombrie, iar o altă parte era răsturnată, închizând moldovenii cu ele drumul din codrii, în timp ce la intrarea din pădure mai erau care, în dosul cărora s-au refugiat polonii, ca până la urmă să fugă și să le părăsească
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Frederic, marchionul de la Brandenburg și mare maestru al Ordinului prusian, regele Albert, ca să lase toate sigure în urmă-i, porunci să fie tăiat Ilie în Cichov (Czachow), în fața oamenilor palatinului Ștefan, invocând ca motiv falsificarea de către acela a unor scrisori regești. Astfel de sfârșit avu, pentru binele păcii, bărbatul de neam așa de nobil.” Regele a trimis la Suceava pe arhiepiscopul de Liov Andrei Róża (Róża Boryszewski), ca să trateze problemele de hotar. Cu această ocazie s-a fixat un termen pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bătut pe unguri, pe ruși și pe poloni”. La curtea domnului Țării Românești a văzut cum atârnă „pe peretele iatacului domnului, un chip zugrăvit pe lemn, după obiceiul vechi, arătându-l pe acest Ștefan, înalt la statură, șezând cu coroana regească pe cap... Din cauza nespusei lui vitejii îl socotesc sfânt”. Biserica Ortodoxă Română nu a făcut altceva decât să îl așeze pe domn acolo unde românii o făcuseră cu cinci secole în urmă. Și un amănunt interesant, pe pereții reședințelor domnești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nuca din coliva celor ce sunt undeva, alături, dar atât de greu de atins... strămoșii noștri. Așadar nucul sau pe numele lui științific Juglans regia. Juglans Înseamnă pur și simplu nucă și nuc. Însă doar el e și regia, adică regesc, deși nucă se spune În multe limbi și la alună și la fructul cocotierului. Și, Într’adevăr, el impune, În lumea vegetală, respect, puține plante reușind să se apropie de el. Și aceasta, pentru că el Împrăștie În solul pe care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
prieten și chiar să-l ridice pe un soclu. Calul n’a fost doar un simplu vehicul, nici doar n’a spart cetăți, precum cel troian; a fost poate, ca și la alți arieni, sacrificat, e drept rarul sacrificiu suprem, regesc, păstrând legătura lumii noastre fizice cu cea numenală. Dar a fost adorat Întotdeauna ca unul dintre animalele sfinte. Azi chiar e prezent, În atare ipostază, sub sfântul Gheorghe, de fapt un succedaneu al anticului Perseu, dar și al Cavalerului trac
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fapt dovedit de conținutul unei scrisori din 1519 către Sfatul meșterilor din Sibiu, prin care dispunea angajarea de magistros lapicidas de care se declara multumit și care să rămână în slujba lui, „chiar de vor avea de îndeplinit vreo îndatorire regească.” Se spune că domnitorul nu a putut finaliza pictura, meșterul Dobromir fiind „tocmit” în continuare de Radu de la Afumați, succesorul la tron după o scurtă domnie a prea tânărului Teodosie, fiul lui Neagoe. Era lăcașul demn a primi racla cu
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
norocul - marele noroc, cine știe? - să-mi valorific pe câmpul de bătaie soluția mea tactică de bravadă, dar nu pe placul ofițerilor mei examinatori. Așa cum avu acest mare noroc pajul regelui Gustav Adolf al Suediei, Torstenson, când transmise trupelor ordinul regesc de atac tocmai pe dos decât cel primit și după mintea lui: ini țiativă te me rară ce l-ar fi costat capul, dar care aduse biru ința oștilor sue deze asupra lituanienilor; regele poftindu-l după aceea lângă el
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sine monumentalele tăvi cu fripturi la cuptor: purcelul de lapte cu căpățâna lui visătoare stând pe varză călită; garful de purcel pe varză sau pe cartofi; pieptul de vițel de lapte umplut sau nu, sau „deșer tul“ cu bucățica lui regească de la rinichi; mușchiul de vacă cu sos de vin, Împănat cu slănină și cu usturoi; puii de primă vară, bobocul de gâscă și de rață pe cartofi sau pe varză nouă călită; mielul de Dobrogea, cu coada lată de două
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
harfă cu suavități grave, celeste; basm, mit sau fabulație orientală, cu antice sono rități greco-barbare; mândră eroină evadată din vreo tragedie petrecută În preajma acestei mări cu larmele ei neobosite și cu perfidele ei ape albastre; sau, vă mai Îndoiți?, vlăstar regesc (Bere nice, Nisa, Roxana, Lao dice, Atalida, Statira, Hypsicratea sau Drypetina?) rupt și rătăcit din Însăși coapsa lui Mithridate Eupator, frumos la chip și uriaș la Înfățișare, despot crunt și temut al Pontului [...]. Dar lăsând astea deoparte și Încă alte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sine, care Înseamnă mândrie, ești un om pe drumul mântuirii! Mai e Însă nevoie de tăierea voii și de ascultare, ambele indispensabile pentru a putea păși pe acest drum, care nu-i intrarea Într-un târg, nici Într-un scaun regesc. Este intrarea În cerul lui Dumnezeu! Oh, Doamne, cât de departe sunt de acest drum și câtă nevoie am de Înțelepciunea acestor inițiați! Ce voi face? Pentru că nu mă văd În stare, cel puțin În faza actuală, să mă desprind
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
rămas cu mine, să mă Îngrijească, iar camionul a plecat. CÎnd zgomotul motorului s-a stins În depărtare, am sărit În picioare și ne-am năpustit ca niște mînji spre vinul care avea să ne asigure cîteva zile de petrecere regească. Alberto a ajuns primul și s-a aruncat sub salcie: figura lui era parcă scoasă dintr-un film de comedie. Nu rămăsese nici măcar o sticlă. Fie nimeni nu s-a lăsat dus de starea mea de beție, fie m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
-n rele sângeri, Pâinea ce nutrește îngeri Ți se dă-n valea deplângeri Întru-al mântuirii preț. O închipuia vremelnic Chipul lui Isac jertfelnic, Mana ce se da cucernic, În chip tainic și măreț. Bun Păstor, creștina turmă, Poart-o pe regeasca-ți urmă; Toate relele-i le curmă, Și în ziua cea din urmă, Du-o în cerescul plai! Întărește-ne pe cale Cu merindea Cinei tale; Dintru-a plângerilor vale Du-ne-n plaiuri imortale Du-ne-n fericitul rai. Amin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
trei centimetri. Suprafața mălaiului era glazurată cu gălbenuș de ou, peste care se presărase zahăr vanilat. După o rapidă examinare a "tortului", am trecut la acțiune și, din câteva mușcături am introdus în stomacul meu amețit de foame această bunătate "regească". Am luat ambalajul și l-am pus în locul de unde-l luasem. Pauza se terminase și colegii intrau gălăgioși în clasă, fiecare la locul lui. Aveam o oră de biologie cu doamna dirigintă Jichici. Stăteam cu inima cât un purice, nădăjduind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prieteni... Nu știu cum mai stai cu fata apărătorului lui Aristotel (!!!), însă mie mi-a rămas nespus de simpatică și te rog mult, dacă relațiile permit, să-i transmiți omagiile mele și simpatia mea, și toate mulțumirile pentru primirea mai mult decît regească prin afecțiune... Între timp eu am fost la Iași, la sărbătorirea Otiliei. Cred că prin prezența mea am salvat niște aparențe importante: îți voi spune personal despre ce-i vorba... Scriu - sînt la a doua formă - Satul uitat... - și în legătură cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
spre mine parcă știind ceva, marea era liniștită, iar cerul avea o transparență infinită. Între mare, cer, capre și munte, apusul soarelui cădea ca o cortină Înceată peste jumătatea mea de veac. Această ospitalitate generoasă a naturii era un cadou regesc. Dar ce trebuia să Înțeleg În mijlocul acestui festin cu iz mioritic? Nimic altceva, mi-am spus, decât să deschid mai larg ochii și să văd unde mă aflu, ca să ascult mai bine ce e În mine. Pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]